Drum Nou, octombrie 1968 (Anul 25, nr. 7385-7411)
1968-10-19 / nr. 7401
Proletari din toate ţările, uniţi-vă.rum nou ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN BRAŞOV Al PCR ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN PROVIZORIU ANUL XXV Nr 7401 Sîmbăta, 19 octombrie 1968 4 pagini 30 bani Elevii Şcolii profesionale „Electroprecizie“ din Sâcele au recoltat peste 130 ha de cartofi Printre tinerii care participa cu dăruire la recoltatul cartofilor se află şi elevii Şcolii profesionale ,.Electroprecizie“ din Săcele. Lucrînd multe zile ir, şir de ogoarele cooperativei agricole din localitate, sub directa îndrumare a cadrelor didactice, neprecupeţind nici un efort pentru utilizarea din plin a timpului prielnic, harnicii elevi au reuşit să strîngă recolta de cartofi de pe o suprafaţă de peste 130 ha. Cooperatorii din Săcele, care muncesc« asiduu să termine cit mai grabnic lucrarea, au numai cuvinte de laudă pentru conștiinciozitatea deosebită a elevilor. De aceea ei le adresează cele mai calde felicitări pentru munca rodnică depusă. f BIBLOTECA,, ASTRA S . $RU LA RECOLTATUL CARTOFILOR Orele şi zilele trebuie măsurate în tone! In trei zile — 1500 ha recoltate C. A. P.-urile din zona Făgăraş trag în urmă procentul pe judeţ Atenţie la transportul cartofilor de pe cîmp Măsurile luate de comitetul judeţean de partid au avut ca rezultat impulsionarea lucrărilor agricole de toamnă în toate satele şi comunele judeţului. In perioada 11—17 octombrie, de exemplu, recoltatul cartofilor s-a efectuat în cadrul cooperativelor agricole pe o suprafaţă de peste 1500 hectare. Astfel, procentul de realizare a acestei importante acţiuni a ajuns la 19,5. Suprafeţe mai mari au fost recoltate mai ales în unităţile situate in Ţara Birsei — Hărman, Hălchiu, Bod, Ghimbav, Vulcan ş.a. — unde s-au creat condiţii ca în următoarele zile lucrarea să se termine în întregime. Faţă de timpul foarte înaintat în care ne găsim, realizările obţinute pe întregul judeţ la recoltatul cartofilor continuă să fie cu totul nesatisfăcătoare. Această stare de lucruri este determinată în bună măsură de rezultatele slabe dobîndite pînă acum în marea majoritate a unităţilor din celelalte zone ale judeţului şi mai ales în cele făgăTrebuie arătat că în această zonă există cooperative ca Şoarş, Felmer, Drăguş şi Calbor în care, în perioada 14—17 octombrie nu s-a recoltat nici un hectar cultivat cu cartofi, iar în altele — Veneţia, Berivoi, Făgăraş, Sîmbăta de Sus etc. — realizările zilnice se ridică abia la cite un hectar. De altfel, in cooperativa agricolă din Şoarş (preşedinte Gh. Binder, inginer principal Gh. Borzea, secretarul agricole din zona Făgăraşului la data de 17 octombrie , comitetului comunal de partid Bran Matei, primar Ion Bugneriu), pînă în prezent nu s-a recoltat decit 10 la sută din suprafaţă, unitatea situîndu-se pe ultimul loc din zonă Făgăraş. Ce părere au despre această situaţie tovarăşii amintiţi ? O notă slabă se cuvine acordată şi organizaţiilor de partid, constrăşene. Iată, de altfel tuaţia recoltatului în care era sicooperativele (Continuare însag. a 2-a) Pe ogoarele I.A.S. Prejmer elevii Școlii profesionale de pe lingă Uzina de autocamioane ajută la recoltatul cartofilor, un clișeu, activitate intensă pe ultimele 80 de rînduri. HARNICII AUTUMNALE Numărînd rîndurile, profesorul Anton Baboia făcu o socoteala sumară și spuse : — Opt hectare. Mai avem opt hectare din 262. Miine, ultimul hectar de cartofi va fi recoltat. Elevii claselor 104, 106, 103, 109 și 410, de la Școala profesională de ucenici a Uzinei de autocamioane vor putea raporta că au îndeplinit una dintre cele mai importante sarcini care le-au fost încredinţate în toamna acestui an. Au recoltat — lucrînd zi de zi, două săptămîni — 262 de hectare cu cartofi aparţinînd întreprinderii agricole de stat din Prejmer. Cînd ploaia n-a permis munca de scos şi adunat, elevii au lucrat la sortarea tuberculilor. Profesorii diriginţi Constantin Dănilă, Coralia Deleanu, Constantin Mihalcea, Ştefan Dragomir, exercită rolul de arbitri exigenţi şi imparţiali în întrecerea care se desfăşoară pentru munca de cea mai bună calitate. Şi „arbitrii" sunt unanimi în a evidenţia pe Nicolae Olteanu, Petre Gavrilă, Cornel Ciulei, Alexandru Macarie, Petre Drăgulescu, László Pásztor, Constantin Coşcovar şi alţii, în urma cărora trebuie să cauţi cu luminarea dacă vrei să mai găseşti vreun biet cartof ascuns sub răscolirea pământului. Tinereşte şi cu voie bună, băieţii — viitori mecanici, strungari, oţelan — vin pe ogor dimineaţa şi pleacă seara, după apusul soarelui. Conducerile I.A.S. Prejmer şi şcolii profesionale se îngrijesc să aibă tot ce le trebuie : hrană bună, transport, asigurat, îndrumare şi organizare a muncii. Cel puţin trei salariaţi ai gospodăriei sunt în permanenţă în mijlocul elevilor şi se îndrumă activitatea, supraveghează nivelul tehnic al recoltării, organizează munca. Pînă ieri au lucrat aici şi elevii altor două clase: 111 şi 203. Văzind însă că se apropie de sfîrşit munca pe tarlaua cu cartofi a I.A.S. Prejmer, ei au plecat să ajute o altă unitate agricolă : cooperativa din Teliu. I-am găsit pe malul Tărlungului, recoltînd sfecla de zahăr. Dar aici elevii n-au mai întîlnit acelaşi interes din partea conducerii C.A.P. T Astăzi de dimineaţa am sosit la cîmp la ora 8 — ne spun profesoara Viorica Itu şi pedagogul Iacob Şandru. Dar aproape o oră şi jumătate a trebuit să aşteptăm pînă cînd conducerea cooperativei a catadicsit să vină să ne spună ce avem de făcut. Ne-au lăsat aici şi au plecat. Nimeni nu se interesează ce lucrăm, cum lucrăm, dacă munca pe care o depunem e bună sau rea. Dar iată că soarele a apus şi ziua de muncă se încheie. Tinerii se spală şi se pregătesc de plecare. Munca a fost rodnică. Tarlaua încredinţată e recoltată în întregime. Zburdînd ca o herghelie de mînji, tinerii — fără a da cel mai mic semn de oboseală — aleargă în calea autobuzului. Pe cîmp a rămas o găleată. — Găleata! zice unul din ei. — Ea cooperativei — adaugă altul. — Unde e cooperativa ? Nimeni nu știe unde e cooperativa. Conducerea e absentă. S-ar fi cuvenit cel puţin să spună „mulţumesc" acestor băieţi vrednici, pentru treaba făcută. Dar nici atît. Găleata a rămas goală pe cîmp ca un simbol al nepăsării. Tineriis-au urcat în autobuz şi maşina lunecă pe asfaltul şoselei. Băieţii cîntă. Mîine îi aşteaptă o alta tarla pe care ei o vor asalta cu hărnicie, indiferent dacă cei pe care se duc să-i ajute vor găsi de cuviință sa le adreseze măcar un cuvînt. DANIEL DRAGAN A Consfătuire republicană pe tema: PROPAGANDA TEHNICA AGRICOLA La Casa agronomului din Hălchiu — Braşov, a început consfătuirea republicană privind propaganda tehnică agricolă, organizată de Consiliul Superior al Agriculturii. La consfătuire participă directorii şi inginerii metodişti de la Casele agronomului judeţene, reprezentanţi ai Editurii Agro-silvică, Centrului de Material Didactic Şi Propagandă Agricolă, reprezentanţi ai organelor locale de partid şi de stat din judeţul Braşov. După o informare amplă făcută de tov. dr. ing. Teodor Marian, director general în Consiliul Superior al Agriculturii, privind organizarea şi desfăşurarea muncii de propagandă agricolă, s-a analizat această activitate la nivel de judeţ. Pentru evitarea paralelismelor privind tipărirea lucrărilor de propagandă tehnică agricolă Pe plan central şi judeţean, la consfătuire se vor confrunta, armoniza şi aviza planurile de propagandă şi cele de activitate ale Caselor agronomului pentru anul 1969. Flux neîntrerupt la secţia capotal a Uzinei de autocamioane din Braşov. Foto: GH. BANDEA LA FABRICA DE RADIATOARE ŞI CABLURI BRAŞOV Eawwif urm Econimul HiiHiiiimm Cu prilejul unei „mese rotunde“ organizate luna trecută la Uzina de autocamioane, pe tema posibilităţilor de utilizare a activităţii de concepţie în acţiunea de economisire a metalului, se ridica, printre altele, şi problema cointeresării întreprinderilor specializate în reducerea continuă a preţului de cost al produselor executate în colaborare. Era vorba, în speţă, de radiatorul de apă al autocamionului românesc S.R.-131, livrat Uzinei de autocamioane de către Fabrica de radiatoare cu acelaşi preţ de 2.100 lei, ca şi la începutul colaborării, deşi preţul de cost al acestuia trebuia între timp, aşa cum era şi firesc, să scadă ca urmare a specializării. Aşa stînd lucrurile, se pune problema : cum se reflectă avantajele specializării şi colaborării în producţie în preţul de cost al produsului finit, al autocamionului românesc, iar pe de alta, dacă întreprinderile specializate, preluînd produsul cu o rentabilitate destul de mare, mai sînt interesate în reducerea în continuare a preţului de cost al produselor executate în colaborare. Mergînd pe firul problemei ridicate, am urmărit evoluţia preţului de cost al radiatoarelor şi altor sortimente produse de Fabrica de radiatoare şi cabluri Braşov. In urma analizei făcute se poate consemna că din 1963 şi pînă în prezent (perioadă pentru care avem date), s-au depus numeroase eforturi pentru reducerea costului produselor. Numai la radiatorul în cauză, de pildă, preţul de cost a scăzut din 1963 pînă la 30 iunie a.c., cu 302 lei. Acelaşi lucru este caracteristic pentru multe alte tipuri de radiatoare produse de întreprindere. Este, incontestabil, un succes al colectivului de muncă al fabricii pentru care îi pot fi adresate sincere felicitări. Cu toate acestea, aşa cum reiese din datele statistice ale preţului de cost, organizatorii producţiei din întreprindere nu au folosit nici pe departe posibilităţile de care dispun. Acest lucru este atestat în primul rînd de o statistică întocmită cu privire la evoluţia preţului de cost între 1963—1968. La radiatoare, bunăoară, din circa 26 repere produse permanent în această perioadă, la cel puţin opt preţul de cost creşte an de an. Lucrul este valabil şi la cabluri : din patru repere, la două, preţul de cost creşte continuu, iar la unul este aproape staţionar. 1. Sarcina de reducere a preţului de cost (faţă de plan) 2. Cheltuielile la mia de lei producţie marfă (faţă de plan) 3. Economii la preţul de cost al întregii producţii marfă (total) Aşadar, numai în două luni economiile la preţul de cost cît şi ceilalţi doi indicatori au intrat intr-un alarmant reflux, care ameninţă să ducă aceste economii la cota zero. In legătură cu acest lucru se naşte, fireşte, întrebarea : unde se pierd avantajele specializării ? Care sunt cauzele neajunsurilor semnalate ? Argumentul principal al tov. DRAGAN STAICU, contabil şef al întreprinderii, este că scăderea economiilor la preţul de cost cît şi creşterea preţului de cost la unele tipuri de radiatoare se datoreşte toleranţelor dimensionale „pozitive“ ale materialelor din import (folosite în proporţie de 75—90 la sută la confecţionarea radiatoarelor), cu care s-a aprovizionat întreprinderea în lunile iulie şi august. Cu alte cuvinte, aşa cum de fapt afirmă interlocutorul, diminuarea crescută a economiilor la preţul de cost nu s-a produs din vina întreprinderii, deoarece cauze dependente de procesul intern al producţiei nu există. Oare aşa să fie intr-adevăr ? Din cele ce urmează vom vedea că nu. Să începem deci prin a consemna fapte. întreprinderea are un angajament anual de economii la prețul de cost de 800.000 lei, iar ceea ce s-a realizat pe primele opt luni nu reprezintă decit aproape 20 la sută din acest angajament. Nedumerirea cea mare însă începe cînd aflăm de la tov. Drăgan Staicu cum va fi recuperată această serioasă rămînere în urmă : „După cum ne slujeşte norocul — ne spune dînsul; dacă primim material cu abateri în minus ne vom îndeplini această sarcină, dacă nu primim... Oare la Fabrica de radiatoare şi cabluri soarta angajamentului luat, al economiilor la preţul de cost este — ca să parafrazăm un titlu celebru — un „joc al norocului şi al întîmplării“ ? In întreprindere există însă — aşa cum recunoştea tov. Drăgan Staicu, în contrazicere cu ceea ce spunea la început — o serie de rezerve şi posibilităţi ce pot fi mobilizate pentru recuperarea rămânerilor în urmă şi care demonstrează, cu pregnanţă că organizatorii producţiei din întreprindere pot face multe în această privinţă, lăsînd, bineînţeles, la o parte „argumentele“ care pun în cauză factori ce depind de alţii. Una din aceste rezerve o constituie producţia marfă necomparabilă care se produce cu depăşiri de In al doilea rînd, evoluţia indicatorilor preţului de cost din acest an nu este de natură să determine laude. Iată cum se prezintă ea pe scurt: 40,17 la sută -^0.06 la sută —1,60 lei —0,20 lei 431.000 lei 157.000 lei cheltuieli şi care „mănîncă“ astfel din economiile la preţul de cost. Aceasta pentru că sortimentele ce alcătuiesc această producţie nu au GH. NOVAC (Continuare în pag. a 3-a) iluiiiiatului" La 30 iunie 1968 La 31 august 1968 Ancheta noastră Cînd se va pune capăt furturilor de la Industrializarea cărnii? Cu cîteva luni în urmă, ziarul nostru a luat poziţie critică faţă de furturile din avutul obştesc de la întreprinderea de industrializare a cărnii din Braşov, recomandînd conducerii întreprinderii, organizaţiei de partid şi sindicale, să întreprindă măsuri organizatorice şi politice care să pună capăt şi să prevină asemenea practici pe viitor. Cum au reacţionat factorii de conducere la semnalele critice ale ziarului ? Care este situaţia in prezent ? Iată ce arată faptele : Amuzantul joc infantil de-a hoţii şi vardiştii a reprodus printr-un mimetism ciudat, caricaturizînd, una din cele mai penibile ipostaze în care se pot afla vreodată oamenii adulţi. Regula jocului cu pricina ar putea fi rezumată în cîteva cuvinte : „Eu fur şi tu mă prinzi, apoi mă laşi în pace şi o luăm iarăşi de la început pînă cînd ne plictisim“. Aşa se pare că s-au petrecut uneori lucrurile şi la întreprinderea de industrializare a cărnii din Braşov, unde nu rareori au avut loc în cursul acestui an scene de felul celei pe care o redăm în rîndurile de mai jos, într-una din zile, măcelarul Balint Ioan a fost oprit la ieşirea din schimb de paznicii de serviciu, deoarece acesta prezenta simptomele suspecte ale unei obezităţi subite. La control, s-au găsit asupra lui 13 kg. de carne şi 4 kg. de salam înfăşurate pe corp şi legate cu sfoară. Furtul fiind evident, s-au întocmit procesele-verbale, iar vinovatul a fost deferit justiţiei. Uneori, cei descoperiţi că sustrag din avutul obştesc devin agresivi, îi lovesc pe paznici, încercînd cu orice preţ să scape. Este cazul, lui Oprea Moise, din Braşov, str. Lupeni nr. 13, care după ce a reuşit în mai multe rînduri să sustragă însemnate cantităţi de carne pe care le-a comercializat, cînd a fost, în sfîrşit, prins, s-a luptat cu paznicul, încercînd să-l sugrume. Au existat situaţii cînd profitînd de neglijenţa paznicilor sau chiar de lipsa acestora din post, unii reuşesc să scoată diferite produse din întreprindere, iar dacă nu sînt descoperiţi întîmplător de organele de miliţie, cum s-a întîmplat de cîteva ori, faptele rămîn învăluite în taină pentru că după cum se ştie, „hoţul neprins, e negustor cinstit“. Pentru delicte comise numai în cursul acestui an, au fost deferiţi justiţiei 11 salariaţi ai I.I.C. Braşov. Această cifră exprimă o proporţie neliniştitoare, fiind repercusiunea încetăţenită unui climat de toleranţă reci- VICTOR-ŞTEFAN POPESCU (Continuare in pag. a 2-a) . Automatizarea operaţiilor de spălare şi conservare a elementelor de rulmenţi Pînă nu de mult, la uzina „Rulmentul“, spălarea şi conservarea elementelor de rulmenţi necesitau numeroase operaţii manuale şi deci un consum mare de manoperă, în cadrul acţiunii de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii, s-a realizat recent în sectorul de tratament, rectificare şi montaj o unificare şi automatizare a acestor operaţii, asigurîndu-se astfel o înaltă productivitate şi uniformitate calitativă pentru toate tipurile de rulmenţi. Iţi împărtăşim mîhnirea, cititorule, cînd, dimineaţa la chioşc, ţi se răspunde stereotip: „încă n-au sosit ziarele“. O simplă propoziţie, care te frustează brusc de un drept, de o necesitate vitală. Cineva se discreditează în faţa ta, cititorule dezamăgit. Cine, este, sau cine sînt vinovaţii pentru întîrzierea ziarelor ? Ieri, începînd cu ora 8 dimineaţa, mai mulţi repor SEMNAL Cine sunt vinovaţi de in-9 tîrzierea ziarelor? Ieri de-ai noştri au întreprins un raid inopinat pe la chioşcurile de desfacere a presei. Dimineaţa, la ora 6, la chioşcul din gara Braşov a început desfacerea ziarului „Drum nou“. Deci, gazetarii şi tipografii şi-au făcut datoria. Care era situaţia la celelalte chioşcuri şi debite ? La ora 8, deci la două ore după ce intraseră în circuitul lor normal, din cele 30 de unităţi vizitate, numai şase — aceleaşi — au primit ziarul „Drum nou“ şi revista „Karpaten Rundschau“ ! Aceste unităţi sunt, în mare parte, situate central. Aşa că vă puteţi da seama ce se întîmplă la celelalte ! Singura explicaţie a acestei grave şi intolerabile anomalii este comoditatea şi lipsa de interes a angajaţilor serviciului de difuzare a presei din cadrul Direcţiei judeţene P.T.T.R. Braşov. Pentru aceştia este mai comod să ducă publicaţiile locale împreună cu presa centrală, deci cu un singur transport, pe la orele 11. Pentru acest mod defectuos de organizare a muncii au fost criticaţi de nenumărate ori. Se pare însă că au devenit imuni la critică. Fiind vorba de recidivă, trebuie să se treacă la sancţionarea celor care se fac direct răspunzători de întîrzierea difuzării ziarelor. Ce părere are tov. Enache, şeful serviciului judeţean de difuzare a presei ? Pe dv., dragi cititori, vă rugăm să ne sesizaţi în continuare, atît pe noi cît şi serviciul de resort din cadrul Direcţiei judeţene P.T.T.R., orice anomalii şi piedici întîlnite în drumul ziarului spre dumneavoastră. TONI ALBARU *