Drum Nou, octombrie 1968 (Anul 25, nr. 7385-7411)

1968-10-19 / nr. 7401

Proletari din toate ţările, uniţi-vă.­rum nou ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN BRAŞOV Al PCR ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN PROVIZORIU ANUL XXV Nr 7401 Sîmbăta, 19 octombrie 1968 4 pagini 30 bani Elevii Şcolii profesio­nale „Electroprecizie“ din Sâcele au recol­tat peste 130 ha de cartofi Printre tinerii care participa cu dăruire la recoltatul cartofi­lor se află şi elevii Şcolii pro­fesionale ,.Electroprecizie“ din Săcele. Lucrînd multe zile ir, şir de ogoarele cooperativei a­­gricole din localitate, sub directa îndrumare a cadrelor didactice, neprecupeţind nici un efort pentru utilizarea din plin a timpului prielnic, harnicii elevi au reuşit să strîngă recolta de cartofi de pe o suprafaţă de peste 130 ha. Cooperatorii din Săcele, care muncesc« asiduu să termine cit mai grabnic lucrarea, au num­ai cuvinte de laudă pentru con­știinciozitatea deosebită a elevi­lor. De aceea ei le adresează cele mai calde felicitări pentru munca rodnică depusă. f BIBLOTECA,, ASTRA S . $­R­U LA RECOLTATUL CARTOFILOR Orele şi zilele trebuie măsurate în tone! In trei zile — 1500 ha recoltate C. A. P.-urile din zona Făgăraş trag în urmă procentul pe judeţ Atenţie la transportul cartofilor de pe cîmp Măsurile luate de comitetul ju­deţean de partid au avut ca rezul­tat impulsionarea lucrărilor agri­cole de toamnă în toate satele şi comunele judeţului. In perioada 11—17 octombrie, de exemplu, re­coltatul cartofilor s-a efectuat în cadrul cooperativelor agricole pe o suprafaţă de peste 1500 hectare. Astfel, procentul de realizare a a­­cestei importante acţiuni a ajuns la 19,5. Suprafeţe mai mari au fost recol­tate mai ales în unităţile situate in Ţara Birsei — Hărman, Hălchiu, Bod, Ghimbav, Vulcan ş.a. — unde s-au creat condiţii ca în următoa­rele zile lucrarea să se termine în întregime. Faţă de timpul foarte înaintat în care ne găsim, realizările obţinute pe întregul judeţ la recoltatul car­tofilor continuă să fie cu totul ne­­satisfăcătoare. Această stare de lu­cruri este determinată în bună mă­sură de rezultatele slabe dobîndite pînă acum în marea majoritate a unităţilor din celelalte zone ale judeţului şi mai ales în cele făgă­Trebuie arătat că în această zonă există cooperative ca Şoarş, Fel­mer, Drăguş şi Calbor în care, în perioada 14—17 octombrie nu s-a recoltat nici un hectar cultivat cu cartofi, iar în altele — Veneţia, Berivoi, Făgăraş, Sîmbăta de Sus etc. — realizările zilnice se ridică abia la cite un hectar. De altfel, in cooperativa agricolă din Şoarş (preşedinte Gh. Binder, inginer principal Gh. Borzea, secretarul agricole din zona Făgăraşului la data de 17 octombrie , comitetului comunal de partid Bran Matei, primar Ion Bugneriu), pînă în prezent nu s-a recoltat decit 10 la sută din suprafaţă, unitatea si­­tuîndu-se pe ultimul loc din zonă Făgăraş. Ce părere au despre a­­ceastă situaţie tovarăşii amintiţi ? O notă slabă se cuvine acordată şi organizaţiilor de partid, const­răşene. Iată, de altfel tuaţia recoltatului în care era si­­cooperativele (Continuare în­­sag. a 2-a) Pe ogoarele I.A.S. Prejmer elevii Școlii profesionale de pe lingă Uzina de autocamioane ajută la recoltatul cartofilor, un clișeu, activitate intensă pe ultimele 80 de rînduri. H­ARNICII AUTUMNALE Numărînd rîndurile, profesorul Anton Baboia făcu o socoteala sumară și spuse : — Opt hectare. Mai avem opt hectare din 262. Miine, ultimul hectar de cartofi va fi recoltat. Elevii claselor 104, 106, 103, 109 și 410, de la Școala profesională de ucenici a Uzinei de autocamioa­ne vor putea raporta că au îndeplinit una dintre cele mai importante sar­cini care le-au fost încredinţate în toamna acestui an. Au recoltat — lu­­crînd zi de zi, două săptămîni — 262 de hectare cu cartofi aparţinînd între­prinderii agricole de stat din Prejmer. Cînd ploaia n-a permis munca de scos şi adunat, elevii au lucrat la sortarea tuberculilor. Profesorii diriginţi Constantin Dănilă, Coralia Deleanu, Constantin Mi­­halcea, Ştefan Dragomir, exercită rolul de arbitri exigenţi şi imparţiali în în­trecerea care se desfăşoară pentru munca de cea mai bună calitate. Şi „ar­bitrii" sunt unanimi în a evidenţia pe Nicolae Olteanu, Petre Gavrilă, Cornel Ciulei, Alexandru Macarie, Petre Drăgulescu, László Pásztor, Constantin Coş­­covar şi alţii, în urma cărora trebuie să cauţi cu luminarea dacă vrei să mai găseşti vreun biet cartof ascuns sub răscolirea pământului. Tinereşte şi cu voie bună, băieţii — viitori mecanici, strungari, oţelan — vin pe ogor dimineaţa şi pleacă seara, după apusul soarelui. Conducerile I.A.S. Prejmer şi şcolii profesionale se îngrijesc să aibă tot ce le trebuie : hrană bună, transport, asigurat, îndrumare şi organizare a muncii. Cel pu­ţin trei salariaţi ai gospodăriei sunt în permanenţă în mijlocul elevilor şi se îndrumă activitatea, supraveghează nivelul tehnic al recoltării, organi­zează munca. Pînă ieri au lucrat aici şi elevii altor două clase: 111 şi 203. Văzind în­să că se apropie de sfîrşit munca pe tarlaua cu cartofi a I.A.S. Prejmer, ei au plecat să ajute o altă unitate agricolă : cooperativa din Teliu. I-am găsit pe malul Tărlungului, recoltînd sfecla de zahăr. Dar aici elevii n-au mai în­­tîlnit acelaşi interes din partea conducerii C.A.P. T Astăzi de dimineaţa am sosit la cîmp la ora 8 — ne spun profe­soara Viorica Itu şi pedagogul Iacob Şandru. Dar aproape o oră şi jumă­tate a trebuit să aşteptăm pînă cînd conducerea cooperativei a catadicsit să vină să ne spună ce avem de făcut. Ne-au lăsat aici şi au plecat. Nimeni nu se interesează ce lucrăm, cum lucrăm, dacă munca pe care o depunem e bună sau rea. Dar iată că soarele a apus şi ziua de muncă se încheie. Tinerii se spală şi se pregătesc de plecare. Munca a fost rodnică. Tarlaua încredinţată e re­coltată în întregime. Zburdînd ca o herghelie de mînji, tinerii — fără a da cel mai mic semn de oboseală — aleargă în calea autobuzului. Pe cîmp a rămas o găleată. — Găleata! zice unul din ei. — Ea cooperativei — adaugă altul. — Unde e cooperativa ? Nimeni nu știe unde e cooperativa. Conducerea e absentă. S-ar fi cu­venit cel puţin să spună „mulţumesc" acestor băieţi vrednici, pentru trea­ba făcută. Dar nici atît. Găleata a rămas goală pe cîmp ca un simbol al nepăsării. Tinerii­­s-au urcat în autobuz şi maşina lunecă pe asfaltul şoselei. Băieţii cîntă. Mîine îi aşteaptă o alta tarla pe care ei o vor asalta cu hăr­nicie, indiferent dacă cei pe care se duc să-i ajute vor găsi de cuviință sa le adreseze măcar un cuvînt. DANIEL DRAGAN A Consfătuire republicană pe tema: PROPAGANDA TEHNICA AGRICOLA La Casa agronomului din Hălchiu — Braşov, a început consfătuirea republicană privind propaganda tehnică agricolă, organizată de Consiliul Superior al Agriculturii. La consfătuire participă directorii şi inginerii metodişti de la Casele agronomului judeţene, reprezentanţi ai Editurii Agro-silvică, Centrului de Material Didactic Şi Propagan­dă Agricolă, reprezentanţi ai orga­nelor locale de partid şi de stat din judeţul Braşov. După o informare amplă făcută de tov. dr. ing. Teodor Marian, di­rector general în Consiliul Supe­rior al Agriculturii, privind or­ganizarea şi desfăşurarea muncii de propagandă agricolă, s-a analizat a­­ceastă activitate la nivel de judeţ. Pentru evitarea paralelismelor privind tipărirea lucrărilor de pro­pagandă tehnică agricolă Pe plan central şi judeţean, la consfătuire se vor confrunta, armoniza şi aviza planurile de propagandă şi cele de activitate ale Caselor agrono­mului pentru anul 1969. Flux neîntrerupt la secţia capotal a Uzinei de autocamioane din Braşov. Foto: GH. BAND­EA LA FABRICA DE RADIATOARE ŞI CABLURI BRAŞOV Eawwif urm Econ­imul HiiHiii­imm Cu prilejul unei „mese rotunde“ organizate luna trecută la Uzina de autocamioane, pe tema posibili­tăţilor de utilizare a activităţii de concepţie în acţiunea de economi­sire a metalului, se ridica, printre altele, şi problema cointeresării în­treprinderilor specializate în redu­cerea continuă a preţului de cost al produselor executate în colabora­re. Era vorba, în speţă, de radiato­rul de apă al autocamionului ro­mânesc S.R.-131, livrat Uzinei de autocamioane de către Fabrica de radiatoare cu acelaşi preţ de 2.100 lei, ca şi la începutul colaborării, deşi preţul de cost al acestuia tre­buia între timp, aşa cum era şi firesc, să scadă ca urmare a spe­cializării. Aşa stînd lucrurile, se pune problema : cum se reflectă avantajele specializării şi colaboră­rii în producţie în preţul de cost al produsului finit, al autocamio­nului românesc, iar pe de alta, dacă întreprinderile specializate, pre­­luînd produsul cu o rentabilitate destul de mare, mai sînt interesate în reducerea în continuare a pre­ţului de cost al produselor execu­tate în colaborare. Mergînd pe firul problemei ridi­cate, am urmărit evoluţia preţului de cost al radiatoarelor şi altor sor­timente produse de Fabrica de ra­diatoare şi cabluri Braşov. In urma analizei făcute se poate consemna că din 1963 şi pînă în prezent (pe­rioadă pentru care avem date), s-au depus numeroase eforturi pentru reducerea costului produselor. Nu­mai la radiatorul în cauză, de pil­dă, preţul de cost a scăzut din 1963 pînă la 30 iunie a.c., cu 302 lei. Acelaşi lucru este caracteristic pentru multe alte tipuri de radia­toare produse de întreprindere. Este, incontestabil, un succes al colectivului de muncă al fabricii pentru care îi pot fi adresate sin­cere felicitări. Cu toate acestea, aşa cum reiese din datele statistice ale preţului de cost, organizatorii producţiei din întreprindere nu au folosit nici pe departe posibilităţile de care dis­pun. Acest lucru este atestat în pri­mul rînd de o statistică întocmită cu privire la evoluţia preţului de cost între 1963—1968. La radiatoare, bunăoară, din circa 26 repere pro­duse permanent în această perioa­dă, la cel puţin opt preţul de cost creşte an de an. Lucrul este valabil şi la cabluri : din patru repere, la două, preţul de cost creşte conti­nuu, iar la unul este aproape sta­ţionar. 1. Sarcina de reducere a preţului de cost (faţă de plan) 2. Cheltuielile la mia de lei pro­ducţie marfă (faţă de plan) 3. Economii la preţul de cost al în­tregii producţii marfă (total) Aşadar, numai în două luni eco­nomiile la preţul de cost cît şi cei­lalţi doi indicatori au intrat intr-un alarmant reflux, care ameninţă să ducă aceste economii la cota zero. In legătură cu acest lucru se naşte, fireşte, întrebarea : unde se pierd avantajele specializării ? Ca­re sunt cauzele neajunsurilor sem­nalate ? Argumentul principal al tov. DRAGAN STAICU, contabil şef al întreprinderii, este că scă­derea economiilor la preţul de cost cît şi creşterea preţului de cost la unele tipuri de radiatoare se da­­toreşte toleranţelor dimensionale „pozitive“ ale materialelor din im­port (folosite în proporţie de 75—90 la sută la confecţionarea radiatoa­relor), cu care s-a aprovizionat în­treprinderea în lunile iulie şi au­gust. Cu alte cuvinte, aşa cum de fapt afirmă interlocutorul, dimi­nuarea crescută a economiilor la preţul de cost nu s-a produs din vina întreprinderii, deoarece cauze dependente de procesul intern al producţiei nu există. Oare aşa să fie intr-adevăr ? Din cele ce ur­mează vom vedea că nu. Să începem deci prin a consem­na fapte. întreprinderea are un an­gajament anual de economii la pre­țul de cost de 800.000 lei, iar ceea ce s-a realizat pe primele opt luni nu reprezintă decit aproape 20 la sută din acest angajament. Nedu­merirea cea mare însă începe cînd aflăm de la tov. Drăgan Staicu cum va fi recuperată această serioasă rămînere în urmă : „După cum ne slujeşte norocul — ne spune dînsul; dacă primim material cu abateri în minus ne vom îndeplini această sarcină, dacă nu primim... Oare la Fabrica de radiatoare şi cabluri soarta angajamentului luat, al eco­nomiilor la preţul de cost este — ca să parafrazăm un titlu celebru — un „joc al norocului şi al întîm­­plării“ ? In întreprindere există însă — aşa cum recunoştea tov. Drăgan Staicu, în contrazicere cu ceea ce spunea la început — o serie de re­zerve şi posibilităţi ce pot fi mo­bilizate pentru recuperarea rămâ­nerilor în urmă şi care demon­strează, cu pregnanţă că organizato­rii producţiei din întreprindere pot face multe în această privinţă, lă­­sînd, bineînţeles, la o parte „argu­mentele“ care pun în cauză factori ce depind de alţii. Una din aceste rezerve o consti­tuie producţia marfă necomparabi­lă care se produce cu depăşiri de In al doilea rînd, evoluţia indica­torilor preţului de cost din acest an nu este de natură să determine laude. Iată cum se prezintă ea pe scurt: 4­0,17 la sută -^0.06 la sută —1,60 lei —0,20 lei 431.000 lei 157.000 lei cheltuieli şi care „mănîncă“ astfel din economiile la preţul de cost. Aceasta pentru că sortimentele ce alcătuiesc această producţie nu au GH. NOVAC (Continuare în pag. a 3-a) iluiiiiatului" La 30 iunie 1968 La 31 august 1968 Ancheta noastră Cînd se va pune capăt furturilor de la Industriali­zarea cărnii? Cu cîteva luni în urmă, ziarul nostru a luat poziţie critică faţă de furturile din avutul ob­ştesc de la întreprinderea de industrializare a cărnii din Braşov, recomandînd conducerii între­prinderii, organizaţiei de partid şi sindicale, să întreprindă măsuri organizatorice şi politice care să pună capăt şi să prevină asemenea practici pe viitor. Cum au reacţionat factorii de conducere la semnalele critice ale ziarului ? Care este situa­ţia in prezent ? Iată ce arată faptele : Amuzantul joc infantil de-a hoţii şi vardiştii a reprodus printr-un mi­metism ciudat, caricatu­­rizînd, una din cele mai penibile ipostaze în care se pot afla vreodată oa­menii adulţi. Regula jo­cului cu pricina ar pu­tea fi rezumată în cîteva cuvinte : „Eu fur şi tu mă prinzi, apoi mă laşi în pace şi o luăm iarăşi de la început pînă cînd ne plictisim“. Aşa se pa­re că s-au petrecut une­ori lucrurile şi la între­prinderea de industriali­zare a cărnii din Braşov, unde nu rareori au avut loc în cursul acestui an scene de felul celei pe care o redăm în rîndurile de mai jos, într-una din zile, mă­celarul Balint Ioan a fost oprit la ieşirea din schimb de paznicii de serviciu, deoarece acesta prezenta simptomele sus­pecte ale unei obezităţi subite. La control, s-au găsit asupra lui 13 kg. de carne şi 4 kg. de sa­lam înfăşurate pe corp şi legate cu sfoară. Furtul fiind evident, s-au întoc­mit procesele-verbale, iar vinovatul a­­ fost deferit justiţiei. Uneori, cei des­coperiţi că sustrag din avutul obştesc devin a­­gresivi, îi lovesc pe paz­nici, încercînd cu orice preţ să scape. Este cazul, lui Oprea Moise, din Braşov, str. Lupeni nr. 13, care după ce a reuşit în mai multe rînduri să sustragă însemnate can­tităţi de carne pe care le-a comercializat, cînd a fost, în sfîrşit, prins, s-a luptat cu paznicul, încer­cînd să-l sugrume. Au e­­xistat situaţii cînd profi­­tînd de neglijenţa pazni­cilor sau chiar de lipsa acestora din post, unii reuşesc să scoată diferite produse din întreprinde­re, iar dacă nu sînt des­coperiţi întîmplător de organele de miliţie, cum s-a întîmplat de cîteva ori, faptele rămîn învă­luite în taină pentru că după cum se ştie, „hoţul neprins, e negustor cin­stit“. Pentru delicte comise numai în cursul acestui an, au fost deferiţi jus­tiţiei 11 salariaţi ai I.I.C. Braşov. Această cifră ex­primă o proporţie neliniş­titoare, fiind repercu­siunea încetăţenită unui climat de toleranţă reci- VICTOR-ŞTEFAN POPESCU (Continuare in pag. a 2-a) . Automatizarea ope­raţiilor de spălare şi conservare a elementelor de rulmenţi Pînă nu de mult, la uzina „Rulmentul“, spălarea şi con­servarea elementelor de rul­menţi necesitau numeroase o­­peraţii manuale şi deci un con­sum mare de manoperă, în ca­drul acţiunii de organizare ştiin­ţifică a producţiei şi a muncii, s-a realizat recent în sectorul de tratament, rectificare şi montaj o unificare şi automatizare a acestor operaţii, asigurîndu-se astfel o înaltă productivitate şi uniformitate calitativă pentru toate tipurile de rulmenţi. Iţi împărtăşim mîhnirea, citi­torule, cînd, dimineaţa la chioşc, ţi se răspunde stereotip: „încă n-au sosit ziarele“. O simplă propoziţie, care te frustează brusc de un drept, de o necesi­tate vitală. Cineva se discre­ditează în faţa ta, cititorule dezamăgit. Cine, este, sau cine sînt vinovaţii pentru întîrzierea ziarelor ? Ieri, începînd cu ora 8 dimineaţa, mai mulţi repor­ SEMNAL Cine sunt vi­novaţi de in-9 tîrzierea ziarelor? Ieri de-ai noştri au întreprins un raid inopinat pe la chioşcu­rile de desfacere a presei. Di­mineaţa, la ora 6, la chioşcul din gara Braşov a început des­facerea ziarului „Drum nou“. Deci, gazetarii şi tipografii şi-au făcut datoria. Care era situaţia la celelalte chioşcuri şi debite ? La ora 8, deci la două ore după ce intraseră în circuitul lor normal, din cele 30 de unităţi vizitate, numai şase — aceleaşi — au primit ziarul „Drum nou“ şi revista „Karpaten Rund­schau“ ! Aceste unităţi sunt, în mare parte, situate central. Aşa că vă puteţi da seama ce se în­­tîmplă la celelalte ! Singura explicaţie a acestei grave şi intolerabile anomalii este comoditatea şi lipsa de in­teres a angajaţilor serviciului de difuzare a presei din cadrul Direcţiei judeţene P.T.T.R. Bra­şov. Pentru aceştia este mai co­mod să ducă publicaţiile locale împreună cu presa centrală, deci cu un singur transport, pe la orele 11. Pentru acest mod de­fectuos de organizare a muncii au fost criticaţi de nenumărate ori. Se pare însă că au devenit imuni la critică. Fiind vorba de recidivă, trebuie să se treacă la sancţionarea celor care se fac direct răspunzători de întîrzie­rea difuzării ziarelor. Ce părere are tov. Enache, şeful serviciu­lui judeţean de difuzare a pre­sei ? Pe dv., dragi cititori, vă rugăm să ne sesizaţi în conti­nuare, atît pe noi cît şi serviciul de resort din cadrul Direcţiei judeţene P.T.T.R., orice ano­malii şi piedici întîlnite în drumul ziarului spre dumnea­voastră. TONI ALBARU *

Next