Drum Nou, iulie 1969 (Anul 26, nr. 7617-7643)
1969-07-30 / nr. 7642
Png 2 (Urmare din pag. 1) POLITICA PARTIDULUI, POLITICA ÎNTREGULUI NOSTRU POPOR Modernizarea continuă a agriculturii ce existau în anul, 1965 în unităţile agricole din judeţul Braşov, la peste 1.670 la sfîrşitul anului trecut, a determinat scăderea suprafeţei arabile ce revine pe un tractor de la 101, la 74 hectare. Acest fapt, ca şi dotarea întreprinderilor agricole de stat şi a celor pentru mecanizarea agriculturii cu un număr sporit de semănători, combine, maşini de plantat şi recoltat cartofi etc., au permis diversificarea accentuată a lucrărilor, ridicarea calităţii şi scurtarea termenelor de efectuare a acestora. O măsură deosebit de importantă luată de partid pentru perfecţionarea activităţii sectorului de mecanizare a agriculturii, o constituie reorganizarea fostelor staţiuni de maşini şi, tractoare pe principiul întreprinderilor de mecanizare cu gestiune economică proprie. In cadrul noii structuri organizatorice, fostelor brigăzi dirijate de la centru le-au luat locul noile secţii cu atribuţii şi posibilităţi mai largi în ce priveşte folosirea eficientă a bazei tehnico-materiale cu care au fost dotate şi a fondurilor băneşti încredinţate, fiind totodată părtaşe la răspunderea pentru realizarea producţiilor planificate în cooperativele agricole pe care le deservesc. Efectul acestei măsuri s-a materializat, pe de o parte, în contribuţia adusă anul trecut de cele 4 I.M.A. existente în judeţ, la realizarea în cooperativele agricole în medie a 1.920 kg. grîu, 28.000 kg. sfeclă de zahăr şi 15.000 kg. cartofi la hectar, iar pe de alta, în reducerea dotaţiei de la bugetul statului şi realizarea unor economii însemnate. Justeţea măsurilor adoptate de partid reiese şi din aceea că pe ansamblul acestor întreprinderi de mecanizare planul de producţie a fost depăşit cu 5,9 la sută, cel de venituri cu 8,68 la sută, consumul de carburanţi s-a redus, iar productivitatea muncii a crescut, faţă de sarcina fixată, cu 12,8 la sută. In această ordine de idei, nu este lipsit de importanţă să arătăm că launii indicatori, I.M.A. Harman a realizat valori cu mult superioare mediei realizate pe judeţ şi chiar pe ţară. Chemarea la întrecere lansată de I.M.A. Rupeă în cinstea celui de-al X-lea Congres al partidului şi a celei de-a 25-a aniversări a eliberării patriei a stîrnit un larg ecou în rîndul tuturor mecanizatorilor din judeţul nostru. Organizîndu-şi mai bine munca, preocupaţi să aplice cu consecvenţă în practică tot ce este nou şi înaintat, să preia şi să dezvolte larg iniţiativele creatoare, ei au reuşit să îndeplinească şi chiar să-şi depăşească sarcinile ce le-au revenit în campania agricolă de primăvară, iar în prezent, onorîndu-şi cuvîntul dat, să se prezinte cu noi şi importante succese în îndeplinirea şi depăşirea angajamentelor. Dezbaterea documentelor pregătitoare ale celui de-al X-lea Congres într-o atmosferă de lucru şi entuziasm general a prilejuit cadrelor de mecanizatori care activează în agricultura judeţului nostru manifestarea întregii lor adeziuni faţă de grandiosul program de înflorire a României socialiste. Analizînd cu discernămînt ştiinţific şi cu o înaltă exigenţă şi răspundere partinică sarcinile complexe ce revin întreprinderilor pentru mecanizarea agriculturii din care fac parte, în cadrul acestui însufleţitor program, ei au evidenţiat multiplele rezerve existente care, pe deplin valorificate, pot constitui primul pas în direcţia creşterii contribuţiei lor la sporirea producţiei agricole, la dezvoltarea şi consolidarea cooperativelor agricole pe care le deservesc. Astfel, a reieşit că, în primul rind, se impune o mai justă corelare între numărul mijloacelor mecanice cu care sunt dotate întreprinderile, respectiv secţiile de mecanizare, şi necesităţile lor reale, evitîndu-se din capul lotului creşterea nejustificată a cheltuielilor de producţie care, în final, grevează asupra preţului de cost al lucrărilor şi, corespunzător, asupra sarcinii de ridicare continuă a eficienţei economice. In aceeaşi măsură însă se cere din partea acestor unităţi să-şi intensifice eforturile pentru sporirea volumului şi gamei de lucrări executate mecanic, prin folosirea întregii capacităţi a parcului de maşini şi tractoare aflat în continuă îmbunătăţire în raport cu realizarea diversificării, prin organizarea mai bună a producţiei şi a muncii şi utilizarea deplină a timpului de lucru al mecanizatorilor pe întreg parcursul anului, în acest scop, plafonarea — de loc mobilizatoare — a eforturilor mecanizatorilor la nivelul realizării unui volum de lucrări, care de la un an la altul a fost relativ acelaşi, trebuie să fie înlocuită cu măsuri energice pentru întărirea rolului contractelor în relaţiile cu cooperativele agricole, pentru participarea întreprinderilor în măsură sporită la deservirea şi altor organizaţii socialiste din raza lor de activitate, precum şi a populaţiei săteşti. Realizarea acestui deziderat presupune insă iniţiativă susţinută, întărirea răspunderii pentru întreţinerea tractoarelor şi maşinilor agricole în cele mai bune condiţii, preocuparea permanentă pentru reducerea cheltuielilor materiale şi a timpului neproductiv, precum şi pentru executarea lucrărilor la nivelul calitativ pretins de beneficiari. Iată de ce, îndeplinirea acestor obiective, care nu poate fi concepută fără o grijă deosebita pentru ridicarea corespunzătoare a calificării cadrelor de mecanizatori, sporirea numărului acestora prin şcoli profesionale de profil și mai ales ucenicie la locul de muncă și educarea lor în spiritul socialist faţă de muncă, trebuie să stea mereu în centrul atenţiei conducerilor de secţii şi întreprinderi. Acţionîndu-se în acest fel, cointeresîndu-i material pe mecanizatori, cu siguranţă că prevederea din proiectul de Directive, referitoare la necesitatea acoperirii cheltuielilor din veniturile proprii, va deveni o realitate încă din primul an al viitorului cincinal. O altă problemă deosebit de importantă, de a cărei rezolvare depinde în mare măsură ridicarea continuă a eficienței activității economice a I.M.A., este organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii pe baza cooperării dintre secţiile de mecanizare şi cooperativele agricole pe care le deservesc. Trebuie perseverat ca munca meşteşugărească, care-şi mai semnalează prezenţa pe ici pe colo, să fie înlocuită o dată pentru totdeauna şi cit mai neîntîrziat, cu măsuri judicioase, temeinic fundamentate ştiinţific, care să reflecte pe de-a-ntregul posibilităţile reale, şi în care trebuie să prevaleze obligativitatea aplicării în practica de zi cu zi a celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi experienţei înaintate din domeniul mecanizării agriculturii, încercările, din păcate sporadice, făcute în această direcţie de către unele I.M.A. din judeţ s-au soldat cu rezultate din cele mai bune, fiind cel mai sigur indiciu că, prin amplificarea eforturilor şi generalizarea experienţei valoroase acumulate, se pot obţine în scurt timp rezultate şi mai promiţătoare. Desigur, sarcinile şi răspunderile ce revin mecanizatorilor cu privire la dezvoltarea şi modernizarea agriculturii judeţului nostru, în viitorul cincinal şi anii ce vor urma, sunt mult mai complexe.. Important este însă de reţinut că documentele pregătitoare pentru cel de-al X-lea Congres al partidului, prin spiritul novator, adine democratic pe care-l promovează în perfecţionarea întregii noastre vieţi sociale, le oferă prilejul fericit ca, alături de toţi oamenii muncii, să-şi aducă nemijlocit contribuţia la înfăptuirea programului de înflorire multilaterală a patriei noastre socialiste. Direcţia principală a eforturilor - creşterea eficienţei economice (Urmare din pag. 1) tipuri de carburatoare, filtre, etc. Totodată, producţia urmează să crească în '70 cu 14 la sută faţă de anul curent, iar productivitatea muncii cu 10,85 la sută, arăta inginerul Olimpiu Munteanu, directorul uzinei, în informarea privind cifrele de plan pe anul viitor. Pentru înfăptuirea acestor sarcini comitetul de direcţie a trecut de pe acum la elaborarea unor studii şi măsuri de fundamentare riguroasă. Aceasta dă garanţia că obiectivele mobilizatoare din planul pe anul ce, urmează sunt pe deplin realizabile, ele vor fi îndeplinite cu succes. Din informarea prezentată de directorul uzinei, cit şi din intervenţiile participanţilor a rezultat însă că pe fondul preocupărilor pentru realizarea unor noi produse, a sporurilor de producţie preconizate, direcţia principală a eforturilor trebuie orientată, aşa cum se subliniază în proiectul Directivelor Congresului al X-lea, spre creşterea eficienţei activităţii productive. — Faptul că uzina noastră are de realizat o sarcină mobilizatoare şi în ce priveşte reducerea cheltuielilor la 1000 lei producţie marfă, arăta tov. Iosif Badiu, şeful serviciului de planificare, impune, în primul rînd, să mobilizăm mai bine resursele de creştere a productivităţii muncii. Reluînd ideea, alţi vorbitori, printre care, Gheorghe Dragomir, sculer şef, Nicolae Ciumac, adjunct al şefului secţiei turnătorie, s-au referit la necesitatea trecerii fabricaţiei de tarozi şi litiere la uzine specializate din ţară. Aceasta deoarece, în cadrul Uzinei nr. 2 nu există utilaje specializate, se lucrează cu un randament scăzut. Ei au subliniat de asemenea necesitatea executării unor lucrări de sistematizare la turnătorie in scopul folosirii mai bune a suprafeţelor de producţie şi a creşterii productivităţii muncii. Analizînd multiplele rezerve existente în uzină privind sporirea productivităţii în sectoarele în care ei îşi desfăşoară activitatea, tovarăşii Marius Zaharescu, şef secţie, Elena Gîlea, miezuitoare, Aurel Martinescu, şef de secţie, au relevat cerinţa ca, comitetul de direcţie să întreprindă măsuri pentru mai buna folosire a cadrelor tehnico-inginereşti, îmbunătăţirea raportului dintre muncitorii direct productivi şi cei auxiliari, întărirea muncii de concepţie şi creşterea contribuţiei acesteia la mecanizarea transportului intern, modernizarea produselor şi a tehnologiilor. Creşterea eficienţei productive este condiţionată în măsură hotărîtoare şi de reducerea cheltuielilor materiale de producţie. Tocmai de aceea participanţii la dezbateri s-au oprit pe larg asupra măsurilor ce trebuie întreprinse pentru ca fiecare produs să fie obţinut cu cheltuieli materiale cit mai mici. Aşa de pildă, inginerul şef adjunct cu probleme de concepţie, Pavel Cercel, ing. Iura Stavăr, şeful serviciului organizarea producţiei, Gheorghe Sbîrlea, şef de atelier, şi alţii au relevat, între altele, cerinţa reducerii importului la materialele deficitare, corelarea mai bună a tehnologiilor cu consumurile specifice şi reducerea acestor consumuri. Ei au subliniat de asemenea necesitatea ca in acţiunea de organizare ştiinţifică eforturile să fie orientate nu numai pe elaborarea de studii privind modernizarea produselor şi gospodărirea mai bună a mijloacelor materiale şi băneşti, ci şi pe finalizarea acestor studii. Sugestii preţioase, menite să confere activităţii uzinei o eficienţă sporită a făcut şi tov. D. Palade, director în Centrala industrială de mecanică fină. Intre altele el a făcut propunerea ca uzina să iniţieze schimburi de experienţă la alte întreprinderi pentru a studia modul cum acestea au rezolvat o serie de probleme cum ar fi : folosirea mai bună a cadrelor tehnico-inginereşti şi a personalului auxiliar, modernizarea tehnologiilor de fabricaţie etc. In încheierea dezbaterilor a luat cuvîntul tovarăşul Mihai Baciu, secretar al Comitetului municipal de partid Braşov. Apreciind entuziasmul creator, rezultatele obţinute de colectivul uzinei, întîmpinînd Congresul al X-lea şi cea de-a 25-a aniversare a eliberării patriei, vorbitorul s-a referit pe larg la măsurile ce trebuie luate pentru realizarea sarcinilor de plan pe 1970 în condiţii de eficienţă economică. In această direcţie a fost evidenţiată necesitatea intensificării eforturilor pentru mecanizarea transporturilor interne, dezvoltarea acţiunii de autoutilare, modernizarea tehnologiilor în vederea reducerii consumului de manoperă, folosirea mai bună a cadrelor tehnico-inginereşti, micşorarea costurilor de fabricaţie prin reducerea cheltuielilor de regie ca factori care pot să aducă de asemenea o însemnată contribuție la creşterea eficienţei activităţii productive. „EXPOBRAŞOV ’69“ (Urmare din pag. 1) Părăsim acest loc de alertă compoziţie industrială. Coborîm in curtea clădirii, în stingă — un loc rezervat roadelor bogate ale ţăranilor cooperatori şi ale întreprinderilor agricole de stat. în dreapta — o coloană de autocamioane de 3 şi 5 tone, gata parcă să pornească pe magistralele ţării şi ale lumii. Prin înaltele lor performanţe tehnice şi economice ele au cucerit aprecieri unanime în multe ţări din Asia, Africa şi pînă în America centrală şi de sud. Indreptîndu-ne spre Căminul 5, în dreapta se înalţă platforma constructorilor braşoveni. Zborul avintat spre înălţimi este reprezentat şi aici — sugestiv şi simbolic — prin locuinţele din elemente spaţiale finisate, produse de specialişti ai I.C.I.M.-ului. La parter se amenajează chiar şi o încăpere mobilată cu articole din cele mai moderne, lingă acest adevărat bloc, apreciatele prefabricate produse de I.P.E.C. Deja şi-au făcut apariţia patru noi tipuri de elemente pentru faţade, urmînd să fie aduse şi alte tipuri de prefabricate. în faţa platformei constructorilor se află pavilionul special destinat realizărilor inteligenţei tehnice proprii ale colectivelor de specialişti din întreprinderile braşovene — autoutilări. Aici vor fi expuse maşini şi agregate de un înalt nivel tehnic, rivalizînd cu omonimele lor din ţări cu o industrie avansată, de veche tradiţie. Printre acestea se remarcă diferite agregate complexe pentru prelucrarea unor repere de autocamion şi tractor, un agregat de confecţionat spiţe de bicicletă, realizat la „6 Martie“ — Zărneşti etc. Altele sunt în curs de sosire şi montaj. Am aflat totodată că multe din aceste utilaje vor fi puse în stare de funcţionare, ceea ce le sporeşte desigur farmecul şi atractivitatea. Cu toate că Expoziţia realizărilor economiei judeţului Braşov este, ca să spunem aşa, la orele fierbinţi ale naşterii, ne-am putut totuşi convinge de bogăţia şi originalitatea spiritului creator, productiv, al colectivelor de muncitori, ingineri şi tehnicieni de pe plaiurile braşovene. E o certitudine că această abundenţă de creaţie, inventivitate şi de noutate va aduce la fel de bogate impresii şi satisfacţii tuturor celor care în curînd vor vizita „Expobraşov ’69“. DRUM NOU Nr. 7642 Personalitatea istorică a lui PETŐFI SÁNDOR Comemorînd în aceste zile împlinirea a 120 de ani de la moartea eroică, pe cîmpul de bătălie de la Albeşti, a marelui poet maghiar Petőfi Sándor, figură revoluţionară de seamă în istoria poporului maghiar şi în istoria relaţiilor de prietenie româno-maghiare, poporul român cinsteşte bogatele tradiţii progresiste ale acestei istorii multiseculare, framîntate, afirmîndu-şi profundul său ataşament la învăţămintele preţioase ale luptelor din trecut, în spiritul largului orizont patriotic şi internaţionalist, care călăuzeşte astăzi pe toţi fiii României socialiste, indiferent de naţionalitate. Viaţa incandescentă şi — din nefericire — atît de scurtă a lui Petöfi, precum şi opera sa poetică remarcabilă, sînt desigur mai cunoscute şi tocmai de aceea am dori să subliniem aci cîteva aspecte legate de însemnătatea istorică a activităţii marelui revoluţionar maghiar, al cărui nume a rămas definitiv întipărit în conştiinţa zecilor de milioane de maghiari şi români, precum şi in conştiinţa întregii umanităţi progresiste, fiind legat indisolubil de cele mai înălţătoare pagini şi momente ale revoluţiei din 1848—1849. Născut în noaptea care făcea trecerea de la anul 1822 la 1823, lingă Pesta, fiu al unei familii nevoiaşe, Petőfi nu a putut să-şi termine studiile, intrînd în armată iar apoi, bolnav, încercîndu-şi norocul în lumea teatrului şi ducînd o viaţă deosebit de agitată, plină de greutăţi şi suferinţe. Studiază cu aviditate multă literatură — Csokonai, Vörösmarty, Kisfaludy, Bajza, Arany, Jókai fiindu-i, alături de Schiller, Byron, Heine, Lenau, Shelley şi alţii, adevărate izvoare. Lansîndu-se el însuşi de timpuriu în viaţa literară a epocii, Petőfi se afirmă cu vigoare, în primele rînduri ale poeziei romantice revoluţionare, afişînd un crez estetic îndrăzneţ, care milita pentru restituirea comorilor artistice către popor, creatorul celor mai nepieritoare nestemate ale gîndirii şi simţămintelor umane, precum şi pentru menirea transformatoare revoluţionară a poeziei (vezi poemul „Poezia 1847" şi „Către poeţii secolului al XIX-lea“). Public primele poezii încă în anii 1841—1842, apoi imediat îi apar cîteva volume la rînd, care produc o puternică impresie în public, atît în cel tradiţional — salonard, rutinar, conservator, legat de interesele dominaţiei habsburgice — cit, mai ales, în rîndurile mulţimilor de orăşeni, meseriaşi, ţărani şi mie-burghezi sau nobili scăpătaţi. Verbul său înflăcărat exprima pătimaş năzuinţele cele mai fierbinţi ale poporului, a cărui viaţă grea a cunoscut-o îndeaproape, trăind în mijlocul durerilor sale, cutreierînd în permanenţă ţara. Prin esenţa operei şi crezului sau, Petöfi aparţine întregii omeniri, fiind unul din marii exponenţi ai liricii universale. Dintre cele mai cunoscute opere ale sale, unele s-au răspîndit pretutindeni unde oamenii aspiră spre libertate şi iubesc frumosul : poemul epic „János Viteazul“, „Apostolul", „Funia călăului“, „Trimiteţi regii la spânzurătoare", alături — desigur — de „Imnul revoluţiei de la 1848“. Factura populară, romantică şi revoluţionară a poeziei lui Petőfi se întrepătrunde reciproc, autorul ei fiind un neîntrecut cîntăreţ al luptei poporului său, în accente vizionare, pline de patetică minte contra tiranilor, a monarhiei, a instituţiilor odiosului regim feudal în frunte cu iobăgia. Cele mai răscolitoare dintre creaţiile sale sînt adevărate manifeste, ţîşnind spontan în ceea ce priveşte denunţarea oprimării şi forma de exprimare, indicînd totodată lucid calea de urmat, transmiţînd astfel posterităţii, pînă, în zilele noastre, un mesaj în care se recunosc idealurile tuturor luptătorilor pentru libertate naţională, progres social, înţelegere între oameni. Forţa emoţională şi mobilizatoare a poeziei lui Petöfi aducea un suflu nou, cu putere de şoc, în vremea sa Fiind unul dintre cei mai iluştri poeţi ai poporului maghiar — al cărui specific de viaţă, obiceiuri etc. le-a surprins minunat, în esenţa sa, în tot ce are mai valoros — Petőfi s-a ridicat pînă la cele mai înalte şi profunde idealuri umane de care vibrează lucrările sale. Petőfi a fost continuat în linie directă de Ady Endre şi de cei mai remarcabili poeţi ai revoluţiei socialiste maghiare. Poezia sa a fost tradusă în limba română încă din a doua jumătate a secoluilui trecut, prilejuind remarcabile interpretări unor personalităţi ale culturii româneşti, ca Iosif Vulcan, O. Goga, I. N. Sorieu, P. Dulfu, I. Broşu, A. P. Todor, Eugen Jebeleanu, Al. Andriţoiu, Ion Brad şi alţii, în coloanele unor reviste prestigioase ca „Familia", „Literatorul", „Ramuri“, „Convorbiri Critice", „Neamul românesc", „Junimea literară“, „Sămănătorul", „Contemporanul“ şi pînă la presa de partid din zilele noastre. Demn de remarcat este tocmai faptul că poeziile revoluţionare ale lui Petőfi au fost binecunoscute, încă de timpuriu, în rîndurile mişcării muncitoreşti şi socialiste din vechea Românie şi din Transilvania, apoi din ţara unită, fiind apreciate tocmai pentru forţa lor mobilizatoare. Socialismul, ale cărui idealuri înfrăţesc azi tot mai mult popoarele român şi maghiar, a ridicat pe o treaptă nouă, superioară, însăşi valorificarea operei atît de bogate în semnificaţii a lui Petőfi. Pe planul nemijlocit socialpolitic, Petőfi s-a afirmat cu o energie pătimaşă, clocotitoare, ca un tribun al poporului. „Lică ,şi sabia mea ale tale sunt, o, libertate !“ — scria el unui prieten Petőfi a fost adeptul cel mai convins al necesităţii ducerii revoluţiei burghezo-democratice pînă la capăt, fără nici un compromis, al unei revoluţii radicale, respectîndu-şi crezul politic pînă la moartea sa eroică. Tragismul vieţii sale constă tocmai în elanul înaripat cu care viziunea sa a depăşit de fapt, epoca în care trăia. Pe o platformă politică similară se situau în Ungaria un Táncsics Mihály, iar în ţările române un Nicolae Bălcescu, Eftimie Murgu şi alţii. Petőfi însuşi îşi afirma şi Îşi revendica filiaţia ideologică şi politică din exemplul luptelor revoluţionare radicale prestate de eroicul popor francez, îndeosebi la 1789 și 1848, lupte al căror admirator înflăcărat a rămas pînă la moartea sa marele poet maghiar. Fiind un adept profund convins de ideile republicane cele mai radicale, Petőfi lansează o serie de poezii incendiare contra monarhiei. Prin poezia sa „Către regi", a fost rostit pe tată „primul cuvînt al republicanismului în Ungaria“, după cum remarca chiar autorul: „amarnic se înşeală cei care cred că a fost şi ultimul Monarchiei din Europa i-a sunat ceasul... Transformările ne vor costa mult singe, dar noi trebuie să ne străduim să ne coste cit mai puţin" (dintr-un articol publicat în iunie 1848 de Petőfi). în 1846, Petőfi, împreună cu alţi tineri animaţi de idealurile revoluţionare ale epocii, înfiinţează societatea „Tînăra Ungarie“, care-şi propunea să lupte pentru abolirea iobăgiei şi independenţă naţională. Numele lui Petőfi a rămas însă definitiv legat de momentul izbucnirii revoluţiei de la 1848 în Ungaria, de ziua lui 15 martie, cînd, celebrul, său „cîntec naţional" a electrizat mulţimea adunată in fata Muzeului Naţional, de pe ale cărui trepte Petőfi a declamat poezia şi a dat citire celor 12 puncte ale programului revoluţiei. Jókai Mauriciu scria că „ceasul în care Petőfi îşi citea în piaţă poezia, înconjurat de mulţimea tineretului triumfător, a fost ceasul de cotitură din istoria Ungariei. Ziua aceasta a fost ziua de renaştere a poporului maghiar. Poporul maghiar a denumit-o „ziua lui Petőfi". ALEXANDRU PORȚEANU, cercetător principal la Institutul de istorie „N. Iorga“ al Academiei Republicii Socialiste România X La cîteva zile după încheierea ediţiei jubiliare a „Colocviilor braşovene", iată că judeţul nostru devine gazda unei alte manifestări de prestigiu. Intre 1—3 august Comitetul judeţean de cultură şi artă Braşov, prin Casa judeţeană a creaţiei populare, organizează la Făgăraş un Festival folcloric interjudeţean — „Cîntecele Oltului", cu participarea tuturor judeţelor pe care bătrînul Olt le străbate — Harghita, Covăsilă, Braşov, Sibiu, Vîlcea şi Olt. Festivalul, închinat celui de-al X-lea Congres al partidului şi aniversării a 25 de ani de la eliberare, urmăreşte să popularizeze bogata creaţie folclorică de pe malurile Oltului, de la izvor şi pînă la vărsarea în Dunăre, să stimuleze reînvierea unor tradiţii şi obiceiuri viabile ale locuitorilor de pe aceste meleaguri — români, maghiari şi germani — să faciliteze cunoaşterea în mase a marilor transformări înnoitoare care şi-au pus pecetea, în sfertul de veac de la eliberare, pe toate aşezările de pe cele două versante ale Oltului. In dorinţa de a face cunoscută această acţiune de amploare, iniţiată de judeţul nostru, am consultat proiectul de regulament şi programul de desfăşurare a festivalului. Acţiunea este concepută ca suma unor manifestări cu implicaţii în problematica folclorului şi etnografiei specifice celor şase judeţe. Prima zi a festivalului (1 august) programează dezbateri teoretice de specialitate. Simpozionul „Gomorile spirituale ale văii Oltului“,, susţinut de personalităţi distinse ale judeţelor participante, va aborda un larg cîmp tematic (tradiţii şi obiceiuri, legende legate de Olt, elemente care atestă unitatea folclorului românesc de pe întreg cursul Oltului, edţia creaţiei folclorice aparţinînd naţionalităţilor conlocuitoare, noua înfăţişare a acestor meleaguri cu frumuseţi unice). Tot în prima zi consemnăm gala de filme documentare organizată în colaborare cu Arhiva naţională de filme şi studioul „Alexandru Sahia", producţii care au surprins pe peliculă manifestări folclorice şi de etnografie, momente istorice, realizări din cele şase judeţe. Bogată în activităţi este şi cea de-a doua zi a festivalului (2 august). Ea va prilejui o sesiune de comunicări pe teme folclorice şi etnografice, deschiderea unei expoziţii de artă populară, a unei expoziţii de cărţi (lucrări ale scriitorilor, compozitorilor, folcloriştilor, etnografilor, cercetătorilor, editate în judeţele participantei, a unei expoziţii de fotografii. In programul acest zile semnalăm apoi vizitele la monumentele istorice şi la obiectivele industriale ale Făgăraşului. In după-amiaza zilei de 2 august (ora 16,30) soliştii, rapsozii şi grupurile de dansatori din judeţele Vîlcea, Harghita şi Sibiu vor prezenta spectacolele prevăzute în regulament, urmînd ca seara (ora 20:00) să se producă pe scena casei de cultură şi artiştii amatori din judeţele Olt, Covasna şi Braşov. Ultima zi a festivalului (3 august) este rezervată unor manifestări de mare popularitate — parada portului popular, festivitatea de evidenţiere a concurenţilor şi, în final, spectacolul formaţiilor, soliştilor şi rapsozilor distinşi în festival. Aşadar, Festivalul folcloric interjudeţean de la Făgăraş se anunţă un act de cultură de importanţă deosebită, ceea ce solicită pe organizatori la o muncă temeinică, în măsură să asigure un cadru optim de desfăşurare tuturor acţiunilor înscrise pe afişul festivalului. Să sperăm apoi că aşezământul gazdă — casa de cultură din Făgăraş — va onora prin fapte privilegiul de a adăposti această impresionantă manifestare. Cit despre publicul făgărăşean — atît de receptiv la frumuseţile creaţiei populare — avem încredinţarea că el va fi prezent, masiv şi entuziast la toate acţiunile programate în festival. ATILA SOCACIU Festivalul folcloric interjudeţean „Cîntecee Oltului"