Drum Nou, iulie 1969 (Anul 26, nr. 7617-7643)

1969-07-30 / nr. 7642

Png 2 (Urmare din pag. 1) POLITICA PARTIDULUI, POLITICA ÎNTREGULUI NOSTRU POPOR Modernizarea continuă a agriculturii ce existau în anul, 1965 în unită­ţile agricole din judeţul Braşov, la peste 1.670 la sfîrşitul anului trecut, a determinat scăderea su­prafeţei arabile ce revine pe un tractor de la 101, la 74 hectare. Acest fapt, ca şi dotarea între­prinderilor agricole de stat şi a celor pentru mecanizarea agri­culturii cu un număr sporit de semănători, combine, maşini de plantat şi recoltat cartofi etc., au permis diversificarea accentuată a lucrărilor, ridicarea calităţii şi scurtarea termenelor de efectua­re a acestora. O măsură deosebit de impor­tantă luată de partid pentru per­fecţionarea activităţii sectorului de mecanizare a agriculturii, o constituie reorganizarea fostelor staţiuni de maşini şi, tractoare pe principiul întreprinderilor de mecanizare cu gestiune economi­că proprie. In cadrul noii struc­turi organizatorice, fostelor bri­găzi dirijate de la centru le-au luat locul noile secţii cu atri­buţii şi posibilităţi mai largi în ce priveşte folosirea eficientă a bazei tehnico-materiale cu care au fost dotate şi a fondurilor bă­neşti încredinţate, fiind totoda­tă părtaşe la răspunderea pentru realizarea producţiilor planifica­te în cooperativele agricole pe care le deservesc. Efectul acestei măsuri s-a materializat, pe de o parte, în contribuţia adusă anul trecut de cele 4 I.M.A. existente în judeţ, la realizarea în coope­rativele agricole în medie a 1.920 kg. grîu, 28.000 kg. sfeclă de zahăr şi 15.000 kg. cartofi la hectar, iar pe de alta, în redu­cerea dotaţiei de la bugetul sta­tului şi realizarea unor economii însemnate. Justeţea măsurilor a­­doptate de partid reiese şi din a­­ceea că pe ansamblul acestor în­treprinderi de mecanizare planul de producţie a fost depăşit cu 5,9 la sută, cel de venituri cu 8,68 la sută, consumul de car­buranţi s-a redus, iar producti­vitatea muncii a crescut, faţă de sarcina fixată, cu 12,8 la sută. In această ordine de idei, nu este lipsit de importanţă să arătăm că la­­unii indicatori, I.M.A. Har­man a realizat valori cu mult su­perioare mediei realizate pe ju­deţ şi chiar pe ţară. Chemarea la întrecere lansată de I.M.A. Rupeă în cinstea celui de-al X-lea Congres al partidului şi a celei de-a 25-a aniversări a eliberării patriei a stîrnit un larg ecou în rîndul tuturor me­canizatorilor din judeţul nostru. Organizîndu-şi mai bine munca, preocupaţi să aplice cu consec­venţă în practică tot ce este nou şi înaintat, să preia şi să dezvol­te larg iniţiativele creatoare, ei au reuşit să îndeplinească şi chiar să-şi depăşească sarcinile ce le-au revenit în campania agri­colă de primăvară, iar în prezent, onorîndu-şi cuvîntul dat,­ să se prezinte cu noi şi importante succese în îndeplinirea şi depă­şirea angajamentelor. Dezbaterea documentelor pregă­titoare ale celui de-al X-lea Con­gres într-o atmosferă de lucru şi entuziasm general a prilejuit ca­drelor de mecanizatori care acti­vează în agricultura judeţului nostru manifestarea întregii lor adeziuni faţă de grandiosul pro­gram de înflorire a României so­cialiste. Analizînd cu discernămînt ştiinţific şi cu o înaltă exigenţă şi răspundere partinică sarcinile complexe ce revin întreprinderilor pentru mecanizarea agriculturii din care fac parte, în cadrul a­­cestui însufleţitor program, ei au evidenţiat multiplele rezerve exis­tente care, pe deplin valorificate, pot constitui primul pas în direcţia creşterii contribuţiei lor la spo­rirea producţiei agricole, la dez­voltarea şi consolidarea coopera­tivelor agricole pe care le deser­vesc. Astfel, a reieşit că, în pri­mul rind, se impune o mai justă corelare între numărul mijloace­lor mecanice cu care sunt dotate întreprinderile, respectiv secţiile de mecanizare, şi necesităţile lor reale, evitîndu-se din capul lo­tului creşterea nejustificată a cheltuielilor de producţie care, în final, grevează asupra preţului de cost al lucrărilor şi, corespunzător, asupra sarcinii de ridicare conti­nuă a eficienţei economice. In a­­ceeaşi măsură însă se cere din partea acestor unităţi să-şi inten­sifice eforturile pentru sporirea volumului şi gamei de lucrări executate mecanic, prin folosirea întregii capacităţi a parcului de maşini şi tractoare aflat în conti­nuă îmbunătăţire în raport cu rea­lizarea diversificării, prin organi­zarea mai bună a producţiei şi a muncii şi utilizarea deplină a tim­pului de lucru al mecanizatorilor pe întreg parcursul anului, în a­­cest scop, plafonarea — de loc mobilizatoare — a eforturilor me­canizatorilor la nivelul realizării unui volum de lucrări, care de la un an la altul a fost relativ a­­celaşi, trebuie să fie înlocuită cu măsuri energice pentru întărirea rolului contractelor în relaţiile cu cooperativele agricole, pentru participarea întreprinderilor în măsură sporită la deservirea şi altor organizaţii socialiste din raza lor de activitate, precum şi a populaţiei săteşti. Realizarea acestui deziderat pre­supune insă iniţiativă susţinută, întărirea răspunderii pentru în­treţinerea tractoarelor şi maşini­lor agricole în cele mai bune con­diţii, preocuparea permanentă pentru reducerea cheltuielilor ma­teriale şi a timpului neproductiv, precum şi pentru executarea lu­crărilor la nivelul calitativ pretins de beneficiari. Iată de ce, înde­plinirea acestor obiective, care nu poate fi concepută fără o grijă de­osebita pentru ridicarea corespun­zătoare a calificării cadrelor de mecanizatori, sporirea numărului acestora prin şcoli profesionale de profil și mai ales ucenicie la locul de muncă și educarea lor în spiritul socialist faţă de muncă, trebuie să stea mereu în centrul atenţiei conducerilor de secţii şi întreprinderi. Acţionîndu-se în a­­cest fel, cointeresîndu-i material pe mecanizatori, cu siguranţă că prevederea din proiectul de Direc­tive, referitoare la necesitatea a­­coperirii cheltuielilor din venitu­rile proprii, va deveni o realitate încă din primul an al viitorului cincinal. O altă problemă deosebit de im­portantă, de a cărei rezolvare de­pinde în mare măsură ridicarea continuă a eficienței activității e­­conomice a I.M.A., este organiza­rea ştiinţifică a producţiei şi a muncii pe baza cooperării dintre secţiile de mecanizare şi coopera­tivele agricole pe care le deser­vesc. Trebuie perseverat ca mun­ca meşteşugărească, care-şi mai semnalează prezenţa pe ici pe­ co­lo, să fie înlocuită o dată pentru totdeauna şi cit mai neîntîrziat, cu măsuri judicioase, temeinic fun­damentate ştiinţific, care să re­flecte pe de-a-ntregul posibilităţile reale, şi în care trebuie să preva­leze obligativitatea aplicării în practica de zi cu zi a celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi expe­rienţei înaintate din domeniul me­canizării agriculturii, încercările, din­ păcate sporadice, făcute în a­­ceastă direcţie de către unele I.M.A. din judeţ s-au soldat cu re­zultate din cele mai bune, fiind cel mai sigur indiciu că, prin am­plificarea eforturilor şi generali­zarea experienţei valoroase acu­mulate, se pot obţine în scurt timp rezultate şi mai promiţătoare. Desigur, sarcinile şi răspunde­rile ce revin mecanizatorilor cu privire la dezvoltarea şi moderni­zarea agriculturii judeţului nostru, în viitorul cincinal şi anii ce vor urma, sunt mult mai complexe.. Im­portant este însă de reţinut că do­cumentele pregătitoare pentru cel de-al X-lea Congres al partidului, prin spiritul novator, adine demo­cratic pe care-l promovează în perfecţionarea întregii noastre vieţi sociale, le oferă prilejul feri­cit ca, alături de toţi oamenii mun­cii, să-şi aducă nemijlocit contri­buţia la înfăptuirea programului de înflorire multilaterală a patriei noastre socialiste. Direcţia principală a eforturilor - creşterea eficienţei economice (Urmare din pag. 1) tipuri de carburatoare, filtre, etc. Totodată, producţia urmează să crească în '70 cu 14 la sută faţă de anul curent, iar productivitatea muncii cu 10,85 la sută, arăta in­ginerul Olimpiu Munteanu, direc­torul uzinei, în informarea pri­vind cifrele de plan pe anul vii­tor. Pentru înfăptuirea acestor sar­cini comitetul de direcţie a tre­cut de pe acum la elaborarea u­­nor studii şi măsuri de fundamen­tare riguroasă. Aceasta dă ga­ranţia că obiectivele mobiliza­toare din planul pe anul ce, ur­mează sunt pe­ deplin realizabile, ele vor fi îndeplinite cu succes. Din informarea prezentată de directorul uzinei, cit şi din in­tervenţiile participanţilor a re­zultat însă că pe fondul preocu­părilor pentru realizarea unor noi produse, a sporurilor de pro­ducţie preconizate, direcţia principală a eforturilor trebuie orientată, aşa cum se subliniază în proiectul Directivelor Congre­sului al X-lea, spre creşterea­­ e­­ficienţei activităţii productive. — Faptul că uzina noastră are de realizat o sarcină mobilizatoa­re şi în ce priveşte reducerea cheltuielilor la 1000 lei producţie marfă, arăta tov. Iosif Badiu, şe­ful serviciului de planificare, im­pune, în primul rînd, să mobili­zăm mai bine resursele de creş­tere a productivităţii muncii. Reluînd ideea, alţi vorbitori, printre care, Gheorghe Dragomir, sculer şef, Nicolae Ciumac, ad­junct al şefului secţiei turnăto­rie, s-au referit la necesitatea trecerii fabricaţiei de tarozi şi li­tiere la uzine specializate din­ ţară. Aceasta deoarece, în cadrul Uzinei nr. 2 nu există utilaje specializate, se lucrează cu un randament scăzut. Ei au subliniat de asemenea necesitatea execu­tării unor lucrări de sistematiza­re la turnătorie in scopul folosi­­rii mai bune a suprafeţelor de producţie şi a creşterii producti­vităţii muncii. Analizînd multiplele rezerve existente în uzină privind spori­rea productivităţii în sectoarele în care ei îşi desfăşoară activi­tatea, tovarăşii Marius Zahares­­cu, şef secţie, Elena Gîlea, mie­­zuitoare, Aurel Martinescu, şef de secţie, au relevat cerinţa ca, comitetul de direcţie să între­prindă măsuri pentru mai buna folosire a cadrelor tehnico-ingi­­nereşti, îmbunătăţirea raportului dintre muncitorii direct produc­tivi şi cei auxiliari, întărirea mun­cii de concepţie şi creşterea con­tribuţiei acesteia la mecanizarea transportului intern, moderniza­rea produselor şi a tehnologiilor. Creşterea eficienţei productive este condiţionată în măsură ho­­tărîtoare şi de reducerea cheltu­ielilor materiale de producţie. Tocmai de aceea participanţii la dezbateri s-au oprit pe larg asu­pra măsurilor ce trebuie între­prinse pentru ca fiecare produs să fie obţinut cu cheltuieli ma­teriale cit mai mici. Aşa de pil­dă, inginerul şef adjunct cu pro­bleme de concepţie, Pavel Cer­cel, ing. Iura Stavăr, şeful servi­ciului organizarea producţiei, Gheorghe Sbîrlea, şef de atelier, şi alţii au relevat, între altele, ce­rinţa reducerii importului la ma­terialele deficitare, corelarea mai bună a tehnologiilor cu consumu­rile specifice şi reducerea aces­tor consumuri. Ei au subliniat de asemenea necesitatea ca in acţiunea de organizare ştiinţifică eforturile să fie orientate nu nu­mai pe elaborarea de studii pri­vind modernizarea produselor şi gospodărirea mai bună a mijloa­celor materiale şi băneşti, ci şi pe finalizarea acestor studii. Sugestii preţioase, menite să confere activităţii uzinei o eficien­ţă sporită a făcut şi tov. D. Pa­­lade, director în Centrala indus­trială de mecanică fină. Intre al­tele el a făcut propunerea ca uzina să iniţieze schimburi de experienţă la alte întreprinderi pentru a studia modul cum aces­tea au rezolvat o serie de pro­bleme cum ar fi : folosirea mai bună a cadrelor tehnico-ingine­reşti şi a personalului auxiliar, modernizarea tehnologiilor de fabricaţie etc. In încheierea dezbaterilor a luat cuvîntul tovarăşul Mihai Baciu, secretar al Comitetului mu­nicipal de partid Braşov. Apre­ciind entuziasmul creator, rezul­tatele obţinute de colectivul uzi­nei, întîmpinînd Congresul al X-lea şi cea de-a 25-a aniversare a eliberării patriei, vorbitorul s-a referit pe larg la măsurile ce tre­buie luate pentru realizarea sar­cinilor de plan pe 1970 în condiţii de eficienţă economică. In această direcţie a fost evidenţiată nece­sitatea intensificării eforturilor pentru mecanizarea transporturilor interne, dezvoltarea acţiunii de autoutilare, modernizarea tehno­logiilor în vederea reducerii con­sumului de manoperă, folosirea mai bună a cadrelor tehnico-in­­ginereşti, micşorarea costurilor de fabricaţie prin reducerea chel­tuielilor de regie ca factori care pot să aducă de asemenea o în­semnată contribuție la creşterea eficienţei activităţii productive. „EXPOBRAŞOV ’69“ (Urmare din pag. 1) Părăsim acest loc de alertă compoziţie industrială. Coborîm in curtea clădirii, în stingă — un loc rezervat roadelor bogate ale ţăranilor cooperatori şi ale întreprinderilor agricole de stat. în dreapta — o coloană de autocamioane de 3 şi 5 tone, gata parcă să pornească pe magistralele ţării şi ale lumii. Prin înaltele lor performanţe tehnice şi economice ele au cucerit aprecieri unani­me în multe ţări din Asia, Africa şi pînă în America centrală şi de sud. Indreptîndu-ne spre Căminul 5, în dreapta se înalţă platfor­ma constructorilor braşoveni. Zborul avintat spre înălţimi este re­prezentat şi aici — sugestiv şi simbolic — prin locuinţele din ele­mente spaţiale finisate, produse de specialişti ai I.C.I.M.-ului. La parter se amenajează chiar şi o încăpere mobilată cu articole din cele mai moderne, lingă acest adevărat bloc, apreciatele prefabri­cate produse de I.P.E.C. Deja şi-au făcut apariţia patru noi tipuri de elemente pentru faţade, urmînd să fie aduse şi alte tipuri de prefabricate. în faţa platformei constructorilor se află pavilionul special destinat realizărilor inteligenţei tehnice proprii ale colectivelor de specialişti din întreprinderile braşovene — autoutilări. Aici vor fi expuse maşini şi agregate de un înalt nivel tehnic, rivalizînd cu omonimele lor din ţări cu o industrie avansată, de veche tra­diţie. Printre acestea se remarcă diferite agregate complexe pen­tru prelucrarea unor repere de autocamion şi tractor, un agregat de confecţionat spiţe de bicicletă, realizat la „6 Martie“ — Zăr­­neşti etc. Altele sunt în curs de sosire şi montaj. Am aflat totodată că multe din aceste utilaje vor fi puse în stare de funcţionare, ceea ce le sporeşte desigur farmecul şi atractivitatea. Cu toate că Expoziţia realizărilor economiei judeţului Bra­şov este, ca să spunem aşa, la orele fierbinţi ale naşterii, ne-am putut totuşi convinge de bogăţia şi originalitatea spiritului crea­tor, productiv, al colectivelor de muncitori, ingineri şi tehnicieni de pe plaiurile braşovene. E o certitudine că această abundenţă de creaţie, inventivitate şi de noutate va aduce la fel de bogate impresii şi satisfacţii tuturor celor care în curînd vor vizita „Expo­­braşov ’69“. DRUM NOU Nr. 7642 Personalitatea istorică a lui PETŐFI SÁNDOR Comemorînd în aceste zile împlinirea a 120 de ani de la moartea eroică, pe cîmpul de bătălie de la Albeşti, a ma­relui poet maghiar Petőfi Sán­dor, figură revoluţionară de seamă în istoria poporului maghiar şi în istoria relaţiilor de prietenie româno-maghiare, poporul român cinsteşte bo­gatele tradiţii progresiste ale acestei istorii multiseculare, framîntate, afirmîndu-şi pro­fundul său ataşament la în­văţămintele preţioase ale lup­telor din trecut, în spiritul lar­gului orizont patriotic şi in­ternaţionalist, care călăuzeşte astăzi pe toţi fiii României so­cialiste, indiferent de naţiona­litate. Viaţa incandescentă şi — din nefericire — atît de scurtă a lui Petöfi, precum şi opera sa poetică remarcabilă, sînt desigur mai cunoscute şi toc­mai de aceea am dori să sub­liniem aci cîteva aspecte lega­te de însemnătatea istorică a activităţii marelui revoluţio­nar maghiar, al cărui nume a rămas definitiv întipărit în conştiinţa zecilor de milioa­ne de maghiari şi români, pre­cum şi in conştiinţa întregii umanităţi progresiste, fiind le­gat indisolubil de cele mai înălţătoare pagini şi momente ale revoluţiei din 1848—1849. Născut în noaptea care făcea trecerea de la anul 1822 la 1823, lingă Pesta, fiu al unei familii nevoiaşe, Petőfi nu a putut să-şi termine studiile, intrînd în armată iar apoi, bol­nav, încercîndu-şi norocul în lumea teatrului şi ducînd o viaţă deosebit de agitată, pli­nă de greutăţi şi suferinţe. Studiază cu aviditate multă literatură — Csokonai, Vörös­marty, Kisfaludy, Bajza, Arany, Jókai fiindu-i, alături de Schil­ler, Byron, Heine, Lenau, Shel­ley şi alţii, adevărate izvoare. Lansîndu-se el însuşi de tim­puriu în viaţa literară a epo­cii, Petőfi se afirmă cu vi­goare, în primele rînduri ale poeziei romantice revoluţio­nare, afişînd un crez estetic îndrăzneţ, care milita pentru restituirea comorilor artistice către popor, creatorul celor mai nepieritoare nestemate ale gîndirii şi simţămintelor uma­ne, precum şi pentru menirea transformatoare revoluţionară a poeziei (vezi poemul „Poe­zia 1847" şi „Către poeţii se­colului al XIX-lea“). Public primele poezii încă în anii 1841—1842, apoi ime­diat îi apar cîteva volume la rînd, care produc o puterni­că impresie în public, atît în cel tradiţional — salonard, ru­tinar, conservator, legat de interesele dominaţiei habsbur­­gice — cit, mai ales, în rîn­­durile­­ mulţimilor de orăşeni, meseriaşi, ţărani şi mie-bur­­ghezi sau nobili scăpătaţi. Ver­bul său înflăcărat exprima pă­timaş năzuinţele cele­ mai fier­binţi ale poporului, a cărui viaţă grea a cunoscut-o îndea­proape, trăind în mijlocul du­rerilor sale, cutreierînd în per­manenţă ţara. Prin esenţa o­­perei şi crezului sau, Petöfi aparţine întregii omeniri, fi­ind unul din marii exponenţi ai liricii universale. Dintre cele mai cunoscute opere ale sale, unele s-au răspîndit pre­tutindeni unde oamenii aspi­ră spre libertate şi iubesc fru­mosul : poemul epic „János Viteazul“, „Apostolul", „Funia călăului“, „Trimiteţi regii la spânzurătoare", alături — de­sigur — de „Imnul revoluţiei de la 1848“. Factura populară, romantică şi revoluţionară a poeziei lui Petőfi se întrepătrunde reci­proc, autorul ei fiind un neîn­trecut cîntăreţ al luptei popo­rului său, în accente vizionare, pline de patetică minte contra tiranilor, a monarhiei, a insti­tuţiilor odiosului regim feudal în frunte cu iobăgia. Cele mai răscolitoare dintre creaţiile sa­le sînt adevărate manifeste, ţîşnind spontan în ceea ce pri­veşte denunţarea oprimării şi forma de exprimare, indic­înd totodată lucid calea de urmat, transmiţînd astfel posterităţii, pînă, în zilele noastre, un me­saj în care se recunosc idea­lurile tuturor luptătorilor pen­tru libertate naţională, progres social, înţelegere între oameni. Forţa emoţională şi mobiliza­toare a poeziei lui Petöfi adu­cea un suflu nou, cu putere de şoc, în vremea sa Fiind unul dintre cei mai iluştri po­eţi ai poporului maghiar — al cărui specific de viaţă, obi­ceiuri etc. le-a surprins mi­nunat, în esenţa sa, în tot ce are mai valoros — Petőfi s-a ridicat pînă la cele mai înalte şi profunde idealuri umane de care vibrează lucrările sale. Petőfi a fost continuat în linie directă de Ady Endre şi de cei mai remarcabili poeţi ai revoluţiei socialiste maghiare. Poezia sa a fost tradusă în limba română încă din a doua jumătate a s­ecoluilui trecut, prilejuind remarcabile inter­pretări unor personalităţi ale culturii româneşti, ca Iosif Vulcan, O. Goga, I. N. Sorieu, P. Dulfu, I. Broşu, A. P. Todor, Eugen Jebeleanu, Al. Andri­­ţoiu, Ion Brad şi alţii, în co­­loanele unor reviste prestigi­oase ca „Familia", „Literatorul", „Ramuri“, „Convorbiri Criti­ce", „Neamul românesc", „Ju­nimea literară“, „Sămănătorul", „Contemporanul“ şi pînă la presa de partid din zilele noas­tre. Demn de remarcat este tocmai faptul că poeziile revo­luţionare ale lui Petőfi au fost binecunoscute, încă de timpu­riu, în rîndu­rile mişcării mun­citoreşti şi socialiste din ve­chea Românie şi din Transil­vania, apoi din ţara unită, fi­ind apreciate tocmai pentru forţa lor mobilizatoare. Socia­lismul, ale cărui idealuri în­frăţesc azi tot mai mult po­poarele român şi maghiar, a ridicat pe o treaptă nouă, su­perioară, însăşi valorificarea o­­perei atît de bogate în semni­ficaţii a lui Petőfi. Pe planul nemijlocit social­­politic, Petőfi s-a afirmat cu o energie pătimaşă, clocotitoa­re, ca un tribun al poporului. „Lică ,şi sabia mea ale tale sunt, o, libertate !“ — scria el unui prieten Petőfi a fost adeptul cel mai convins al necesităţii ducerii revoluţiei burghezo-de­­moc­ratice pînă la capăt, fără nici un compromis, al unei re­voluţii radicale, respectîndu-şi crezul politic pînă la moartea sa eroică. Tragismul vieţii sale constă tocmai în elanul înari­pat cu care viziunea sa a de­păşit de fapt, epoca în care trăia. Pe o platformă politică similară se situau în Ungaria un Táncsics Mihály, iar în ţă­rile române un Nicolae Bălces­­cu, Eftimie Murgu şi alţii. Pe­tőfi însuşi îşi afirma şi Îşi re­vendica filiaţia ideologică şi politică din exemplul luptelor revoluţionare radicale presta­te de eroicul popor francez, în­deosebi la 1789 și 1848, lupte al căror admirator înflăcărat a rămas pînă la moartea sa marele poet maghiar. Fiind un adept profund convins de ideile republicane cele mai radicale,­ Petőfi lansează o se­rie de poezii incendiare con­tra monarhiei. Prin poezia sa „Către regi", a fost rostit pe tată „primul cuvînt al republi­canismului în Ungaria“, după cum remarca chiar autorul: „amarnic se înşeală cei care cred că a fost şi ultimul Mo­­narchiei din Europa i-a sunat ceasul... Transformările ne vor costa mult singe, dar noi tre­buie să ne străduim să ne coste cit mai puţin" (dintr-un articol publicat în iunie 1848 de Petőfi). în 1846, Petőfi, îm­preună cu alţi tineri animaţi de idealurile revoluţionare ale epocii, înfiinţează societatea „Tînăra Ungarie“, care-şi pro­punea să lupte pentru abolirea iobăgiei şi independenţă na­ţională. Numele lui Petőfi a rămas însă definitiv legat de momentul izbucnirii revoluţiei de la 1848 în Ungaria, de ziua lui 15 martie, cînd, celebrul, său „cîntec naţional" a elec­trizat mulţimea adunată in fa­ta Muzeului Naţional, de pe ale cărui trepte Petőfi a de­clamat poezia şi a dat citire celor 12 puncte ale programu­lui revoluţiei. Jókai Mauriciu scria că „ceasul în care Pe­tőfi îşi citea în piaţă poezia, înconjurat de mulţimea tine­retului triumfător, a fost cea­sul de cotitură din istoria Un­gariei. Ziua aceasta a fost ziua de renaştere a poporului ma­ghiar. Poporul maghiar a de­numit-o „ziua lui Petőfi". ALEXANDRU PORȚEANU, cercetător principal la Institutul de istorie „N. Iorga“ al Academiei Republicii Socialiste România X La cîteva zile după încheierea ediţiei jubiliare a „Colocviilor bra­şovene", iată că judeţul nostru devine gazda unei alte manifes­tări de prestigiu. Intre 1—3 au­gust Comitetul judeţean de cul­tură şi artă Braşov, prin Casa ju­deţeană a creaţiei populare, orga­nizează la Făgăraş un Festival folcloric interju­deţean — „Cînte­­cele Oltului", cu participarea tu­turor judeţelor pe care bătrînul Olt le străbate — Harghita, Co­văsilă, Braşov, Sibiu, Vîlcea şi Olt. Festivalul, închinat celui de-al X-lea Congres al partidului şi a­­niversării a 25 de ani de la eli­berare, urmăreşte­­ să popularizeze bogata creaţie folclorică de pe malurile Oltului, de la izvor şi pînă la vărsarea în Dunăre, să stimuleze reînvierea unor tradiţii şi obiceiuri viabile ale locuitori­lor de pe aceste meleaguri — ro­mâni, maghiari şi germani — să faciliteze cunoaşterea în mase a marilor transformări înnoitoare ca­re şi-au pus pecetea, în sfertul de veac de la eliberare, pe toate a­­şezările de pe cele două versante ale Oltului. In dorinţa de a face cunoscută această acţiune de amploare, ini­ţiată de judeţul nostru, am con­sultat proiectul de regulament şi programul de desfăşurare a festi­valului. Acţiunea este concepută ca suma unor manifestări cu im­plicaţii în problematica folcloru­lui şi etnografiei specifice celor şase judeţe. Prima zi a festivalului (1 au­gust) programează dezbateri teo­retice de specialitate. Simpozio­nul „Gomorile spirituale ale văii Oltului“,, susţinut de personalităţi distinse ale judeţelor participan­te, va aborda un larg cîmp tema­tic (tradiţii şi obiceiuri, legende legate de Olt, elemente care ates­­tă unitatea folclorului românesc de pe întreg cursul Oltului, ed­­­­ţia creaţiei folclorice aparţinînd naţionalităţilor conlocuitoare, noua înfăţişare a acestor meleaguri cu frumuseţi unice). Tot în prima zi consemnăm gala de filme docu­mentare organizată în colaborare cu Arhiva naţională de filme şi studioul „Alexandru Sahia", pro­ducţii care au surprins pe pelicu­lă manifestări folclorice şi­ de et­nografie, momente istorice, reali­zări din cele şase judeţe. Bogată în activităţi este şi cea de-a doua zi a festivalului (2 au­gust). Ea va prilejui o sesiune de comunicări pe teme folclorice şi etnografice, deschiderea unei ex­poziţii de artă populară, a unei expoziţii de cărţi (lucrări ale scri­­itorilor, compozitorilor, folcloriş­tilor, etnografilor, cercetătorilor, editate în judeţele participantei, a unei expoziţii de fotografii. In programul acest­­ zile semnalăm apoi vizitele la monumentele isto­rice şi la obiectivele industriale ale Făgăraşului. In după-amiaza zilei de 2 au­gust (ora 16,30) soliştii, rapsozii şi grupurile de dansatori din ju­deţele Vîlcea, Harghita şi Sibiu vor prezenta spectacolele prevăzute în regulament, urmînd ca­ seara (ora 20:00) să se producă pe sce­na casei de cultură şi artiştii a­­matori din judeţele Olt, Covasna şi Braşov. Ultima zi a festivalului (3 au­gust) este rezervată unor mani­festări de mare popularitate — parada portului popular, festivita­tea de evidenţiere a concurenţi­lor şi, în final, spectacolul forma­ţiilor, soliştilor şi rapsozilor dis­tinşi în festival. Aşadar, Festivalul folcloric in­­terjudeţean de la Făgăraş se a­­nunţă un act de cultură de im­portanţă deosebită, ceea ce soli­cită pe organizatori la o muncă temeinică, în măsură să asigure un cadru optim de desfăşurare tuturor acţiunilor înscrise pe afi­şul festivalului. Să sperăm apoi că aşezământul gazdă — casa de cultură din Făgăraş — va onora prin fapte privilegiul de a adă­posti această impresionantă mani­festare. Cit despre publicul făgărăşean — atît de receptiv la frumuseţile creaţiei populare — avem încre­dinţarea că el va fi prezent, ma­siv şi entuziast la toate acţiunile programate în festival. AT­­­ILA SOCACIU Festivalul folcloric inter­judeţean „Cîntecee Oltului"

Next