Drum Nou, octombrie 1969 (Anul 26, nr. 7696-7722)

1969-10-10 / nr. 7704

Pag. 2 Adunările pentru dări de seamă, eveniment impor­tant în viaţa organizaţiilor de partid (Urmare din pag. 1) cinilor şi a măsurilor necesare în­deplinirii planului pe anul în curs, (in judeţul nostru acesta se va realiza pînă la 26 decembrie), ci se vor dezbate temeinic problemele privind asigurarea condiţiilor ne­cesare realizării la toţi indicatorii — începînd chiar din prima lună — a planului de stat pentru anul 1970, precum şi posibilităţile unei valorificări depline a tuturor re­surselor material-umane existente în fiecare loc de muncă, asigurîn­­du-se astfel ridicarea calitativă a întregii activităţi economice şi, o dată cu aceasta, creşterea rentabi­lităţii fiecărei unităţi în parte. Ştim cu toţii­ că în ultima vreme s-au luat o serie de măsuri impor­tante privind organizarea produc­ţiei şi a muncii, folosirea judici­oasă a capacităţilor şi forţei de mu­­că, a fondurilor materiale şi băneşti, s-au stabilit sarcini pre­cise în domeniul exportului , atît în ce priveşte diversificarea pro­ducţiei, cit şi pe linia creşterii ca­lităţii produselor destinate acestui scop, că se acordă atenţie deose­bită realizării şi intrării la timp în funcţiune a diferitelor obiec­tive. Pornind de aici, dările de seamă şi dezbaterile pe marginea lor, fie că au loc la Uzina de auto­camioane, „Tractorul“, F.C.H. Zăr­­neşti, fie la I.I.L. „Mobila“ Ghim­­bav, „Reconstrucţia“ Feldioara sau în orice unitate de producţie din judeţul nostru, trebuie să anali­zeze modul cum s-au realizat a­­ceste sarcini, să caute căile cele mai eficiente pentru recuperarea rămînerilor în urmă în vederea remedierii lipsurilor semnalate. — Ce ne puteţi spune în legă­tură cu problematica adunărilor din unităţile agricole ? Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în recenta, cuvîntare ţinută la mitin­gul din piaţa Obor, cu prilejul zilei recoltei, a arătat cu claritate că unităţile agricole nu au făcut încă totul pentru a pune în va­loare potenţialul şi resursele de care dispun. Tocmai de a­­ceea, organizaţiile de partid din I.A.S., G.A.P. şi I.M.A. trebuie să analizeze, în spiritul unei înalte exigenţe, toate problemele legate de valorificarea intensă a tuturor resurselor agriculturii: sporirea continuă a producţiei vegetale şi animale, folosirea judicioasă a pă­­mîntului şi utilajului agricol, di­versificarea mecanizării lucrărilor şi extinderea irigaţiilor, efectua­rea în bune condiţii a tuturor lu­crărilor agricole şi folosirea unor seminţe de mare productivitate. Ţinînd cont de specificul judeţu­lui, se va pune un accent deoser­bit pe dezvoltarea sectorului zoo­tehnic, pe întărirea disciplinei în muncă — la care sunt încă defi­citare multe unităţi agricole, după cine se poate vedea şi în prezent, cu ocazia recoltatului cartofilor, de exemplu, — a răspunderii or­ganizaţiilor de partid şi organelor agricole în vederea realizării inte­grale a sarcinilor de plan şi li­vrării produselor la fondul de stat. De menţionat că adunările pen­tru dări de seamă în organizaţiile de partid din fiecare unitate agri­cola se vor desfăşura după termi­narea lucrărilor campaniei de toamna. — Dar în legătură cu adunările din instituţiile de ştiinţă, cultură, artă şi învăţămînt ? — Incercînd să sintetizăm, pu­tem spune că dezbaterile din or­ganizaţiile de partid din domeniile amintite trebuie să ţină neapărat seama de sarcinile trasate de par­tid lucrătorilor din aceste dome­nii. Deci, o analiză temeinică a modului cum se realizează legătura dintre cercetare şi nevoile eco­nomiei sau societăţii — dacă vor­bim despre instituţiile unde se face cercetare ştiinţifică, aportul comuniştilor la dezvoltarea cul­turii noastre socialiste şi educaţia poporului, la promovarea şi cul­tivarea idealurilor şi principiilor esteticii marxist-leniniste — dacă vorbim despre instituţiile de artă şi cultură. Organizaţiile de partid din şcoli şi din cele două institute de învă­­ţămînt superior din Braşov vor trebui să-şi axeze dezbaterile pe problemele mari pe care le ridică procesul instructiv-educativ, relie­­find rolul sporit ce le revine în ridicarea şi modernizarea continuă a învăţămîntului, în pregătirea ideologică a cadrelor didactice şi educarea tineretului în spiritul u­­nei concepţii ştiinţifice, marxist­­leniniste. Dreptul de control ce le-a fost acordat acestor organi­zaţii de către Congresul al X-lea impune ca ele să folosească orice prilej, deci şi adunările despre care vorbim, pentru a analiza fe­lul cum se îndeplineşte progra-­­ mul elaborat de partid. De aceea se cere acestor organizaţii să im­prime dezbaterilor o exigenţă spo­rită, înlăturîndu-se discuţiile for­male, neconcluden­te, aşa cum s-au întîlnit în unele şcoli cu prilejul adunărilor din anul trecut.­­ Spre ce alte aspecte vor tre­bui orientate dezbaterile din a­­dunările pentru dări de seamă ? — Indiferent de domeniul de activitate, este necesar ca dezba­terile din adunări să fie axate pe diferite aspecte ale muncii ideolo­gice, şi, în primul rînd, pe sarci­nile majore ce revin tuturor or­ganizaţiilor de partid în dezvolta­rea conştiinţei socialiste a mase­lor, să se stabilească măsuri capa­bile să stimuleze dezvoltarea gîn­­dirii creatoare a comuniştilor, să ducă la perfecţionarea muncii de informare politică a acestora, a tuturor oamenilor muncii. Desi­gur, acestea se pot realiza numai cu condiţia ca organizaţiile de partid să intensifice munca ideolo­gică potrivit specificului şi pre­ocupărilor fiecărei categorii de oameni ai muncii, prin combaterea şi înlăturarea din activitatea de propagandă, din munca politică de masă a formelor depăşite, închis­tate şi promovarea unor forme noi, în conformitate cu cerinţele membrilor de partid. De asemenea, un spaţiu mai larg în dezbateri trebuie acordat problemelor vieţii interne de par­tid, analizat stilului şi metodelor de muncă. Şi, ca o indicaţie generală, adu­nărilor pentru dări de seamă să li se confere un caracter de lu­cru, creîndu-se cadrul propice schimbului liber de opinii, stimu­lării criticii și autocriticii. Numai astfel li se va putea asigura efi­cienta scontată, numai astfel vor putea stabili măsuri intr-adevăr eficiente,­ capabile să conducă la înlăturarea neajunsurilor care mai există atît în industrie, agri­cultură, construcţii, în instituţiile de învăţămînt şi cultură, într-un cuvînt, în întreprinderile şi insti­tuţiile de orice factură. — Ce măsuri a luat biroul co­mitetului judeţean de partid în ve­derea bunei pregătiri şi desfăşu­rări a adunărilor ? — Din complexul de măsuri luate de organul judeţean de par­tid m-aş opri asupra cîtorva mai importante. Aşa, de exemplu, s-a procedat la instruirea temeinică a birourilor şi comitetelor de partid asupra principalelor probleme le­gate de activitatea din diferite sec­toare, iar membrii birourilor co­mitetelor judeţean, municipal, oră­şeneşti şi comunale au fost repar­tizaţi pe organizaţii, în vederea participării efective la pregătirea şi desfăşurarea adunărilor. De a­­semenea, pentru ca dările de seamă să oglindească problemele majore ale unităţilor şi organiza­ţiilor de partid, s-au luat măsuri ca la întocmirea lor să participe colective formate din membri ai organelor de partid respective, la această activitate fiind antrenaţi, totodată, şi cei mai activi comu­nişti. Logopedia corijează defectele de vorbire la copii Logopedia este o disciplină re­lativ nouă. Este deci necesar să-i precizăm cîteva elemente de bază. Tulburările de vorbire care intră în atenţia logopezilor sunt: dis­­lalia, care se manifestă prin pro­nunţarea greşită a unor sunete ca s, r, j, t etc. ; bîlbîiala, care poate fi nativă sau dobîndită în urma unui şoc sau traumatism; vorbirea încetinită sau precipitată faţă de ritmul normal de vorbire; disle­­xia, care constă în incapacitatea de a lega cuvinte şi propoziţii în mod logic ; disgrafia, care este scrierea greşită cu omisiuni sau adăugiri de litere la diverse cu­vinte. Aceste defecte pot să apară la copii dezvoltaţi normal din punct de vedere intelectual ca şi la copii uşor întîrziaţi psihic. Dacă trecem în revistă elevii şcolilor de cultură generală pre­ţuim şi grădiniţele din oraşul nos­tru constatăm că există numeroşi copii cu unele din defectele de vorbire amintite anterior. Din grija permanentă a statului nostru s-au înfiinţat pentru corec­tarea acestor defecte de vorbire a copiilor Centrele logopedice de pe lingă Şcolile generale nr. 4, 10 şi 13 din Braşov. Aceste centre au ca scop depistarea elevilor cu de­fecte de vorbire şi corectarea lor. Copiii depistaţi sunt luaţi în evi­denţa centrelor logopedice pentru a urma cursurile de înlăturare a tulburărilor de vorbire şi scriere. Programul este astfel întocmit in­cit să nu stînjenească cu nimic programul şcolar obişnuit. Men­ţionăm că la centrele logopedice amintite predau cadre specializate care se ocupă exclusiv de aceşti copii. Cadrele didactice de la aceste centre întîmpină însă mari greu­tăţi în privinţa frecventării cursu­rilor speciale de logopedie de că­tre copiii luaţi în evidenţă.­­— Eficacitatea frecventării a­­cestor cursuri este ilustrată şi de rezultatele obţinute de centrul lo­gopedic de pe lingă Şcoala gene­rală nr. 4 în anul şcolar trecut, din totalul de 60 elevi înscrişi, 50 la sută şi-au corectat integral vor­birea, 25 la sută şi-au ameliorat defectele de vorbire, iar 25 la sută din totalul de înscrişi care au frecventat sporadic aceste cursuri n-au înregistrat progrese, rămînînd în atenţia centrului pentru anul şcolar în curs. Considerăm că este de datoria părinţilor să-şi înscrie copiii cu defecte de vorbire la aceste cursuri şi să insiste la frecventa­rea lor. Dacă sprijinul acordat de cabi­netul de neurologie de la policli­nica de copii şi de toate şcolile în depistarea copiilor cu defecte de vorbire este deosebit de impor­tant, sprijinul acordat de părinţii acestor copii rămîne totuşi hotă­­ritor. Este în interesul propriilor lor copii ca părinţii să acorde în­treaga atenţie înscrierii şi frecven­tării acestor cursuri la centrele logopedice. Sperăm că apelul nostru va găsi înţelegerea cuvenită. Prof. MARIA ANDREI, Şcoala generală nr. 4 — Braşov DRUM NOU DIN VIATA CULTURALA Încotro se îndreaptă expert­ Discutîndu-se despre experi­ment şi inovaţie în teatru, s-a scăpat nu o dată din vedere că textele dramatice se scriu pentru a fi jucate şi în consecinţă expe­rimentul şi inovaţia trebuie să ţină cont de legile foarte mate­riale ale spectacolului, acesta fiind punctul de confluenţă ,între felurite genuri de artă (literatura, muzica, pictura etc.), şi în acelaşi timp să nu se uite că cel care are un cuvînt greu de spus în „modernizarea" propriu-zisă a spectacolelor este actorul. Am ce­rut în acest sens părerea unor regizori şi actori de teatru şi film. — Mai întii o întrebare care ni se pare de neocolit în discu­ţia noastră : este necesar experi­mentul în teatru ? A dat el pînă acum roadele scontate sau a fost numai un foc efemer de artificii? — S-au purtat, cel puţin în anii din urmă, ne mărturiseşte actorul Silviu Stănculescu, nu­meroase discuţii care cereau : re­­teatralizarea, deteatralizarea, esen­­ţializarea teatrului etc. Au apă­rut de asemenea o sumă de ex­perimentatori şi novatori, apărînd şi dispărînd peste noapte. Prac­tic destul de puţine inovaţii au­tentice au căpătat drept la viabi­litate. Dar nu numărul mi se pare a fi lucrul cel mai important. Im­portant mi se pare a fi faptul că experimentele sunt necesare şi a­­desea fertile, cu condiţia, fireşte, ca ele să nu devină suprema justificare a rateurilor. Experi­mentul este o treabă de mare in­timitate, de laborator, şi raţiunea sa ar fi să ducă lucrurile mai de­parte. Il consider real în măsura în care el se confundă nedisimu­lat, indiferent de modalitatea uti­lizată, cu fiorul tragic, dramatic, comic, satiric etc., al vieţii, cu poezia şi nobleţea omenească. Inovaţia ar însemna astfel păs­trarea nealterată a acestora în concordanţă cu dezideratele fun­damentale ale fiecărei epoci isto­rice. — Deci în ce ar consta „mo­dernizarea artei actorului" ? — Intr-în această noţiune mi se pare a fi un nonsens. Un actor bun e un actor bun, ne răs­punde Victor Rebenciuc. — Actorul poate şi trebuie să fie foarte modern prin însăşi în­ţelegerea totală a personajului, prin acel plus de omenie şi viaţă cu care îl va înzestra, intervine în discuţia noastră actorul Ion Bessoni. Actorul bun se simte la fel de „acasă" pe scenă ca şi pe platoul de filmare spre exemplu. Experienţa cinematografică mi se pare a fi extrem de folositoare actorului de teatru şi invers. A­­paratul de filmat desfiinţează dis­tanţa care se creează, implicit, într-o sală de spectacol între ac­tor şi spectator, el îţi impune­­­ tocmai pentru faptul că se toarnă a urmări cursiv firul acţiunii — să ai tot­ timpul în imagine în­treaga acţiune şi­ atmosferă emo­ţională a filmului, mai multă lu­ciditate şi o sporită concentrare a expresiei. George Vraca, în timpul filmărilor pentru „Tudor" ne-a dat nouă, tinerilor actori, o lecţie de neuitat despre cum se face artă de calitate. Necesară mi se pare pentru actorul de tea­tru nu numai experienţa de pla­tou ci şi cea de activitate în stu­diourile televiziunii. In această nouă ipostază, actorul este soli­citat să găsească resurse inepui­zabile pentru a se apropia de spectator, găsind un limbaj adec­vat, apropiat, pentru că în defi­nitiv stai de, vorbă cu spectatorul în propria sa casă, cînd, mai mult decit oricînd, el uită de distanţe, de convenţie, şi vrea lucruri de o sinceritate totală. — Şi care ar fi rolul publicu­lui în stimularea şi vitalizarea ex­­perimentului teatral ?­­ — Spun un lucru arhiştiut, dar necesar nu a lămuri acest aspect: publicul este supremul nostru ju­decător, completează Sanda Mă­­nescu, director de film la noua producţie a studiourilor „Bucu­reşti“, „Castelul condamnaţilor“, ce se află în curs de filmare. S-a spus de multe ori că publicul preferă filmele comerciale şi mai puţin cele de artă. Dar nu e a­­devărat decât în parte. Căci şi la acestea din urmă au fost săli pline, şi spectatorii au primit, bine unele experimente cinematogra­fice, cu condiţia, fireşte, ca ele să se înscrie în perimetrul deo­sebitului. Publicul trebuie for­mat, în special tineretul, şi în acest sens se face încă destul de puţin. 1f Experimentul în teatru şi film este o realitate. Spre moderniza-Spectacolul dat de Ansamblul naţional de cintece şi dansuri din Iran în oraşul nostru ne-a prile­juit cunoaşterea unui melos cu vechi tradiţii, a unor dansuri o­­riginale prin ritm, prin simetrie, prin muzicalitate, dacă se poate spune aşa. Cei 23 de membri ai formaţiei au reuşit o deplină o­­mogenizare, sincronizarea dintre mişcările de paşi, individuale, dintre solist şi ansamblu, dintre, balerini şi orchestră fiind pe tot parcursul spectacolului fără cu­sur. In dorinţa de a oferi un buchet cit mai variat şi mai bo­gat, care să exprime plastic in­finita gamă de frumuseţi a fol­clorului iranian, organizatorii au inclus in repertoriu piese din cele mai diferite zone ale ţării. Astfel „Torbate djam“ este un dans cules din sud-estul Iranu­lui, din regiunea aflată la grani­ţa cu Afganistanul, „Guilani“, u­­­­nul reprezentativ pentru provin­ciile nordice ale Iranului, avind şi o oarecare tangenţă cu vechile dansuri rituale legate de culesul ceaiului, „Gord Afarid“, inspirat de faptele de vitejie ale unei neînfricate femei, fapte descrise cu atîta măiestrie in „Cartea re­gilor" de Ferdosi, cîteva cintece carde, tabloul acestora fiind­ în­tregit de dansurile de curte spe­cifice secolului al XlX-lea și cîteva piese din repertoriul con­temporan. Graţia şi eleganţa fetelor s-au armonizat cu vigoarea băieţilor, s-au finalizat într-o năvalnică iz­bucnire de bucurie şi vitalitate, vorbind despre un optimism au­tentic, despre bucuria de a trăi, de a cînta, de a culege roadele generoase ale pămintului Am admirat cu o vădită incîntare costumele dansatorilor şi solişti­lor vocali. Culori vii, în care, parcă, curcubeul eternizase cu­lorile sale cele mai­ calde. Fus­tele lungi, nenumăratele bentiţe, funde, bănuţi etc., dau balerine­lor un aer de maiestate şi no­bleţe, emoţionînd. Costumele purtate in dansurile de curte păstrează aceeaşi linie, aducind însă un plus de stilizare, de echilibru cromatic, de plastici­tate. Aida Ahmadzadeh, solista dansului „Gold Afarid", ne-a o­­ferit un adevărat recital de mă­iestrie. Numărul său s-a bucurat de aplauze la scenă deschisă. Ne-a meritat şi arta interpreta­tivă a talentatelor soliste vocale Hatareh Parvaneh. Parivas. Af­­sane. In cîntecele lor am regăsit nostalgia, duioşia, lirismul şi rit­murile cunoscute ale cântecelor ce străbat cîmpiile Iranului. Orchestra ce a acompaniat corpul de balet a fost compusă din adevăraţi virtuoşi. Mohamad Esmaeeli (tobă). Farhad. Pour (cheychalk — instrument ou) ,se a­­seamănă cu violoncelul, deose­­bindu-se de acesta din urmă prin faptul că este mai mic). Mohamad. Heidari (santour — instrument ce se aseamănă cu ţambalul nos­tru), Manoudhuri (oud — instru­ment similar c­u cobza), Zarif (tar, un fel de chitară de o con­strucţie aparte), atît în numerele solistice cit şi în piesele de­ or­chestră au demonstrat cu priso­sinţă o tehnică subtilă şi bine pusă la punct, o nuanţare şi o frazare admirabile. CARMEN K.­ MENTUL TEATRAL ?­ rea expresiei teatrale, spre adu­cerea în faţa publicului a unor spectacole de elevată ţinută sce­nică converg tot mai insistent e­­forturile actorilor, regizorilor, oa­menilor noştri de teatru. Aceste deziderate nu se împlinesc însă de la sine, ele sunt condiţionate de o muncă perpetuă de autode­­păşire din partea fiecărui factor răspunzător de calitatea specta­colului. Cu 3 ani în urmă fiinţa la Braşov un studio experimental care se dovedise a fi un posibil catalizator al noului. Poate se va face ceva ca el să reintre în ac­tualitate. Poate de asemenea că se va face mai mult şi in pri­vinţa educării publicului, în spe­cial a tineretului, pentru asimila­rea unei temeinice culturi tea­trale şi cinematografice. Şi acest lucru nu se va realiza prin cîteva afişe, mai mult sau mai puţin realizate, ci printr-o continuă invi­taţie la lectura revistelor şi căr­ţilor de specialitate. Este o ac­ţiune care ar trebui făcută cu un plus de competenţă, începută de­vreme, din anii de şcoală. C. KEHI AI AN­ SIE ARTISTICĂ de multe ori scene disparate, fărăO RAFINATA £XPR£­ Scenă din spectacolul prezentat de ansamblul iranian. (Urmare din pag. 1) asistenţei sanitare şi în oraşele şi localităţile în prezent deficitare. Dr. Dumitru Palade, medic pri­mar internist la Spitalul nr. 1 din Piatra Neamţ, n­e-a vorbit mai ales de lipsa stringentă a asisten­ţei medicale de specialitate. — în judeţul Neamţ sunt în pre­zent fără titulari peste 60 de pos­turi, majoritatea pentru medici primari şi cu înaltă calificare, ca­re ar putea contribui direct la ri­dicarea calitativă a asistenţei me­dicale. Aşa, bunăoară, sunt va­cante locuri în spitalele şi policli­nicile municipiului Roman, în o­­raşele Bicaz, Tîrgul Neamţ şi în alte localităţi. Cei care vor veni să muncească la noi vor fi primiţi cu căldură şi încredere, organele locale străduindu-se să le asigure condiţii cit mai bune de muncă şi de viaţă. Un judeţ tînăr, în plină dezvol­tare, este şi Botoşani, obiective economice importante fiind în­scrise pe harta industrială a me­leagurilor pe unde a copilărit E­­minescu. Dar, după cum ne spu­nea tov. Vasile Pînzar, directorii Direcţiei judeţene sanitare, nu mai puţin de 174 de posturi de medici îşi aşteaptă şi aici în continuare ocupanţii. In privinţa asistenţei de specialitate ar fi îndeajuns să spunem că în întreg judeţul există un singur medic specialist de a­­niatomie patologică, doar doi of­talmologi, trei medici specialişti în boli interne, iar în privinţa sto­matologilor ducîndu-se lipsa a peste 40 de medici.­­ — Nu înţeleg de ce mulţi colegi au evitat pînă acum oraşele noas­tre — ne spunea tov. P. Dani­lov, directorul Spitalului nr. 1 Dorohoi. Unii dintre ei, deşi me­dici specialişti, preferă o circum­scripţie oarecare într-o comună mai aproape de Bucureşti sau Braşov, în timp ce în spitalul nos­tru sunt vacante posturi de medic primar şef de secţie. Situaţia este valabilă şi în alte spitale şi poli­clinici din celelalte oraşe din ju­deţul Botoşani sau Suceava. S-a creat o anomalie care trebuie curmată. Este limpede doar că nu vom putea sta cu toţii „masaţi“ doar în oraşele mari, atîta timp cit adevărul profesiunii noastre reclamă prezenţa medicului ori­unde muncesc şi trăiesc oameni. — Avem nevoie de medici, spe­cialişti, de medici primari — ne spunea şi tov. Vasile Pancu, di­rectorul Spitalului nr. 2 din Bo­toşani. Şi în spitalul nostru întîl­­nim cazuri foarte interesante demne de atenţia şi studiul spe­cialiştilor, şi noi, care sintem­ in primul rînd practicieni, ne ocupăm de probleme de cercetare. Avem colegi care s-au afirmat în diferite reviste de specialitate cu comu­nicări interesante şi, de ce nu, care pleacă şi în străinătate să-şi susţină punctul lor de vedere. Cred că nu mai trebuie demonstrat : unde există dorinţă de muncă şi afir­mare, dragoste faţă de meseria a­­leasă nu oraşul în care activează contează în primul rînd, ci canti­tatea de pasiune şi efort creator investită. Fără îndoială, au fost destui şi dintre medici — interlocutori în cadrul acestei anchete — care îm­părtăşesc intru totul opiniile ex­primate mai sus. Din discuţiile a­­vute răzbatea convingerea necesi­tăţii fireşti ca specialiştii să se în­drepte şi spre aceste locuri de muncă unde au prilejul, poate mai mult decit în altă parte, să-şi va­lorifice în folosul lor şi al socie­tăţii capacitatea profesională şi cunoştinţele. — Am venit in Fălticeni impre­ună cu soţia — ne spunea merii cui Dumitru Butnaru, de la Spita­lul nr. 1. Şi ea este tot medic. Pînă acum cîteva luni, lucram a­­mîndoi la un spital lingă Bucureşti. Aici am găsit un colectiv de oa­meni pasionaţi, iubitori ai mese­riei şi deosebit de primitori. Ne-am mutat şi într-o locuinţă nouă, spa­ţioasă. Intr-un cuvînt, ne simţim foarte bine. Dar cel mai mult ne încălzeşte recunoştinţa pe care o citeşti in privirile pacienţilor, ale oamenilor de pe stradă, cărora le-am devenit acum cunoscuţi şi prieteni. Este un adevăr că repartizarea judicioasă a cadrelor de specia­lişti, redistribuirea lor, este o ne­cesitate reclamată de însăşi rea­litatea dezvoltării socialiste a în­tregii societăţi. Pe oriunde am fost, organele locale, conducerile spitalelor şi policlinicilor, au a­­dresat o caldă invitaţie şi medici­lor din oraşul şi judeţul Braşov de a veni să întărească şi să lăr­gească aria de cuprindere a asis­tenţei medicale de specialitate în judeţele deocamdată deficitare din acest punct de vedere. Fiind o cerinţă obiectivă, de res­ponsabilitate faţă de societate, prezenţa medicului, a inginerului, a arhitectului, sau a oricărui alt specialist acolo unde o cer inte­resele poporului este, dincolo de o necesitate socială, o problemă de etică, de conştiinţă, de patrio­tism. Tovarăşi medici, va aşteptăm Nr. 7704 Aseară, în sala „Arta" din Braşov a avut loc vernisajul celei de-a op­­ta expoziţii personale din acest an, în cadrul căreia expun plasticie­­nii braşoveni Marcela Bobancu şi Ştefan Ba­lint. Guvîntul de desch­i- Vernisaj în sala ARTA de ce a fost rostit de pictorul Dinu Vasiu. Marcela Bobancu ne-a prilejuit întîlnirea cu cîteva dintre cele mai reprezentative lucrări de grafică create in ultimul timp, iar Ştefan Balint cu lucrări în alb-negru, de o deosebită fineţe şi forţă expresivă, ba ver­nisaj au luat parte oa­meni de cultură şi artă un numeros public.

Next