Drum Nou, octombrie 1969 (Anul 26, nr. 7696-7722)
1969-10-10 / nr. 7704
Pag. 2 Adunările pentru dări de seamă, eveniment important în viaţa organizaţiilor de partid (Urmare din pag. 1) cinilor şi a măsurilor necesare îndeplinirii planului pe anul în curs, (in judeţul nostru acesta se va realiza pînă la 26 decembrie), ci se vor dezbate temeinic problemele privind asigurarea condiţiilor necesare realizării la toţi indicatorii — începînd chiar din prima lună — a planului de stat pentru anul 1970, precum şi posibilităţile unei valorificări depline a tuturor resurselor material-umane existente în fiecare loc de muncă, asigurîndu-se astfel ridicarea calitativă a întregii activităţi economice şi, o dată cu aceasta, creşterea rentabilităţii fiecărei unităţi în parte. Ştim cu toţii că în ultima vreme s-au luat o serie de măsuri importante privind organizarea producţiei şi a muncii, folosirea judicioasă a capacităţilor şi forţei de mucă, a fondurilor materiale şi băneşti, s-au stabilit sarcini precise în domeniul exportului , atît în ce priveşte diversificarea producţiei, cit şi pe linia creşterii calităţii produselor destinate acestui scop, că se acordă atenţie deosebită realizării şi intrării la timp în funcţiune a diferitelor obiective. Pornind de aici, dările de seamă şi dezbaterile pe marginea lor, fie că au loc la Uzina de autocamioane, „Tractorul“, F.C.H. Zărneşti, fie la I.I.L. „Mobila“ Ghimbav, „Reconstrucţia“ Feldioara sau în orice unitate de producţie din judeţul nostru, trebuie să analizeze modul cum s-au realizat aceste sarcini, să caute căile cele mai eficiente pentru recuperarea rămînerilor în urmă în vederea remedierii lipsurilor semnalate. — Ce ne puteţi spune în legătură cu problematica adunărilor din unităţile agricole ? Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în recenta, cuvîntare ţinută la mitingul din piaţa Obor, cu prilejul zilei recoltei, a arătat cu claritate că unităţile agricole nu au făcut încă totul pentru a pune în valoare potenţialul şi resursele de care dispun. Tocmai de aceea, organizaţiile de partid din I.A.S., G.A.P. şi I.M.A. trebuie să analizeze, în spiritul unei înalte exigenţe, toate problemele legate de valorificarea intensă a tuturor resurselor agriculturii: sporirea continuă a producţiei vegetale şi animale, folosirea judicioasă a pămîntului şi utilajului agricol, diversificarea mecanizării lucrărilor şi extinderea irigaţiilor, efectuarea în bune condiţii a tuturor lucrărilor agricole şi folosirea unor seminţe de mare productivitate. Ţinînd cont de specificul judeţului, se va pune un accent deoserbit pe dezvoltarea sectorului zootehnic, pe întărirea disciplinei în muncă — la care sunt încă deficitare multe unităţi agricole, după cine se poate vedea şi în prezent, cu ocazia recoltatului cartofilor, de exemplu, — a răspunderii organizaţiilor de partid şi organelor agricole în vederea realizării integrale a sarcinilor de plan şi livrării produselor la fondul de stat. De menţionat că adunările pentru dări de seamă în organizaţiile de partid din fiecare unitate agricola se vor desfăşura după terminarea lucrărilor campaniei de toamna. — Dar în legătură cu adunările din instituţiile de ştiinţă, cultură, artă şi învăţămînt ? — Incercînd să sintetizăm, putem spune că dezbaterile din organizaţiile de partid din domeniile amintite trebuie să ţină neapărat seama de sarcinile trasate de partid lucrătorilor din aceste domenii. Deci, o analiză temeinică a modului cum se realizează legătura dintre cercetare şi nevoile economiei sau societăţii — dacă vorbim despre instituţiile unde se face cercetare ştiinţifică, aportul comuniştilor la dezvoltarea culturii noastre socialiste şi educaţia poporului, la promovarea şi cultivarea idealurilor şi principiilor esteticii marxist-leniniste — dacă vorbim despre instituţiile de artă şi cultură. Organizaţiile de partid din şcoli şi din cele două institute de învăţămînt superior din Braşov vor trebui să-şi axeze dezbaterile pe problemele mari pe care le ridică procesul instructiv-educativ, reliefind rolul sporit ce le revine în ridicarea şi modernizarea continuă a învăţămîntului, în pregătirea ideologică a cadrelor didactice şi educarea tineretului în spiritul unei concepţii ştiinţifice, marxistleniniste. Dreptul de control ce le-a fost acordat acestor organizaţii de către Congresul al X-lea impune ca ele să folosească orice prilej, deci şi adunările despre care vorbim, pentru a analiza felul cum se îndeplineşte progra- mul elaborat de partid. De aceea se cere acestor organizaţii să imprime dezbaterilor o exigenţă sporită, înlăturîndu-se discuţiile formale, neconcludente, aşa cum s-au întîlnit în unele şcoli cu prilejul adunărilor din anul trecut. Spre ce alte aspecte vor trebui orientate dezbaterile din adunările pentru dări de seamă ? — Indiferent de domeniul de activitate, este necesar ca dezbaterile din adunări să fie axate pe diferite aspecte ale muncii ideologice, şi, în primul rînd, pe sarcinile majore ce revin tuturor organizaţiilor de partid în dezvoltarea conştiinţei socialiste a maselor, să se stabilească măsuri capabile să stimuleze dezvoltarea gîndirii creatoare a comuniştilor, să ducă la perfecţionarea muncii de informare politică a acestora, a tuturor oamenilor muncii. Desigur, acestea se pot realiza numai cu condiţia ca organizaţiile de partid să intensifice munca ideologică potrivit specificului şi preocupărilor fiecărei categorii de oameni ai muncii, prin combaterea şi înlăturarea din activitatea de propagandă, din munca politică de masă a formelor depăşite, închistate şi promovarea unor forme noi, în conformitate cu cerinţele membrilor de partid. De asemenea, un spaţiu mai larg în dezbateri trebuie acordat problemelor vieţii interne de partid, analizat stilului şi metodelor de muncă. Şi, ca o indicaţie generală, adunărilor pentru dări de seamă să li se confere un caracter de lucru, creîndu-se cadrul propice schimbului liber de opinii, stimulării criticii și autocriticii. Numai astfel li se va putea asigura eficienta scontată, numai astfel vor putea stabili măsuri intr-adevăr eficiente, capabile să conducă la înlăturarea neajunsurilor care mai există atît în industrie, agricultură, construcţii, în instituţiile de învăţămînt şi cultură, într-un cuvînt, în întreprinderile şi instituţiile de orice factură. — Ce măsuri a luat biroul comitetului judeţean de partid în vederea bunei pregătiri şi desfăşurări a adunărilor ? — Din complexul de măsuri luate de organul judeţean de partid m-aş opri asupra cîtorva mai importante. Aşa, de exemplu, s-a procedat la instruirea temeinică a birourilor şi comitetelor de partid asupra principalelor probleme legate de activitatea din diferite sectoare, iar membrii birourilor comitetelor judeţean, municipal, orăşeneşti şi comunale au fost repartizaţi pe organizaţii, în vederea participării efective la pregătirea şi desfăşurarea adunărilor. De asemenea, pentru ca dările de seamă să oglindească problemele majore ale unităţilor şi organizaţiilor de partid, s-au luat măsuri ca la întocmirea lor să participe colective formate din membri ai organelor de partid respective, la această activitate fiind antrenaţi, totodată, şi cei mai activi comunişti. Logopedia corijează defectele de vorbire la copii Logopedia este o disciplină relativ nouă. Este deci necesar să-i precizăm cîteva elemente de bază. Tulburările de vorbire care intră în atenţia logopezilor sunt: dislalia, care se manifestă prin pronunţarea greşită a unor sunete ca s, r, j, t etc. ; bîlbîiala, care poate fi nativă sau dobîndită în urma unui şoc sau traumatism; vorbirea încetinită sau precipitată faţă de ritmul normal de vorbire; dislexia, care constă în incapacitatea de a lega cuvinte şi propoziţii în mod logic ; disgrafia, care este scrierea greşită cu omisiuni sau adăugiri de litere la diverse cuvinte. Aceste defecte pot să apară la copii dezvoltaţi normal din punct de vedere intelectual ca şi la copii uşor întîrziaţi psihic. Dacă trecem în revistă elevii şcolilor de cultură generală preţuim şi grădiniţele din oraşul nostru constatăm că există numeroşi copii cu unele din defectele de vorbire amintite anterior. Din grija permanentă a statului nostru s-au înfiinţat pentru corectarea acestor defecte de vorbire a copiilor Centrele logopedice de pe lingă Şcolile generale nr. 4, 10 şi 13 din Braşov. Aceste centre au ca scop depistarea elevilor cu defecte de vorbire şi corectarea lor. Copiii depistaţi sunt luaţi în evidenţa centrelor logopedice pentru a urma cursurile de înlăturare a tulburărilor de vorbire şi scriere. Programul este astfel întocmit incit să nu stînjenească cu nimic programul şcolar obişnuit. Menţionăm că la centrele logopedice amintite predau cadre specializate care se ocupă exclusiv de aceşti copii. Cadrele didactice de la aceste centre întîmpină însă mari greutăţi în privinţa frecventării cursurilor speciale de logopedie de către copiii luaţi în evidenţă.— Eficacitatea frecventării acestor cursuri este ilustrată şi de rezultatele obţinute de centrul logopedic de pe lingă Şcoala generală nr. 4 în anul şcolar trecut, din totalul de 60 elevi înscrişi, 50 la sută şi-au corectat integral vorbirea, 25 la sută şi-au ameliorat defectele de vorbire, iar 25 la sută din totalul de înscrişi care au frecventat sporadic aceste cursuri n-au înregistrat progrese, rămînînd în atenţia centrului pentru anul şcolar în curs. Considerăm că este de datoria părinţilor să-şi înscrie copiii cu defecte de vorbire la aceste cursuri şi să insiste la frecventarea lor. Dacă sprijinul acordat de cabinetul de neurologie de la policlinica de copii şi de toate şcolile în depistarea copiilor cu defecte de vorbire este deosebit de important, sprijinul acordat de părinţii acestor copii rămîne totuşi hotăritor. Este în interesul propriilor lor copii ca părinţii să acorde întreaga atenţie înscrierii şi frecventării acestor cursuri la centrele logopedice. Sperăm că apelul nostru va găsi înţelegerea cuvenită. Prof. MARIA ANDREI, Şcoala generală nr. 4 — Braşov DRUM NOU DIN VIATA CULTURALA Încotro se îndreaptă expert Discutîndu-se despre experiment şi inovaţie în teatru, s-a scăpat nu o dată din vedere că textele dramatice se scriu pentru a fi jucate şi în consecinţă experimentul şi inovaţia trebuie să ţină cont de legile foarte materiale ale spectacolului, acesta fiind punctul de confluenţă ,între felurite genuri de artă (literatura, muzica, pictura etc.), şi în acelaşi timp să nu se uite că cel care are un cuvînt greu de spus în „modernizarea" propriu-zisă a spectacolelor este actorul. Am cerut în acest sens părerea unor regizori şi actori de teatru şi film. — Mai întii o întrebare care ni se pare de neocolit în discuţia noastră : este necesar experimentul în teatru ? A dat el pînă acum roadele scontate sau a fost numai un foc efemer de artificii? — S-au purtat, cel puţin în anii din urmă, ne mărturiseşte actorul Silviu Stănculescu, numeroase discuţii care cereau : reteatralizarea, deteatralizarea, esenţializarea teatrului etc. Au apărut de asemenea o sumă de experimentatori şi novatori, apărînd şi dispărînd peste noapte. Practic destul de puţine inovaţii autentice au căpătat drept la viabilitate. Dar nu numărul mi se pare a fi lucrul cel mai important. Important mi se pare a fi faptul că experimentele sunt necesare şi adesea fertile, cu condiţia, fireşte, ca ele să nu devină suprema justificare a rateurilor. Experimentul este o treabă de mare intimitate, de laborator, şi raţiunea sa ar fi să ducă lucrurile mai departe. Il consider real în măsura în care el se confundă nedisimulat, indiferent de modalitatea utilizată, cu fiorul tragic, dramatic, comic, satiric etc., al vieţii, cu poezia şi nobleţea omenească. Inovaţia ar însemna astfel păstrarea nealterată a acestora în concordanţă cu dezideratele fundamentale ale fiecărei epoci istorice. — Deci în ce ar consta „modernizarea artei actorului" ? — Intr-în această noţiune mi se pare a fi un nonsens. Un actor bun e un actor bun, ne răspunde Victor Rebenciuc. — Actorul poate şi trebuie să fie foarte modern prin însăşi înţelegerea totală a personajului, prin acel plus de omenie şi viaţă cu care îl va înzestra, intervine în discuţia noastră actorul Ion Bessoni. Actorul bun se simte la fel de „acasă" pe scenă ca şi pe platoul de filmare spre exemplu. Experienţa cinematografică mi se pare a fi extrem de folositoare actorului de teatru şi invers. Aparatul de filmat desfiinţează distanţa care se creează, implicit, într-o sală de spectacol între actor şi spectator, el îţi impune tocmai pentru faptul că se toarnă a urmări cursiv firul acţiunii — să ai tot timpul în imagine întreaga acţiune şi atmosferă emoţională a filmului, mai multă luciditate şi o sporită concentrare a expresiei. George Vraca, în timpul filmărilor pentru „Tudor" ne-a dat nouă, tinerilor actori, o lecţie de neuitat despre cum se face artă de calitate. Necesară mi se pare pentru actorul de teatru nu numai experienţa de platou ci şi cea de activitate în studiourile televiziunii. In această nouă ipostază, actorul este solicitat să găsească resurse inepuizabile pentru a se apropia de spectator, găsind un limbaj adecvat, apropiat, pentru că în definitiv stai de, vorbă cu spectatorul în propria sa casă, cînd, mai mult decit oricînd, el uită de distanţe, de convenţie, şi vrea lucruri de o sinceritate totală. — Şi care ar fi rolul publicului în stimularea şi vitalizarea experimentului teatral ? — Spun un lucru arhiştiut, dar necesar nu a lămuri acest aspect: publicul este supremul nostru judecător, completează Sanda Mănescu, director de film la noua producţie a studiourilor „Bucureşti“, „Castelul condamnaţilor“, ce se află în curs de filmare. S-a spus de multe ori că publicul preferă filmele comerciale şi mai puţin cele de artă. Dar nu e adevărat decât în parte. Căci şi la acestea din urmă au fost săli pline, şi spectatorii au primit, bine unele experimente cinematografice, cu condiţia, fireşte, ca ele să se înscrie în perimetrul deosebitului. Publicul trebuie format, în special tineretul, şi în acest sens se face încă destul de puţin. 1f Experimentul în teatru şi film este o realitate. Spre moderniza-Spectacolul dat de Ansamblul naţional de cintece şi dansuri din Iran în oraşul nostru ne-a prilejuit cunoaşterea unui melos cu vechi tradiţii, a unor dansuri originale prin ritm, prin simetrie, prin muzicalitate, dacă se poate spune aşa. Cei 23 de membri ai formaţiei au reuşit o deplină omogenizare, sincronizarea dintre mişcările de paşi, individuale, dintre solist şi ansamblu, dintre, balerini şi orchestră fiind pe tot parcursul spectacolului fără cusur. In dorinţa de a oferi un buchet cit mai variat şi mai bogat, care să exprime plastic infinita gamă de frumuseţi a folclorului iranian, organizatorii au inclus in repertoriu piese din cele mai diferite zone ale ţării. Astfel „Torbate djam“ este un dans cules din sud-estul Iranului, din regiunea aflată la graniţa cu Afganistanul, „Guilani“, unul reprezentativ pentru provinciile nordice ale Iranului, avind şi o oarecare tangenţă cu vechile dansuri rituale legate de culesul ceaiului, „Gord Afarid“, inspirat de faptele de vitejie ale unei neînfricate femei, fapte descrise cu atîta măiestrie in „Cartea regilor" de Ferdosi, cîteva cintece carde, tabloul acestora fiind întregit de dansurile de curte specifice secolului al XlX-lea și cîteva piese din repertoriul contemporan. Graţia şi eleganţa fetelor s-au armonizat cu vigoarea băieţilor, s-au finalizat într-o năvalnică izbucnire de bucurie şi vitalitate, vorbind despre un optimism autentic, despre bucuria de a trăi, de a cînta, de a culege roadele generoase ale pămintului Am admirat cu o vădită incîntare costumele dansatorilor şi soliştilor vocali. Culori vii, în care, parcă, curcubeul eternizase culorile sale cele mai calde. Fustele lungi, nenumăratele bentiţe, funde, bănuţi etc., dau balerinelor un aer de maiestate şi nobleţe, emoţionînd. Costumele purtate in dansurile de curte păstrează aceeaşi linie, aducind însă un plus de stilizare, de echilibru cromatic, de plasticitate. Aida Ahmadzadeh, solista dansului „Gold Afarid", ne-a oferit un adevărat recital de măiestrie. Numărul său s-a bucurat de aplauze la scenă deschisă. Ne-a meritat şi arta interpretativă a talentatelor soliste vocale Hatareh Parvaneh. Parivas. Afsane. In cîntecele lor am regăsit nostalgia, duioşia, lirismul şi ritmurile cunoscute ale cântecelor ce străbat cîmpiile Iranului. Orchestra ce a acompaniat corpul de balet a fost compusă din adevăraţi virtuoşi. Mohamad Esmaeeli (tobă). Farhad. Pour (cheychalk — instrument ou) ,se aseamănă cu violoncelul, deosebindu-se de acesta din urmă prin faptul că este mai mic). Mohamad. Heidari (santour — instrument ce se aseamănă cu ţambalul nostru), Manoudhuri (oud — instrument similar cu cobza), Zarif (tar, un fel de chitară de o construcţie aparte), atît în numerele solistice cit şi în piesele de orchestră au demonstrat cu prisosinţă o tehnică subtilă şi bine pusă la punct, o nuanţare şi o frazare admirabile. CARMEN K. MENTUL TEATRAL ? rea expresiei teatrale, spre aducerea în faţa publicului a unor spectacole de elevată ţinută scenică converg tot mai insistent eforturile actorilor, regizorilor, oamenilor noştri de teatru. Aceste deziderate nu se împlinesc însă de la sine, ele sunt condiţionate de o muncă perpetuă de autodepăşire din partea fiecărui factor răspunzător de calitatea spectacolului. Cu 3 ani în urmă fiinţa la Braşov un studio experimental care se dovedise a fi un posibil catalizator al noului. Poate se va face ceva ca el să reintre în actualitate. Poate de asemenea că se va face mai mult şi in privinţa educării publicului, în special a tineretului, pentru asimilarea unei temeinice culturi teatrale şi cinematografice. Şi acest lucru nu se va realiza prin cîteva afişe, mai mult sau mai puţin realizate, ci printr-o continuă invitaţie la lectura revistelor şi cărţilor de specialitate. Este o acţiune care ar trebui făcută cu un plus de competenţă, începută devreme, din anii de şcoală. C. KEHI AI AN SIE ARTISTICĂ de multe ori scene disparate, fărăO RAFINATA £XPR£ Scenă din spectacolul prezentat de ansamblul iranian. (Urmare din pag. 1) asistenţei sanitare şi în oraşele şi localităţile în prezent deficitare. Dr. Dumitru Palade, medic primar internist la Spitalul nr. 1 din Piatra Neamţ, ne-a vorbit mai ales de lipsa stringentă a asistenţei medicale de specialitate. — în judeţul Neamţ sunt în prezent fără titulari peste 60 de posturi, majoritatea pentru medici primari şi cu înaltă calificare, care ar putea contribui direct la ridicarea calitativă a asistenţei medicale. Aşa, bunăoară, sunt vacante locuri în spitalele şi policlinicile municipiului Roman, în oraşele Bicaz, Tîrgul Neamţ şi în alte localităţi. Cei care vor veni să muncească la noi vor fi primiţi cu căldură şi încredere, organele locale străduindu-se să le asigure condiţii cit mai bune de muncă şi de viaţă. Un judeţ tînăr, în plină dezvoltare, este şi Botoşani, obiective economice importante fiind înscrise pe harta industrială a meleagurilor pe unde a copilărit Eminescu. Dar, după cum ne spunea tov. Vasile Pînzar, directorii Direcţiei judeţene sanitare, nu mai puţin de 174 de posturi de medici îşi aşteaptă şi aici în continuare ocupanţii. In privinţa asistenţei de specialitate ar fi îndeajuns să spunem că în întreg judeţul există un singur medic specialist de aniatomie patologică, doar doi oftalmologi, trei medici specialişti în boli interne, iar în privinţa stomatologilor ducîndu-se lipsa a peste 40 de medici. — Nu înţeleg de ce mulţi colegi au evitat pînă acum oraşele noastre — ne spunea tov. P. Danilov, directorul Spitalului nr. 1 Dorohoi. Unii dintre ei, deşi medici specialişti, preferă o circumscripţie oarecare într-o comună mai aproape de Bucureşti sau Braşov, în timp ce în spitalul nostru sunt vacante posturi de medic primar şef de secţie. Situaţia este valabilă şi în alte spitale şi policlinici din celelalte oraşe din judeţul Botoşani sau Suceava. S-a creat o anomalie care trebuie curmată. Este limpede doar că nu vom putea sta cu toţii „masaţi“ doar în oraşele mari, atîta timp cit adevărul profesiunii noastre reclamă prezenţa medicului oriunde muncesc şi trăiesc oameni. — Avem nevoie de medici, specialişti, de medici primari — ne spunea şi tov. Vasile Pancu, directorul Spitalului nr. 2 din Botoşani. Şi în spitalul nostru întîlnim cazuri foarte interesante demne de atenţia şi studiul specialiştilor, şi noi, care sintem in primul rînd practicieni, ne ocupăm de probleme de cercetare. Avem colegi care s-au afirmat în diferite reviste de specialitate cu comunicări interesante şi, de ce nu, care pleacă şi în străinătate să-şi susţină punctul lor de vedere. Cred că nu mai trebuie demonstrat : unde există dorinţă de muncă şi afirmare, dragoste faţă de meseria aleasă nu oraşul în care activează contează în primul rînd, ci cantitatea de pasiune şi efort creator investită. Fără îndoială, au fost destui şi dintre medici — interlocutori în cadrul acestei anchete — care împărtăşesc intru totul opiniile exprimate mai sus. Din discuţiile avute răzbatea convingerea necesităţii fireşti ca specialiştii să se îndrepte şi spre aceste locuri de muncă unde au prilejul, poate mai mult decit în altă parte, să-şi valorifice în folosul lor şi al societăţii capacitatea profesională şi cunoştinţele. — Am venit in Fălticeni impreună cu soţia — ne spunea merii cui Dumitru Butnaru, de la Spitalul nr. 1. Şi ea este tot medic. Pînă acum cîteva luni, lucram amîndoi la un spital lingă Bucureşti. Aici am găsit un colectiv de oameni pasionaţi, iubitori ai meseriei şi deosebit de primitori. Ne-am mutat şi într-o locuinţă nouă, spaţioasă. Intr-un cuvînt, ne simţim foarte bine. Dar cel mai mult ne încălzeşte recunoştinţa pe care o citeşti in privirile pacienţilor, ale oamenilor de pe stradă, cărora le-am devenit acum cunoscuţi şi prieteni. Este un adevăr că repartizarea judicioasă a cadrelor de specialişti, redistribuirea lor, este o necesitate reclamată de însăşi realitatea dezvoltării socialiste a întregii societăţi. Pe oriunde am fost, organele locale, conducerile spitalelor şi policlinicilor, au adresat o caldă invitaţie şi medicilor din oraşul şi judeţul Braşov de a veni să întărească şi să lărgească aria de cuprindere a asistenţei medicale de specialitate în judeţele deocamdată deficitare din acest punct de vedere. Fiind o cerinţă obiectivă, de responsabilitate faţă de societate, prezenţa medicului, a inginerului, a arhitectului, sau a oricărui alt specialist acolo unde o cer interesele poporului este, dincolo de o necesitate socială, o problemă de etică, de conştiinţă, de patriotism. Tovarăşi medici, va aşteptăm Nr. 7704 Aseară, în sala „Arta" din Braşov a avut loc vernisajul celei de-a opta expoziţii personale din acest an, în cadrul căreia expun plasticienii braşoveni Marcela Bobancu şi Ştefan Balint. Guvîntul de deschi- Vernisaj în sala ARTA de ce a fost rostit de pictorul Dinu Vasiu. Marcela Bobancu ne-a prilejuit întîlnirea cu cîteva dintre cele mai reprezentative lucrări de grafică create in ultimul timp, iar Ştefan Balint cu lucrări în alb-negru, de o deosebită fineţe şi forţă expresivă, ba vernisaj au luat parte oameni de cultură şi artă un numeros public.