Drum Nou, octombrie 1969 (Anul 26, nr. 7696-7722)

1969-10-18 / nr. 7711

Pag. 2 Mai aşteptaţi o toamnă pentru terminarea recoltării cartofilor? (Urmate din pag. 1) xemplu s-au strîns cartofii numai de pe... 4 hectare. Or, cu astfel de realizări nu este exclus ca la Lisa să se mai scoată cartofi şi in luna ... decembrie. (Se aveţi de spus în această privinţă, tovarăşe preşedinte Ioan Soare ? Vreţi cu tot dinadinsul să dovediţi că la Lisa se bate recordul... întîrzierii ? Trebuie să luaţi asemenea măsuri încît în următoarele 4—5 zile să terminaţi în întregime recoltatul cartofilor. Situaţii asemănătoare se află şi la C.A.P. Berivoi (preşedinte Alexandru Marcu, ing. Constantin Marin) şi Recea (preşedinte Boris Stoenescu, ing. Paul Cogălniceanu). Joi, la Berivoi, faţă de 30 hectare stabilite, s-au recoltat numai... 6 hectare, la Recea 19 hectare, tot faţă de 30 stabilite. Ritmuri cu totul nesatisfăcătoare s-au înregistrat şi la Hîrseni, Ileni, Şinca Veche etc. Ţinîndu-se seama de rămînerea în urmă şi de timpul înaintat în care ne găsim, viteza zilnică stabilită ar trebui nu numai realizată ci şi depăşită. „N-avem maşini suficiente“ — spunea tovarăşul Petre Bîţă, secretarul comitetului comunal de partid din Şinca. Lipsa unui număr suficient de maşini s-a reclamat şi la Ileni, Hîrseni şi în alte unităţi. întreprinderile pentru mecanizarea agriculturii din Făgăraş şi Ucea dispun de un număr mare de maşini de recoltat cartofi. 15 dintre unităţile deservite de ele au terminat de mult recoltatul cartofilor. Prin urmare, mașinile puteau fi dirijate la cooperativele rămase în urmă. De ce nu s-a făcut acest lucru pînă acum ? Sperăm că directorii celor două I.M.A. se vor trezi măcar acum, în ceasul al 12-lea. In multe locuri recoltatul s-a făcut superficial, rămînînd în pămînt importante cantităţi de tuberculi. „Dîndu-ne seama de acest neajuns — ,spunea brigadierul Constantin Boieru, din satul Riuşor, am întreprins o nouă lucrare cu cultivatorul şi grapa, strîngînd în plus cîte 1000—1200 kg. tuberculi la hectar“. Dacă în toate unităţile din zona Făgăraş s-ar proceda la fel, Cu siguranţă producţia de cartofi ar fi mult mai mare decît cea înregistrată pînă acum. Să presupunem că în pămint după recoltare au rămas nu cîte 1.000 kg. la hectar, ci numai cîte 300—400 kg. De pe cele 4.638 hectare recoltate pîrtă azi se mai pot strînge cel puţin 140 vagoane, o cantitate care nu poate fi neglijată. Sunt deci necesare lucrări suplimentare pentru a se aduna şi ultimul tubercul. Unele unităţi au raportat compromiterea unor suprafeţe apreciabile cu cartofi. „Am avut şi noi asemenea suprafeţe — a declarat inginerul Simion Soroceanu, de la C.A.P. Ileni. Totuşi am efectuat recoltatul şi pe acestea, obţinînd cîte 1000—1500 kg. tuberculi la hectar“. In toate cooperativele unde sînt suprafeţe compromise trebuie să se treacă neîntîrziat la recoltatul cartofilor de aici, chiar dacă se adună numai 500 kg. tuberculi la hectar! Timpul înaintat impune ca în cooperativele rămase în urmă să se ia măsuri energice pentru mobilizarea tuturor cooperatorilor la lucru, folosindu-se din plin întreaga zi-lumină. E necesar ca organele agricole judeţene să acorde un sprijin mai substanţial acestei unităţi. Blocuri noi pe „Aleea fermei“ Recent, 12 familii de muncitori de la ferma zootehnică din Harman s-au mutat în apartamente noi. Nu peste mult timp va fi dat în folosință un alt bloc, tot cu 12 apartamente, care se găseşte în stadiu de finisare. „Aleea fermei“ s-a îmbogăţit în acest fel cu încă două noi blocuri de locuințe. Cutremur de pămînt Nu. N-a fost cutremur. Fotografia redă plastic o imagine a spiritului gospodăresc ce domneşte la ferma C.A.P. Vulcan. Paiele pentru stabulaţie se degradează de la o zi la alta. Cine le plăteşte ? Pentru producţia anului viitor La parchetul Valea Popii din cadrul unităţii forestiere a combinatului de industrializare a lemnului Braşov a fost dat în funcţiune primul grup de cabane electrificate din cadrul unităţii. La dispoziţia muncitorilor forestieri stau dormitoare, cantina și sala de mese. DRUM NOU Noutăți în librării Optimizarea ponderii personalului T.A. (Urmare din pag. I) Ei bine, toate aceste neajunsuri au fost ocolite de organizatorii producţiei, lăsate sub tăcere deşi situaţia ca atare reclamă o intervenţie operativă, fructuoasă. Realitatea este că grupa de organizare ştiinţifică nu a abordat în toată complexitatea ei nici problema nivelelor ierarhice în cadrul serviciilor, secţiilor etc. şi ca urmare în uzină persistă anomalii organizatorice care îngreunează fluxul şi eficienţa deciziilor. Astfel, există în cadrul unor servicii adjuncţi care nu sunt încărcaţi la capacitatea integrală, multe posturi nefiind justificate (la serviciul organizarea producţiei există doi adjuncţi, unul ocupîndu-se, în timpul producţiei, cu preponderenţă de cursurile de perfecţionare cu cadrele din întreprindere). De reţinut şi faptul că s-au creat o serie de posturi de şefi de birou, majoritatea constituind nivele ierarhice care nu sunt necesare. La serviciul planificare, pe lingă biroul plan producţie s-a mai creat un birou de coordonare, cu un şef şi un subaltern, sarcinile ambelor birouri fiind similare. Iar în secţiile productive, pe lîngă maiştri, maiştri clasa I-a şi maiştri principali, mai există şi şefi de ateliere, care au aceleaşi atribuţii cu ale maiştrilor principali. Organizatorii producţiei au trecut cu vederea şi alte numeroase anomalii în utilizarea personalului T.A. în uzină există, de pildă, mulţi salariaţi, îndeosebi care desfăşoară o activitate funcţionărească, ce n-au o încărcare la întreaga capacitate. Largheţea care a existat în normarea personalului T.A. a determinat unele servicii să-şi permită luxul de a angaja secretare care nu fac altceva decît înregistrare de corespondenţă (serviciul de aprovizionare menţine în schemă pe post de calculatoare o funcţionară, care în realitate face muncă de secretariat. Tot acest serviciu are un delegat permanent la Bucureşti, deşi zilnic cadre din acest compartiment se deplasează la furnizorii din Capitală ai uzinei). Cazul nu este însă unic. Serviciul de organizare are o salariată angajată pe post de statistician II, care nu are atribuţii precise, efectuînd diferite munci ale colegilor de serviciu, iar la serviciul planificare există o salariată încadrată pe post de planificator II, care face munca de curier. De reţinut şi faptul că în uzină există un număr de 25 dactilografe şi secretare dactilografe, unele servicii avînd şi cîte două (este cazul serviciului C.T.C.) care nici nu lucrează efectiv 8 ore. Firesc era ca studiile de organizare ştiinţifică întreprinse să prevadă eliminarea tuturor acestor anomalii organizatorice. Comitetul de direcţie avea obligaţia să dea curs unor analize profunde care să ducă la raţionalizarea schemei de personal T.A., la o mai judicioasă utilizare a, cadrelor. Practic nu s-a întîmplat aşa. Dimpotrivă, organizatorii producţiei, ceilalţi factori de răspundere din uzină caută să justifice, să motiveze, ca necesară schema de personal T.A., care la ora actuală este de 24,8 la sută, adică aproape din patru salariaţi ai uzinei unul nu lucrează în sfera direct productivă. în faţa acestei situaţii a fost necesară intervenţia comisiei economice a comitetului judeţean de partid. Un studiu efectuat de aceasta relevă că la uzina „Hidromecanica" schema de personal pe care o revendică factorii de răspundere este exagerată, putîndu-se reduce 125 de posturi fără ca îndeplinirea sarcinilor uzinei să aibă de suferit, concomitent cu reducerea a o serie de acte de evidenţă tehnico-operativă internă, care de fapt nici nu folosesc la informarea conducerii şi la fundamentarea de decizii. Cazul uzinei „Hidromecanica“, modul necorespunzător în care organizatorii producţiei au încercat să soluţioneze problema optimizării personalului T.A., este ceva mai general, situaţii de acest gen existînd şi în alte unităţi şi de aceea el trebuie să fie un motiv de reflecţie pentru toate comitetele de direcţie din întreprinderi. Problema încărcării personalului T.A. în afara optimizării sistemului informaţional, a stabilirii nivelelor ierarhice cele mai potrivite, a individualizării funcţiilor, analiza activităţii acestuia în afara unei normări pe baze ştiinţifice a muncii nu duc decît la denaturări, la jumătăţi de măsură şi, ca atare, la studiile de organizare ştiinţifică nu-şi ating scopul. Tocmai de aceea apare necesar ca, comitetele de direcţie să îndrume activitatea grupelor de organizare ştiinţifică incit prin studiile pe care acestea le întreprind, prin măsurile ce se aplică să se asigure îndeplinirea sarcinilor de plan nu prin creşterea cantitativă a personalului, ci prin utilizarea lui la parametri calitativi ridicaţi, printr-o încărcare corespunzătoare, printr-o selecţionare riguroasă, printr-o structură organizatorică corespunzătoare sarcinilor de producţie. A şaptea s-a măritat... Foto : A. MIHAILOPOL Nr. 7711 Festivalul de poezie românească „Văcăreşti 1969“ Moştenirea Văcăreştilor în comuna care poartă numele celebrei dinastii, unice în istoria liricii româneşti, Văcăreşti, are loc duminică, 19 octombrie, prima ediţie a unui Festival de poezie românească, organizat de Comitetul de cultură şi artă al judeţului Dîmboviţa, în colaborare cu Comitetul judeţean U.T.C. Festivalul, simbolic numit ,,Moştenirea Văcăreştilor“, care, după cum ne informează Comitetul de cultură şi artă, va avea loc anual la Conacul Văcăreştilor din imediata apropiere a Tîrgoviştei, are darul de a cinsti prin creaţia nouă, fiinţa celui care este considerat pionierul poeziei româneşti, autorul vestitului Testament. Urmaşilor mei Văcăreşti Las vouă moştenire Creşterea limbii româneşti Şi-a patriei cinstite. Pe malul Ialomiţei, acolo unde Iancu Vacărescu scria, într-o de demult primăvară, a sa „Primăvara amorului“, acolo unde Elena Văcărescu — ambasadoarea spiritualităţii româneşti pe numeroase meridiane ale lumii a cules inestimabilele perle de creaţie populară cărora le-a dat strălucire în cartea „Le Rhapsode de la Dîmboviţa", duminică la orele 9,30 va suna din nou ceasul poeziei. Spicuim pentru dumneavoastră cîteva din „minutele" acestui de seamă eveniment cultural : inaugurarea Bibliotecii de poezie contemporană, realizată din cele mai valoroase volume de versuri şi critică literară contemporană, purtînd o dedicaţie şi un autograf din partea autorilor. (Pînă în prezent, acestei acţiuni i-au răspuns, printre alţii, academicianul Demostene Botez, Geo Bogza şi Horia Zilieru). Următorul punct al programului va constitui un simpozion pe tema aportului operei poetice la „creşterea limbii româneşti şi a patriei cinstite“. La acest moment al festivalului şi-au anunţat participarea poeţi, critici literari, profesori universitari de la editurile, revistele şi universităţile din Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara. In continuarea festivităţilor va avea loc şedinţa de deschidere a cenaclurilor „I. G. Vissarion“ din oraşul Găeşti, „Luceafărul“ din oraşul Pucioasa, şi „Grigore Alexandrescu“ din oraşul Tîrgovişte, în care cenacliştii dîmboviţeni vor lectura din creaţiile lor. Vizitarea parcului, a Conacului cu Fîntîna Corbului şi a celorlalte monumente de elevată istorie literară, care au strălucit veacuri de-a rîndul prin aleasa inspiraţie a lui Ienăchiţă, Iancu, Alecu, Nicolae, Elena Văcărescu, precum şi a spectacolului de sunet şi lumină „La porţile istoriei“ vor încheia prima ediţie a Festivalului de poezie românească „Văcăreşti 1969". Din ştirile care ne-au parvenit pînă la această dată, festivalul „Moştenirea Văcăreştilor“ se anunţă a fi un eveniment cu deosebită rezonanţă în simţirea iubitorilor de poezie, a tuturor celor care cinstesc aleasa îndeletnicire a creaţiei. Acum, cînd nu ne mai despart decît cîteva ore pînă la întîiul acord al festivalului —* realizat cu sprijinul de zile mari al unor oameni de prestigiu în cronica contemporană — cuvintele Elenei Văcărescu încep să se împlinească, născînd alt testament. „POEŢI, VREAU POEŢI LA VĂCĂREŞTI, ŞI UMBRA MEA FIRAVĂ PRINTRE EI". Urmaşii întru cuget şi îndeletnicire ai Văcăreştilor, moştenitorii de pretutindeni ai patrioticului testament au început să sosească. Văcăreştiul a îmbrăcat haină de odă, elegie, sonet... CORNEL POPA STILUL ŞI EMOŢIA ARTISTICĂ Utilizînd în concertul de, joi, 16 octombrie, formaţii orchestrale reduse adaptate specificului unor piese din program, filarmonica braşoveană perseverează într-o iniţiativă care se dovedeşte a fi foarte inspirată şi de bun augur. Concluzia aceasta se impune în primul rînd în urma ridicatului nivel tehnic al execuţiei din „Confcerto grosso op. 3 nr. 4“ de Fr. Geminiani şi „Simfonia nr. 21“ de Mozart, care a permis dirijorului Ilarion Ionescu — Galaţi realizarea unei remarcabile interpretări de fineţe şi subtilitate, într-o atmosferă plină de farmecul autentic al epocii. Acest nivel calitativ — problema principală a orchestrei din ultimul timp —îşi găseşte astfel şi explicaţia şi rezolvarea. Reducînd orchestra la o formaţie camerală în care majoritatea pupitrelor sunt deţinute de elemente mai tinere, s-a creat pe baze selective posibilitatea unei solicitări mai mari a exigenţei individuale şi prin aceasta o omogenitate calitativă. Probabil, tot aici este şi explicaţia saltului valoric înregistrat în ultimele concerte de compartimentele corzilor. Pe aceeaşi linie aşteptăm şi apariţia unor trio-uri şi cvartete braşovene — evident de calitate — a căror lipsă de pînă acum, avînd în vedere numerosul colectiv al orchestrei, este cu totul inexplicabilă. Trecînd la partea a doua a concertului, auditoriul a fost pus din nou în faţa unei probleme mult dezbătute în arta interpretativă contemporană. Plecînd de la constatarea că arta interpretativă a degenerat, datorită unui exces de sentimentalism romantic, al cărui rezultat a fost calificat drept siropos, melodramatic și lipsit de bun gust, un curent nou, pune la bază sobrietatea şi puritatea stilistică realizate prin respectul strict al partiturii originale şi o execuţie „a tempo". Aportul calitativ al acestui principiu este indiscutabil; însă, neînţelegerea limitelor sale duce tot la o exagerare dar în sens contrar : execuţii metronomice, cu excluderea oricăror nuanţări şi frazări care golesc astfel piesa de însăşi esenţa emoţiei artistice. în „Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră" de Beethoven, solistul concertului, Corneliu Gheorghiu, a pus la baza interpretării sale sobrietatea şi acurateţea execuţiei. Eliminînd maximele şi minimele, el a păstrat un mic joc emoţional, insuficient pentru a răscoli sentimente, dar care i-a permis o cizelare artistică de analiză. în plină desfăşurare a acestui proces de rafinatăelaborare, a izbucnit, ca o refulare, cadenţa din „alegro“ scrisă de însuşi pianistul Corneliu Gheorghiu, Cu o intensitate romantică de-a dreptul schumaniană. A fost un contrast în care am regăsit efectele sale de mare fineţe a tuşeului şi totodată posibilitatea unei confruntări între cele două principii interpretative. Independent de opţiune, auditoriul a avut satisfacţia unei evoluţii, de elevată acurateţe artistică. Concertul s-a încheiat cu cele „Trei piese pentru orchestră de coarde" ale marelui şi multilateralului muzician român de reputaţie mondială, C. Silvestri. Lucrarea de o valoare deosebită impune o analiză mai amplă asupra câruia sperăm să revenim cu ocazia reprogramării ei, justificată de frumosul succes reputat. MIRCEA GHERMAN Cronică de concert (Urmare din pag. 1) executiv al Consiliului popular municipal, ca organ cu atribuţii de autoritate tutelară, a organizat o discuţie cu părinţii din această categorie cu scopul de a analiza situaţia copiilor cu probleme de comportament. Contrar aşteptărilor „părinţii — inculpaţi" s-au arătat prea puţin afectaţi de situaţia de neinvidiat în care şi-au adus copiii. Căutau doar scuze şi motive pentru a se dispensa, nu numai de obligaţia pe care şi-au asumat-o dînd viaţă acestor copii, ci chiar şi de orice răspundere. Un caz tipic de crasă iresponsabilitate îl oferă Kozak Ghervasie. Tatăl a două fete, Cizela (16 ani) şi Ana (15 ani), una cu copil, alta însărcinată (bine-nţeles, fără să fie căsătorite) şi-a exprimat o singură dorinţă: — Să le ia miliţia, să le ducă. Eu nu mai răzbesc cu ele (???). Unde „să’ le ducă“, de ce nu mai răzbeşte, nu-1 interesează. Principalul e să scape de „povară", să se spele pe mîini. Dacă în economie rebutul e suportat de autor, cum s-o fi încetăţenit în capul acestor oameni ideea că pe plan moral poţi comite orice infracţiune fără să suporţi consecinţele ? Cu ce drept ai arunca Kozak în spatele societăţii răspunderile care sunt în primul rînd ale dumitale? Un alt exemplu de condamnabilă mentalitate şi atitudine îl oferă şoferul Birta Icsif. Recăsătorit pentru a patra oară (!) a uitat pur şi simplu de Viorel, copilul rezultat din cea de-a doua căsnicie. Ca atare, acesta vagabondează, fură, se aciuiază pe unde poate, în faţa acestui val de clasă şi condamnabila iresponsabilitate socială, autoritatea tutfelară şi organele de miliţie sunt de multe ori nevoite să recurgă la ultima posibilitate, cerînd, potrivit articolului 109 din Codul familiei, decăderea părintelui din drepturile părinteşti şi plasarea minorilor la instituţii de reeducare sau la diferite familii spre înfiere. Dar dragostea şi căldura părintească nu pot fi înlocuite cu nimic o ştie fiecare tată, fiecare mamă. Aşa stînd lucrurile, atitudinea lui Ioan Mada apare în toată hidoşenia ei. Neuitînd să amintească cu lux de amănunt meritele şi succesele sale la locul de muncă, întrerupîndu-şi de mai multe ori peroraţia cu sughiţuri şi „lacrimi“ de ocazie, a sfîrşit prin a cere, tot cu „lacrimi şi sughiţuri", ca Florin, unicul lui copil „să fie dus la o şcoală de reeducare" Fireşte, şi el a încercat „totul" dar, ca şi Kozak, ca şi mulţi alţii, nu mai „răzbeşte". — Cum ajung aceşti părinţi în incapacitatea de a-şi educa copiii ? — Cauzele, răspunde MARIA MOLNÁR, şefa biroului de tutelă a Consiliului municipal, sunt multiple. Majoritatea copiilor — „problemă" provin din familii dezorganizate, rezultat al divorţului dintre soţi şi contractarea de noi căsătorii Există însă şi familii aparent „organizate" în care, în realitate armonia conjugală este fisurată de vicii. E cazul familiei Pavel şi Anica Gherman ai căror copii sunt luaţi de mult în evidenţa noastră. Instabil in serviciu, acest tată consumă băuturi alcoolice, după care provoacă scandaluri în casă, îşi bate şi îşi insultă soţia în faţa copiilor. Sau cazul soţilor Constantin şi Maria Gavrilaş. Ambii beţivi, aceştia se întrec în a-l bate şi maltrata pe copil. Lipsa unităţii metodelor educative folosite de cei doi părinţi (unul pedepseşte copilul, celălalt îl apără) constituie o altă cauză, şi in acest sens familia Mada mi se pare tipică. E aşadar timpul să spulberăm mitul potrivit căruia lipsa de autoritate a părinţilor s-ar datora cine ştie căror „inexplicabile" porniri demonice, negativiste de care ar fi stapiniţi unii copii, porniri în faţa cărora „bieţii părinţi" ar fi complet dezarmaţi- în realitate copiii nu sunt răi. Şi părinţii care-şi urmăresc îndeaproape copiii în evoluţia lor pe scara ontogenetică sunt cei mai în măsură să confirme acest lucru. Lăsînd la o parte cazurile patologice, copilul evoluează în funcţie de felul cum îl formăm, cum îl educăm. Nu e deci de loc de mirare ca după ani de zile de indiferenţă faţă de educaţia lor să ne trezim în incapacitatea de a-i struni. Educaţia începe o dată cu naşterea copilului şi trebuie să se exercite permanent. — Nenorocirea, opina prof. Cornelia Albu, directoarea liceului „Unirea", este că în cazul copiilor — „problemă" chiar şi influenţa şcolii este scăzută, deoarece mulţi din părinţii acestora se opun sistematic acţiunilor şi măsurilor educative luate de şcoală. Lipsiţi de o busolă proprie şi scăpaţi de „bagheta" familiei şi şcolii, aceşti copii sunt luaţi de apele tulburi. în această fază unii părinţi se „trezesc" şi speriaţi apelează la ajutorul... miliţiei. — Unii dintre ei insă, ne spunea tov. lt. colonel Nicolae Vîrjan, comandantul Miliţiei municipale, ne solicită sprijinul doar pentru a reuşi ca prin intermediul nostru să-şi plaseze copiii în centre de reeducare, scăpînd astfel de răspunderile care le revin. Oricum, numărul infractorilor minori este destul de mare. Nu de mult, într-o singură zi, la camera minorului fuseseră aduşi 14 copii pentru furt sau vagabondaj. în încheiere, am solicitat și părerea tov. Dumitru Mosora, secretarul Consiliului popular al municipiului Braşov. — In multe cazuri, intervenţia comitetului executiv a biroului de autoritate tutelară a restabilit echilibrul în multe familii dezorganizate. Cred însă că uneori am greşit, folosind prea mult dădăceala, sfaturile şi ajutorul în locul folosirii întocmai a legii. Poate şi de aceea există părinţi care, ignorîndu-şi responsabilităţile, aşteaptă totul de la stat. Ei bine, vom continua să apărăm interesele minorului, dar va trebui să renunţăm la duhul blîndeţii. Cînd nepăsarea atinge limitele intilnite la familiile amintite, tăişul legii trebuie folosit fără reticenţe. Copii „problemă”