Drum Nou, decembrie 1969 (Anul 26, nr. 7749-7774)
1969-12-03 / nr. 7750
Pag. 2DRUM NOU TRĂSĂTURA ESENŢIALĂ - ASPIRAŢIA SPRE REZULTATE CALITATIV SUPERIOARE Înfăptuirea programului stabilit de cel de-al X-lea Congres al P.G.R. impune din partea organelor şi organizaţiilor de partid sporirea capacităţii şi forţei de acţiune, de conducere ştiinţifică, a tuturor domeniilor de activitate. Plenara comitetului de partid al uzinei „Tractorul“ cu activul, în cadrul căreia a fost prezentată darea de seamă anuală, pornind de la înţelegerea acestei necesităţi, s-a caracterizat printr-o înaltă ţinută comunistă, principialitate, exigenţă, spirit, critic constructiv, debarasat de tendinţele de automulţumire faţă de rezultatele obţinute. Darea de seamă a subliniat îndeplinirea §i depăşirea planului pe întreaga uzină la toţi indicatorii. In avans, s-au realizat de la începutul anului pînă în prezent 420 tractoare* 165 motoare, precum şi piese de schimb în valoare de 3.000. 000 lei. La export au fost livrate produse însumînd peste 9.000. 000 lei. Planul anual de investiţii a fost realizat pînă la 15 noiembrie, noile obiective intrate în funcţiune atingînd parametrii proiectaţi. Referându-se în continuare la o serie de deficienţe care mai persistă în activitatea economică a uzinei, darea de seamă a semnalat mai ales ritmicitatea necorespunzătoare a producţiei. Faţă de această situaţie, comitetul de partid, biroul său, n-au, stăt în expectativă. A fost întreprinsă o analiză profundă a cauzelor care au determinat slaba ritmicitate a producţiei, stabilindu-se măsuri concrete şi eficiente care să pună capăt acestui fenomen. Prin mobilizarea tuturor forţelor pentru înlăturarea acestei stări de fapt, s-a reuşit ca în noiembrie, bilanţul primelor două decade să consemneze realizarea a 76,1 la sută din planul întregii luni. Un alt neajuns al producţiei, care a făcut obiectul dezbaterilor în plenară, este procentul ridicat de rebut. El devorează anual din preţul de cost al producţiei milioane de lei. În primele 10 luni care s-au scurs din acest an s-a depăşit cu 6.000.000 lei valoarea rebutului din perioada corespunzătoare a anului trecut. Departe de a se împăca cu această situaţie,, comitetul de partid şi comitetul de direcţie au analizat cauzele rebutului exagerat, stabilind măsuri eficiente în vederea ameliorării acestei stări de fapt. Din păcate, finalizarea măsurilor tehnice stabilite a fost slab urmărită de comitetul de direcţie. Din această cauză, în secţiile turnătoria de fontă şi forjă, respectarea disciplinei tehnologice este lăsată la latitudinea fiecărui muncitor, iar întreţinerea utilajelor şi instalaţiilor se face absolut la întîmplare, acestea constituind cauzele principale ale rebutului în secţiile amintite, care deţin peste 50 la sută din ponderea rebutului pe întreaga uzină. Iată de ce plenara comitetului de partid a indicat comitetului de direcţie ca în cel mai scurt timp să asigure aplicarea celor mai eficiente măsuri în secţiile respective. Analizînd cu competenţă, exigenţă şi discernămînt atît realizările cit şi deficienţele, participanţii la plenară nu au scăpat din vedere perspectiva anului viitor, care este deosebit de i mobilizatoare atît din punct de vedere al volumului, cît şi al complexităţii. — In condiţiile anului viitor, cînd vom produce concomitent mai mult de zece tipuri şi variante de tractoare, asigurarea livrării ritmice, de către toate secţiile, a pieselor, subansamblelor şi ansamblelor la montaj-general este o condiţie fără de care planul nu se va putea realiza, arăta Dumitru Diaconescu, adjunctul secţiei axe şi pinioane. Iată de ce propun instituirea unui regulament care să prevadă aplicarea unor sancţiuni severe celor vinovaţi de întîrzierea nejustificată a livrărilor la montaj. Adunări pentru dări de seamă în organizaţiile de partid Deosebit de interesantă a fost discuţia comunistului Iulian Cazacu, inginer şef cu concepţia, care a arătat printre altele. „Aproape că nu există ocazie să nu discutăm problema rebutului de la turnătorie. Cunoaştem că una din cauze este indisciplina tehnologică. Ce se ascunde în spatele ei ? Nimic altceva decît necunoaşterea procesului tehnologic, neinstruirea muncitorilor de către cei care sînt obligaţi să o facă. In atelierul de miezuri, rareori găseşti vreun maistru care, să supravegheze aplicarea tehnologiei. De şeful atelierului, nici vorbă. In cazul acesta, să nu ne mai mirăm cînd, lucrîndu-se cu aceeaşi tehnologie, la blocul cilindrilor rebutul înregistrat este de zece ori mai mic decit la" chinoasă". Pătrunşi de aceeaşi grijă pentru realizarea în condiţii optime a sarcinilor de perspectivă, mai mulţi vorbitori, printre care Traian Oţelea, Ion Boţea, Virgil Necşoiu, Toma Plugaru, Vladimir Covacevici, Alexandru Constantinescu, Nicolae Costache şi alţii, s-au ocupat în cuvîntul lor de linele probleme de mare actualitate, cum ar fi : asigurarea intrării la timp în funcţiune a noii secţii de motoare de 40 C.P., asigurarea calificării şi perfecţionării cunoştinţelor profesionale, tipizarea S.D.V.urilor, îmbunătăţirea condiţiilor de lucru mai ales în secţiile calde, utilizarea cit mai raţională a fondului de timp. Insistînd asupra aspectelor importante ale producţiei, ing. Vasile Sechel, directorul general al uzinei, sublinia necesitatea instaurării unei discipline desăvîrşite în toate domeniile activităţii, utilizarea judicioasă a metalului şi eliminarea reclamaţiilor ce implică remedieri şi, implicit, cheltuieli suplimentare. Apreciind activitatea desfăşurată de comitetul de partid, de comuniştii din uzina „Tractorul“, tovarăşul Constantin Şuţu, prim-secretar al Comitetului municipal Braşov al P.C.R., în concluziile pe marginea lucrărilor plenarei, a indicat o seamă de direcţii spre care trebuie îndreptată în viitor atenţia. Este vorba îndeosebi de receptivitatea sporită pe care organizaţia de partid trebuie să o manifeste faţă de toate problemele activităţii economice, folosirea mai raţională a forţei de muncă şi a fondului de timp, crearea tuturor condiţiilor pentru ca sporul de producţie prevăzut pentru anul viitor să fie realizat pe seama creşterii productivităţii muncii. Vorbitorul a recomandat, de asemenea, îmbunătăţirea stilului de muncă al comitetului de direcţie şi informarea largă şi operativă a salariaţilor cu toate hotărîrile ce se iau în acest for. Orientând dezbaterile spre sarcinile de perspectivă, stabilindu-le acestora un cadru precis, înseamnă a angaja din plin capacitatea, forţa de mobilizare a organizaţiei de partid, influenţa sa, încrederea atingerii unor rezultate majore, superioare celor obţinute pînă în prezent. C. FOCIUC Dantelării sonore. foto : GH. BANUŢĂ i DIN VIATA CULTURALA Spectacolul maeştrilor „O scrisoare pierdută** în interpretarea Naţionalului bucureştean Cîţiva dintre maeştrii scenei româneşti : Sică Alexandrescu (regia), Costache Antoniu, Radu Beligan, Gr. Vasiliu Birlic, Al. Giugaru, Ion Finteşteanu, Marcel Anghelescu, Carmen Stănescu, ConstantinBarbulescu, Dem. Rădulescu, şi-au dat întîlnire într-un spectacol care, deşi jucat de sute de ori, rămîne la fel de proaspăt şi de tonifiant ca-n seara premierei : „O scrisoare pierdută" de I. L. Caragiale. Evenimentul are semnificaţii multiple : este vorba în primul rînd de conferirea unui caracter de permanenţă — pe scena primului teatru de proză al ţării — repertoriului naţional, al cărui cap de afiş nu se putea să fie altceva decît această capodoperă a genului. Este vorba de căutarea, fără ostentaţie, şi cu o pioasă slujire a adevărului, a unor noi şi noi faţete ale lucrării care, de fiecare dată, ne dezvăluie frumuseţe, construcţie dramatică ireproşabilă, un umanism vibrant, total. Faptul că la realizarea spectacolului şi-au adus o egală contribuţie prestigioase personalităţi ale vieţii noastre teatrale este un nou argument în favoarea ideii că un actor şi un regizor adevărat găsesc întotdeauna o deplină satisfacţie în a prezenta publicului diamante de artă, că respectîndu-şi profesia, se înnobilează şi mai mult făcînd să răsune în sufletul şi inima noastră ceea ce înaintaşii şi contemporanii au creat şi creează mai de preţ. Este aproape de prisos să încercăm o cronică a spectacolului cu „O scrisoare pierdută" prezentată de Naţionalul bucureştean pe scena Teatrului dramatic din Braşov, cu această distribuţie de elită. E de prisos, pentru că o cronică presupune înrtr-o oarecare măsură o trecere în revistă, o apreciere pro sau contra ; ort spectacolul Naţionalului a însemnat înainte de toate un recital Caragiale,, compus prin recitalurile lui Costache Antoniu, Radu Beligan, Gr. Vasiliu Birlic, Al. Giugaru, Ion Finteşteanu, Carmen Stănescu, Dem. Rădulescu, Constantin Bărbulescu, înseamnă o montare de un mare rafinament şi savoare, cu un echilibru clasic împletit cu o structurală dinamică interioară. Spectacolul impune opţiunea totală, fascinează în ansamblu şi în amănunt, provoacă participarea directă şi nereţinută a spectatorului. Publicul braşovean, deosebit de sensibil şi receptiv la arta de bună calitate, şi-a manifestat cu promptitudine — prin entuziaste aplauze la scenă deschisă — satisfacţia de a vedea un spectacol Caragiale, ce s-a bucurat de cea mai elevată interpretare. CARMEN TUDORA Abonaţi-vă la Săptămîna braşoveană supliment de informare cultural-sportivă şi cetăţenească al ziarului „Drum nou“ INTERVIU CU UN... CĂMIN CULTURAL Oricît o să ni se pară de ciudaţi am reuşit mai zilele trecute să „smulg“ un interviu căminului cultural din Viştea de Sus. Iată discuţia pe care am avut-o : — Mai întîi aş dori să te întreb cine îţi este mai marele şi pe unde l-aş putea găsi? — Am auzit de la oameni că s-ar numi Ion Birsan. Nu ştiu cu ce l-oi fi supărat, dar nu l-am mai văzut de-un veac pe-aici. — Observ că iarna a coborit de pe crestele Făgăraşilor. Eşti pregătit să-ţi primeşti cum se cuvine sătenii ? — Că a coborît iarna la uşa mea văd, dar că sînt pregătit să-mi primesc omeneşte sătenii, ba. Lemne se zice că am, dar cu ce să le transform in cenușă, n-am. Iată colo în colț există o sobă faină, dar cam de multișor nu are burlan — Cu mobilierul văd că stai mai bine. Nu prea ai de ce te plînge. — Eu nu mă pling. Scaunele însă au de ce plînge. Nu vezi ce praf s-a așezat pe ele? Parcă ar fi stat un an in curtea fabricii de cureni. — Dar cu băncile acelea ce e ? Găzduiești cumva și vre-o clasă de școlari ? — Da'de unde. M-au transformat într-un fel de talcioc. Tot ce e vechi in sat este depozitat aici. Uite colo lingă sobă o stivă de saci de ciment.. — Observ pe perete o bucată de pinză albă. Pentru ce au arătat-o aici ? — S-au gîndit să facă din ea un ecran pentru film. Dar cum nu au găsit în tot satul patru scînduri pentru ramă, au pus-o așa, ca pe un ţol. -r- Spectatorii de film îți mai calcă din cînd în cînd pragul ? — Mai întîi, nu cunosc termenul „spectatori“. Chiriaşul meu, operatorul sătesc Boantă Emil, foloseşte termenul de „clienţi“. Asta poate pentru că e şi vînzător la magazin. Mai vine şi eite-un sătean, dar cînd îl văd mă apucă rîsul. Să-i vezi înfofoliţi în cojoace de parcă ar fi exploratori polari. Gurile rele vorbesc că cei de la întreprinderea cinematografică vor să mute aparatul în alt sat unde vor găsi un director mai omenos. Atunci să vezi ce linişte voi avea! — Dar de pereţi cred că n-ai ce zice. Sunt pavoazaţi din belşug. — Citeşte mai cu atenţie. De exemplu: „Cetăţeni nu plecaţi fără ochi de pisică la car“ ; dincolo e un altul pus de pompieri, dincolo o placă cu semnele de circulaţie. Dacă vedeţi vre-un fotomontaj să vorbească de cultură, timăninc. — Care a fost raţionamentul că le-au pus aici ? — Unul destul de firesc. Cei de la miliţie şi pompieri au zis în gîndul lor „hai să le punem la cămin că e locul cel mai umblat din sat“. Ce bine-ar fi să fie așa ! - Ce planuri de viitor ai ? — E o întrebare cu tîlc. Nu risc să-ți răspund. Poate vă informează mai bine directorul căminului cultural de la „centru“. Aud însă că nici pe la el treburile nu-s mai oalele. Sau vă postaţi în autogara oraşului Victoria. Stăpînul meu soseşte zilnic acolo după ce termină orele. E navetist. - Mulţam fain pentru relatările tale. Ai să mă ierţi că nu mai rămîn, dar nu am fost precaut să împrumut şi eu vreun cojoc din sat. Happpoluu! G. SAVIN Văzut de pe şosea, cartierul Tohan-blocuri, sau „6 Martie“, cum îl maispun zărneştenii, pare un adevărat mim-oraş modern, într-o continuă dezvoltare. In blocurile multicolore înşiruite de-a lungul aleilor prelinse pînă sub streaşină dealului, înconjurate de parcuri şi rondouri de flori, trăiesc peste şase mii de oameni. Sînt tonice elemente de civilizaţie, aceste coloane de beton şi sticlă ţîşnite din pămîntul desţelenit mai ieri, mărturiile perene ale unei vieţi mai bune aşternute pe aceste meleaguri. Pătrunzînd, însă, mai adine în inima cartierului, îţi vine automat în minte o întrebare : Răspund oare toţi cetăţenii de aici, aşa cum se cuvine acestor condiţii de civilizaţie puse la dispoziţie ? Sau altfel spus, comportamentul civic al acestora se situează intr-adevăr la nivelul comportamentului citadin ? Prima imagine, devenită pe parcurs obsesivă, este aceea a hîrtiilor aruncate peste tot. Ziare mototolite, resturi de ambalaj, pungi de toate culorile zac pe trotuare, prin părculeţe, pe sub ferestre. Am aflat cu surprindere că unii procedează ca pe vremuri în vechile oraşe spaniole lipsite de orice sistem de canalizare, aruncînd, pur şi simplu, resturile de alimente şi gunoaiele pe fereastră- ziua în amiaza mare. Nu demult, Iancu Ciurar, angajat al consiliului popular, făcea curăţenie în faţa blocului nr. 10, cînd s-a pomenit dintr-o dată cu ceva vîscos încolăcit în jurul gîtului. Uitîndu-se mai bine, a văzut că este vorba de niște resturi de pasăre. Un alt salariat a scăpat ca prin minune de a fi „pictat“ de o strachină de ciorbă aruncată la întîmplare, de un locatar, al aceluiași imobil. Cititorului, care cuprins de indignare se va fi întrebînd, pe bună dreptate : „Cum de e posibil aşa ceva?" îi vom răspunde, deocamdată, repetînd replica bătrînului Zaharia Trahanache : „Ai puţintică răbdare!", acesta este mimat începutul. într-o interesantă colecţie de fotografii aflată la consiliul popular al oraşului am văzut un mănunchi de imagini strict autentice, demne de obiectivul aparatului de filmat al unui regizor suprarealist, într-o fereastră, atîrnat de un cirligi un miel întreg proaspăt tăiat ; de la un bloc la altul sînt întinse sfori încărcate de rufe puse la uscat; la balcoane plăpumi, perne, cearşafuri, de parcă ar fi zestrea pusă la vedere a unei fete ce vrea să se mărite repede etc., etc. Continuînd plimbarea prin cartier am fost martorii unui spectacol de-a dreptul incredibil. Găini, curci, gîşte şi bibilici priponite cu sfori de pomişori sau garduri vii, ciugulesc liniştite iarba din zonele verzi şi de ce n-am reaminti-o, resturile de alimente împrăştiate cu dărnicie de cetăţeni, cu atîta dărnicie incit cei însărcinaţi cu curăţenia nici n-au terminat bine treaba întrun loc că sînt nevoiţi să reia totul de la capăt. Curat perpetuum mobile, nu alta. în fața blocului N, un cîrd de rațe măcăie ghiftuite sub ferestre privite cu duioșie de o gospodină. — Ale cui sînt, maică, ratele astea ?— Nu știu, bată-le sfîntu. De unde să știu, că doar n-or fi ale mele. Făcîndu-ne că îi dăm crezare, ne-am îndepărtat și ascunzîndu-ne după un bloc ne-am uitat să vedem ce se va întîmpla. Exact ce presupusesem. Femeia a coborît iute din apartament şi ochind un răţoi de toată frumuseţea, l-a minat spre scara bloocului. Curînd a dispărut înăuntru. Am parcurs imediat acelaşi traseu şi la demisol am văzut-o pe interlocutoarea noastră de adineaori deschizînd uşa unui cotet. Am rugat-o să ne spună numele. A refuzat. Am aflat , că era soţia lui Constantin Pîrvan. în clipa următoare am fost interpelaţi de Spasia Coţofană : „Veniţi, vă rog, la scara noastră ! Nu mai e de trăit aici. Raţele lui Florea Dinescu (Bloc N, ap. 9) ne fac viaţa de nesuportat. Stau uneori în faţa uşilor, murdăresc treptele, iar mirosul degajat de coteţul din pivniţă unde gunoiul clisos este gros de-o palmă, face aerul irespirabil“. Dar nu numai păsările domestice îşi dispută florile şi iarba din zonele verzi ale cartierului. Există şi consumatori mai serioşi. Iată ce ne relatează tovarăşul Constantin Soare, şeful serviciului bugetar-productiv de pe lingă consiliul popular orăşenesc: „într-o zi am găsit 14 oi păscînd în mijlocul cartierului. Am reuşit să prind una dintre ele, cu gînd să dau de urma proprietarului şi să i se aplice o amendă. Ca din pămînt au apărut însă fraţii Ion şi Nicolae Fioca, angajaţi ai uzinei „6 Martie“, şi m-au luat la bătaie. Am zăcut o săptămînă în spital“. Se cuvine aici o precizare: fraţii Fioca sunt membri de partid. Inadmisibilele lor fapte constituind infracţiunii încriminate de lege, ei urmează să fie discutaţi în organizaţiile de partid ale uzinei şi deferiţi justiţiei. Penibila întîmplare de mai sus nu e însă singimil caz cînd braconierii patrupezi invadează cartierul, pustiind cu lăcomie munca migăloasă şi costisitoare a edililor. într-o zi a fost găsit un porc în faţa complexului comercial, o vacă a lui Ştefan Crăciun s-a specializat în devastarea containerelor de gunoi, iar apariţia oilor lui Gheorghe Cherescu din strada Stadionului seamănă cu invazia unui roi de termite. Tov. Ion Bălău, secretarul consiliului popular, ne-a relatat în legătură cu acest Cherest cu o întîmplare plină de haz : „Zilele trecute i-am sechestrat lin berbec ce păştea în faţa policlinicii. îl ţinem în garaj pînă va plăti amenda, spre necazul şoferului caretrebuie mereu să se ferească de coarnele nărăvaşului animal. Culmea e că proprietarul vine mereu şi ne roagă să-i dăm berbecul oferindu-se să ne aducă altul în schimbul acestuia, care-i de rasă. După expirarea termenului îl vom preda la industria cărnii şi va scăpa şoferul de neplăceri. Tot aici, la consiliul popular, am aflat că unii cetăţeni demontează uşile blocurilor pentru a tăia porcii pe ele, iar acolo unde aceste uşi au dispărut (!!) folosesc, pur şi simplu, cada din camera de baie. Vorba aceea: „Fă-te frate... cu porcul pînă se-nfundă conductele“. Şi ştiţi cum reacţionează după aceea ? încep să reclame în dreapta şi-n stingă proferînd injurii şi ameninţări. Alţii strică tencuiala şi instalaţiile sanitare, deteriorează uşile şi geamurile. Iată cîteva nume : Ilie Polecra, (Blocul S, ap. 18), Staicu Ion (bloc R, ap. 12, Sc. B), Vlada Gherghiceanu (bloc M, ap. 2) şi alţii. — Cum s-a ajuns pînă aici ? Ce trebuie făcut pentru a lichida acest vandalism, pentru a ridica mentalitatea şi conduita unora din locatarii cartierului „6 Martie" la înălţimea condiţiilor materiale de care beneficiază ? Am adresat această întrebare tovarăşului dr. Octavian Deac, deputat în circumscripţia electorală nr. 49. — Murdăria, fie că e în casă ori în afara ei, aduce după sine bolite şi toate neplăcerile posibile. Faptul că unele gospodine lucrează nu te scuteşte pe celelalte de a întreţine şi de a contribui efectiv la curăţenia cartierului. Cred că populaţia este insuficient educată în spiritul exigenţelor unei vieţi civilizate. Apoi, locatarii din cele două blocuri pentru tineret ale uzinei „6 Martie“, joacă fotbal pe spaţiile verzi, rup pomii din simplă „distracţie“, cintă la miezul nopţii pe străzi. Trebuie acţionat mai ferm in direcţia educaţiei civice. Este necesar să se practice cu mai multă consecvenţă amendarea vinovaţilor. Angrenarea organelor sanitare este adesea sporadică. Cu cîteva excepţii , Ion Hanganu, Dumitru Săpîrţan, Maria Cercel, Ion Olteanu, cetăţenii sînt surzi la chemările noastre, nu participă la acţiunile de militate publică. Fără contribuţia cetăţeanului, fără mobilizarea sa conştientă la ample acţiuni de salubritate, de salubritate morală în primul rînd, nu vom realiza mare lucru. Economia redactării materialului n-a permis reporterului să consemneze și alte fapte, să utilizeze și alte argumente. Concluzia este însă clară, în ciuda eforturilor făcute de stat, a fondurilor alocate (numai în anul 1970 se vor construi încă 80 de apartamente în acest cartier, se va îmbunătăţi alimentarea cu apă, se vor amenaja locuri de joacă pentru copii, vor fi aşezate bănci in parcuri, vor fi plantaţi zeci de mii de pomi, conduita lamentabilă a uinora din beneficiarii acestor eforturi considerabile situează cartierul Tohan-blocuri sub condiţia comportamentului citadin. Afirmaţia e gravă şi ar putea fi interpretată ca o provocare la duel, ca o aruncare de mănuşă. Asumîndu-şi toată răspunderea, autorul articolului de faţă ar fi bucuros să afle că mănuşa aruncată în cartierul „6 Martie" a fost ridicată. VICTOR-ȘTEFAN POPESCU P. S. : Săptămîna viitoare ! Pe urmele „Cronicilor" publicate. Astăzi in obiectiv: cartierul Tohan-blocuri din Zărnești Nr 7750 Miniaturi U.T.A. In preziua întîlnirii cu „stegarii" au avut o mică aniver- I sare, sărbătorită cu ... apă minera- lă : antrenorul Valentin Stănescu , împlinea 47 de ani. Pentru citito- rii noştri am reţinut cîteva date i interesante dirn biografia sa. Ca ju- 1 cător, debutează la „Olimpia" Bu- Icureşti. intre anii 1941 şi 1943 joa- că la „Malaxa" Tohan, apoi 4 ani la „Sportul studenţesc". După un an la „Carmen”, se transferă la Rapid Bucureşti, unde activează pi- nă la sfirşitul carierei de sportiv. A fost portar al naţionalei intre anii 1945 şi 1951, opărind cuforiie . României in 12 meciuri internaţiona-e. Ca antrenor, primele succese le are in anul 1959 la Tîrgovişte. Cu I o formaţie modestă din divizia „C” a reuşit o performanţă spectaculoa- f să: in 3 ani a condus-o din victo- rie in victorie pină in divizia 1 A. in anul 1963 se reîntoarce la Rapid, de data, aceasta ca antrenor. in cei 5 ani cît a stat la cîrma echipei din Giuleşti a cîşti- gat o dată campionatul, de 3 ori I a ocupat jocul secund, iar în com- I petiţiile internaţionale a cucerit două cupe balcanice şi o dată campionatul european feroviar. Şi la Braşov priceperea şi expe- rienţa antrenorului Valentin Stă- nescu şi-au spus cuvîntul, intr-un sin- l gur an realizind cu noii săi elevi , un substanţial salt calitativ, la mulţi ani, „nea Tinele !" Mul- V te succese in continuare şi mulţi ani la Steagul roşu ... „ Şi duminică echipa de tineret-rezerve a „stegarilor" a anticipat, nu numai victoria, dar şi scorul me- ciului celor „mari". Cum veritabil la coincidenţă s-a repetat aproape cu exactitate de-a lungul întregului campionat, bine ar fi ca la Ploieşti, în deschidere, „tineretul" să anticipeze tot o victorie a primei formaţii. Totuşi, dacă vor pierde cei „mici", să sperăm că nu-i o ibligaitoriu pentru cei „mari" să le urmeze pilda .. * 1 în întîlnirea feminină de baschete cu Progresul Bucureşti, Octavia Simon, capitana echipei Voinţa, su- l parată că a fost bruscată de o adversară, i-a ... ars o palmă. An- trenorul Gh. Roșu a scos-o imediat pe banca rezervelor. „Lasă, neamirul", a replicat Octavia. într-adel Gică, doar nu m-a văzut arbita. într-adevăr ! Arbitrul era cu spatele în acel moment. Erau însă „cu fața" cîteva zeci de spectatori ... După 3 etape de invincibilitate, timp în care au primit un singur gol, tractoriştii au înclinat steagul în ultimul joc, la Codlea. Presim- f ţind, probabil, jucătorii de la Oltul Sf. Gheorghe au făcut totul în meciul de la Braşov cu Carpaţi să i se apropie cît mai mult de lider. Dar ultimele 30 de secunde le-au fost fatale : o centrare reluată cu capul de Zaikos II în plasă, a pe- • cetluit victoria brașovenilor. Din I „cearta" indirectă a celor două ? fruntaşe a csștigat ... Chimia Făgă raș, care a urcat pe locul secund în clasament departajată de lideri doar prin golaveraj. * 1 Steagul roşu a reuşit, în sfîrşit, să-şi echilibreze golaverajul : 13-23. 1 Performanţa era aşteptată încă din prima etapă cînd braşovenii învin- seseră Farul cu 3-0. Slăbiciunea apărării lor poate fi dovedită şi ,* prin faptul că doar 3 echipe (Cri- 1 ştii, A.S.A. Tg. Mureş şi Dinamo Bacău) au la „pasiv" mai multe goluri decît „stegarii", (ultimele două fiind îngenuncheate însă de Steaua într-un singur meci : 1-10 ! şi 0-8 !). DUMITRU RUJAN ^