Drum Nou, mai 1970 (Anul 27, nr. 7875-7899)

1970-05-26 / nr. 7894

Pag. 2 POPORUL - UN SINGUR TRUP, O SINGURĂ VOINŢĂ N­.WWIII'— N­ ■ ■■■ 9 înfruntă vitregiile naturii Pe ogoarele judeţului, bătălie pe două fronturi • Zi şi noapte eforturi conjugate pentru eliminarea efectelor inundaţiilor m Muncă neprecupeţită pentru a smulge pămintului cit poate rodi Animaţi de un fierbinte patrio­tism, pretutindeni, în satele judeţu­lui nostru, lucrătorii întreprinde­­rilor agricole de stat, ţăranii coo­peratori, mecanizatorii muncesc ne­obosit pe două fronturi: la vinde­carea plăgilor lăsate pe trupul pă­mântului de ape şi limitarea efec­telor recentelor inundaţii, şi, în paralel, îşi intensifică de la o zi la alta eforturile la semănat şi în­treţinerea culturilor, în vederea îndeplinirii exemplare şi depăşirii producţiilor planificate. Ieri, ne-am deplasat în mai mul­te cooperative agricole din judeţ. Faptele întâlnite, episoadele rela­tate de martorii oculari, grăiesc de la sine despre eroismul cotidian al oamenilor, care, din îndemnul con­ştiinţei socialiste, şi-au unit efortu­rile într-un şuvoi mai puternic de­­cît calamităţile care i-au năpăstuit, traducând în viaţă, ziua şi noaptea, hotărârea de neclintit de a nu pre­cupeţi nimic pentru acoperirea, prin sporirea recoltelor, a pierderi­­lor provocate culturilor agricole de calamităţile naturale. Solidaritatea oamenilor, prin muncă, se manifestă cu deosebită pregnanţă şi la cooperativa agrico­lă din Hărman, împrejurările dra­matice prin care trec i-au mobili­zat pe cooperatori să-şi desfăşoa­re activitatea neprecupeţită şi plină de dăruire pentru a ieşi biruitori din confruntarea cu stihiile naturii. — în prima etapă — ne spunea preşedintele Ion Gîrceag — au fost afectate de inundaţii 147 ha teren arabil cultivate cu grîu, orzoai­­ce, cicoare, sfeclă de zahăr şi plan­te de nutreţ. In faţa pericolului, cooperatori şi mecanizatori, tineri şi vârstnici, ne-am strâns rândurile, eliberând în timp record culturile de sub povara apelor. Spusele preşedintelui sintetizea­ză o realitate cu semnificaţii am­ple. In timp ce la brigada de la Podul Olt, motopompiştii Grigore Papară şi Ion Cristoloveanu, briga­­dierul Gibi Moldoveanu şi Ştefan Moldoveanu, secretarul organi­zaţiei de bază, Andrei Gladitsch, şeful brigăzii de construcţii, cu oa­menii săi şi alţi 65 de cooperatori au muncit ziua şi noaptea la eva­cuarea animalelor din adăposturi şi respectiv a apei din cîmp, la Hărman au ieşit zilnic, printre ploi, la semănat şi întreţinerea culturi­lor peste 300 de oameni. Părăsind locul de muncă numai pe înserat, rezultatele obţinute sunt pe măsura strădaniilor depuse : s-au plantat cu cartofi 10 ha, cu porumb pentru siloz­au f°st însămânţate alte 15 ha, iar cu trifoi sub plantă protec­toare s-au semănat încă 50 ha. Con­comitent, s-a executat prăşitul mecanic pe 292 ha, cel manual pe 135 ha, iar erbicidatul unor culturi pe 213 ha. Dar iată că la brigada de cîmp de la Podul Olt, apele s-au năpustit din nou. Culturile abia eliberate de sub efectul lor distrugător sunt încă o dată în pericol, în timp ce conducerea cooperativei, forţele mobilizate se străduiesc să limiteze efectele calamităţii, la Hărman cei­lalţi cooperatori şi mecanizatorii şi-au încordat eforturile în lupta pentru stîrpirea buruienilor şi în­deplinirea integrală a planului de însămînţări, condiţii esenţiale pen­tru obţinerea de recolte c­ît mai bogate. Şi cooperativa din Homorod a fost lovită, puternic, de două ori de inundaţii, în mai puţin de zece zile. Abia reuşiseră oamenii de aici, după o încordare maximă, să cu­reţe grajdurile de mir, să înlăture sălciile şi lemnele de pe fostele se­mănături, că în noaptea de 24 spre 25 mai au fost nevoiţi să evacueze din nou animalele din calea furiei apelor, să scoată în afară de orice pericol un mare număr de familii şi bunuri materiale. „Loviturile grele primite de coo­perativa noastră, de întreaga co­mună — spunea Ion Pora, preşe­dintele acestei unităţi — ne-au în­durerat,, însă nu ne-au descurajat. Astăzi, după ce apele au început să se retragă, cooperatorii au por­nit cu şi mai multă îndîrjire la în­lăturarea din nou a mitului şi a tu­felor dezrădăcinate". Dîrzenia şi abnegaţia cu care Mi­­hai Homner, Dumitru Pora, Ion Ci­­rică, Nicolae Pelei, Ion Şirea, Ion Popa şi ceilalţi cooperatori din Ho­­morod luptă pentru a şterge rănile lăsate de inundaţii, sunt demne de luat in seamă. Aici, au fost aco­perite de ape peste 600 hectare te­ren agricol, din care suprafeţe a­­preciabile cu sfeclă de zahăr, car­tofi, grîu şi alte culturi. O bună parte din aceste suprafeţe trebuie reînsămînţate. Pe terenurile mai ri­dicate, s-a trecut la pregătirea te­renului, iar tractoristul Nemeş Gheorghe, cu o maşină S.P.G.-6, seamănă porumbul. La Feldioara, zeci de cooperatori au lucrat zile în şir la construirea unui dig pe malurile rîului Vulcă­­niţa pentru a salva de inundaţie cele 110 hectare cultivate cu legu­me. In noaptea de 24 spre 25 mai, apele învolburate ale rîului au de­păşit digurile, inundînd întreaga grădină. „Pierderile sunt mari — spunea cu durere în suflet Gheor­ghe Cotinghiu, preşedintele coope­rativei. Insă, nu vom da înapoi. După retragerea apelor vom reîn­­sămînţa întreaga grădină, astfel ca producţia stabilită prin plan să fie integral realizată". De remarcat este şi faptul că, la Feldioara, zeci de cooperatori, or­ganizaţi în echipe speciale, au ieşit la evacuarea apelor care băltesc şi pe culturile din cîmpul mare. In sprijinul lor au venit muncitori de la fabrica „Reconstrucţia" şi şan­­tierul T.C.M.M. din localitate. Cu ajutorul a 4 motopompe se evacu­ează fără întrerupere sute de me­tri cubi de apă. Culturile trebuie salvate cu orice preţ. Producţia a­­gricolă nu poate fi diminuată. In acest scop se depun eforturi nepre­cupeţite. La C.A.P. Hălchiu, după cum ne spunea preşedintele Günther Ber­ger, 6 motopompe lucrează fără în­trerupere pentru evacuarea apei care stagnează atît la grădină cit şi pe culturile de sfeclă de zahăr şi cartofi. începînd de azi pe terenu­rile mai zvîntate întregul sat este mobilizat la prăşit. „Din încleşta­rea cu stihiile naturii vom ieşi cu siguranţă biruitori" — a subli­niat interlocutorul. Aceleaşi sentimente, aceleaşi gînduri îi stăpînesc şi pe coopera­torii din Bod, Sînpetru, Ghimbav, Codlea, Şercaia, Mîndra, Beclean şi din celelalte localităţi din judeţ, care, în aceste zile, fac tot ce de­pinde de ei să dea cantităţi de pro­­duse agroalimentare tot mai mari, aducîndu-şi astfel o contribuţie sporită la asigurarea fondului cen­tralizat al statului. C. ILIESCU I. BRAGHEȘ Duminică activă (Urmată din pagina P fac aparatură electrică, motoare, tablouri de comandă, convertizoa­­rele de sudură de la uzina ,,Auto­­mecanica" Mediaş, unde temporar producţia s-a oprit din cauza re­vărsării apelor. Energeticul şef al uzinei, ing. Filimon Costan, este plecat de mai bine de o săptămînă la Mediaş cu o echipă de 20 de oameni. Ei demontează acolo mo­toare, aparatură şi le trimit la Braşov. Aici sunt spălate, curăţate, uscate, refăcute bucăţică cu bu­căţică, sunt vopsite, ambalate şi expediate spre uzina unde se re­fac rănile pricinuite de revărsări." Un circuit continuu, un,circuit sim­bolic care vorbeşte despre solida­ritatea muncitorilor din uzinele pa­triei. îţi dai seama mai bine de aceasta dacă îl asculţi pe mai­strul Frăţilă . — In ziua de 16 mai, am fost anunţat că la ora 23.00 ne va sosi un transport de utilaje de la Me­diaş. La noi nu se lucrează în schimburi de noapte. Am poves­tit oamenilor despre ce este vor­ba. Cei care erau în schimbul doi au rămas să lucreze în continua­re. Alţii, au venit de acasă. De atunci, în atelier se lucrează zi şi noapte, s-au organizat schim­buri prelungite de cîte 12 ore. Il priveam pe acest maistru, înalt, cu privirea inteligentă, faţa puţin obosită, probabil şi de rit­mul cu care se lucrează de vreo 10 zile în atelier. M-am uitat şi la cele cîteva motoare şi converti­­zoare de sudură venite de la Me­diaş. Le-am văzut şi pe cele repa­rate care arătau ca şi noi şi am avut imaginea reală a felului cum s-a lucrat în atelier timp de mai bine de o săptămînă. Cred că cele mai potrivite cuvinte sînt e­­xemplar şi eroic. Exemplar pen­tru că echipamentul electric a­­rată ca scos de la cutie. Eroic, pentru că oamenii s-au întrecut pe ei înşişi. Ne spunea maistrul Frăţilă : — Am asigurat toate reparaţiile urgente necesare uzinei noastre. Am refăcut pînă acum pentru „Automecanica" Mediaş, 16 gru­puri de sudură, 181 motoare elec­trice, 72 tablouri electrice, 3 mo­toare mari de 200 kW. Ca să vă daţi seama cum s-a lucrat, vă rog să reţineţi că noi reparăm nu într-o săptămînă, ci într-o lună pentru uzina „Tractorul’ 200 de motoare şi 14 maşini. Avem în aceste cifre, în această dăruire de energie nu numai ima­ginea solidarităţii umane, ci şi a înaltei conştiinţe patriotice, a di­mensiunilor, a forţei uriaşe pe care poporul nostru o pune în joc pentru a revitaliza pulsul vieţii şi al muncii în localităţile sinis­­trate. Şi mai aproape, mai bine am avut imaginea îngemănării, fu­ziunea destinului oamenilor din oraşele greu lovite cu al celor din localităţile pe care furia apei le-a ocolit, când ni s-a arătat în secţie o ladă în care erau cabluri, pa­troane, relee, izob­erbanci, şuru­belniţe, patente şi cizme de cau­ciuc. — Sunt pentru maistrul Gheor­­ghe Szotyori şi electricienii Con­stantin Frumuşelu, Gheorghe Sa­­moilă, Ervin Promm etc., ne spune şeful atelierului. Mîine dimineaţă pleacă şi ei. Nu l-am mai întrebat pe mai­strul Frăţilă cum, de ce şi unde pleacă. Mai mult decît orice o spuneau­ acele cizme de cauciuc pe care le-am văzut şi revăzut în aceste zile de zeci şi zeci de ori la televizor, în picioarele oame­nilor pe frontul apelor. Un nou e­­chipaj al constructorilor de trac­toare se duce în linia întâi, com­­pletînd dimensiuni mai ample sprijinului pe care marea uzină braşoveana îl dă oraşelor sinis­trate. Ajutorul efectiv, extrem de pre­ţios, pe care constructorii de trac­toare îl dau în linia întîi, se con­jugă cu fluviul de lapte pe care ei l-au pus în mişcare, fiecare la locul său de producţie. O zi, o singură zi şi e suficientă pen­tru a demonstra abnegaţia cu care colectivul uzinei acţionează în aceste clipe de grea încercare. Duminică, 24 mai, de pe banda de montaj au ieşit 50 de tractoare, s-au mai realizat 72 tone piese tur­nate din fontă, 46 tone piese turnate din oţel ş.a. L-am în­­tîlnit într-o secţie pe ing. Va­sile Sechel, directorul uzinei, în­tr-un alt sector pe ing. Mihai Mă­­lăcea, în altul pe ing. Constantin Sasu. Ne-au relatat că duminică, 24 mai, toate cadrele tehnico-in­­ginereşti au fost prezente la lu­cru alături de colectivul uzinei, şi-au semnat o fişă în alb (adică, ziua de duminică, ei au lucrat gratuit). Cele cîteva imagini pe care le-am surprins într-o singură u­­zină s-au petrecut duminică, mul­tiplicate de sute şi sute de ori, în zeci şi zeci de alte întreprinderi braşovene. Iar ele nu semnifică altceva decît uriaşul reflex al conştiinţei oamenilor, al răspun­derii cu care ei participă la che­marea partidului, pentru ca în întreaga ţară pulsul vieţii să-şi recapete ritmul, armonia, vitali­tatea. Baldovineștii Brăilei în zilele marilor încercări. DRUM NOU Aici a fost Şcoala generală nr. 1 din Sighişoara. Abecedarele, fizica şi algebra, încearcă să se salveze din mii. Viaţa făcuse aici cuib de meritată mulţumire. Tăvălugul ape­lor l-a năruit. Nr. 7894 Oltul ne din Am refăcut ieri un itinerar ce şi-a cîştigat, în această primăva­ră frămîntată de furia apelor, o tristă reputaţie. L-aş numi sec un itinerar al dezastrului, pentru că ceea ce a pustiit Oltul, devenit a­­cum fluviu de-a lungul malurilor fără maluri, adună în dreptul pa­gubelor milioane, zeci de mili­oane. FĂGĂRAŞ : Oraşul a trăit din nou asaltul perfid al şuvoaielor dezlănţuite şi cifrele vin să con­firme amploarea inundaţiilor, fără precedent prin aceste locuri. 12 străzi cuprinse de furia apelor, 170 case inundate, 290 familii evacua­te, 6 poduri şi podeţe avariate, 6 unităţi productive afectate de re­vărsarea puhoaielor, 2 alunecări de terenuri — iată un prim bilanţ al nopţii de 23 spre 24 mai, cînd apele Oltului au atins aici cota maximă înregistrată vreodată : 480 cm.­­ Ora 15. Cota apelor creşte în­grijorător, în amonte anunţîndu-se o nouă viitură. Treptat, străzile Tăbăcarilor, Codru Drăguşanu, Po­dului, Livezii, Galaţului sunt în­conjurate de valuri. Se dă alarma pentru evacuarea imobilelor. Găr­zile patriotice, detaşamentele vo­luntare alcătuite din utecişti — a­­proape 400 de oameni — intervin cu operativitate, venind în spriji­nul sinistraţilor. 30 autocamioane şi 15 tractoare cu remorci trans­portă avutul, bunurile fiecărei familii. Ora 18. La Baza de recepţie din oraş, 10 vagoane de cereale sunt periclitate. Trebuiau în cel mai scurt timp transportate într-o altă magazie. Sarcina şi-au asumat-o 80 de tineri de la Şcoala profesio­nală de chimie. Ora 19. Apele cresc. Cota ma­ximă: 450 cm. Magaziile de la sub­solul restaurantelor „Ardealul" şi „Bîlea" sunt în primejdie. Apa a­­meninţă zeci, sute de lăzi cu măr­furi. Intervin cu operativitate ele­vii Liceului industrial, ai Şcolii tehnice de maiştri, ai Şcolii teh­nice postliceale. Ora 19,30. La I.A.S. 300 de vaci sunt evacuate din calea apelor şi transportate la Beclean. Ora 20 Continuă evacuarea de­pozitelor O.C.L. şi I.C.R.A. La în­treprinderea de industrie locală secţia de mobilă este salvată. Me­ritul revine unei companii a găr­zilor patriotice comandate de că­pitan în rezervă Radu Victor. Ora 20,45. Abia repusă în func­ţiune, după primul val al inunda­ţiilor, Fabrica de cărămidă este din nou sub apă. Pagube, aproape 4 milioane lei ! Ora 22. Nivelul apei depăşeşte cota maximă înregistrată în urmă cu o săptămînă. La Comandamen­tul de apărare împotriva inunda­ţiilor agenţii de legătură aduc veşti şi pleacă apoi cu noi ordine. Sunt 15 tineri conduşi de utecistul Dan Buta şi nimeni nu mai ştie ki­lometrii parcurşi de ei în această noapte febrilă. Ora 24. Este miezul nopţii şi din cartierele sinistrate continuă eva­cuarea celor rămaşi. Lucia Rînea, loveşte nou elevă in anul al IV-lea la Liceul industrial, dirijează convoiul auto­vehiculelor ce se duc şi vin din străzile inundate. Cele 15 fete din detaşamentul de pregătire milita­ră unde este comandantă, aduc un aport preţios în aceste clipe de supremă încordare. Ora 1. Apele cresc mereu. Sunt străzi unde nu se mai poate a­­junge decît cu bărcile. în prima linie sunt din nou gărzile patrioti­ce. Acţionează companiile coman­date de It. col. în rezervă Vasile Antonescu şi maior în rezervă Io­nel Gavrilescu. Ora 2 Cu zgomot surd un aco­periş se prăbuşeşte şi apele laco­me îl înghit cu furie. Apoi altul şi altul. Dimineaţa, numărul caselor luate de valuri se ridică la 11. Ora 3. Mai sunt de evacuat încă 20—30 familii. Este ora cînd s-au aruncat în viitoare ostaşii. Oame­nii sunt purtaţi pe braţe sau pe umeri. Nimeni nu este lăsat în mijlocul furiilor dezlănţuite. Ora 7:30. Oltul atinge cota ma­ximă înregistrată vreodată la Fă­găraş: 480 cm., cu 24 cm. mai mult decît la 15 mai. Dimineaţa, după 24 de ore de precipitaţii continue, norii pără­sesc cerul Făgăraşului. In cetate, la Grupul şcolar de chimie, peste tot unde s-au afectat spaţii provi­zorii destinate sinistraţilor, se în­treprind acţiuni de ajutorare. Pri­ma atenţie este acordată copiilor, iar grija cu care sunt înconjuraţi le readuce zîmbetul pe chipuri. 25 mai, ora 12. O veste îmbucu­rătoare înconjoară oraşul. Apele Oltului încep să scadă. Peste tot acţiuni energice limitează cit mai mult pagubele. Asemenea unui roi de harnice albine făgărăşenii, greu încercaţi de revărsările consecuti­ve, îşi apără localitatea. O limbă senină de cer se arată deasupra munţilor. Dar pe creştet uriaşii mai au încă zăpadă... Dumitru RUJAN P.S. Ora 21. La telefon Făgăra­şul : Comandamentul de apărare împotriva inundaţiilor ne-a comu­nicat că nivelul Oltului scăzuse la 470 cm. La înci­iderea ediţiei PREJMER. ,,Se revarsă Rîul Negru ș I vestea s-a răspîndit ca fulgerul în în­treaga Fabrică de postav din Prejmer. Nu era timp de pierdut. Orice clipă se putea solda cu pagube ireparabile. „Toţi băr­baţii la dig !“ — a fost chemarea lansa­tă de organizaţia de partid. „Dacă con­solidăm digul, am salvat fabrica de inun­daţie­. Urmînd exemplul comuniştilor, zeci de muncitori au pus mina pe lopeţi, tîrnă­­coape, birleţe şi au alergat la digul de apărare. Apele creşteau vertiginos. Se lăsase înserarea. Din norii tuciurii a în­ceput să cearnă o ploaie măruntă şi rece. Gheorghe Florian, Ion Banu, Vasile Do­­mindc, Konrad Ion şi toţi ceilalţi munci­tori, în încleştarea cu furia oarbă a va­lurilor, nu simţeau nici frigul nici obo­seala. Ştiau doar atît că, cu cit vor înăl­ţa digul, cu atît mai mult va fi asigurata salvarea fabricii de inundaţii. Şi mun­ceau din răsputeri. La lăsarea serii, con­ducerea întreprinderii a trimis încă un grup de 40 de muncitori. Fabrica trebuia salvată cu orice preţ. Directorul între­prinderii ne-a asigurat că în jurul orei 21, digul a fost în aşa fel consolidat in­cit va putea rezista cotelor ridicate ale Rîului Negru. Ş­oseaua Braşov—Sighişoara a devenit în ultima săptă­­mînă o veritabilă prefaţă a peisajului pe care îl oferă acum pitorescul burg de pe Tîrnavă. Unul după altul, camioanele trec grăbite. Dar o privire asupra în­cărcăturii lor este suficientă pen­tru a prefigura tematica activită­ţilor pe care le deservesc. Ma­şini de Braşov, Bucureşti, Covas­­na cară lăzi cu apă minera­lă, pîine, lapte, carburant, mo­toare electrice, motopompe, saci cu făină, zahăr, orez, carne, îm­brăcăminte... Sunt ajutoarele so­lidarităţii umane în fluviul lor neîntrerupt.­­Un şir de 10 trac­toare noi-nouţe, de 45 de cai, aleargă cu maximă viteză, avînd numerele scrise în grabă cu creta, semn al urgenţei fără în­găduinţă. Am aflat de la local­nici că minunatele tractoare ro­mâneşti, lucrînd cu puterea în­treagă sub nivelul de apă, au făcut adevărate minuni la re­­morcarea maşinilor abandonate, a remorcilor de serviciu, la diz­­locarea buştenilor, a gardurilor şi a diferitelor obstacole din ca­lea retragerii apei. Panglica ce­nuşie a asfaltului nu spune ni­mic despre cumplita încercare pe care a suferit-o. Dar ici şi colo cîmpia, mănoasele lunci din ve­cinătatea rîurilor băltesc încă si­nistru sub oglinda unor ape care par a nu mai voi să le pără­sească. La Albeşti, primele semne dramatice. Oameni murdari de noroi, maşini încărcate cu res­turi de mobilă... „Faianţa" şi „Nicovala", semeţele construcţii industriale de la intrarea în o­­raş, lucrează din plin. In timpul potopului n-au avut altceva de suferit decît absenţa oamenilor mobilizaţi la lupta cu valurile. Doar echipe speciale şi cadrele tehnice de bază au asigurat cont­­inuitatea focului la cuptoare şi apărarea utilajelor. V­alea Tîrnavei. O ştiam flan­cată de arbori şi pomi, de grădini cu piersici şi viţă de vie, cu case cochete în care viaţa aşezase cuib de meritată mulţumire. Imaginea pe care o oferă acum este apocaliptică. O imensă gură pustiită de lumina dinţilor rînjeşte sinistru. Cu rădă­cinile în sus, trunchiurile de copaci zac năclăite, tîrîte din rostul lor de furia bezmetică a naturii. Casele s-au fărîmat ca jucăriile de lut. O sută de case distruse sau grav avariate. Unde au fost temelii de beton, au ră­mas temeliile. Unde au fost de piatră, nici atît. Străvechiul pod de lemn — monument din seco­lul al XVIHea — a fost lovit nă­prasnic. A rezistat apelor la­come deşi pămîntul sub el şi îm­prejur a fost devorat. — Podul a salvat oraşul ! spun sighișorenii, convinşi că viitura care a sărit din albie la curba rîului inundînd centrul pînă la parterul clădirilor, ar fi făcut totul praf dacă n-ar fi întîlnit mai întîi stavila grinzilor de-a curme­zișul. In ziua vizitei noastre oamenii scoteau din case și magazine mitul în care s-au dizolvat atîtea bunuri făurite cu trudă : textile, discuri muzicale, jucării, săpun, albume de artă, aparate de radio, ciocolată... Camioane descărcau în Tîrnavă saci cu zahăr, făină şi alte alimente infectate de aluviuni. Rîul le primeşte cuminte ca pe un drept ăl lui şi curge liniştit de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. In zvîrcolirile sale şi-a schimbat albia, croindu-şi acum alta nouă, mai apropiată de oraş. In car­tierul Corneşti, a înghiţit 30 de metri la malul sting, ducînd spre Mureş, spre Tisa, spre Dunăre, peticul de cîmp verde şi însorit pe care se jucau puştanii. Oa­menii încearcă acum să adune din mii scaunele, pernele, hainele cu care îşi îmbrăcau copiii... Au feţele pămîntii ca mîlul in care scurmă. O femeie își adună lacri­mile în batistă. Bărbatul o doje­nește cu privirea : „Ce lacrimi avem nevoie acum ?", par a spu­ne privirile lui. Femeia pune capul în piept. în casă nu le-a mai rămas nimic. Doi copii se joacă , sub o geană de soare pe un balot de carton gudronat. Li se pare absolut nefiresc să-i vadă pe oamenii mari jucîndu-se nestingheriţi în noroi, de vreme ce lor le este interzis să coboare de pe locul unde au fost aşe­zaţi. T­îrnava nu este pentru prima oară oaspetele nepoftit în casele sighişorenilor. în 1932, in 1956, ea a lins cu limbi de reptilă pragurile caselor, dar niciodată ca acum nu s-a dove­dit mai bezmetică. Surprinşi de prima viitură, mulţi au reu­şit să supravieţuiască numai ajutorului primit la timp din partea echipelor de salvare. Am stat de vorbă pe malul apei cu un băiat care timp de 2 zile a fost „pe lista morţilor" - cum spuneau cei care mi l-au prezentat. După ce a remorcat cu tractorul un autobuz avariat, plin cu pasageri şi surprins de apă, s-a dus să-şi caute re­morca. A ajuns la podul abato­rului dar, apele erau pînă la gît... A doua zi, oamenii au găsit tractorul dar trupul tractoristului, oricît l-au căutat prin mii şi prin­tre răgălii, nu l-au putut afla. „L-or fi dus apele ca pe atîţia alţii" şi-au spus ei, plecînd în cele din urmă la alte treburi ur­gente. Dar tractoristul - pe nume Ştefan Mica - a înotat cit a pu­tut ferindu-se din calea unui automobil pe care apa îl rosto­golea ca pe o minge, apoi a gă­sit o uşă smulsă cine ştie de unde, cu care a plutit o noapte întreagă pînă cînd a fost pescuit aproape de Mediaş. Şi-a reluat « hm­ome­rii în mii­ PREFAŢĂ LA UN PEISAJ SINISTRU • OASPETE NEPOFTIT # ŞTERS DE PE „LISTA MORŢILOR" • OMUL ÎNFRUNTĂ DESTINUL tractorul în primire şi acum,cata moloz. La Spitalul din Sighişoara fu­sese adusă o femeie cu un copil de doi ani. Au cules-o din vîrful unui copac unde petrecuse o noapte de groază, de apă şi de vînt. Au trebuit să rupă creanga din copac pentru că­mina femeii înţepenise iremediabil pe creangă. Copilul lăsase răni a­­dînci pe gîtul mamei strîngînd-o de spaimă. Acum mama şi copi­lul sînt în afara pericolului. Şi ei au fost pe lista morţilor. A doua viitură, din 23 mai, mai neputincioasă decît prima, nu a fost totu?. .mai puţin dureroasă. Izbind ca într-o rană vie, apa ve­nită a îngreuiat şi a lungit pe­rioada de refacere. S­ighişorenii de azi vor avea ce povesti urmaşilor. Lovi­tura năprasnică a apelor, dîrzenia cu care oamenii i s-au opus, spiritul de sacrificiu al sal­vatorilor, îndîrjita bătălie pen­tru refacere dar şi căldura de frate a celor care au întins mina de ajutor.­­ Braşovenii au fost de toată omenia - spun ei. încă din pri­mele ore ale dezastrului s-au tri­mis spre Sighişoara cisterne cu apă potabilă, camioane cu apă minerală, alimente, autosalvări, echipe de tehnicieni pentru sal­varea şi refacerea industriei şi a reţelei de alimentare. S-au or­ganizat bucătării de campanie unde sinistraţii au primit masă gratuită, adăposturi în şcoli şi instituţii publice. Acum,­­ străve­chiul burg îşi spală faţa, îşi vin­decă rănile. Doi copii se joacă fericiţi pe un balot de carton gudronat. Un liliac devastat de potop continuă să înflorească. Este gestul anonim dar de invin­cibilă perenitate prin care omul şi planta înfruntă destinul po­trivnic, îl sfidează şi îl infringe. Daniel DRĂGAN

Next