Drum Nou, iunie 1970 (Anul 27, nr. 7900-7924)

1970-06-03 / nr. 7901

Pag. 2 DRUM NOU Mr. 7901 Acolo unde au trecut puhoaiele Toate eforturile spre un singur obiectiv: RECONSTRUCŢIA Stihinica revărsare a apelor, deşi nu a afectat în proporţii prea mari judeţul nostru, a supus totuşi populaţia, unele unităţi agricole şi industriale unor grele încercări. Acum, cînd apele s-au retras, pe acolo unde au trecut puhoaiele care au lăsat în urma lor multe răni, toate eforturile sunt concentrate spre un singur obiectiv: re­construcţia, normalizarea vieţii economice şi sociale. Iată cîteva secvenţe de pe frontul reconstrucţiei, consemnate de redactorii noştri în aceste zile. In ciuda greutăţilor, cît mai repede la normal La telefon Făgăraşul. Abia re­venit, de pe şantierele refacerii, totf. GHEORGHE CUŢITEI, prim­­secretar al Comitetului orăşenesc de partid, primarul oraşului, ne relata ieri că de 3 zile la Fabrica de cărămidă, puternic afectată de calamitatea naturală, se lucrează intens pentru reluarea producţiei. S-au evacuat dărîmăturile din cup­­toare şi materia primă degradată care se afla în lucru în momentul năvalei apelor, începînd de azi, (miercuri), cu sprijinul unor echi­pe de muncitori de la şantierul Trustului 5, I.C.L., Combinatul chi­mic, U.P.R.U.C., brigăzi de tineret, începe refacerea vetrei cuptoare­lor, iar pe măsură ce apele se vor retrage, şi a canalelor de scur­gere. In cartierul Galaţi, unde multe străzi au fost acoperite de ape, o parte din locuitori s-au întors la casele lor. Totuşi, mulţi nu o vor putea face decît peste 2-3 lumi, deoarece o mare parte din case sunt puternic degradate, mai ales după cel de-al doilea val de inun­daţie. în aceste zile o comisie a consiliului popular stabileşte con­cret deteriorările pricinuite fiecă­rei case, urmînd ca imediat să se treacă la refacerea celor care mai pot fi locuite. în acest scop s-a şi procurat o cantitate de ciment, var, cărămizi, parchet, urmînd ca alte cantităţi de asemenea mate­riale să sosească în zilele ce ur­mează. Mai gravă se prezintă si­tuaţia acelor familii ale căror case au fost complet distruse. Pentru cazarea lor provizorie, se vor pro­cura 10 corturi şi se va amenaja o baracă. Pentru ca şi unii şi alţii să se poată întoarce cît mai re­pede la căminele lor, cetăţenii si­i­nist­raţi vor fi sprijiniţi cu ajutoa­re băneşti, conform hotărîrii par­tidului şi guvernului. ,,în ciuda greutăţilor pe care le­­ întâmpinăm, ne-a spus în încheie­re interlocutorul, sîntem hotărîţi să facem totul pentru ca în cel mai scurt timp viaţa să reintre în făgaşul normal". Vom face totul aşa cum a fost Nu ştiu ce aş putea spune în plus, faţă de ceea ce s-a scris în ziare, despre rănile lăsate de nă­vala apelor la Homorod, comuna cea mai greu lovită de puhoaie. Numai la cooperativa noastră a­­gricolă, apele au înecat 50.000 de cărămizi pregătite pentru construc­ţiile zootehnice, au luat 2,5 m.c. de grinzi de stejar şi au provocat mari pagube la toate grajdurile, nemaivorbind de cele 600 hectare teren agricol compromise în în­tregime. Acum nu este însă timp de văi­căreală. Se cere ca fiecare, cu dragoste şi spirit de gospodar, să refacem cît mai repede totul aşa cum a fost­. Cooperatorii noştri, a­­vînd pilda însufleţitoare a comu­niştilor, au înţeles acest lucru şi s-au apucat cu sîrg de treabă. Am reuşit să recuperăm circa 20.000 de cărămizi, se lucrează intens la repararea grajdurilor unde tre­buie refăcute tencuiala, duşu­meaua şi drumurile de acces. Al­ţii lucrează din zori pînă seara târziu, acolo unde terenul permi­te, la reînsăm­înţare, pentru a smulge pămîntului tot ceea ce poate da chiar în aceste condiţii vitrege. Nici în munca de reconstrucţie nu sîntem singuri. Ajutorul pe ca­­re-l vom primi de la partid şi stat, pentru care toţi membrii co­operativei noastre îşi exprimă a­­dânca recunoştinţă, ne va fi de un real sprijin în vindecarea ră­nilor pricinuite de apele dezlăn­ţuite. ION PORA, preşedintele C.A.P. Homorod Eu m-am şi apucat de treabă. Mi-am luat concediul de odihnă şi am reuşit ca în 3 zile să scot parchetul şi duşumelele pe care încerc să le recuperez parţial prin uscare şi raşchetare. Am dat jos tencuiala din cele 3 camere până deasupra nivelului la care apa a stagnat şi acum usuc pereţii. E o muncă grea, dar sentimentul că nu sunt singur în această străda­nie, că voi beneficia şi eu de a­­jutorul material al statului, îmi dau putere, optimism. GH. COMANiei, muncitor la întreprinderea de gospodărie comunală şi locativă Făgăraş La Jibert, acolo unde dealurile începuseră să alunece „Mă aflam la fereastră, poves­teşte un bătrînel din Jibert, şi am văzut deodată dealul din faţa mea lăsîndu-se în jos cu grădini şi curţi, cu şuri şi case, cu tot...“. Aşa au început alunecările de te­ren din Jibert, ca urmare a inun­daţiilor catastrofale ce au avut loc. Din moşi-strămoşi nu s-a mai pomenit aşa ceva pe aceste me­leaguri. Patru case s-au năruit, a cincea a fost grav avariată, cinci şuri şi două grajduri au fost total sau parţial distruse. Dar cel mai greu lovită a fost cooperativa a­­gricolă de producţie. Două cor­puri de clădire, magazia, ateliere­le, două şuri, un grajd, mai multe coteţe şi crescătoria de pui au fost distruse. Stihiei care s-a abătut popu­laţia libertului i-a opus cal­mul şi disciplina, dorinţa ne­ostoită de­ a înlătura cît mai re­pede pagubele pricinuite. După ce familiile ale căror locuinţe au fost distruse ori avariate au fost cazate la rude sau la prieteni, au început febril lucrările de salvare a bunurilor cooperativei agricole de producţie. La chemarea comi­tetului comunal de partid, un mare număr de cetăţeni s-au adunat la sediul C.A.P. Cerealele, o serie de materiale şi utilaje au fost adă­postite, cantina şi dormitoarele tractoriştilor au fost amenajate într-o clădire trainică. Apoi, toa­tă lumea a în­ceput­ să lucreze la demolarea clădirilor distruse pen­tru a salva materialele de con­strucţie. Datorită intervenţiei prompte a cetăţenilor au fost re­cuperate peste 35 l­a sută din ţigle şi cărămizi, o mare parte din grinzi etc. In prezent, organele lo­cale de partid si de stat, consi­liul de conducere al C.A.P. se sfătuiesc cu specialiștii pentru a găsi cel mai bun teren pe care se va reclădi sediul cooperativei a­­gg­ricole. Pagubele provoca­t cooperatori­lor din Jibert au fost considera­bile, amărăciunea declanşată de cataclism a fost mare, dar ea s-a transformat în hotărîre, în dorin­ţa nestinsă de a reface grabnic avutul obştei, bunurile cetăţenilor. V. P. Bucuria de a reintra din nou în casă Apa s-a retras abia de două zi­le, după ce a stagnat la nivel de peste 1 metru în casele mai joase cum este şi a mea, timp de peste două săptămîni. Ne-am întors în casa noastră în ziua publicării în presă a Hotărîrii C.C. al P.C.R., Consiliului de Miniştri şi Consi­liului Naţional al Frontului Unită­ţii Socialiste, privind ajutorarea populaţiei sinistrate. Am parcurs-o de la un capăt la altul cu senti­mentul de vie recunoştinţă, cu a­­celeaşi calde aprecieri, pe care le-am avut dintotdeauna faţă de politica partidului şi statului nos­tru. Brănenii încheie noi contracte cu statul (Urmată din pagina 1) viau şi pînă acum un mare număr de animale şi produse animaliere la fondul de stat. Cu mult mai bună va fi situaţia în condi­ţiile majorării preţurilor de cumpărare a animale­lor şi produselor animaliere Am discutat chiar azi cu mulţi producători cum ar fi Leonte Dia, Ioan Feroiu din Sohodol, Aron Băncilă din Simon şi al­ţii. Oamenii sunt realmente entuziasmaţi. Majoră­rile de 1,70 lei/kg în viu la calitatea I şi 1,40 lei la calitatea a II-a înseamnă pentru ei însemnate venituri suplimentare. Faptul că majorările nu pri­vesc şi calitatea a III-a îi va determina să nu mai predea la contract animalele slabe, neîngrijite. Acor­darea de prime între 300—500 lei pentru fiecare ju­­nincă la prima fătare, diferenţiat în funcţie de ca­litatea şi rasa animalului constituie un alt stimu­lent de natură să intereseze producătorul în spori­rea efectivului de animale, în îmbunătăţirea rase­lor şi bineînţeles în a livra la fondul de stat mult mai multe animale şi produse animaliere. In acest sens, grăitor mi se pare faptul că deja a doua zi după apariţia hotărîrii, o parte din locuitorii comu­nei noastre au încheiat noi contracte cu statul. Ast­fel Aron Baciu din Sohodol, nr. 143, deşi avea con­tractaţi 2 porci şi un mînzat a mai încheiat con­tracte pentru doi mînzaţi. Alţii, printre care Ion Neaghea din Bran nr. 115 şi Traian Boloc din Pre­­deluţ nr. 44 au contractat cite 1 mînzat. Toate aces­te contracte şi multe altele care se vor adăuga în curînd (de fapt tot mai mulţi cetăţeni ne soli­cită lămuriri şi achizitorii noştri sunt pe teren toc­ mai cu scopul de a-i edifica pe oameni asupra noilor prevederi), demonstrează cu prisosinţă ca­racterul stimulativ al noii hotăr­­a­t­ărîri. O măsură de care vom beneficia cu totii (Urmare din pagina 1) a înregistrat o creştere tot mai accentuată. Sînt edificatoare cifrele prezentate în hotărîre care ara­tă că dacă producţia globală în zootehnie a cres­cut în anul 1969 cu 32 la sută faţă de 1960, nu­mai la carne consumul a crescut în aceeaşi peri­oadă cu 38 la sută. Se observă o creştere mai mare a cererii de con­sum decît a producţiei. Or, este lesne de înţeles că, pentru ca să ai ce consuma, mai întîi trebuie să produci. Tocmai de aceea mi se pare raţională, necesară, recenta hotărîre, care este menită să ducă la dezvoltarea producţiei zootehnice, la co­interesarea ţărănimii pentru a livra mai multe pro­duse animaliere. Potrivit măsurilor ce s-au luat, urmează ca fon­durile necesare dezvoltării zootehniei să fie asigu­­rate o parte de către stat, iar o anumită parte prin majorarea prețurilor cu amănuntul. Găsesc că e firesc ca la eforturile pe care statul le face pen­tru dezvoltarea zootehniei, să participe fiecare ce­tățean al patriei pentru a nu slăbi ritmul investi­ţiilor ce le face acum ţara, în scopul ridicării în­­tr-un ritm mai accelerat a nivelului de trai al ma­selor în anii viitori. Am urmărit de altfel ieri în ma­gazine noile preţuri şi am văzut că majorările sunt neînsemnate totuşi faţă de creşterile la cîştiguri pe care oamenii muncii le realizează ca urmare a noului sistem de salarizare. în ce priveşte majoră­rile de preţuri, mai însemnate sunt la specialităţi, deci nu la produsele de bază. în contextul aces­tor majorări consider însă că, întreprinderile pro­ducătoare, organizaţiile comerciale au datoria în spiritul hotărîrii adoptate să asigure o bună apro­vizionare a populaţiei cu produse variate şi în primul rind cu acele sortimente de largă accesi­bilitate. / Livrînd mai mult la fondul central, piaţa va fi mai bogată (Urmare din pagina 1) bună cu carne, lapte şi deriva­tele lor trebuie să ai un sector zootehnic puternic, o producţie mare care să întreacă consu­mul, aprovizionînd populaţia şi industria cu cantităţi îndestulă­toare. Consiliul nostru de condu­cere a întocmit în baza Hotărîrii un plan concret de măsuri care să ne permită încă în acest an să sporim producţia de lapte şi să obţinem o creştere a număru­lui de bovine prin reproducţie proprie. — Vreţi să concretizaţi cîteva angajamente din plan ? — Desigur. Vom livra statului 11 tone carne de bovine adulte, 18,7 tone carne tineret, 3,5 tone carne ovine adulte, 2800 hl. de lapte, din care 400 hl. peste plan începînd cu luna iunie, ceea ce înseamnă un venit în plus de 74.000 de lei la noile preţuri, 270 hl. lapte de oaie şi 2500 kg. lină, din care 60 kg. reprezentînd can­titatea peste plan. Socotelile fă­cute de noi pe baza prevederilor din Hotărîre arată că în urma veniturilor obţinute vom putea să mărim valoarea normei conven­ţionale­ în zootehnie cu 1,5 lei, ceea ce înseamnă un stimulent important pentru îngrijitori. A­­ceştia se vor simţi obligaţi să a­­corde o mai mare atenţie loturi­lor de vaci, să le îngrijească mai bine şi să obţină pe fiecare cap de vacă o producţie cît mai mare de lapte. Noi înţelegem a­­ceste stimulente şi ca o mare răs­pundere socială ce revine ţără­nimii noastre de a-şi spori efor­­turile în vederea aprovizionării oraşelor, muncitorimii cu mai multe produse alimentare de ma­re valoare nutritivă. Măsurile preconizate ne vor da posibili­tatea nu numai să îndeplinim planul, dar să-l şi depăşim, să putem contribui pînă la sfîrşitul anului cu cantităţi şi mai mari de carne şi lapte la fondul cen­tral al statului. în Delta Dunării apele ameninţă din nou După cum transmite corespon­dentul Agerpres, Nicolae Simion, în Delta Dunării situaţia provoacă din nou încordare, solicitînd efor­turi sporite pentru apărarea aşe­zărilor şi a bunurilor materiale. Apele, staţionînd luni în cea mai mare parte a Deltei, au început să crească din nou peste noapte, ajungînd marţi la cota 429 cm la Tulcea şi 448 cm la Ceatal-Ismail. La aceasta s-a adăugat vîntul, care în­ zona vărsare, la Sulina, a su­flat în cursul zilei cu o viteză de aproape 16 metri pe secundă, pro­­vocînd valuri favorabile erodării digurilor. In faţa acestei situaţii, coman­damentul judeţean de apărare­ împotriva inundaţiilor a luat mă­suri operative de intervenţie. Spre incintele agrostaficole Mă­­cin-Carcaliu-Igliţa, Turcoaia-Pece­­neaga şi Smîrdanu-23 August s-au trimis încă 10 000 de saci din poli­etilenă, primiţi de la Fabrica de mase plastice din Buzău, iar la Crişan s-au instalat două moto­­pompe pentru îndepărtarea apei din infiltraţii, care ameninţă une­le locuinţe. Concomitent se lu­crează cu forţe sporite la supra­­înălţarea şi consolidarea digurilor de apărare a incintelor stuficole Pardina şi Carasuhat, precum şi la repararea şi consolidarea şoselei­­dig din zona Măcin-Smîrdan, al cărei coronament carosabil a fost deteriorat pe unele porţiuni de ploi şi apele Dunării. în cadrul aceloraşi măsuri, un număr de 75 de elevi ai şcolilor din satele Mila 23 şi Pardina, care, din cauza ape­lor, n-au mai putut continua cursurile, au fost­­evacuaţi marţi cu pasagerul fluvial „Anghel Sa­­ligny" şi şalupa „Paloma" şi trans­portaţi în municipiul Tulcea, un­de li s-au asigurat condiţii cores­punzătoare de învăţătură pînă la sfîrşitul anului şcolar. AIn Fotoreporterul nostru a surprins un moment obiş­nuit la ghişeul agenţiei C.E.C. Braşov: lăcătuşul Florea Ştefan de la Uzina nr. 2 depune în „contul o­­meniei" suma de 400 lei, înscriindu-şi numele pe lis­ta nesfîrşită a celor care înţeleg să pună umărul de frate pentru ajutorarea ce­lor loviţi de calamităţi. • T.A.P. „Carpaţi" a donat pen­tru sinistraţi 1610 cearşafuri, 870 feţe de pernă, 865 prosoape plu­şate, 14 hanorace şi 24 pulovere, în total, lenjerie de pat şi obiecte de îmbrăcăminte în valoare de peste 200.000 Iei.­­ Recent, pe terenurile de handbal şi fotbal din parcul 1 Mai, sportivii făgărăşeni au orga­nizat o competiţie complexă în folosul sinistraţilor. Cei 3500 lei încasaţi cu această ocazie vor fi vărsaţi în contul omeniei. A Pionierii Şcolii generale Ora­şul Victoria au donat obiecte de îmbrăcăminte şi rechizite şcolare în valoare de peste 8.000 lei, au depus 4.500 lei în contul 2000 şi au strîns manuale şcolare pe care le vor trimite colegilor sinistraţi. Numeroasele scrisori de mulţu­mire primite atestă sosirea la des­tinaţie a obiectelor trimise. „ Elevii clasei a Il-a C de la Şcoala generală nr. 22 Braşov, au renunţat la banii strînşi (670 lei) pentru efectuarea unei excursii şi i-au depus in contul omeniei. în acelaşi cont, pionierii claselor a IV-a A şi a VlI-a C, au depus 300 lei, respectiv 350 lei. La aceeaşi şcoală, în pungile de nylon cu o­­biecte de toaletă, pionierii au pus şi bani de buzunar (10—20 Iei) pentru colegii lor sinistraţi.­­ în numele unui grup de ce­tăţeni dintr-un cartier inundat al municipiului Mediaş, Dionisie Boieru, str Căruciorului nr. 6, Mediaş, mulţumeşte echipajului de pompieri voluntari format din Grigore Diaconescu de la Fabrica de şuruburi Braşov şi Gheorghe Calboreanu de la fabrica ,,6 Mar­tie" Zărneşti, pentru operativita­tea cu care a scos apele din piv­niţe şi subsoluri, salvînd astfel de la distrugere bunuri materiale ale cetăţenilor şi întreprinderilor. FILE DIN JURNA­LUL OMENIEI Pustiitoar­ea forţă a stihiilor s-a stins în cea mai mare parte a ţării. Dar urma tăvălugului ei nemilos a rămas. Sinistraţii au ne­voie de ajutorul nostru. E un imperativ ce rămîne în continuare la ordinea zilei şi cetăţenii, organizaţiile socialiste ale judeţului nostru îşi dovedesc pe mai departe omenia, solidaritatea cu greu încercaţii lor concetăţeni din zonele sinistrate. APELE NU VOR TRECE La Tr. Măgurele, apele s-au ri­dicat la 710 cm., aproape de coro­namentul digurilor. în gara por­tuară, singura de pe Dunăre un­de traficul se desfășoară normal, apa a ajuns la scara clădirii. De o parte și de alta însă se ridi­că, văzînd cu ochii, un dig care va stăvili puhoaiele. Un al doi­lea dig încinge ca o redută Com­binatul de îngrăşăminte chimice. Sunt­ deschise doar căile de ac­ces, dar alături sunt pregătiţi mii de saci cu pămînt şi alte mate­riale care la nevoie vor bara ca­lea apelor. în cealaltă extremă, între Zim­­nicea-Năsturelu, s-au ridicat, de asemenea, stavile trainice. Oame­nii din această zonă, ajutaţi de zeci de maşini, tractoare şi alte utilaje, stăpînesc cu siguranţă for­ţa apelor. Aceeaşi muncă eroică se desfăşoară la Giurgiu. Un dig cu peste 100 cm. mai înalt decî­t cea mai ridicată cotă înregistrată aici de Dunăre, adăposteşte Şan­tierul naval, Fabrica de zahăr, cartierul Slobozia. La Călăraşi, deşi oraşul este situat ceva mai sus faţă de cotele maxime prevă­zute, pentru evitarea oricărei sur­prize, gospodarii oraşului au luat măsuri de siguranţă, în zona par­cului, a portului şi silozului s-a ridicat un dig din saci cu nisip şi pămînt,­ care depăşeşte nivelul maxim prevăzut al apei. Situaţia este mai grea în incinta Borcea. în zona îndiguită Borcea de Jos, compartimentul III, apa s-a ridicat aproape de coronamentul digului. Aici însă, ca pe întreg traseul vizitat, se găsesc oameni hotărîţi să nu cedeze nici o palmă de pă­mînt apelor, încercările grele prin care au trecut de nenumărate ori în această primăvară, măsurile luate, şi experienţa căpătată­ în lupta cu apele le dă noi puteri în această luptă. (Agerpres) -I De la copii... de „Ziua copilului" „Alo, aici Tabăra de pionieri şi şcolari din Timi-­­­şul de Sus. La telefon elevii Mariana Iluţiu şi Vio­­­rel Costea. Vrem să mulţumim prin intermediul zia­­­rului „Drum nou", elevilor de la liceele din Predeal­­ şi Feldioara, cît şi personalului Staţiunii climaterice ^ Predeal care astăzi ne-au făcut o mare, mare bucu-­ rie. De „Ziua copilului" ei ne-au trimis, nouă, ele-­ vilor Şcolii generale nr. 10 din Satu Mare,­­ care­­ ne vom petrece vacanţa în această frumoasă ta-1 bară, special amenajată,­­ fel de fel de daruri. A­­ fost pur şi simplu o adevărată avalanşă de cioco­­­lată, bomboane, prăjituri, rechizite şcolare, cărţi,­­ flori. Fetele au avut parte şi de o altă surpriză : Co­mitetul de femei din Predeal a trimis pentru fiecare­­ din ele pînză, aţă şi ace pentru o viitoare broderie­­ sau altă cusătură de mină. Consiliul popular Pre­­ţ­deal ne-a dat tot de „Ziua copilului" cineva acceso-­­­rii care vor face şi mai frumoasă tabăra, casa în , care locuim acum : 2000 răsaduri de flori, multe­­ vaze ornamentale, ghivece cu flori, bănci etc. A fost,­­ o zi pe care nu o vom uita niciodată ! Am simţit,­­ azi mai mult decît oricînd, ce minunat lucru e să­­ ai prieteni, să fii înconjurat de dragostea unei ţări ’ întregi. Am vrea să spunem un poem care să nu- i prindă tot ce simţim in aceste clipe...”. \ Tăria Porţilor de Fier Dunărea n-a fost nici­odată albastră. Valsurile lui Strauss şi poezioarele de salon n-au reuşit să-i limpezească apele, care tulburi şi miloase au fost de cînd lumea. Dar nici­odată ca acum Dunărea nu s-a arătat mai plină de resturi, de epave, de alu­viuni. Umflat în mîlul gălbui, fluviul poartă spre mare trofeele dezmăţului din a­­monte : buşteni, crîmpeie de garduri, jucării de gu­mă, ferestre de case ... Am făcut împreună cu un mic grup de gazetari o călătorie de la Orşova spre Şviniţa şi mai depar­te, la bordul unei nave cu aripi subacvatice . .. Apele Dunării au crescut mult. Dar viitura — din revărsările anterioare — şi-a amînat şi şi-a tempe­rat culminaţia. Debitul de 13.700 metri cubi pe se­cundă înregistrat luni la amiază, rămîne încă un debit calamitant. Orşova veche este acoperită în proporţie de 30 la sută. Vechea şosea care stră­batea Cazanele sub strea­şină de gresie a muntelui a fost inundată. Insula Ada-Kaleh e acoperită pî­nă la coroana copacilor. Şi totuşi fluviul nu şi-a putut face de cap. In a­­monte de şantierul hidro­centralei, se aflau în sta­diu avansat pregătirile pentru inundarea dirijată a zonei în vederea formă­rii lacului de acumulare al hidrocentralei. Creşterea Dunării a grăbit însă o­­peraţiunile de strămutare. Apele i-au găsit pe locui­torii Orşovei de jos mu­taţi în case noi, pe pan­tele însorite ale munţilor, într-un oraş cu înfăţişa­re modernă. Exceptînd cî­teva construcţii vechi şi lipsite de importanţă, totul a fost demolat şi evacuat din calea apelor pînă la ultima cărămidă. Pitores­cul Ada-Kaleh renaşte pe insula Şimian - reconsti­tuit fidel, de la catacombe pînă la semeţele turnuri ale minaretelor. Chiar şi trandafirii renumitelor par­­fumuri şi dulceţuri încep să-şi deschidă bobocii în aval. Dar cea mai elocventă înfruntare a Dunării cu omul va fi totuşi la Por­ţile de Fier. Abia scăpat din strînsoarea de gresie a munţilor,­­fluviul încear­că să-şi afle liniştea şe­sului. În care i se iveşte însă digul de piatră, o­­ţel şi pămînt, la adăpos­tul căruia constructorii înalţă fără întrerupere pu­ternica cetate a luminii. Aici­­ într-un şir neîn­trerupt — camioane de 12 tone au basculat în ca­lea fluviului uriaşi stapi­­lopozi de beton, macara­lele au implantat grinzi uriaşe de oţel şi incinta şantierului s-a blindat ast­fel înălţîndu-se mult pes­te nivelul la care ar pu­tea să aspire vreodată Dunărea. Pe şantier, or­dinea de lucru este de­­săvîrşită. Oamenii şi uti­lajele lucrează zi şi noap­te netulburaţi de zgomo­tul furibund al valurilor care se izbesc în digurile supraînălţate. In fiecare zi barajul deversor al hi­drocentralei încorporează 1.500-2.000 metri cubi de beton. Prin proporţiile sa­le, prin robusteţea şi si­guranţa construcţiei, digul care înconjoară incinta de lucru poate face faţă cu succes unui debit de apă cu mult mai­ mare decît cel prevăzut să sosească în zilele următoare, aşa incit, în toate sectoarele se poate lucra din plin. Prin ecluză, în ambele sensuri, trec zilnic 120— 120 de vase, sub diverse pavilioane. Navigaţia se esfăşoară fără întrerupe­re în condiţii de maximă securitate. Cînd cu două milenii în urmă, cohortele romane sub comanda vestitului Apolodor din­­Damasc înălţau podul cu picioare de gresie de la Drobeta, Plinius cel Tînăr scria prietenilor săi despre oa­meni care fac poduri peste şi abat fluviile din calea lor. Dar epopeea de as­tăzi a Dunării se făureşte nemuritoare in piatră şi o­­ţel. Ea dă o măsură nouă a puterii creatoare a o­­mului, a tăriei cu care el supune forţele încrîncena­­te ale naturii. Geniul şi energia unită a oamenilor, potenţată de înalta conştiinţă socia­listă a acestui timp, sunt cel mai puternic şi cel mai de netrecut baraj pe care apele crescute ca niciodată ale Dunării îl întîlnesc şi de care se iz­besc şi se sparg neputin­cioase. Daniel DRAGAN Navigaţia prin ecluză se desfăşoară normal. x t * K

Next