Drum Nou, septembrie 1970 (Anul 27, nr. 7977-8002)
1970-09-19 / nr. 7993
Pag. 2 Sesiuni sine die sau „tactica“ eludam legii Există, în Legea de organizare şi funcţionare a consiliilor populare, un articol (nr. 23) prin care se trasează ca obligație consiliilor populare din mediul rural de a se întruni în sesiuni la un interval de două luni de zile. Legiuitorul, cînd a stabilit aceste termene, a pornit, desigur, de la nişte cerinţe ale activităţii consiliilor populare. întrebarea este : se respectă această prevedere de către cei chemaţi să o materializeze ? Răspunsul, în marea majoritate a cazurilor, este afirmativ, dezbaterile din sesiuni, hotărîrile adoptate, dovedindu-şi utilitatea şi eficienţa în rezolvarea unui complex de probleme de competenţa consiliilor populare. Spuneam, „în marea majoritate“, deoarece în unele ______________ situaţii sesiunile se amînă sine die, pe motive mai mult sau mai puţin întemeiate. ... Consiliul popular al comunei Lisa. Ultima sesiune a acestui consiliu a avut loc în 31 martie a. c. După această dată, acalmie, motivată însă de secretarul comitetului executiv, tov. Gh. Grecu, prin „foarte multe treburi, campaniile agricole etc., etc." şi în plus nişte „dispoziţii" de la nu ştiu care „organe superioare" de a nu ţine sesiunile. Să fim serioşi! Nu putem crede că un „organ superior“ să fi dat o astfel de dispoziţie contrară legii. O amînare, poate. Dar nu sine die, cum o practică tovarăşii de la Lisa, căutînd să-şi ascundă lipsa de preocupare după nişte „paravane“ care nu aparţin — în ultimă instanţă — decît propriei nepăsări. Şi la Bod ni s-a prezentat şi situaţie similară, doar cu mici deosebiri. Aici, ultima sesiune avusese loc în martie. Ulterior s-a pus problema convocării alteia în iulie, drept care s-a şi emis decizia nr. 41 (din 10 iulie). Un mic amănunt însă, secretarul comitetului executiv comunal, tov. Aurel Panga, a încurcat numărul sesiunilor, convocînd deputaţii pentru cea de-a VIII-a sesiune, cînd, de fapt, în ordine, era numai a şaptea. Normal, la data respectivă (24 iulie) trebuia să fie a opta sesiune, însă una a fost „sărită“. Se mai întîmplă, deh, cu „atîtea treburi pe cap“ ... Exemplul ni se pare tipic pentru un anume stil de muncă, pe care l-am dori înlăturat din activitatea consiliilor populare. După „paravanele“ nepăsării se ascund şi alte practici, vizând rodul şedinţelor de comitet exeşi sesiunilor , deciziile şi hotărîrile. Să fim mai expliciţi. Există, tot pe cale legal stabilită, obligaţia ca în termen de cinci zile de la adoptarea lor, deciziile şi hotărîrile să fie trimise pentru verificare (din punct de vedere al legalităţii şi utilităţii) consiliului popular judeţean. Secretarii comitetelor executive din Ungra şi Racoş de exemplu, n-au mai trimis documentele spre verificare din aprilie, iar cei din Beclean şi Budila o fac mereu cu întîrziere. Se învocă, desigur, de cei în cauză sumedenie de motive. Problema trebuie privită însă din alt unghi: există o obligaţie în acest sens, să se respecte ! Altfel se creează portiţe (şi exemple se pot enumera destule) pentru apariţia u______________nor decizii şi hotărîri ce conţin prevederi nelegale, insuficient fundamentate sau, practic, inutile. De multe ori, în adoptarea hotărîrilor şi deciziilor, formalismul îşi pune amprentele, acestea rămînînd mult timp după şedinţe sau sesiuni sub formă de proiect, nedefinitivate. Un exemplu, elocvent în această direcţie, ni-i oferă deciziile nr. 14, 17 şi 19 adoptate în şedinţele comitetului executiv al Consiliului popular comunal Budila, din lunile aprilie, mai şi iunie, precum şi hotărîrea adoptată în sesiunea din mai a aceluiaşi consiliu popular. Firesc, îţi pui întrebarea : din moment ce aceste documente nu sînt nici măcar definitivate, cum se mai urmăreşte materializarea, finalizarea prevederilor pe care le conţin ? Nu vă face impresia, tovarăşi secretari, că ne învîrtim într-un cerc vicios ? Că aceste veritabile „paravane“ nu pot rezista la nesfîrşit ? întrebările sînt valabile şi pentru acei care uită să mai treacă prin comunele de care răspund, să participe tot sesiunile sau şedinţele care au loc (atunci cînd au), să dea unele îndrumări şi să se mai uite prin deciziile şi hotărîrile adoptate la nivelul consiliului popular local. Adevărat, în atenţia consiliilor populare comunale trebuie să stea, în primul rînd, realizarea sarcinilor din economia locală. Credem însă că analiza periodică (în sesiuni şi şedinţe de comitet executiv) a modului cum se realizează aceste sarcini — şi a altora, bineînţeles, luarea unor măsuri adecvate într-un asemenea cadru, nu ar fi inutile, ci dimpotrivă — eficiente. Ce părere aveţi? Aşteptăm un răspuns. Dar nu de după „paravan“. L. MUNTEANU cutie Din activitatea consiliilor populare Noua piaţă din Săcele După cum ne informează corespondentul nostru Eugen Comăniţă, la Săcele se apropie de sfîrşit lucrările de amenajare a noii pieţe, situată în centrul oraşului (pe strada M. Eminescu). Aici, s-au construit mese acoperite pentru desfacerea produselor agricole ale C.A.P. şi a altor producători agricoli. Tot aici, s-au amenajat şi magazii pentru păstrarea produselor agricole. Pe lingă unităţile I.L-F. vor funcţiona şi unităţi alimentare şi pentru desfacerea produselor lactate. O dată cu darea în folosinţă a noii pieţe se rezolvă o veche doleanţă a săcelenilor, construirea unei pieţe care va asigura o mai bună aprovizionare cu legume, fructe, zarzavaturi. ________11 ♦ In vitrinele librăriilor Lucreţia Oprean — Minuturi alimentare şi alte reţete culinare. M. St. Botez, N. P. Mirescu Axonometria Automatică — Metrologie •— Calculatoare DRUM NOU DIN VIATA CULTURALA♦ în premieră. Carnavalul cetăţii din Rupea Multiseculara cetate din oraşul Rupea, cu zidurile sale înnegrite de scurgerea vremii, va cunoaşte mîine un moment unic în istoria sa. Liniştea în care doarme bătrîna cetate îşi va rupe zăgazurile, cedînd locul unei erupţii de viaţă, voioşie, cîntec şi joc. Cetatea care domină urbea va adăposti un original carnaval, care reînvie crîmpeie din viaţa sa trepidantă de odinioară. Iniţiativa aparţine casei de cultură din localitate, instituţie care nu o dată ne-a prilejuit manifestări inedite şi impresionante. Carnavalul propriuzis al cetăţii începe astă-seară cînd străzile oraşului din Rupea vor cunoaşte un freamăt deosebit. Intr-o autentică demonstraţie de epocă, vor răscoli oraşul călăreţi în costume care erau la modă cu secole în urmă, măşti, purtători de torţe care reînvie timpurile Cînd tîrgul de sub cetate nu era luminat de becuri electrice şi tuburi fluorescente. Mîine, duminică, într-un alai sărbătoresc va fi luată cu... asalt, cetatea de sus. Dar cei ce se vor avînta spre cetate, într-o multicoloră paradă a portului popular românesc, săsesc şi maghiar, vor veni aici ca să oficieze o serbare populară a înfrăţirii, a bucuriei de a trăi într-o ţară liberă. Fanfarele din Rupea, Homorod, Criţ, Buneşti, Dacia , cu tradiţii vechi şi ele, vor răscoli înălţimile cu concertele lor. Junii din Şcheii Braşovului, oaspeţi ai carnavalului, vor incinta pe localnici nu numai prin celebrele lor costume, coborîte din îndepărtata istorie, dar şi cu ritualurile lor unice. Sus, pe culme, între străvechile ziduri vor răsuna cîntecele fermecătoare ale grupului vocal folcloric al Casei de cultură, strigăturile şi jocurile dăişorenilor, cărora anii socialismului le-au dat mai multă strălucire decît veacurile trecute. Carnavalul, în prima sa ediţie, va fi deci o manifestare cu profundă rezonanţă patriotică, o acţiune de masă, autentică, în care localnicii şi oaspeţii vor descifra crîmpeie ale dragostei omului faţă de pămîntul străbun, faţă de frumuseţile naturii, faţă de vestigiile trecutului nostru. A. SOCACIU Sinteze documentare în aceste zile, Biroul teritorial de informare şi documentare tehnică pune la dispoziţia colectivelor de muncitori, ingineri şi tehnicieni din întreprinderi şi instituţii, noi sinteze documentare care dezbat o problematică variată şi interesantă. Spicuim cîteva dintre ele : „Probleme actuale de combatere a inundaţiilor" — reprezintă o sinteză a materialului documentar de specialitate apărut în ultimii ani în ţară şi în străinătate, privind aspectele distructive ale apei în general, precum şi unele probleme, soluţii sau exemple privind combaterea acestor efecte. Lucrarea, apărută în două volume, conţine şi o bogată bibliografie a studiilor care au stat la baza elaborării prezentei sinteze. „Optimizarea volumului de producţie pe secţii" — dezbate o problemă a cărei rezolvare este în funcţie de un număr mai mic sau mai mare de factori, în raport cu natura, structura şi complexitatea activităţii desfăşurate. S-a urmărit în această sinteză documentară — pe baza unui bogat material bibliografic, român şi străin — să se prezinte o analiză a factorilor care determină şi influenţează volumul optim al producţiei în secţii, şi să se dea soluţii, prin exemple practice, de modul în care trebuie rezolvată această problemă. Prezentarea bazată pe cercetarea operaţională s-a făcut la un nivel accesibil inginerilor şi personalului tehnic de specialitate din întreprinderi. „Utilizarea apei în industrie" — este o sinteză a materialului documentar apărut în ultimii ani, privind unele probleme, soluţii sau exemple în special în domeniul alimentării, canalizării şi utilizării apei în industrie. în cadrul lucrării se mai tratează modul de găsire a surselor importante de apă, alimentarea cu apă în industrie etc. Mih ' ' ' Despre George Iznescuf //////////• Prezent la toate ediţiile Festivalului şi Concursului George Enescu, compozitorul de origine română, Marcel Mihalovici, a fost prietenul celor mai iluştri reprezentanţi ai artei contemporane româneşti : Constantin Brâncuşi şi George Enescu. Laureat al Premiului de compoziţie creat de Enescu, Marcel Mihalovici a avut deseori ocazia să lucreze sub îndrumarea marelui creator, relaţiile apropiate transformîndu-se de-a lungul anilor într-o frumoasă prietenie, permiţîndu-i o bogată şi profundă cunoaştere a creaţiei enesciene. Bun cunoscător şi al evoluţiei şcolii muzicale româneşti în ultimele decenii, l-am întîlnit pe Marcel Mihalovici la audiţiile organizate de Uniunea Compozitorilor, unde a avut o remarcabilă contribuţie la prezentarea lucrărilor audiate. Am profitat de această întîlnire pentru a-l ruga să ne dezvăluie aspecte mai puţin cunoscute ale personalităţii enesciene. „Spre deosebire de talentul teatral îndeobşte cunoscut, ne-a spus oaspetele festivalului, foarte puţini dintre admiratorii marelui compozitor ştiu că George Enescu era şi un admirabil desenator. Pasionat de posibilităţile crochiului de a imortaliza o mişcare sau expresie, Enescu ar fi fost fericit să poată desena cît mai mult. Teribil de dotat şi în acest domeniu, el avea o adevărată predilecţie, pentru desenele groteşti, în genul lui Breughel, pe care le colora foarte puternic. Şi, dacă desenele lui m-au impresionat întodeauna prin spiritualitatea lor, ceea ce m-a uimit cel mai mult a fost extraordinara răbdare cu care le crea. Caracteristică personalităţii enesciene, răbdarea lui nelimitată stătea şi la baza creaţiei lui muzicale. Am mai subliniat cu diferite ocazii faptul că George Enescu era capabil să reflecteze ani întregi la aceeaşi lucrare pînă cînd fiecare detaliu era şlefuit atingînd perfecţiunea. îmi amintesc de o mărturisire făcută cu ani în urmă: „Am scris Sonata a doua într-o jumătate de zi, dar am gîndit-o timp de 14 ani". De aceea manuscrisele lui, foarte frumos scrise, sînt pline de ştersături. El însuşi considera că guma şi lama sínt doiră din principalele lui instrumente. Ştergînd aşa de mult uneori ajungea să găurească pagina. Atunci lipea în locul respectiv o bucată mică de hîrtie şi completa portativul şi textul muzical. Pentru a vă putea convinge de cele spuse, am să vă povestesc o mică întîmplare. Cu ani în urmă, în t timpul şederii în Anglia, locuiam foarte aproape de şcoala unde-şi ţinea cursul nescu, într-una din zile el mi-a spus: „Trebuie să lucrăm. în artă nu este odihnă" şi luîndu-mă de mină m-a dus la şcoală şi m-a încuiat într-o clasă obligîndu-mă că lucrez. Am rămas închis trei ore, în care timp l-am auzit repetînd acelaşi acord. Ştiind că în curînd trebuia să vină maşina care să ne ducă în oraş, m-am dus la uşa lui şi i-am strigat: Vrei să mergempe dos ! Cînd eram pe punctul de a pierde răbdarea s-a deschis uşa şi m-a întrebat: cîte măsuri ai scris? 27, i-am răspuns eu timid. Şi Dumneavoastră ? Una singură". Gemma ZIMNELLU-DONEA QIOVICI — Nu-i departe ziua cînd o să merg și eu la şcoală ca surioara mea cea mare... Foto : M. CREANGĂ (Urmare din pag. 1) Problemele se nasc în producţie. Talentele, cu excepţia celor ieşite din comun, se evidenţiază destul de greu. Cine poate măsura cu precizie aportul unui inginer, cine poate garanta evoluţia lui ulterioară ? După ce ai promovat pe cineva şi îţi dai seama că n-a corespuns aşteptărilor e greu să-l retrogradezi. Unii în care n-ai încredere la început se dovedesc a fi excepţionali. Surprinşi oarecum de aceste opinii şi vrînd să aflăm dacă ele sînt împărtăşite şi de alte cadre din conducerea uzinei, am adresat aceleaşi întrebări directorului tehnic al întreprinderii, ing. IOAN PERSU. — Există în uzina noastră mai mulţi oameni pe care la nevoie i-aş putea recomanda cu toată căldura drept succesori la postul pe care-1 deţin. In ceea ce priveşte tinerii ingineri, mărturisesc cu regret că nu sunt prea entuziasmat de ei. Majoritatea lor consideră că avînd o diplomă în buzunar au dreptul să cîştige bani mulţi cu efort minim. In consecinţă, se dau în vînt după muncile uşoare. Sînt mulţi maiştri sau tehnicieni care-i pot înlocui şi încă cu rezultate superioare. — De cînd lucraţi în această uzină v-aţi ocupat în mod special de cineva, puteţi considera pe vreunul din inginerii uzinei ca fiind elevul dumneavoastră ? — Am îndrumat mulţi oameni, i-am familiarizat cu tehnica, i-am ajutat să cunoască utilajele, dar nu pot spune că m-am ocupat de cineva. Aşadar, o bună parte din tinerii ingineri sînt priviţi cu neîncredere de specialiştii mai vîrstnici. Afirmaţia, ca şi faptul de a fi reprodus întocmai opinii „nediplomatice" nu trebuie să sperie pe nimeni. Un adevăr neplăcut, dar spus cu voce tare, e de o mie de ori mai util decît orice răspuns evaziv, oricît de abil ar fi formulat. Dar, înainte de a vedea ce părere are „altera pars" se impun consideraţii. Cu excepţia unor cazuri destul de rare cînd oamenii au trecut prin facultate cu chiu cu val şi au obţinut o diplomă fără acoperire, tinerii absolvenţi ai institutelor tehnice vin la locurile de muncă avînd un apreciabil bagaj de cunoştinţe. Unii, mai întreprinzători, învăţaţi de timpuriu cu munca, se zbat, caută să se afirme şi izbutesc. Alţii, poate tot atît de dotaţi, dar mai inerţi, nedeprinşi cu greutăţile, nesolicitaţi cu insistenţă, nu găsesc singuri căile de afirmare şi rămîn undeva în anonimat. Primii ani de muncă ar trebui să joace rolul capital de depistare a vocaţiei, adesea neafirmate în perioada studenţiei. Practic, în anii de stagiatură funcţia formativă a corpului didactic din facultăţi se transferă asupra specialiştilor mai vîrstnici de la locul de muncă. Aceştia au menirea de a planta cunoştinţele şi deprinderile dobîndite de tineri pe parcursul studenţiei în solul fertil al producţiei. Să vedem cum stau lucrurile la Uzina de tractoare. Opiniile tinerilor ingineri le-am aflat prin intermediul unui chestionar al cărui conţinut împreună cu răspunsurile date de o parte din cei anchetaţi le reproducem mai jos : 1. Care este idealul profesional al dumneavoastră ? 2. Aveţi în preajma dumneavoastră o personalitate profesională demnă de urmat ? 3. Există cineva care se ocupă de dumneavoastră ? 4. Vă iubiţi profesia ? Dar locul de muncă ? Dacă vi s-ar oferi in altă parte un salariu mai mare aţi părăsi uzina? 5. Cum aţi fost primit cînd v-aţi prezentat pentru prima oară la locul de muncă. Iată acum cîteva răspunsuri : D. I. 28 ani :1. Să ajung un bun inginer, să-mi lărgesc orizontul profesional. 2. Da. 3. Nu. 4. Da, Nu, Da. 5. Bine). C. M. 27 ani : (1. Să devin un bun meseriaş, să cunosc bine tehnica. 2. Da. 3. Nu. 4. Da, Nu, Da. 5. Mulţumitor). R. D. 30 ani: (1. Să cunosc cele mai noi descoperiri tehnice, să pot aplica toate aceste cunoştinţe în practică. 2. Da. 3. Nu. 4. Da. Da. Da. 5. Foarte bine). 1. 1. 26 ani : (1. Să fim în stare să găsesc rapid soluţiile la orice chestiune de ordin tehnic pe care aş fi chemat să o rezolv. 2. Nu cred. 3. Nu. 4. Da. Nu. Da. 5. Am fost primit cu amabilitate). S. B. 29 ani : (1. Să fiu un bun specialist. 2. Probabil. 3. Nu mi-am dat seama. 4. Da. Mi-e indiferent. Da. 5. N-am fost primit rău, poate cu puţină răceală). C. M. 30 ani :1. Să fiu un bun inginer, să cunosc procesul de producţie. 2. Da. 3. Da. 4. Da. Da. Tot ce-i posibil. 5. Mulţumitor). Cu mici variaţii nesemnificative, răspunsurile cuprinse în cele 40 de chestionare distribuite printre tinerii ingineri ai uzinei sunt asemănătoare. Se observă că în general, idealul lor profesional este destul de bine conturat, iar de specialitatea lor sunt ataşaţi afectiv. Uşurinţa cu care ar accepta să se mute la altă întreprindere unde ar avea şanse să primească un salariu mai mare se explică numai parţial prin dorinţa de a-şi spori veniturile băneşti. Un motiv, care acţionează cu egală intensitate asupra atitudinii faţă de uzină îl constituie nemulţumirea faţă de locurile de muncă unde au fost repartizaţi. Criteriul principal în repartizarea locurilor de muncă îl reprezintă, desigur, necesităţile uzinei, dar nu trebuie neglijate nici preferinţele şi aptitudinile. Eficienţa maximă se obţine armonizînd interesele întreprinderii cu personalitatea fiecăruia. Primirea cordială de care s-au bucurat la primul contact cu întreprinderea dovedeşte bunele intenţii existente, dar simpla bunăvoinţă nu rezolvă lucrurile. Răspunsurile la cea de-a treia întrebare explică lipsa de devotament faţă de întreprinderi şi dezvăluie „Causa causarum" a preferinţei lor pentru „anonimatul cenuşiu." Lipsind cineva care să se ocupe de ei în mod special, deşi aproape toţi recunosc în preajmă personalităţi profesionale, nefiind încredinţaţi unor specialişti mai în vîrstă pentru a-i îndruma şi sprijini să-şi găsească un drum propriu, o mare parte din ei au început să se blazeze. Se ştie că insatisfacţiile morale ale muncii alterează idealurile profesionale şi depreciază cunoştinţele, într-un cuvînt, descalifică. O dată cu trecerea timpului omul ajunge să se împace cu propria lui condiţie. Atunci intervine plafonarea şi omul se transformă într-un robot. Din fericire majoritatea covîrşitoare a tinerilor de care vorbim nu au ajuns în acest stadiu. O dovedeşte însăşi nemulţumirea lor. Şi unde există nemulţumire există şi speranţă. Dar, trebuie să fie ajutaţi. Fiecare are o personalitate specifică, o anumită organizare a caracterului, o anumită mobilitate a gîndirii şi acţiunii. Cunoscîndu-i bine le poţi indica sectorul sau domeniul în care au cele mai multe şanse de a se realiza. Dar aceste preocupări, chiar dacă nu lipsesc întru totul la uzina amintită, nu au o succesiune şi o rază de acţiune în stare să valorifice pregătirea şi posibilităţile, tuturor, în sprijinul acestui punct de vedere aducem evoluţia unui element excepţional în care conducerea uzinei îşi pune mari speranţe. Este vorba de inginerul CONSTANTIN DAVID care la 28 de ani a fost promovat deja în funcţia de adjunct de şef de sector . „Venind în uzină am fost repartizat la secţia axe şi pinioane al cărei specific l-am aprofundat. Lucrînd apoi la serviciul mecanic şef şi la serviciul tehnologic cunoştinţele mele privind chestiunile producţiei s-au aprofundat. Nu s-a ocupat nimeni de mine la început, aşa că trebuia să fac eu primul pas. Mi-au venit nişte idei care s-au materializat în cîteva inovaţii. Văzînd că sînt preocupat de cercetări care interesau uzina, mai mulţi specialişti, printre care tov. Iulian Cazacu, m-au ajutat, mi-au creat condiţii de afirmare". Deci tînărul trebuie să facă „primul pas". Abia după ce atrage atenţia asupra lui, după ce obţine anumite rezultate, intră în raza vizuală a celor ce sunt chemaţi să-l lanseze pe orbita competenţei. Chiar Cercul tinerilor ingineri existent — o admirabilă iniţiativă — este alcătuit din oameni care au realizat deja ceva, care şi-au manifestat într-un fel capacitatea. Cu alte cuvinte, selecţia este spontană, nu se realizează pe baza unor criterii ştiinţifice. Permite afirmarea unor personalităţi, dar împiedică elevarea unor aptitudini sau capacităţi latente. Este o selecţie pasivă, neeconomică. Dacă vom avea cadre suficiente de specialişti de înaltă clasă vom importa utilaje mai puţine. Or, importul de utilaje înseamnă tocmai import de inteligenţă. Evident, oamenii sînt foarte diferiţi şi nu toţi cei angajaţi în marea cursă a vieţii vor ajunge primii. Este firesc. Anormal este însă ca plutonul să rămînă prea mult în urma celui care a evadat din mijlocul său. Şi asta pentru că pe măsură ce goana ştafetelor prin vîrste continuă, bagajul lor sporește mereu. Este nevoie deci de un număr din ce în ce mai mare de alergători de performanță. N.R. Partea a doua a articolului va apare în ziarul nostru de miercuri. RESPONSABILITATEA SCHIMBULUI DE ȘTAFETĂ 1 Nr. 7993 RELUAREA ,,COLOCVIILOR BRAŞOVENE" Casa Armatei din Braşov a găzduit aseară festivitatea de redeschidere a „stagiunii” „Colocviilor braşovene", manifestare artistică devenită tradiţională. Şi nici că se putea alege o temă mai inspirată ca cea pe care au rezervat-o organizatorii pentru prima ediţie a „Colocviilor" din acest nou an de activitate : „Cîntăm partidul şi ţara". Manifestarea a avut în ea ceva sărbătoresc, cald. La crearea acestei atmosfere de elevaţie artistică au contribuit în egală măsură scriitorii Gherghinescu Vania, Ion Lupu, Iv. Martinovich Darie Magheru, Dan Tărchilă, Nicolae Tăutu şi Ştefan Stătescu — care au delectat auditoriul cu frumoase creaţii literare — cît şi corul Teatrului muzical care ne-a oferit un repertoriu divers şi bine ales, alcătuit din piese de Gh. Şoima, Norbert Petri, Constantin Catrina, fiind selectate şi cîteva reuşite ale compozitorilor M. Andreiesi şi Constantin Romaşcanu. EXPOZIŢIE DE ARTA PLASTICĂ LA PALATUL CULTURII La Palatul culturii din Braşov s-a deschis o expoziţie care reuneşte lucrările de grafică, pictură, sculptură şi goblenuri semnate de Mircea Popescu, Marieta Şerban, Iacob Mirza şi Eugenia Roşu. Expoziţia va fi deschisă pînă în ziua de 30 septembrie şi poate fi vizitată zilnic între orele 10-13, 17-20,30. EXPOZIŢIE ION GHEORGHIU - ION PACEA - MIHAI RUSU LA BRAŞOV în cadrul manifestărilor de artă organizate de revista „ASTRA" sub egida „ÎNTÎLNIRILE ASTREI", duminică, 20 septembrie, orele 12, va avea loc în sala ARTA (Piaţa 23 August), vernisajul expoziţiei pictorilor bucureşteni Ion Gheorghiu, Ion Pacea şi Mihai Rusu. Criticul Mihai Nadin va face prezentarea expoziţiei şi a artiştilor. Expoziţia va fi deschisă pînă la 3 octombrie, zilnic între orele 11-18 (lunea închis). DEZBATERI CU CARACTER ISTORIC ŞI GEOGRAFIC Programul de manifestări al Casei de cultură din Predeal este bogat şi în subiecte care vizează monumentele istorice şi ale naturii din patria noastră, cit şi aspecte inedite din peisajul altor regiuni ale globului. Duminică, oamenii aflaţi la odihnă vor audia un antrenant itinerar, cu tema „Vestigiile istorice ale Moldovei", datorat profesoarei Rodica Pătrunjel, care îşi susţine tema prin proiecţii de diafilme în culori. 1