Drum Nou, ianuarie 1971 (Anul 28, nr. 8082-8106)
1971-01-16 / nr. 8093
Pag 2 HffBHIFESTflHI COMUTEflIIIUEJISflSIlSEffllCEIHEIBULUI PARTIDULUI comuniST ROM Concursuri de mare prestigiu Duminică, 17 ianuarie, in localităţile Şoarş, Moeciu, Prejmer, Cristian şi libert va începe etapa competiţională a celui de-al X-lea Concurs artistic al formaţiilor de amatori de la oraşe şi sate, denumit simbolic „Omagiu partidului", dedicat semicentenarului Partidului Comunist Român. La cele cinci centre de concurs participă coruri, formaţii orchestrale, coregrafice, ansambluri folclorice, solişti vocali, instrumentişti şi de dans, grupuri vocale, fanfare etc., din comunele gazde şi din localităţile învecinate. Tot duminică, la aceleaşi centre, se întrec colectivele de montaje literare, in cadrul concursului judeţean „Vremuri de fapte măreţe". ■fc Clubul şi unele secţii ale uzinei „6 Martie" din Zărneşti au fost zilele acestea gazde ale unor manifestări dedicate aniversării semicentenarului partidului. Sub semnul acestui eveniment, s-a desfăşurat un foarte reuşit dialog cultural-artistic între formaţiile de amatori ale uzinei amintite şi cele ale uzinei braşovene „Rulmentul". De asemenea, în cadrul bibliotecii clubului a avut loc medalionul literar intitulat : „Poeţii cîntă partidul". Tot în rindul unor asemenea acţiuni se înscrie şi expunerea prezentată in faţa angajaţilor din mai multe secţii de producţie, avînd ca temă „Partidul comunist, continuatorul celor mai înaintate tradiţii de luptă ale poporului român". ie La Casa orăşenească de cultură din Rîşnov au fost şi continuă să fie organizate mai multe activităţi dedicate aniversării semicentenarului partidului. După ce în prealabil au avut loc montaje şi seri literare. ieri după-amiază, în faţa unui numeros public, a fost prezentată expunerea „Contribuţia Partidului Comunist Român la îmbogăţirea teoriei şi practicii revoluţionare a socialismului". & 50 DEZVOLTAREA AGRICULTURII -pe primul plan al activităţii consiliului popular comunal In procesul dezvoltării multilaterale a României socialiste, consiliilor populare, ca organe ale puterii şi administraţiei de stat, le revin sarcini deosebit de importante în organizarea şi îndrumarea întregii activităţi economice, social-culturale şi edilitar-gospodăreşti pe plan local. în acest context se înscrie şi răspunderea majoră , stabilită de Congresul al X-lea al partidului şi prin noua Lege de organizare şi funcţionare a consiliilor populare, iar mai recent, cu ocazia şedinţei de lucru de la C.C. al P.C.R. privind îmbunătăţirea organizării, planificării şi conducerii agriculturii , în virtutea căreia comitetele executive comunale trebuie să acţioneze cu hotărîre în vederea întăririi economico-organizatorice a cooperativelor agricole de producţie, creşterii continue a producţiei agricole vegetale şi animale, folosirii raţionale a fondului funciar, realizării fondului centralizat al statului ş.a. Evident, Consiliul popular al comunei Tărlungeni, comitetul său executiv, fiui puteau rămîne în afara acestor sarcini, cu atît mai mult cu cit pe teritoriul comunei există două cooperative agricole de producţie. Este destul de greu, însă, să spunem că ajutorul acordat de consiliul popular cooperativelor agricole a fost desăvîrşit, că nu se putea face mai mult în această direcţie. Fapt este totuşi că s-a depus o muncă, că în activitatea consiliului popular, a comitetului executiv, problemele agriculturii au deţinut prioritatea, încă în prima sesiune din anul trecut, care a avut loc în luna ianuarie, după dezbaterea şi adoptarea planului economic pe comună, au fost stabilite sarcini concrete pentru fiecare deputat, au fost preconizate măsuri în vederea sprijinirii celor două cooperative agricole, pentru ca acestea să-şi poată îndeplini la un nivel corespunzător planurile de producţie. Multe dintre aceste măsuri şiacţiuni aveau să fie cuprinse, în perioada imediat următoare, în chemarea la întrecere lansată de consiliul nostru popular către celelalte consilii populare din comunele judeţului. Demn de remarcat că în covîrşitoarea lor majoritate, măsurile iniţiate nu au rămas simple... intenţii, îngropate undeva într-un dosar. Imediat ce s-a desprimăvărat, de exemplu, deputaţii, avînd concursul nemijlocit al comitetelor de cetăţeni, au trecut la mobilizarea activă a locuitorilor din centrul de comună şi satele aparţinătoare pentru a participa la acţiunea de curăţire a păşunilor. Timp de 15 zile acţiunea s-a desfăşurat masiv, cu participarea zilnică a 100—120 de locuitori, reuşindu-se, în final, să se cureţe şi să se îngraşe peste 250 ha păşune. Pentru reuşita acestei acţiuni — desfăşurată sub atenta Îndrumare a specialiştilor din cele două C.A.P.-uri ,•localnicii, mobilizaţi de deputaţii consiliului, au prestat peste 13.000 ore muncă patriotică. Mai îmbucurător este faptul că în urma acestor acţiuni, care au permis o redistribuire a păşunilor pe specii de animale, un păşunat raţional, producţia de lapte a crescut în ambele cooperative agricole, putîndu-se livra peste plan o cantitate însemnată de lapte. In atenţia comitetului nostru executiv a stat, de asemenea, întărirea sectorului zootehnic al cooperativelor, în special realizarea numărului de animale stabilit în planul de producţie, prin utilizarea judicioasă a creditelor acordate de stat. Sfătuindu-ne cu conducerile cooperativelor, am ajuns la concluzia că procurările de animale s-ar putea face mult mai avantajos pe plan local. în consecinţă, am stat de vorbă cu producătorii, s-au întocmit liste cu cetăţeni care au animale disponibile. Aşa s-a reuşit ca într-o perioadă relativ scurtă, cele două C.A.P.-uri să achiziţioneze 123 de vaci cu lapte, care au şi intrat în producţie încă anul trecut. Se poate spune că, în general, între comitetul executiv comunal şi consiliile de conducere ale cooperativelor agricole s-au stabilit relaţii strînse, de colaborare, un climat sănătos de muncă responsabilă, fără să se ajungă în situaţia ca, dintr-o greşită interpretare a atribuţiilor ce ne revin, să preluăm pur şi simplu o parte din atribuţiile şi sarcinile celor două consilii de conducere. în schimb, nu multe din şedinţele de comitet executiv (cum au fost cele din lunile martie, iunie, august ş.a.), preşedinţii C.A.P.-urilor, specialiştii au fost chemaţi să informeze despre greutăţile care le întîmpină în diferite compartimente de activitate, li s-au cerut sugestii, propuneri şi — tot cu acest prilej — au fost stabilite măsuri concrete de redresare, transpuse apoi, prin efortul colectiv, în practică. Pentru a asigura o cunoaştere permanentă a problemelor agriculturii pe plan local, am ţinut o strînsă legătură cu cooperativele agricole, la toate şedinţele de consiliu participînd primarul sau un ant membru al comitetului executiv, lucru care s-a făcut de altfel şi la stabilirea planului operativ zilnic în campaniile agricole, la urmărirea îndeplinirii lui. Pe lîngă participarea zilnică a tuturor membrilor comitetului executiv la rezolvarea sarcinilor din sectorul agricol, am căutat să antrenăm în această activitate, în mai mare măsură, comisia permanentă pentru probleme de agricultură și zootehnie. Se poate afirma că în bună măsură am reuşit, din partea comisiei venindu-ne propuneri utile, în special pe linia asigurării în cantităţi suficiente a bazei furajere. Datorită, în parte, studiului şi propunerilor comisiei, s-a reuşit ca baza furajeră pentru sezonul rece să fie asigurată la timp şi de calitate. In anul 1970, deşi timpul nefavorabil a ridicat serioase bariere în calea obţinerii de rezultate bune în agricultură, în cele două cooperative agricole de pe raza comunei, producţiile la principalele culturi au fost mulţumitoare. Aceasta se datoreşte în mare măsură întăririi disciplinei în muncă. Putem spune că, în ansamblu, ca urmare a muncii politice desfăşurate de comitetul comunal de partid, cooperatorii apţi de lucru, iar în sezoanele „de vîrf" şi salariaţii din comună, au înţeles că de participarea lor la muncă depinde soarta recoltei, în ultimă instanţă chiar bunăstarea lor. Trebuie însă să recunoaştem că, cu toate acţiunile noastre de mobilizare — poate nu întotdeauna suficiente şi convingătoare — au apărut şi „excepţii". împotriva acestora am fost nevoiţi să aplicăm rigorile legii. Condiţiile existente pe raza comunei permit ca dezvoltarea activităţii agricole să înregistreze progrese continue. Faptul acesta ne-a determinat să investigăm perspectiva! în consecinţă, sub directa coordonare a comitetului comunal de partid, specialiştii din cele două cooperative agricole, reprezentanţi ai consiliului popular şi cooperatori cu experienţă au întreprins un studiu privind amplasarea mai judicioasă a culturilor, introducerea seminţelor de înaltă productivitate. Au fost alese loturi experimentale, s-au însămînţat cu grîu şi cartofi, s-a aplicat o agrotehnică diferenţiată pe tot parcursul dezvoltării culturilor. Rezultatele, bune, sperăm că-şi vor găsi aplicarea pe o scară largă în anii următori. Amintind aici stilul nostru de muncă în soluţionarea problemelor agricole, nu putem spune că, de-acum, am făcut totul în această direcţie. A rămas încă suficient cîmp de acţiune neacoperit cu iniţiative, aportul deputaţilor şi comisiilor permanente nu a fost întotdeauna cel dorit şi necesar. Pe hotarul comunei există încă suprafeţe de păşuni şi fineţe insuficient valorificate. De aceea, considerăm că nu am acţionat cu toată fermitatea în direcţia folosirii lor, mai ales că acest fapt ar fi permis lărgirea sectorului zootehnic al cooperativelor agricole, prin creşterea de oi (pentru lină şi carne), de vaci şi tineret bovin. De asemenea, considerăm că nu ne-am preocupat suficient de mobilizarea la muncă a ţăranilor cooperatori, că uneori am manifestat chiar înţelegere faţă de aspectele de indisciplină, faţă de cei care au produs pagube avutului obştesc. Sunt, evident, lipsuri care ne aparţin, carenţe în stilul nostru de muncă, dar pe care suntem hotărîţi ca, avînd îndrumarea şi sprijinul comitetului comunal de partid, prin intensificarea muncii de sprijinire a celor două cooperative agricole, prin promovarea înaltei răspunderi faţă de bunul mers al treburilor în agricultura comunei la toţi membrii comitetului executiv, prin antrenarea tot mai largă a deputaţilor şi a celorlalte forme organizatorice de masă, să le înlăturăm. Asta cu atît mai mult, cu cît o cere noua etapă în care am păşit, în care agricultura îşi prefigurează — printr-o mai bună organizare şi planificare, în cadrul consiliilor intercooperatiste — dezvoltarea viitoare. Or, la cooperativele agricole de pe raza comunei premisele acestei dezvoltări există, rămînînd să dăm tot sprijinul şi interesul pentru materializarea şi finalizarea lor. Mihai MANOLE, președintele Comitetului executiv al Consiliului popular al comunei Tărlungeni f Nr. 8093 DRUM NOU DESPRE WMOS SI FIM > cu scriitorul MIRCEA HORIA SIMIONESCU Cunoscut publicist, autor consecvent de proză în revistele noastre literare („Luceafărul", „România literară", „Ramuri", „Tribuna" şi „Cronica") şi semnatarul unui volum deosebit de apreciat de public şi critică („Dicţionarul onomastic") Mircea Horia Simionescu se află la a doua sa carte — „Bibliografia generală" — aparţinînd proiectatei tetralogii intitulate „Ingeniosul bine temperat". Iniţial, întîlnirea în cea mai frecventată lume a cărţilor, adică într-o librărie, cu scriitorul Mircea Horia Simionescu am considerat-o drept prilej pentru a ne verifica anumite păreri" și a ne lămuri unele probleme privind geneza noii sale lucrări. — Fiind o lucrare de amplă documentare și cuprindere, „Bibliografia generală" presupune o perioadă indelungata de cristalizare. Cînd s-a născut îdeea şi cît a trecut de atunci pînă la apariţia cărţii ? — în toamna lui '44, cînd omenirea îşi dezmorţea încheieturile şi îşi limpezea privirile după lunga noapte a războiului, am simţit şi eu, odată cu ieşirea din adolescenţă, marea sete de a face ceva care să nu mai îngăduie reîntoarcerea oamenilor pe căile rătăcite ale istoriei. Nu pot spune că mintea îmi era plină cu argumentele pe care le am astăzi, esenţial era că intuiam în bună măsură importanţa momentului şi că năzuiam alături de alţii către un remediu al relelor. Atunci am gîndit că istoria nu este numai o colecţie a modalităţilor de a ucide şi, pentru că mă preocupa literatura, despre care eram convins că are putere de a transforma oamenii, am imaginat o istorie a unei literaturi fictive, făcută de unul singur, în care toate operele să revizuiască şi să afirme, chiar şi cu cinism, adevărul. Dacă eram naiv în ceea ce priveşte puterea de a scrie o asemenea lucrare vastă, în schimb nu eram de loc nerealist în ce priveşte formula. Cu trecerea anilor, ideea s-a împlinit, asfel că „Bibliografia generală", cel de-al doilea volum al tetralogiei „Ingeniosul bine temperat", s-a închegat şi s-a rotunjit. — Iniţial, cititorul este deconcertat de tonul adoptat în raport cu seriozitatea şi profunzimea problemelor abordate. Ce v-a determinat să creaţi acest aparent paradox ? — Desigur, cartea aspiră la seriozitatea şi sistematica unei cărţi de filozofie. Dar nu mi s-a părut că tonul doct i-ar fi convenit spiritului meu. De aceea, ideile grave pe care am vrut să le comunic au luat înfăţişarea eseului şi a jocului de-a literatura, găsindu-şi expresia într-o suită de tablete din care să nu lipsească umorul, satira şi emoţia lirică. Ca o replică la umorul comercial de largă răspîndire, am aflat în tradiţia românească,ilustrată de un I. L. Caragiale, o coardă mai gravă a speciei şi am folosit-o din plin. Nu ştiu în ce măsură am reuşit, dar intenţia a fost de a reabilita umorul dintr-o perspectivă mai gravă, mai cuprinzătoare de esenţe. — Dincolo de această concepţie programatică, în carte abundă o deosebită varietate de procedee. — într-adevăr, am încercat să utilizez toate acele procedee pe care le-am considerat apte să pună în mişcare ideea şi să facă sensibilă concepţia care stă la baza cărţii. Cred că originalitatea constă în tonul scrierii, care este un amestec de ironie şi meditaţie, de stil savant şi diletantism trucat. Legătura cu primul meu volum se realizează în principal prin comunitatea de obiect — lumea contemporană, tulburată de contradicţii. Sunt în carte multe trimiteri la titlurile primului volum, pentru că, în fond, „eroii" primei cărţi sunt cetăţeni de opere fictive din al doilea. Mă bucură că critica a sesizat această legătură. — Fiind anunţat ca un al doilea volum al unei tetralogii, este, cred, gresc să vă întreb : ce legături vedeţi între „Bibliografia generală" şi „Dicţionarul onomastic", în afara celei la care v-aţi referit în afirmaţia anterioară ? — Primul volum al tetralogiei „Ingeniosul bine temperat" — „Dicţionarul onomastic" — era cartea copilăriei eterne. Departe de a se adresa copiilor, ea urmărea să releve într-un joc intelectual, nestingherit de formele fixe ale genurilor literare, primordiala descoperire a lumii care, cum spune Cesare Pavese în teoria sa despre mituri, este esenţială şi absolută. „Bibliografia generală" corespunde primei vîrste mature tratînd despre recepţia secundă a lumii prin intermediul cărţii. Cunoaştem nemijlocit viaţa prin paginile cărţilor. Dacă este adevărată sau falsă imaginea pe care ne-o facem despre viaţă, depinde de sursele bune sau false ale informaţiilor. „Bibliografia generală" face un proces al opiniilor noastre, al legitimităţii lor. Este o voită panoramă a formelor prin care parvin pînă la noi aceste informaţii, satirizînd soluţiile caduce, false, automatismele cărora ne supunem. Este o reconsiderare a prejudecăţilor. — Pentru încheiere o întrebare cu scadenţă viitoare : Ce unitate în concepţie şi metodologie va exista în ansamblul tetralogiei Ingeniosul bine temperat"? — Ca ideal metodic, în alcătuirea acestor volume ca şi în celelalte două proiectate, am ales pe cel al unor scriitori şi compozitori ai barocului care, moralizînd sau descriind, au preferat să aglomereze decit să structureze. De altfel, idealul acesta îl împărtăşea şi Flaubert care spunea că nefiind în stare să ridice un Pantheon, se mulţumeşte să acumuleze pietre pentru o piramidă, îmi plac La Bruyère, Saint-Simon, Rabelais, Cantemir, Odobescu, Călinescu, Vivaldi, Corelli, Bach, tocmai pentru aceste structuri atent alcătuite din fragmente. Interviu de Haralambie LEREA „Cap de femeie“ — tablou expus la retrospectiva Arthur Coutin. Două premiere Ieri, 15 ianuarie, la orele 19:30, sala Teatrului dramatic din Braşov a găzduit premiera Teatrului muzical — ,,Maxi-revista ’71". Spectacolul (pe muzica lui Vasile Veselovschi, în regia lui Mihai Maximilian - care semnează şi textul) s-a bucurat de un deosebit succes. Şi Teatrul dramatic oferă publicului braşovean - în această seară, la orele 19:30 — un spectacol în premieră : piesa lui Mircea Radu Iacoban, „Tango la Nisa". Regia aparţine lui Eugen Mercus, iar scenografia, Cristinei Urdea. In distribuţie : Mihaela Murgu, Luminiţa Blănaru, Melania Niculescu, E. Mihăilă Braşoveanu, Costache Babii, Mihai Balaş, Flavius Constantinescu, Dan Dobre, Savu Rahoveanu şi Alexe Soloviev. Următorul spectacol cu această piesă va avea loc mîine, 17 ianuarie, orele 19:30, tot în sala Teatrului dramatic. HELGE BOMCHES la Salzburg După succesul repurtat la Salzburg de Ludovic Spiess (in rolul falsului Dmitri din ,,Boris Godunov") iată că unul din ultimele numere ale cotidianului „Salzburger Nachrichten" ne anunţă pentru următoarele festivaluri debutul in „Flautul fermecat" şi „Don Carlos“, al unui alt cîntăreţ braşovean , HELGE BOMCHES. Profitind de o scurtă vacanţă la început de an, l-am rugat pe solistul Teatrului muzical din Braşov, basul Helge Bomches, să ne spună care sunt cele mai valoroase realizări profesionale din anul trecut. „ Consider una din realizările cele mai semnificative din stagiunea trecută interpretarea lui Pizarro, rol îndrăgit de mult, dar pe care nu am avut ocazia să-l lucrez cu un regizor, pînă la sărbătorirea bicentenarului Beethoven (rol interpretat pe scena Operei din București în cadru! festivalului George Enescu). Mari satisfacţii mi-a adus şi apariţia pe scena din Dublin în operele „Andre Chénier" şi „Povestirile lui Hoffmann", precum şi în rolurile interpretate pe scena Teatrului muzical din Braşov în „Rigoletto" şi „Boema". Emoţia cea mai puternică mi-a produs-o însă întîlnirea cu Herbert von Karajan, sub bagheta căruia voi avea marea șansă de a interpreta pe Don Bartolo din „Nunta lui Figaro". Pentru a nu influența publicul prin păreri subiective am extras cîteva fragmente din cronicile publicate în presa engleză : „Helge Bömches în „Golim" a fost ca de obicei pe o treaptă superioară. Interpretarea absolut sinceră și naturală a fost atît de expresivă îneît impresia a fost zdrobitoare" (Irish Independent); „Magnifica voce de bas" (Evening Herald); „Inimitabilul Helge Bömches a dovedit încă o dată arta lui, dînd două caractere complet diferite dublului rol al credinciosului prieten și infamul acuzator al Tribunalului Fouquier Tinville" (Irish Independent) : „Helge Bömches ca bite noir a avut cea mai extraordinară interpretare a serii" (Evening Herald). — Cunoscind preocupările dumneavoastră pentru oratoriu şi muzică de cameră, am dori să cunoaştem împlinirile lui 70 precum şi proiectele din acest domeniu. — Cea mai însemnată a fost interpretarea sub bagheta lui Igor Markowitch a oratoriului „Creaţiunea”, pentru care am fost consacrat printre cei mai valoroşi interpreţi de oratoriu din ţară. Şi cum muzica de cameră a fost întotdeauna în centrul preocupărilor mele, vreau să particip şi în acest an la Festivalul de muzică de cameră Braşov 1971, interpretînd „La serva Padrona", de Pergolesi. Sper ca şi în acest an succesul acestui festival să fie la fel de mare ca şi cel din anul trecut. Interviu consemnat de Gemma ZIMVELIU r (Urmate din pag. 1) dîncesc, devin din ce în ce mai rafinate. Reproducem, spre exemplificare, declaraţia lui Gheorghe Spuderca de la staţia auto-service Braşov — Bartolomeu, unul dintre cei mai buni mecanici de automobile: „Tata era tot mecanic, unul dintre primii mecanici de automobile din ţară. Odată, cred că aveam 11 ani pe atunci, el a plecat la Bucureşti şi ca să nu mă urc în maşină a demontat două piese şi le-a ascuns, după care mi-a lăsat cheile de contact. Rămas singur am demontat maşina pînă am dat de rotorul lipsă, am procurat unul din vecini şi aşa am putut porni motorul. La întoarcere, tatăl meu aflînd tărăşenia, m-a înscris imediat la liceul industrial, în timpul practicii şcolare am adaptat comenzile automobilului pentru anumite tipuri de infirmităţi şi aşa m-am dedicat acestei meserii. Fiul meu (Dan Spuderca, elev în clasa a IX-a — n.a.) ştie să conducă automobilul, studiază reviste de specialitate şi a adunat o colecţie de 85 machete de automobile de toate mărcile şi din toate timpurile. Vreau să devină inginer constructor de automobile". Pentru a completa acest tablou elocvent este necesar să se mai arate că mecanicul Gh. Spuderca lucrează de dimineaţa pînă seara, studiază mereu reviste de specialitate, traduce singur din publicaţii apărute în limbi străine şi se ocupă constant de instrucţia fiului său a cărui pasiune pentru mecanica auto, pasiune ereditară, o cultivă cu minuţiozitate. Dan Spuderca va ajunge fără îndoială un inginer de valoare. în fine, la reuşita opţiunii profesionale, un rol deosebit îl joacă emulaţia, energia deosebită a unor mari personalităţi care, reflectîndu-se în cugetele discipolilor, este în stare să aprindă scântei, să lească flăcări. Aceasta este explicaţia numeroaselor satisfacţii profesionale trăite de chirurgul dr. Ion Antohi de la Spitalul nr. 1 din Braşov. „Eram decis să urmez medicina încă din ultimele clase de liceu. Am optat însă pentru chirurgie după ce am urmat cursurile eminentului savant Theodor Burghele. Personalitatea lui m-a fascinat, m-a cîştigat deplin de partea chirurgiei ..." De-a lungul activităţii mele am avut o serie de operaţii deosebite. Am operat astfel nefrectomii parţiale, reîmplantări ale ureterului în vezică, gastroctemii polare superioare etc. în meseria asta îţi trebuie competenţă, preciizie şi devotament, mai ales devotament". Viaţa, împrejurările, influenţa unor factori de conjunctură, îşi lasă amprenta în mod considerabil asupra existenţei concrete a omului favorizînd cultivarea aptitudinilor sau din contră, făcînd ca predispoziţiile native şi meseria să nu se întîlnească niciodată. Pentru a preîntîmpina această situaţie, pentru a reteza rădăcinile ratării, la baza opţiunii profesionale trebuie să stea selecţia şi orientarea ştiinţifică. Dar despre asta s-a scris constant în ziarul nostru. Şi se va mai scrie. \s \ Ziarul nostru organi- zeaza un concurs \ cu premii pe tema : \ CE ȘTIJI DESPRE I CERBUL 'DE AUR începînd cu a doua ju- i mătate a lunii ianuarie, vom publica zilnic o întrebare însoţită de cuponul de par- \ ticipare. | La concurs pot lua parte cei care vor trimite toate răspunsurile însoţite de a- t cest cupon, pînă în ziua de 20 februarie, data poştei. Se vor acorda două pre- j mii constînd din cite un a- bonament la toate concer- , tele Festivalului „Cerbul de aur", ediţia a IV-a, şi 3 ^ menţiuni constînd din albu- i me cu fotografii autogra- iiate ale vedetelor şi con- curenţilor. 1 Spre deosebire de con- * cursurile anterioare, unele întrebări se vor referi chiar la ediţia 1971 a festivalului. Bibliografia : articolele pu- J blicate de ziarul nostru pe această temă. 1 In cazul în care mai mulţi concurenţi întrunesc numă- rul maxim de răspunsuri etacte, cele două premii vor fi acordate prin tragere la sorţi. Participanţii vor trimite în plic toate răspunsurile cu „Pentru contoate specificaţia : curs" Cei care nu posedă toate cupoanele nu vor intra în concurs.