Drum Nou, ianuarie 1971 (Anul 28, nr. 8082-8106)

1971-01-16 / nr. 8093

Pag 2 HffBHIFESTflHI COMUTE­flIIIUEJISflSIl­SEffllCEIHEIBULUI PARTIDULUI comuniST ROM Concursuri de mare prestigiu Duminică, 17 ianua­rie, in localităţile Şo­­arş, Moeciu, Prejmer, Cristian şi libert va începe etapa compe­­tiţională a celui de-al X-lea Concurs artistic al formaţiilor de a­­matori de la oraşe şi sate, denumit simbo­lic „Omagiu partidu­lui", dedicat semicen­tenarului Partidului Comunist Român. La cele cinci centre de concurs participă co­ruri, formaţii orches­trale, coregrafice, an­sambluri folclorice, solişti vocali, instru­mentişti şi de dans, grupuri vocale, fan­fare etc., din comune­le gazde şi din loca­lităţile învecinate. Tot duminică, la aceleaşi centre, se întrec colectivele de montaje literare, in cadrul concursului judeţean „Vremuri de fapte măreţe". ■fc Clubul şi unele sec­ţii ale uzinei „6 Mar­tie" din Zărneşti au fost zilele acestea gazde ale unor mani­festări dedicate ani­versării semicentena­rului partidului. Sub semnul acestui eve­niment, s-a desfăşu­rat un foarte reuşit dialog cultural-artis­tic între formaţiile de amatori ale uzinei a­­mintite şi cele ale uzinei braşovene „Rulmentul". De ase­menea, în cadrul bi­bliotecii clubului a avut loc medalionul literar intitulat : „Poe­ţii cîntă partidul". Tot în rindul unor ase­menea acţiuni se în­scrie şi expunerea prezentată in faţa an­gajaţilor din mai multe secţii de pro­ducţie, avînd ca te­mă „Partidul comu­nist, continuatorul ce­lor mai înaintate tra­diţii de luptă ale po­porului român". ie La Casa orăşeneas­că de cultură din Rîş­­nov au fost şi conti­nuă să fie organizate mai multe activităţi dedicate aniversării semicentenarului par­tidului. După ce în prealabil au avut loc montaje şi seri lite­rare. ieri după-amia­­ză, în faţa unui nu­meros public, a fost prezentată expunerea „Contribuţia Partidu­lui Comunist Român la îmbogăţirea teo­riei şi practicii revo­luţionare a socialis­mului". & 50 DEZVOLTAREA AGRICULTURII -pe primul plan al activităţii consiliului popular comunal In procesul dezvoltării multila­terale a României socialiste, con­siliilor populare, ca organe ale puterii şi administraţiei de stat, le revin sarcini deosebit de im­portante în organizarea şi îndru­marea întregii activităţi economi­ce, social-culturale şi edilitar-gos­­podăreşti pe plan local. în acest context se înscrie şi răspunderea majoră , stabilită de Congresul al X-lea al partidului şi prin noua Lege de organizare şi func­ţionare a consiliilor populare, iar mai recent, cu ocazia şedinţei de lucru de la C.C. al P.C.R. pri­vind îmbunătăţirea organizării, planificării şi conducerii agricul­turii , în virtutea căreia comi­tetele executive comunale trebuie să acţioneze cu hotărîre în vede­rea întăririi economico-organiza­­torice a cooperativelor agricole de producţie, creşterii continue a pro­ducţiei agricole vegetale şi ani­male, folosirii raţionale a fondu­lui funciar, realizării fondului centralizat al statului ş.a. Evident, Consiliul popular al comunei Tărlungeni, comitetul său executiv, fiui puteau rămîne în a­­fara acestor sarcini, cu atît mai mult cu cit pe teritoriul comunei există două cooperative agricole de producţie. Este destul de greu, însă, să spunem că ajutorul acor­dat de consiliul popular coopera­tivelor agricole a fost desăvîrşit, că nu se putea face mai mult în această direcţie. Fapt este totuşi că s-a depus o muncă, că în ac­tivitatea consiliului popular, a comitetului executiv, problemele agriculturii au deţinut priorita­tea, încă în prima sesiune din anul trecut, care a avut loc în luna ia­nuarie, după dezbaterea şi adopta­rea planului economic pe comună, au fost stabilite sarcini concrete pentru fiecare deputat, au fost pre­conizate măsuri în vederea spri­jinirii celor două cooperative a­­gricole, pentru ca acestea să-şi poată îndeplini la un nivel cores­punzător planurile de producţie. Multe dintre aceste măsuri şi­­ac­ţiuni aveau să fie cuprinse, în pe­rioada imediat următoare, în che­marea la întrecere lansată de con­siliul nostru popular către cele­lalte consilii populare din comu­nele judeţului. Demn de remarcat că în covîr­şitoarea lor majoritate, măsurile iniţiate nu au rămas simple... in­tenţii, îngropate undeva într-un dosar. Imediat ce s-a desprimă­­vărat, de exemplu, deputaţii, a­­vînd concursul nemijlocit al co­mitetelor de cetăţeni, au trecut la mobilizarea activă a locuitorilor din centrul de comună şi satele aparţinătoare pentru a participa la acţiunea de curăţire a păşu­nilor. Timp de 15 zile acţiunea s-a desfăşurat masiv, cu participarea zilnică a 100—120 de locuitori, reuşindu-se, în final, să se cureţe şi să se îngraşe peste 250 ha pă­şune. Pentru­ reuşita acestei ac­ţiuni — desfăşurată sub atenta Îndrumare a specialiştilor din cele două C.A.P.-uri ,•localnicii, mo­bilizaţi de deputaţii consiliului, au prestat peste 13.000 ore muncă patriotică. Mai­­ îmbucurător este faptul că în urma acestor acţiuni, care au permis o redistribuire a păşunilor pe specii de animale, un păşunat raţional, producţia de lapte a­ crescut în ambele coope­rative agricole, putîndu-se livra peste plan o cantitate însemnată de lapte. In atenţia comitetului nostru e­­xecutiv a stat, de asemenea, în­tărirea sectorului zootehnic al cooperativelor, în special realiza­rea numărului de animale stabilit în planul de producţie, prin utili­zarea judicioasă a creditelor acor­date de stat. Sfătuindu-ne cu con­ducerile cooperativelor, am ajuns la concluzia că procurările de a­­nimale s-ar putea face mult­ mai avantajos pe plan local. în con­secinţă, am stat de vorbă cu pro­ducătorii, s-au întocmit liste cu cetăţeni care au animale disponi­bile. Aşa s-a reuşit ca într-o pe­rioadă relativ scurtă, cele două C.A.P.-uri să achiziţioneze 123 de vaci cu lapte, care au şi intrat în producţie încă anul trecut. Se poate spune că, în general,­­ între comitetul executiv comunal şi consiliile de conducere ale coo­perativelor agricole s-au stabilit relaţii strînse, de colaborare, un climat sănătos de muncă respon­sabilă, fără să se ajungă în si­tuaţia ca, dintr-o greşită interpre­tare a atribuţiilor ce ne revin, să preluăm pur şi simplu o parte din atribuţiile şi sarcinile celor două consilii de conducere. în schimb, nu multe din şedinţele de comitet executiv (cum au fost cele din lunile martie, iunie, august ş.a.), preşedinţii C.A.P.-urilor, specia­liştii au fost chemaţi să informeze despre greutăţile care le întîmpi­­nă în diferite compartimente de activitate, li s-au cerut sugestii, propuneri şi — tot cu acest pri­lej — au fost stabilite măsuri concrete de redresare, transpuse apoi, prin efortul colectiv, în prac­tică. Pentru a asigura o cunoaş­tere permanentă a problemelor agriculturii pe plan local, am ţi­nut o strînsă legătură cu coope­rativele agricole, la toate şedinţele de consiliu participînd primarul sau un ant membru al comitetu­lui executiv, lucru care s-a făcut de altfel şi la stabilirea planului operativ zilnic în campaniile a­­gricole, la urmărirea îndeplinirii lui. Pe lîngă participarea zilnică a tuturor membrilor comitetului e­­xecutiv la rezolvarea sarcinilor din sectorul agricol, am căutat să antrenăm în această activitate, în mai mare măsură, comisia perma­nentă pentru probleme de agri­cultură și zootehnie. Se poate a­­firma că în bună măsură am reu­şit, din partea comisiei venin­­du-ne propuneri utile, în special pe linia asigurării în cantităţi su­ficiente a bazei furajere. Datori­tă, în parte, studiului şi propune­rilor comisiei, s-a reuşit ca baza furajeră pentru sezonul rece să fie asigurată la timp şi de cali­tate. In anul 1970, deşi timpul nefa­vorabil a ridicat serioase bariere în calea obţinerii de rezultate bune în agricultură, în cele două cooperative agricole de pe raza comunei, producţiile la principa­lele culturi au fost mulţumitoare. Aceasta se datoreşte în mare mă­sură întăririi disciplinei în muncă. Putem spune că, în ansamblu, ca urmare a muncii politice des­făşurate de comitetul comunal de partid, cooperatorii apţi de lu­cru, iar în sezoanele „de vîrf" şi salariaţii din comună, au înţeles că de participarea lor la muncă depinde soarta recoltei, în ultimă instanţă chiar bunăstarea lor. Tre­buie însă să recunoaştem că, cu toate acţiunile noastre de mobili­zare — poate nu întotdeauna su­ficiente şi convingătoare — au a­­părut şi „excepţii". împotriva a­­cestora am fost nevoiţi să aplicăm rigorile legii. Condiţiile existente pe raza co­munei permit ca dezvoltarea acti­vităţii agricole să înregistreze progrese continue. Faptul acesta ne-a determinat să investigăm­­ perspectiva! în consecinţă, sub di­recta coordonare a comitetului comunal de partid, specialiştii din cele două cooperative agricole, reprezentanţi ai consiliului popu­lar şi cooperatori cu experienţă au întreprins un studiu pri­vind amplasarea mai judici­oasă a culturilor, introducerea seminţelor de înaltă productivi­tate. Au fost alese loturi experi­mentale, s-au însămînţat cu grîu şi cartofi, s-a aplicat o agroteh­nică diferenţiată pe tot parcursul dezvoltării culturilor. Rezultate­le, bune, sperăm că-şi vor găsi aplicarea pe o scară largă în anii următori. Amintind aici stilul nostru de muncă în soluţionarea probleme­lor agricole, nu putem spune că, de-acum, am făcut totul în aceas­tă direcţie. A rămas încă suficient cîmp de acţiune neacoperit cu iniţiative, aportul deputaţilor şi comisiilor permanente nu a fost întotdeauna cel dorit şi necesar. Pe hotarul comunei există încă suprafeţe de păşuni şi fineţe insu­ficient valorificate. De aceea, con­siderăm că nu am acţionat cu toată fermitatea în direcţia folo­sirii lor, mai ales că acest fapt ar fi permis lărgirea sectorului zoo­tehnic al cooperativelor agricole, prin creşterea de oi (pentru lină şi carne), de vaci şi tineret bovin. De asemenea, considerăm că nu ne-am preocupat suficient de mo­bilizarea la muncă a ţăranilor coo­peratori, că uneori am manifestat chiar înţelegere faţă de aspectele de indisciplină, faţă de cei care au produs pagube avutului ob­ştesc. Sunt, evident, lipsuri ca­re ne aparţin, carenţe în sti­lul nostru de muncă, dar pe care suntem­ hotărîţi ca, avînd în­drumarea şi sprijinul comitetului comunal de partid, prin intensifi­carea muncii de sprijinire a celor două cooperative agricole, prin promovarea înaltei răspunderi fa­ţă de bunul mers al treburilor în agricultura comunei la toţi mem­brii comitetului executiv, prin antrenarea tot mai largă a depu­taţilor şi a celorlalte forme or­ganizatorice de masă, să le înlă­­­­turăm. Asta cu atît mai mult, cu cît o cere noua etapă în care am păşit, în care agricultura îşi pre­figurează — printr-o mai bună organizare şi planificare, în ca­drul consiliilor intercooperatiste — dezvoltarea viitoare. Or, la coo­perativele agricole de pe raza co­munei premisele acestei dezvol­tări există, rămînînd să dăm tot sprijinul şi interesul pentru ma­terializarea şi finalizarea lor. Mihai MANOLE, președintele Comitetului executiv al Consiliului popular al comunei Tărlungeni f Nr. 8093 DRUM NOU DESPRE WMOS SI FIM > cu scriitorul MIRCEA HORI­A SIMIONESCU Cunoscut publicist, autor con­secvent de proză în revistele noastre literare („Luceafărul", „România literară", „Ramuri", „Tribuna" şi „Cronica") şi sem­natarul unui volum deosebit de apreciat de public şi critică („Dicţionarul onomastic") Mircea Horia Simionescu se află la a doua sa carte — „Bibliografia ge­nerală" — aparţinînd proiectatei tetralogii intitulate „Ingeniosul bine temperat". Iniţial, întîlnirea în cea mai frecventată lume a cărţilor, adică într-o librărie, cu scriitorul Mir­cea Horia Simionescu am consi­derat-o drept prilej pentru a ne verifica anumite păreri" și a ne lămuri unele probleme privind geneza noii sale lucrări. — Fiind o lucrare de amplă documentare și cuprindere, „Bi­bliografia generală" presupune o perioadă indelungata de cris­talizare. Cînd s-a născut îdeea şi cît a trecut de atunci pînă la a­­pariţia cărţii ? — în toamna lui '44, cînd ome­nirea îşi dezmorţea încheieturile şi îşi limpezea privirile după lun­ga noapte a războiului, am simţit şi eu, odată cu ieşirea din ado­lescenţă, marea sete de a face ceva care să nu mai îngăduie reîntoarcerea oamenilor pe căile rătăcite ale istoriei. Nu pot spune că mintea îmi era plină cu argu­mentele pe care le am astăzi, e­­senţial era că intuiam în bună măsură importanţa momentului şi că năzuiam alături de alţii către un remediu al relelor. Atunci am gîndit că istoria nu es­te numai o colecţie a modalităţilor de a ucide şi, pentru că mă preocupa literatura, despre care eram con­vins că are putere de a transfor­­ma oamenii, am imaginat o isto­rie a unei literaturi fictive, făcu­tă de unul singur, în care toate operele să revizuiască şi să afir­me, chiar şi cu cinism, adevărul. Dacă eram naiv în ceea ce pri­veşte puterea de a scrie o ase­menea lucrare vastă, în schimb nu eram de loc nerealist în ce pri­veşte formula. Cu trecerea anilor, ideea s-a împlinit, asfel că „Bi­­­bliografia generală", cel de-al doilea volum al tetralogiei „In­geniosul bine temperat", s-a în­chegat şi s-a rotunjit. — Iniţial, cititorul este decon­certat de tonul adoptat în raport cu seriozitatea şi profunzimea problemelor abordate. Ce v-a de­terminat să creaţi acest aparent paradox ? — Desigur, cartea aspiră la se­riozitatea şi sistematica unei cărţi de filozofie. Dar nu mi s-a pă­rut că tonul doct i-ar fi convenit spiritului meu. De aceea, ideile grave pe care am vrut să le comunic au luat înfăţişarea ese­ului şi a jocului de-a literatura, găsindu-şi expresia într-o suită de tablete din care să nu lip­sească umorul, satira şi emoţia lirică. Ca o replică la umorul comercial de largă răspîndire, am aflat în tradiţia românească,­­ilustrată de un I. L. Caragiale, o coardă mai gravă a speciei şi am folosit-o din plin. Nu ştiu în ce măsură am reuşit, dar intenţia a fost de a reabilita umorul din­­tr-o perspectivă mai gravă, mai cuprinzătoare de esenţe. — Dincolo de această concep­ţie programatică, în carte abundă o deosebită varietate de pro­cedee. — într-adevăr, am încercat să utilizez toate acele procedee pe care le-am considerat apte să pună în mişcare ideea şi să fa­că sensibilă concepţia care stă la baza cărţii. Cred că originali­tatea constă în tonul scrierii, ca­re este un amestec de ironie şi meditaţie, de stil savant şi dile­tantism trucat. Legătura cu primul meu volum se realizează în principal prin comunitatea de obiect — lumea contemporană, tulburată de con­tradicţii. Sunt în carte multe tri­miteri la titlurile primului volum, pentru că, în fond, „eroii" primei cărţi sunt cetăţeni de opere fic­tive din al doilea. Mă bucură că critica a sesizat această legă­tură. — Fiind anunţat ca un al doi­lea volum al unei tetralogii, este, cred, gresc să vă întreb : ce le­gături vedeţi între „Bibliografia generală" şi „Dicţionarul ono­mastic", în afara celei la care v-aţi referit în afirmaţia ante­rioară ? — Primul volum al tetralogiei „Ingeniosul bine temperat" — „Dicţionarul onomastic" — era cartea copilăriei eterne. Departe de a se adresa copiilor, ea ur­mărea să releve într-un joc inte­lectual, nestingherit de formele fixe ale genurilor literare, pri­mordiala descoperire a lumii ca­re, cum spune Cesare Pavese în teoria sa despre mituri, este e­­senţială şi absolută. „Bibliografia generală" corespunde primei vîr­­ste mature tratînd despre recep­ţia secundă a lumii prin inter­mediul cărţii. Cunoaştem nemij­locit viaţa prin paginile cărţilor. Dacă este adevărată sau falsă imaginea pe care ne-o facem despre viaţă, depinde de surse­le bune sau false ale informaţii­lor. „Bibliografia generală" face un proces al opiniilor noastre, al legitimităţii lor. Este o voită pa­noramă a formelor prin care par­vin pînă la noi aceste informaţii, satirizînd soluţiile caduce, false, automatismele cărora ne supu­nem. Este o reconsiderare a pre­judecăţilor. — Pentru încheiere o întrebare cu scadenţă viitoare : Ce unita­te în concepţie şi metodologie va exista în ansamblul tetralogiei Ingeniosul bine temperat"? — Ca ideal metodic, în alcă­tuirea acestor volume ca şi în celelalte două proiectate, am a­­les pe cel al unor scriitori şi compozitori ai barocului care, moralizînd sau descriind, au pre­ferat să aglomereze decit să structureze. De altfel, idealul a­­cesta îl împărtăşea şi Flaubert care spunea că nefiind în stare să ridice un Pantheon, se mulţu­meşte să acumuleze pietre pen­tru o piramidă, îmi plac La Bruyè­­re, Saint-Simon, Rabelais, Cante­­mir, Odobescu, Călinescu, Vival­di, Corelli, Bach, tocmai pentru aceste structuri atent alcătuite din fragmente. Interviu de Haralambie LEREA „Cap de femeie“ — tablou expus la retrospectiva Arthur Coutin. Două premiere Ieri, 15 ianuarie, la orele 19:30, sala Teatrului dramatic din Braşov a găzduit premiera Teatrului muzical — ,,Maxi-revista ’71". Spectacolul (pe muzica lui Vasile Veselovschi, în regia lui Mihai Maximilian - care semnează şi textul) s-a bucurat de un deosebit succes. Şi Teatrul dramatic oferă publicului braşovean - în această seară, la orele 19:30 — un spectacol în premieră : piesa lui Mircea Radu Iaco­­ban, „Tango la Nisa". Regia aparţine lui Eugen Mercus, iar scenografia, Cristinei Urdea. In distribuţie : Mihaela Murgu, Luminiţa Blănaru, Mela­­nia Niculescu, E. Mihăilă Braşoveanu, Costache Babii, Mihai Balaş, Flavius Constantinescu, Dan Dobre, Savu Rahoveanu şi Alexe Soloviev. Următorul spectacol cu această piesă va avea loc mîine, 17 ianuarie, orele 19:30, tot în sala Teatrului dramatic. HELGE BOMCHES la Salzburg După succesul repurtat la Salzburg de Ludovic Spiess (in rolul falsului Dmitri din ,,Boris Godunov") iată că unul din ul­timele numere ale cotidianului „Salzburger Nachrichten" ne a­­nunţă pentru următoarele festi­valuri debutul in „Flautul ferme­cat" şi „Don Carlos“, al unui alt cîntăreţ braşovean , HELGE BOMCHES. Profitind de o scurtă vacanţă la început de an, l-am rugat pe solistul Teatrului muzical din Braşov, basul Helge Bomches, să ne spună care sunt cele mai valoroase realizări profesio­nale din anul trecut. „ Consider una din realiză­rile cele mai semnificative din stagiunea trecută interpretarea lui Pizarro, rol îndrăgit de mult, dar pe care nu am avut ocazia să-l lucrez cu un regizor, pînă la sărbătorirea bicentenarului Beethoven (rol interpretat pe scena Operei din București în cadru! festivalului George Enescu). Mari satisfacţii mi-a adus şi apariţia pe scena din Dublin în operele „Andre Chénier" şi „Povestirile lui Hoffmann", precum şi în rolu­rile interpretate pe scena Tea­trului muzical din Braşov în „Ri­­goletto" şi „Boema". Emoţia cea mai puternică mi-a produs-o însă întîlnirea cu Herbert von Karajan, sub bagheta căruia voi avea marea șansă de a in­terpreta pe Don Bartolo din „Nunta lui Figaro". Pentru a nu influența publi­cul prin păreri subiective am ex­tras cîteva fragmente din cro­nicile publicate în presa engle­ză : „Helge Bömches în „Gol­im" a fost ca de obicei pe o treaptă superioară. Interpreta­rea absolut sinceră și naturală a fost atît de expresivă îneît impresia a fost zdrobitoare" (Irish Independent); „Magnifica voce de bas" (Evening Herald); „Inimitabilul Helge Bömches a dovedit încă o dată arta lui, dînd două caractere complet diferite dublului rol al credinciosului prieten și infamul acuzator al Tribunalului Fouquier Tinville" (Irish Independent) : „Helge Bömches ca bite noir a avut cea mai extraordinară interpre­tare a serii" (Evening Herald). — Cunoscind preocupările dumneavoastră pentru oratoriu şi muzică de cameră, am dori să cunoaştem împlinirile lui 70 precum şi proiectele din acest domeniu. — Cea mai însemnată a fost interpretarea sub bagheta lui Igor Markowitch a oratoriului „Creaţiunea”, pentru care am fost consacrat printre cei m­ai valoroşi interpreţi de oratoriu din ţară. Şi cum muzica de ca­meră a fost întotdeauna în cen­trul preocupărilor mele, vreau să particip şi în acest an la Festivalul de muzică de cameră Braşov 1971, interpretînd „La serva Padrona", de Pergolesi. Sper ca şi în acest an succe­sul acestui festival să fie la fel de mare ca şi cel din anul tre­cut. Interviu consemnat de Gemma ZIMVELIU r (Urmate din pag. 1) dîncesc, devin din ce în ce mai rafinate. Reproducem, spre e­­xemplificare, declaraţia lui Gheorghe Spuderca de la staţia auto-service Braşov — Bartolomeu, unul dintre cei mai buni mecanici de automobile: „Tata era tot mecanic, unul dintre primii meca­nici de automobile din ţară. Odată, cred că a­­veam 11 ani pe atunci, el a plecat la Bucu­reşti şi ca să nu mă urc în maşină a demontat două piese şi le-a as­cuns, după care mi-a lăsat cheile de contact. Rămas singur am de­montat maşina pînă am dat de rotorul lipsă, am procurat unul din vecini şi aşa am putut porni motorul. La întoarcere, tatăl meu aflînd tără­şenia, m-a înscris ime­diat la liceul industrial, în timpul practicii şco­lare am adaptat comen­zile automobilului pen­tru anumite tipuri de infirmităţi şi aşa m-am dedicat acestei meserii. Fiul meu (Dan Spuder­ca, elev în clasa a IX-a — n.a.) ştie să conducă automobilul, studiază re­viste de specialitate şi a adunat o colecţie de 85 machete de automobile de toate mărcile şi din toate­ timpurile. Vreau să devină inginer con­structor de automobile". Pentru a completa a­­cest tablou elocvent este necesar să se mai arate că mecanicul Gh. Spu­derca lucrează de dimi­neaţa pînă seara, stu­diază mereu reviste de specialitate, traduce sin­gur din publicaţii apă­rute în limbi străine şi se ocupă constant de in­strucţia fiului său a că­rui pasiune pentru me­canica auto, pasiune ere­ditară, o cultivă cu mi­nuţiozitate. Dan Spu­derca va ajunge fără îndoială un inginer de valoare. în fine, la reuşita op­ţiunii profesionale, un rol deosebit îl joacă e­­mulaţia, energia deose­bită a unor mari perso­nalităţi care, reflectîn­­du-se în­ cugetele disci­polilor, este în stare să aprindă scântei, să lească flăcări. Aceasta este ex­plicaţia numeroaselor sa­tisfacţii profesionale tră­ite de chirurgul dr. Ion Antoh­i de la Spitalul nr. 1 din Braşov. „Eram decis să urmez medici­na încă din ultimele cla­se de liceu. Am optat însă pentru chirurgie după ce am urmat cursu­rile eminentului savant Theodor Burghele. Per­sonalitatea lui m-a fas­cinat, m-a cîştigat de­plin de partea chirur­giei ..." De-a­ lungul ac­tivităţii mele am avut o serie de operaţii deose­bite. Am operat astfel nefrectomii parţiale, re­­împlantări ale ureteru­­lui în vezică, gastrocte­­mii polare superioare etc. în meseria asta îţi trebuie competenţă, pre­­ciizie şi devotament, mai ales devotament". Viaţa, împrejurările, influenţa unor factori de conjunctură, îşi lasă amprenta în mod consi­derabil asupra existen­ţei concrete a omului fa­­vorizînd cultivarea apti­tudinilor sau din contră, făcînd ca predispoziţiile native şi meseria să nu se întîlnească niciodată. Pentru a preîntîmpina această situaţie, pentru a reteza rădăcinile ra­tării, la baza opţiunii profesionale trebuie să stea selecţia şi orienta­rea ştiinţifică. Dar des­pre asta s-a scris con­stant în ziarul nostru. Şi se va mai scrie. \­s \ Ziarul nostru organi-­­ zeaza un concurs \ cu premii pe tema : \ CE ȘTIJI DESPRE I CERBUL 'DE AUR începînd cu a doua ju- i mătate a lunii ianuarie, vom­­ publica zilnic o întrebare­­ însoţită de cuponul de par- \ ticipare. | La concurs pot lua parte­­ cei care vor trimite toate­­ răspunsurile însoţite de a- t cest cupon, pînă în ziua de­­ 20 februarie, data poştei.­­ Se vor acorda două pre- j mii constînd din cite un a-­­ bonament la toate concer- , tele Festivalului „Cerbul de­­ aur", ediţia a IV-a, şi 3 ^ menţiuni constînd din albu- i me cu fotografii autogra-­­ iiate ale vedetelor şi con-­­ curenţilor. 1 Spre deosebire de con- * cursurile anterioare, unele­­ întrebări se vor referi chiar­­ la ediţia 1971 a festivalului.­­ Bibliografia : articolele pu- J blicate de ziarul nostru pe­­ această temă. 1 In cazul în care mai mulţi­­ concurenţi întrunesc numă-­­ rul maxim de răspunsuri e­­t­­acte, cele două premii vor­­ fi acordate prin tragere la­­ sorţi.­­ Participanţii vor trimite în­­ plic toate răspunsurile cu­­ „Pentru con­toate specificaţia : curs" Cei care nu posedă toate cupoanele nu vor intra în concurs.

Next