Drum Nou, ianuarie 1974 (Anul 31, nr. 9013-9035)

1974-01-04 / nr. 9013

ORGAN Al COMITETULUI JUDEŢEAN BRAŞOV AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEJEAN Anul XXXI Nr. 9013 Vineri, 4 ianuarie 1974 4 pagini 30 bani TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU ŞI TOVARĂŞA ELENA CEAUŞESCU AU PRIMIT PE HARRY W.­­MORGAN CU SOŢIA Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pre­şedintele Consiliului de Stat a! Re­publicii Socialiste România, şi to­varăşa Elena Ceauşescu au primit, joi după-amiază, în staţiunea Pre­deal, pe­ Harry . W. Morgan, pre­şedintele Fundaţiei „Ambasadorii prieteniei“ din S.U.A., împreună cu soţia. După cum se cunoaşte, sub patro­najul acestei fundaţii sunt organi­zate vizite în ţara noastră ale unor grupuri de studenţi şi elevi ameri­cani. In timpul convorbirii s-a apreciat că aceste vizite sunt o expresie a relaţiilor româno-americane tot mai bune şi reprezintă, totodată, o con­tribuţie la promovarea prieteniei dintre cele două ţări şi popoare. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu s-au în­treţinut cu oaspeţii intr-o atmo­sferă cordială. (Agerpres) DIN PRIMA ZI, DIN PRIMA LUNĂ, LA NIVELUL MAXIM AL POSIBILITĂŢILOR DEBUT DE BUN AUGUR ÎN ANUL IV AL CINCINALULUI Prima zi productivă din 1974 a fost, pentru indus­tria braşoveană, momentul primelor succese din al patrulea an al cincinalului. Demarajul producţiei, în cele mai multe din unităţi, a fost de bun augur, înregistrînd un ritm ridicat al fabricaţiei, o folosire optimă a capacităţilor, fapte care confirmă încre­derea intr-un an mai plin, mai rodnic. Odată cu primele raiduri efectuate la „Răsăritul11 şi întreprin­­ sa întreprinderea de produse refractare „Ră­săritul“, noul an 1974 a fost întîmpinat lingă marile cuptoare de ars cărămizi. Iar ieri, „fo­­carii“ Gheorghe Ţuţu­­raş şi Mihai Boţea, e­­lectrocariştii Vasile Că­­toiu şi Nicolae Taraş, sau oamenii maistrului Dumitru Stinghe au fost din nou la datorie, la secţia din Cristian sau in Braşov, într-o conti­nuitate a muncii care n-a cunoscut răgaz. Cînd spunem „continu­itate“, ne gîndim că a­­cest colectiv a încheiat anul productiv 1973 în­că din 19 decen­brie, producînd peste plan sute de tone de prafuri de turnare şi­­cărămizi refractare. Dealtfel, nu­mai ieri se produseseră circa 350 tone cărămizi refractare şi peste 60 tone „prafuri“, ceea­ ce ilustrează ritmul susţi­nut în care s-a lucrat în aceste prime zile ale lui 1974. „Avem asigurate — ne spunea ing. Ion Cio­­vică, şeful biroului pro­­gramare-urmărire pro­ducţie — atît aprovizi­onarea cit şi desface­rea, nu numai pentru prima lună, dar şi (în proporţie de 93 la su­tă) pentru restul anu­ derea de radiatoare şi cabluri, inaugurăm şi seria articolelor rubricii de faţă. Prin ea ne propunem, aşa cum specifică şi genericul ei, să reflectăm modul in care colectivele de muncă din industria braşoveană au pornit să fructifice întregul potenţial productiv, în vederea creşterii producţiei şi productivităţii mun­cii, pîrghii de bază, esenţiale, în realizarea cincina­lului înainte de termen­ lui. In orice caz, nu vom avea nici o difi­cultate în a asigura pro­ducţiei „oxigenul“ ne­cesar bunului său mers. Şi, ca să vă daţi sea­ma cum decurg lucru­rile, o să vă spun că am livrat, numai in zi­lele de 1 şi 2 ianuarie, peste 530 tone cărămizi refractare şi 105 tone prafuri de turnare, in special „giganţilor“ si­derurgici de la Hune­doara şi Galaţi. „Expe­diţia“ noastră a lucrat şi lucrează fără oprire, ceea ce înseamnă că producţia trebuie să a­­copere în permanenţă toate aceste cereri, vă repet, nu avem proble­me, capacităţile sînt a­­coperite integral, fluxu­rile noastre de fabrica­ţie merg non-stop, aşa incit sperăm să depă­şim nivelul succeselor anului de curînd în­cheiat“. Speranţe întemeiate. Dovadă şi demarajul foarte convingător din aceste prime zile ale lui 1974. Bine a început anul şi întreprinderea de ra­diatoare şi cabluri. Dis­cuţiile noastre succesi- Adrian TEACĂ (Continuare în pag. a 2-a) Şi la întreprinderea de stofe Braşov, anului 1974, a debutat, cu succes, prima zi productivă Generalizarea firetului de cost In toate cooperativele agricole - mijloc de creştere a eficienţei economice Prin natura activităţii lor, coope­rativele agricole de producţie îşi aduc o contribuţie tot mai mare la formarea fondului central al statu­lui de produse agroalimentare, la mai buna aprovizionare a popu­laţiei. Dezvoltarea lor continuă, ca urmare a măsurilor stabilite de conducerea partidului şi statului, impune însă o preocupare susţinută pentru creşterea eficienţei econo­mice a producţiei. In acest sens, o deosebită însemnătate are urmă­rirea atentă nu numai a sporirii continue a cantităţilor de produse vegetale şi animale, ci şi a reduce­rii cheltuielilor ce se fac pentru obţinerea producţiei respective. Ca urmare, calcularea preţului de cost şi în unităţile agricole cooperatiste apare ca o necesitate obiectivă, el reprezentînd indicatorul sintetic ce caracterizează activitatea acestor unităţi, barometrul de măsurare a cantităţii şi calităţii muncii de­puse pentru obţinerea fiecărui pro­dus în parte. In cuvîntarea rostită la plenara C.C. al P.C.R. din 28 februarie — 2 .martie anul trecut, tovarăşul Ni­colae Ceauşescu atrăgea atenţia a­­supra necesităţii de a se pune or­dine­­i în ceea ce priveşte preţul de cost în cooperativele agricole, întrucît agricultura socialistă nu se poate dezvolta în condiţiile lipsei de evidenţă, lucrindu-se la întâm­plare. Iată de ce, ministerul de re­sort a luat măsura ca de la începu­tul acestui an, calcularea preţului de cost să se generalizeze în toate unităţile agricole cooperatiste. In judeţul nostru şi pînă acum s-a manifestat o preocupare în a­­ceastă privinţă Din cele 72 de coo­perative agricole existente în 20 s-a calculat preţul de cost pînă în faza finală, iar în 15 cooperative s-a organizat ţinerea unei evi­denţe precise a cheltuielilor, fără insă a se calcula preţul de cost. In unele unităţi, însă, lucrările au fost abandonate pe parcurs, în spe­cial din lipsa unor oameni cu pre­gătire corespunzătoare. In această ordine de idei, precizăm că doar circa jumătate din numărul conta­bililor şefi din C.A.P. au studii me­dii, ceilalţi avînd studii generale şi diferite cursuri s­peciale de scurtă durată. De aceea, ţinînd seama de faptul că începînd din Deschiderea evidenţei pe 1974 să se facă cu date exacte Definitivarea planuri­lor de producţie, punct de plecare pentru cal­cularea preţului de cost încadrarea posturilor de contabili şefi cu oa­meni corespunzători, acest an calcularea preţului de cost trebuie să se generalizeze în toate cooperativele agricole, se impune o preocupare mai susţinută pentru încadrarea tuturor posturilor de contabili şefi cu oameni care să aibă pregătirea necesară conduce­rii în bune condiţii a acestor lu­crări. Dealtfel, respectîndu-se in­dicaţiile date de forurile superi­oare, Direcţia generală a agricul­turii, împreună cu Uniunea judeţeană a C.A.P., a şi iniţiat, în decembrie 1973, un curs de instrui­re a contabililor şefi din coopera­tivele agricole şi asociaţiile inter­­cooperatiste privind organizarea e­­videnţei contabile în vederea cal­culării preţului de cost în 1974 în toate C.A.P. Această acţiune însă trebuie completată de mobilizarea eforturilor întregului aparat con­tabil din sectorul cooperatist al a­­griculturii pentru încheierea, în primul rîmp, la termen şi aşa cum se cere, a bilanţului de sfîrşit de an. In acest sens, inventarierea bu­nurilor materiale, punerea de acord a evidenţelor contabile cu rezulta­tele inventarului, înregistrarea plu­surilor, clarificarea minusurilor, trebuie făcute cu maximum de exi­genţă, astfel ca deschiderea evi­denţei pe 1974 să se facă cu date exacte, corespunzătoare realităţii. In unităţile în care s-a condus evidenţa în vederea calculării pre­ţului de cost, întocmirea dărilor de seamă pe 1973 constituie un moment hotărîtor de cunoaştere reală a ac­tivităţii de producţie pe fiecare cultură, specie şi categorie de ani­male, un factor mobilizator al tu­turor conducătorilor de unităţi în vederea promovării metodelor care au contribuit la sporirea produc­ţiei şi reducerea costurilor. Analiza cheltuielilor pe elemente compo- Dumitru IOSOF, economist-instructor al Uniunii judeţene a C.A.P. (Continuare în pag. a 2-a) Intilnire de lucru cu tinerii specialişti repartizaţi în agricultura judeţului Recent, la Casa a­­gronomului din Hăl­­chiu a avut loc o în­tâlnire a tinerilor specialişti — ingineri agronomi, zootehnişti şi medici veterinari — repartizaţi să lu­creze în unităţile a­gricole din judeţul nostru, cu cadre de conducere ale Direc­ţiei generale a agri­culturii. Cu acest pri­lej ei au fost puşi la curent cu problemele specifice din toate sectoarele agriculturii judeţului, cu sarcinile curente şi de perspec­tivă ce de revin în planificarea, organiza­rea şi conducerea ac­tivităţii de producţie din unităţile în care vor lucra. 5­­03#g JUDEŢUL BRAŞOV Una din „porţile“ moderne ale străvechiului oraş de la poalele Timpei. Foto: Petre POPOVICI Valenţele educative ale turismului şcolar A porni în­­ drume­ţie, a colinda ţara în­seamnă, pe de o parte, a-ţi îmbogăţi cunoş­tinţele la sursa unor comori milenare, iar pe de altă parte, a cu­noaşte şi aprecia acti­vitatea creatoare a în­tregii societăţi, în­seamnă a veni în con­tact nemijlocit cu u­­riaşul şi vertiginosul proces al industriali­zării patriei noastre socialiste. Promovarea în rîn­­durile tineretului şco­lar a turismului so­cial, cu reale valenţe educative, nu poate fi realizată decit prin perfecţionarea mun­cii de organizare te­meinică a activităţilor turistice, de diversifi­carea lor, potrivit scopului urmărit şi doleanţelor elevilor. Cunoaştem numeroa­se iniţiative valoroase ale cadrelor didac­tice din judeţul nos­tru, care dovedesc pa­siune pentru turism, capabile să ridice ca­litativ turismul de ti­neret, atrăgînd şi lăr­gind, necontenit, nu­mărul iubitorilor de turism. In calitate de colaboratori ai O.J.T. sau B.T.T., aceste ca­dre realizează nu­meroase acţiuni turis­tice. Astfel, in cadrul O.J.T. Braşov acti­vează profesori ca­­ Ana Cămărescu (Li­ceul nr. 5), Laurian Taler (Liceul nr. 1 Braşov), Emilia Răş­­canu (Liceul Zăr­­neşti), Castilia Mun­teanu (Şcoala gene­rală nr. 7), Edwin Schneider (Şcoala ge­nerală nr. 4), Susana Petrescu (Şcoala gene­rală 22 Braşov), Traian Timaru (Grupul şco­lar „Electroprecizie“­­Săcele) şi mulţi alţii. Pregătind metodic a­­ceste acţiuni (popu­larizare—organizare— desfăşurare), prin con­­sultarea şi antrenarea conducerilor de şcoli, a cadrelor didactice de diferite speciali­tăţi, a elevilor şi pă­rinţilor, ei reuşesc să realizeze excursii şco­lare de mare eficienţă educativă. La celălalt pol însă întîlnim şi cadre di­dactice care acţionează în acest domeniu mai mult din obligaţie, fără pasiune, dovedind superficialitate, ori comoditate. Există astfel profesori sau în­văţători ce pornesc să viziteze cu elevii, intr-un timp scurt, mai multe muzee, for­­ţîn­d copiii să parcurgă repede şi sumar sălile cu exponate valoroase. Alţii obişnuiesc să vi­ziteze cu elevii mici muzee specializate, ex­poziţii tehnice. Nea­­vînd suficiente cunoş­tinţe în materie, co­piii respectivi obosesc repede fizic şi intelec­tual, anulîn­du-se ast­fel intenţia educativă. Pentru aceşti elevi este mult mai indicată vizitarea unor expozi­ţii cu desene ale co­piilor, a parcului zoo­logic, muzeul satului, palatul pionierilor, parcul de distracţii. Pot, de asemenea, e­­fectua turul oraşului sau vizita alte obiec­tive, pe care ei sunt capabili să le în­ţeleagă şi să le apre­cieze. Cîteodată, se întîmplă ca în timpul unor excursii şcolare, conducătorii să nu caute să creeze un climat optim de voie bună, manifestînd in­consecvenţă în atitudi­nea lor faţă de copii. Ori devin cicălitori, nervoşi, recurg la a­­meninţări, creînd ani­mozităţi şi momente penibile, ori îşi negli­jează atribuţiile, pără­sind copiii ore întregi pentru rezolvarea u­­nor probleme perso­nale. „Catalogul excursii­lor şi itinerarelor tu­ristice interne“, edi­tat şi difuzat recent în reţeaua de şcoli de către O.J.T. Braşov, prevede o seam­a de trasee şi circuite in­teresante şi atractive, întocmite pentru satis­facerea doleanţelor e­­levilor pasionaţi de geografie, literatură, etnografie, istorie, ar­heologie, ştiinţele na- Prof. R. SEITABLA (Continuare în pag. a 2-a) Riscîndu-şi viaţa Profesorul Emil Marian salvează trei copii de la înec In ziua de 2 ianuarie, pe luciul gheţii la­cului din Poiana Braşov patinau mai mulţi copii. La un moment dat, doi dintre ei — unul de 3 ani şi altul de 9 — s-au Înde­părtat de grup şi au intrat Intr-o zonă unde gheaţa se subţiase. Nu au trecut decit c­e­va minute şi două ţipete puternice au tre­zit atenţia celor din jur. Gheaţa nu rezis­tase şi cei doi copii au căzut în apa adincă de 2,5 metri şi rece ca gheaţa. Trebuia ac­ţionat urgent, viaţa celor doi,­fiind în peri­col. Aflîndu-se întîmplător în apropiere, profesorul Emil Marian, directorul adjunct al Liceului nr. 1, a sărit in lac, luptîndu-se cu apa rece şi sloiurile de gheaţă, reuşind pînă la urmă, cu mari eforturi, să salveze pe cei doi băieţi. Între timp, tot în aceeaşi spărtură a mai căzut o fetiţă de circa 13 ani. A salvat-o şi pe aceasta. Nu ştim cum îi cheamă pe cei 3 copii sal­vaţi de la înec, insă pentru fapta sa deose­bită, de un profund umanism, profesorul E­­mil Marian merită calde felicitări. I. BRAGHES PE SPIRALA MODERNIZĂRII îNVĂŢĂMlNTULUI Accelerând ritmul de traducere în viaţa şcolii a importantelor hotărîri adoptate la plenara din iunie a C.C. al P.C.R. privind dezvoltarea şi perfecţionarea învăţămîntului, şcolile din judeţul nostru au păşit în noul an cu realizări de seamă, cu deosebire în sporirea bazei mate­riale pe măsura necesităţilor generalizării pri­mei trepte a învăţămîntului liceal. Astfel, la ora actuală, în cele 147 de unităţi de învăţă­mânt din judeţul nostru există nu mai puţin de 21 de cabinete polifuncţionale, 16 cabinete de ştiinţe sociale şi politice şi 223 ateliere şcolare, 25 din acestea fiind constituite in anul 1973. De remarcat, sporirea considerabilă a mijloace­lor audio-vizuale, unităţile noastre de învăţă­­mînt dispunînd de 198 aparate diascop, 50 epi­­diascoape, 38 aparate, de proiecţie cinematogra­fică, 70 magnetofoane, 143 picup-uri, 63 aparate de radio și 45 de televizoare. 1/ UN PAHAR DE... „HERE ÎNCHINAT CELOR DE LA ALIMENTARA r1* Chiar în noaptea Anu­lui nou, cînd primele Pa­hare se ciocneau sau cînd se serveau primele feluri de bucate, oare câţi bra­şoveni nu au avut un gînd special pentru I.C.S. Alimentara ? Căci, aşa cum mulţi ne-au anunţat, în termeni nu întru to­tul sărbătoreşti, vinul cu care se făcea urarea era prea sec din lipsă de apă minerală sau, în cel mai bun caz, avea gust de Hebe. Nici cozonacii n-au mai putut fi făcuţi după delicioasa reţetă a bunicii din lipsă de drojdie de bere, iar vinurile bune, coniacurile, rachiurile etc., etc., nu au fost găsi­­bile în 31 decembrie pe piaţă. Pînă şi plinea, „cea de toate zilele“, se cunoş­tea că era de. .. zilele tre­cute, iar în puţinele lo­curi unde era „la zi“, pi­na apucai să ajungi la rînd, mai că rămîneai fă­ră celelalte, cumpărături. Unii ne-au mai spus că atun,ci cînd „Trio Ra-Ta- Ta“ şi-a încheiat spumoa­sele glume cu îndemnul la cinstirea cu o cupă de şampanie, aşa cum o cere datina, şi-au adus aminte că nici pe asta nu au putut-o procura, graţie a­­celeiaşi I.C.S Alimentara. Ieri, în prima zi „acti­vă“ de după sărbători, făcindu-ne reproşul că am întârziat cel puţin cu o săptămână, primul tur de onoare l-am făcut pe la aceia care trebuiau să ne asigure masa îmbelşugată de Revelion, care au fă­cut-o, dar. .. cu goluri şi, alături de mulţii cetăţeni care ne-au sesizat, le-am adresat seria întrebărilor care încep cu „de ce ?“. Şi, discutînd întâi şi în­­tîi cu tovarăşul Benke Geza, directorul I.C.S. Alimentara, am putut constata, din tonul său roz, că, de fapt, toate lip­surile citate, ca şi multe altele, nu sunt decit... o iluzie. — Magazinele, ne-a de­clarat interlocutorul nos­tru, au fost aprovizionate din belşug, ca de toate. Au fost băuturi, vinurile chiar nu s-au vîndut toa­te, carnea şi produsele din carne au existat la discreţie, iar pîinea a fost suficientă. Pe data de 31 decembrie, unităţile noa­stre au realizat venituri într-o jumătate de zi, cut în două zile obişnuite de lucru. Este adevărat, şampanie nu am avut cită aveam nevoie, dar n-am mai putut procura, cere­rea fiind foarte mare, iar furnizorii noştri n-au mai acceptat nici o livrare su­plimentară peste cea con­tractată Pe 1973, întrerupem aici şirul d­iscuţiei cu tovarăşul Benke pentru a ne expri­ma îndoiala că vina, în cazul acesta, al şampaniei, ar fi, aşa cum ar vrea domnia-sa să se înţelea­gă, a furnizorului, căci nu acesta, ci I.C.S. Alimen­tara Braşov era cel care trebuia să cunoască ce­rinţele cumpărătorilor, printr-o sondare cores­punzătoare a pieţei, prin­tr-o previziune de care fiecare comerciant trebuie să dea dovadă, pentru a M. PETRAŞCU (Continuare în pag. a 3-a) li

Next