Drum Nou, februarie 1974 (Anul 31, nr. 9037-9060)

1974-02-01 / nr. 9037

Z­IA­RU­L „DRUM NOU“ OFICIUL P.T.T.R fti DIN TOATE TARILE, ON­iţi-Vă! ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN BRAŞOV AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN In calificarea muncitorilor la T. C. Bv. REZULTATE POZITIVE, DAR Sl ClTEVA... CORIGENŢE # în fiecare an: 150 de absolvenți ai şcolilor profesionale intra in rindurile muncitorilor calificaţi. # O selecție riguroa­să asi­gură_ succes­u­l cursurilor de califi­­care. Munca educativă, pe acelaşi plan cu pre­gătirea profesionala. De ce un singur curs de calificare pentru zidari — o meserie constant deficitară ? Graba strica treaba — mai ales cînd e vorba de însuşirea cunoştinţelor profe­sionale. Carnetul de practică al cursanţilor — un obiect facultativ ? In 1973 la Trustul de construcţii Braşov problema forţei de muncă, atât calitativ, cit şi numeric, s-a pus cu o deosebită acuitate, avînd în vedere creşterea cu peste 50 la sută a volumului de construcţii­­montaj, precum şi complexitatea lu­crărilor. După cum se cunoaşte, conducerea trustului n-a reuşit să rezolve decât parţial această pro­blemă, ceea ce a creat serioase greutăţi­ în calea îndeplinirii sar­cinilor de plan. Creşterea în 1974, în comparaţie cu anul precedent, a volumului de construcţii-montaj este mai mică, dar după cum recunoştea directorul trustului, ing. Gheorghe Ilaizea, şi în prezent există un deficit de muncitori, in special de muncitori calificaţi, şi în primul rînd de zi­dari, dulgheri şi fierari-betonişti. Ce măsuri a întreprins conduce­rea trustului pentru a face faţă lipsei forţei de muncă calificată ? — Iată tema unei discuţii pe care am purtat­-o cu unii factori de răs­pundere din cadrul T.C.Bv. Trecind peste măsurile specifice de evitare a fluctuaţiei, fenomen care lună de lună poate „subţia“ m­odul constructorilor, în special al celor calificaţi, ne-am oprit în spe­cial asupra căilor de sporire a nu­mărului acestora. Este vorba des­pre calificarea muncitorilor prin şcoli profesionale şi prin cursuri de scurtă durată. Am aflat astfel că la şcoala profesională a Grupului şcolar de construcţii din Braşov, în fiecare an, circa 150 de elevi absolvesc cursurile, fiind reparti­zaţi trustului. Aceştia, lipsiţi încă de experienţa şantierului, nu pot face faţă ritmului normal de lucru decit după o perioadă de mai multe luni. Principala sursă de pregătire rămine insă calificarea prin­ cursuri de scurtă durată, fără scoatere dimpr­producţie. Acestea sunt urmate de oameni care au o perioadă oarecare de activitate în echipe ce execută lucrări de specialitate, deci cu o anumită experienţă, ce se­ îmbo­găţeşte în timpul celor aproximativ 9 luni de practică din perioada şcolarizării. Din discuţia pe care am purtat-o cu Vladimir Rusu, şeful biroului salarizare, normare şi invaţămîn­t de la T.C.Bv. şi cu subinginerul Ion Năsălean, responsabil cu pro­blemele de învăţăm­înt, am desprins cîteva aspecte pozitive ale activi­tăţii de şcolarizare prin cursuri de scurtă durată. Mai întii faptul că, pentru admiterea la aceste cursuri, se face o selecţie foarte riguroasă, candidatul trebuind să obţină „viza de trecere“ nu numai de la şeful formaţiei de lucru, ci şi de la o comisie special înfiinţată, care ana­lizează, în fiecare caz în parte, atît aptitudinile profesionale, cit şi cele morale ale candidatului, dragostea lui pentru învăţătură, dorinţa lui de a deveni un bun muncitor califi­cat, legat „sentimental“ de colecti­vul care l-a recomandat. Tot la a­­cest capitol, amintim faptul că ore­le teoretice se ţin in cadrul grupu­lui şcolar, elevii beneficiind de a­­celeaşi condiţii ca şi cei de la "pro­fesională", inclusiv accesul în la­boratoare şi la materialul didactic. De asemenea, o parte din obiectele de studii (in special cele cu carac­ter general) se predau de profesorii grupului. In ceea ce priveşte teh­nologia meseriei, pentru predarea cunoştinţelor respective au fost an­grenaţi cîţiva din cei mai buni in­gineri din cadrul trustului, cum ar fi Ovidiu Dobrescu, Mircea Bucur, Vaier Partenie, Nicolae Vasu şi al­ţii, ceea ce constituie o garanţie a înaltului nivel calitativ al lecţii­lor predate. Spre deosebire de anii trecuţi, programele analitice speci­fice fiecărei meserii au fost pri­mite de la forul tutelar al trustu­lui, înlâturindu-se astfel arbitrariul, bunul plac sau improvizaţia de mo­ment a celor ce aveau sarcina să le întocmească. Mai notăm faptul, subliniat cu pregnanţă­ de interlo­cutorii noştri, că în cadrul acestor cursuri se duce o susţinută muncă Ştefain BANARU Ion IORDACHE (Continuare în pag. a 3-a) Mecanicul comunist TEODOR LAZAR, agitator la Combinatul chimic Făgăraş, ne-a spus: „CÎND OMUL VREA, DESPICĂ ŞI MUNTELE“ Mi-a strîns bărbă­­teşte mina,, spunîn­­du-mi: — E bine că v-aţi gîndit să mai scrieţi şi despre secţia noas­tră, tovarăşe repor­ter. Profit de cele spuse de interlocutor şi-l întreb direct : „Dacă a­i fi in locul meu, despre ce anume a­i scrie — Despre cel mai recent fapt, cred eu, foarte semnificativ. Secţia noastră a lan­sat cu citeva zile in urmă o chemare la întrecere c­ătre toate secţiile Combinatului chimic, asumindu-ne astfel sarcini impor­tante. Prin realizările ce ni se propunem vrem să întîmpinăm aşa cum se cuvine cele două mari eve­nimente ale anului: a 30-a aniversare a victoriei insurecţiei naţionale antifasciste armate şi Congresul al Xl-lea al P.C.R. Pe un panou aşe­zat in centrul tuturor privirilor stau în­scrise obiectivele che­mării secţiei de fa­bricare a maselor plastice şi răşini sin­tetice a Combinatu­lui chimic Făgăraş. Citez, dintre cele mai importante: depăşirea planului la producţia globală cu 21 324.000 Iei, iar la producţia marfă cu 15.000.000 lei; depăşirea planu­lui la export cu 4 la sută ; introducerea in fabricaţie a 3 noi sor­timente de răşini şi mase plastice ; per­fecţionarea proceselor, tehnologice la fabri­cile de bachenită, ră­şini şi aminoplast. Comunistul Teodor Lazăr, de profesie me­canic, este un bărbat trecut de prima tine­reţe, cu ochi albaş­tri,, pătrunzători, gata să iscodească pînă la cel mai mic amănunt. Este de aproape 20 de ani în combinat şi „se pricepe tare bine la oameni", după spu­sele lui Ion Lascu, secretarul organizaţiei de bază nr. 6 Dealt­­fel, în calitate de agi­tator trebuie să se priceapă la oameni. — Înseamnă, reiau discuţia cu interlocu­torul meu, că aveţi probleme serioase, nu glumă. — Păi, acolo unde se hotărăşte soarta producţiei sun­t în­totdeauna probleme. Chemarea lansată de noi este o chestiune de onoare, asta tre­buie să înţeleagă fie­care angajat al sec­ţiei. De fapt, ne-am şi gîndit să tăcem nişte grafic­e ca să putem urmări realiză­rile la zi Vrem să creăm o adevărată o­­pinie de masă, ca să ne ţinem angajamen­tul şi, dacă se poate, să-l şi depăşim — Sînteţi optimist... — De cînd mă ştiu. Niciodată n-am pus răul înainte Cînd o­­mul vrea, despică şi muntele. La început, ce-i drept, cite unii se arată mai neîncre­zători. Dar, nu ei tre­buie să ne convingă Ermil RADULESCU (Continuare în pag. a 3-a) Mecanizările îşi spun cuvîntul Mecanizarea unui număr cit mai mare de opera­ţii şi lucrări — Iată unul din „secretele“ construc­torilor de autocamioane în acţiunea de sporire a producţiei şi creşterea productivităţii muncii. Foto­reporterul Petre Popovici a surprins unul din mo­mentele în care echipa lui Băbău, din secţia roţi de la întreprinderea de autocamioane, lucrează la mecanizarea transferului roţilor pentru autocamioa­nele cu motor Diesel, obiectiv pe care s-a angajat să-l dea în folosinţă înainte de termenul prevăzut. ÎN PAGINA A 4-A 9 Conferinţa pentru secu­ritate şi cooperare în Europa. 9 Ştiri din Orientul Apro­piat. A Noi ciocniri în Bolivia. întreprinderea de radiatoare şi cabluri Valoroase realizări prin autoutilare Anul 1973 a fost încheiat de colectivul I.R.C. Braşov cu rezultate deosebite în acţiunea de autoutilare, planul fiind depăşit cu a­­proape 500.000 lei. Printre realizări amintim o insta­laţie de vopsire a produse­lor, un cuptor de uscare şi ult tunel de uscare după vopsire etc. In dife­rite faze de execuţie se află şi alte utilaje cu o valoa­re deosebită pentru produc­ţie, cum ar fi o maşină de tras tuburi, o instalaţie de pretratare a benzii de alu­miniu şi una de lipire a radiatoarelor prin proce­deul T.D.Z.­4. Prin punerea în funcţiune a acestor utilaje, se va re­duce consumul de metale neferoase şi va creşte pro­ductivitatea muncii cu cir­ca 10 la sută. Conştiinciozitatea şi vigilenţa profesională a mecanicilor Ieronim Giurgiu şi Vasile Marguţă AU EVITAT O CATASTROFĂ FEROVIARĂ Era într-o diminea­ţă de ianuarie. Tre­nul de marfă numărul 21201, care circula pe distanţa Sighişoara Coşlariu, alerga în plină viteză remorcat de o locomotivă Die­sel la bordul căreia se aflau mecanicii Ieronim Giurgiu şi Vasile Măr­guţă din depoul Braşov. Cei doi mecanici erau nu­mai ,,ochi şi urechi“ pentru a observa orice amănunt care ar pu­­tea influenţa în vreun fel siguranţa transpor­tului pe care-l efec­tuau. Se părea că ni­meni şi nimic nu pe­riclita această sigu­ranţă, cînd, deodată, au observat că înain­tea lor, pe aceeaşi li­nie, se afla un alt tren de marfă care era oprit la intrarea în stafia Daneş. In această situaţie peri­colul era iminent. Pentru a evita cioc­nirea trebuia acţionat urgent. Aşa au şi tă­cut şi într-un timp record. Trenul pe ca­­re-l conduceau a fost oprit la mică distanţă de cel staţionat, in felul acesta ei au e­­vitat producerea unui accident de cale fe­rată şi respectiv ur­mările pe care le pu­tea avea dacă cele două trenuri, îndru­mate greşit pe aceeaşi linie de către impiega­tul de mişcare de la postul de reavizare din Hetru, s-ar fi a­­juns în plină viteză. Pentru fapta lor deosebită, mecanicii Ieronim Giurgiu şi Vasile Mărguţă din depoul Braşov au fost felicitaţi de către colectivul de condu­cere al Regionalei C.F. Braşov şi au fost daţi ca exemplu pe unitate. Z. LUPŞA DE LA „BINE“ LA „FOARTE BINE“ Aşa au hotărît cooperatorii din Lisa să muncească pentru a obţine producţii mari Anul trecut, producţiile reali-,­zate de cooperatorii din Lisa au fost mai bune decit cele obţinu­te în unităţile agricole coope­ratiste vecine, însă nu pe măsu­ra condiţiilor, a posibilităţilor existente în cele şase brigăzi care compun cooperativa. Iată de ce, din ambiţia de a se auto­­depăşi — cu mult înainte de a se ţine adunarea generală de dezbatere a planului de produc­­ţie şi financiar pe anul în curs — cadrele de conducere, îm­preună cu cei mai buni gospo­dari din cooperativă, au pornit o treabă migăloasă, plină de răspundere: stabilirea a tot ceea ce trebuie făcut pentru ca nn însemnări pe marginea adunării generale 1974 să se dobîndească producţii fără precedent în toate sectoa­rele de activitate ale unităţii. înainte, însă, de a le înfăţişa, credem că este potrivit să ară­tăm ce producţii şi-au prevăzut să obţină ţăranii cooperatori din Lisa la principalele culturi. La secară, ce se va cultiva pe 600 ha., s-a planificat o recoltă me­die de 2.000 kg. la ha., iar la cartofii de toamnă de pe 530 ha. — 16.000 kg. la hectar. Pe suprafaţa de 120 ha., cît va mă­sura lotul demonstrativ, urmea­ză insă să se obţină minimum 28.000 kg. la ha., producţie care la drept vorbind, în condiţiile I. TOCANIE (Continuare în pag. a 3-a) COLOCVIU CETĂŢENESC (pagina a 2-a) Braşovul, cu cei aproa­pe 200.000 locuitori şi încă vreo cîteva zeci de mii de navetişti, consti­tuie un polarizator al ac­tivităţii comerciale, cu o influenţă în rîndul popu­laţiei aflate pe o rază de 40—50 kilometri. Dacă la acestea adăugăm faptul că, totodată, oraşul şi zona limitrofă au intrat de mult în circuitul tu­ristic naţional şi interna­ţional, apare firească preocuparea noastră pri­vind modul in care este profilată reţeaua comer­cială, cu atît mai mult cu cit ea nu a reuşit, pînă acum, să se ridice la nivelul exigenţelor cu care se confruntă de la un an la altul. Sînt de apreciat, unele reu­şite, cu deosebire din ul­tima vreme, printre ele numărîndu-se cîteva ma­gazine alimentare,­­ noile unităţi de consignaţie, Pati-bar, Tic-Tac, ş.a., a căror prezenţă in, peisa­jul oraşului a fost con­semnată şi în coloanele ziarului, la timpul res­pectiv. Totodată, aşteptăm cu interesul firesc oricărui localnic, deschiderea u­­nor noi complete comer­ciale in cartierele Hăr­­man-Zizin, Steagul roşu sau Bartolomeu, majori­tatea cu termene de pre­dare în cursul acestui an, aşa cum privim cu înfrigurare spre şantie­rul primului magazin universal — in adevăra­tul sens al cuvîntului — ce urmează, să-şi înalţe silueta în fosta piaţă cen­trală. Dar pînă atunci şi independent de el, con­siderăm că mai sînt multe de făcut pentru ca actuala reţea să-şi con­tureze o structură dis­tinctă, în concordanţă cu specificul oraşului. A­­ceastă ultimă afirmaţie se bazează pe aspecte şi stări de lucruri concrete, evidente. Să exemplifi­­c­irf­chiului oraş — unde şi ponderea turistică e mare — există destule alte „curiozităţi“. Piaţa 23 August, bunăoară, este nu numai locul de des­cindere pentru numeroşi turişti, veniţi să admire Turnul Sfatului sau Bi­serica Neagră, ci şi zona în care li se oferă, prin magazine specializate, te­levizoare şi becuri, căzi de baie şi robinete, su­porturi de tacîmuri şi cuiere. La „Utilul“ — magazin de prezentare al industriei locale , respon­sabila Mattes Altraut ne declară: „Oferim cum­părătorilor confecţii pen­tru copii, burete, pal­mare şi covoraşe de baie, dar vînzarea o fa­cem mai ales cu „mă­runţişuri“: spălător de vase, furtun antistrop, piatră ponce. .. De fapt, avem mărfuri pe care le vînd şi alte magazine, ale comerţului, pentru că alte produse,­ noi, nu pri­mim de mai multă vre­me“. Iar cînd „Sanitas“ primeşte marfă, încît trotuarul e plin cu căzi de baie şi alte asemenea obiecte, spectacolul e sublim... Pe strada Republicii, într-un spaţiu care ar merita o cu totul altă destinaţie, se află de cîţiva ani „Gospodăria economică de vînătoare şi pescuit sportiv“, unde mai intră gospodinele să caute ciorapi, bluze şi alte articole de acest fel, fără să se-nghesuie din cauza... vînătorilor şi pescarilor. La cîteva case mai încolo, locul „Con­signaţiei“ a fost luat de un magazin de confecţii, deşi mărfuri similare se vînd în alte cîteva uni­tăţi foarte apropiate. — Noi, spunea gestio­narul Vasile Pustiu, sin­tem veniţi de la celălalt magazin, nr. 7, tot de pe strada asta. Acela-i în renovare (cam de multă vreme — n.r.) şi, după ce se termină, ne în­toarcem. Dacă ar fi să acceptăm acest „sistem“, ar trebui ca fiecare întreprindere comercială să aibă o „rezervă“ de spaţii, pen­tru unităţile care intră în renovare. Or, situaţia nu e încă chiar atît de roză. Spre exemplificare, vă prezentăm succint doleanţele exprimate de Ion Boanţă, director ad­junct al I.C.S.A.P. Bra­şov, una din întreprin­derile care solicită spaţii comerciale pentru pro­pria reţea. Dumitru POPESCU (Continuare în pag. a 2-a) În profilarea reţelei comerciale braşovene Un viitor al proiectelor, intr-un prezent al incertitudinii ////////////////////////////////W/WA' GALA FILMELOR DE AMATORI Cele două evenimente de importanţă istorică pe care le sărbătorim în a­­cest an prilejuiesc — în afara concursului for­maţiilor artistice de ama­tori, aflat în plină des­făşurare — şi o altă ac­ţiune a artiştilor ama­tori şi creatorilor popu­lari — gala filmului de amatori. Urmărind, în ansam­blul mijloacelor educa­ţionale, sporirea aportu­lui filmului de amatori la popularizarea marilor cuceriri ale poporului român, sub conducerea partidului în cei 30 de ani de la eliberare, la mobilizarea tuturor for­ţelor umane şi materiale pentru, realizarea­ cinci­nalului înainte de ter­men, la educaţia mase­lor în spiritul principii­lor morale ale socialis­mului, gala filmului de amatori a cineaştilor de la oraşe şi sate se va desfăşura în trei etape. In perioada ianuarie — iunie 1974 va avea loc etapa de creaţie şi de prezentare a filmelor în public. Intre 15 iunie şi 15 iu­lie 1974 se vor organiza galele judeţene, iar Intre 15 iulie—10 august etapa finală, cu participarea fil­melor selecţionate din ju­deţe, pe genuri (tehnice, ştiinţifice, documentare, de protecţia muncii, ar­tistice etc.). In preajma zilei de 23 august 1974, la Bucureşti se va organiza Gala re­publicană a filmului de amatori, cu cele mai va­loroase producţii selec­ţionate la faza, finală. La gala filmului de a­­matori pot participa fil­me ale cineaştilor ama­tori, membri ai cineclu­­burilor din întreprin­deri, instituții, cluburi, case de cultură, cămine culturale, realizate în perioada 1972—1974 și inspirate din realitatea zilelor noastre. |­ ffff/fffffffffffffffffffffffffffffflfffft. I I De la Muzeul de istorie a Partidului Comunist, a mişcării revoluţionare şi democratice din România In cadrul acţiunilor întreprinse în vederea sărbătoririi celei de-a XXX-a aniversări a eliberării Ro­mâniei de sub jugul fascist, Mu­zeul de istorie a Partidului Co­munist, a mişcării revoluţionare şi democratice din România orga­nizează o expoziţie documentară pe această temă. In acest scop, muzeul colecţio­nează fotografii, manifeste, afişe, ziare, legitimaţii, insigne, decorăţii, steaguri, obiecte lucrate în lagăre sau care au aparţinut unor militanţi revoluţionari, luptătorilor din ca­drul formaţiunilor patriotice de luptă, ostaşilor şi ofiţerilor de pe frontul antihitlerist, precum şi orice fel de mărturie asupra pre­gătirii şi înfăptuirii insurecţiei na­ţionale antifasciste, participării României la războiul antihitlerist, luptei eroice a întregului popor sub conducerea Partidului Comu­nist Român pentru făurirea socie­tăţii socialiste pe pămîntul Româ­niei. Persoanele şi instituţiile care po­sedă asemenea materiale sunt ru­gate a se adresa muzeului, pe a­­dresa: Şoseaua Kiseleff nr. 3, Sectorul 1, București. Telefon 50.48.80.

Next