Ecoul Moldovei, 1890-1893 (Anul 1, nr. 2-63)
1892-12-03 / nr. 55
ANUL I No. 55-NUMERUL 25 BANI Pe un an........................................Leî noi 12 » 6 luni........................................» * (j Pentru străinătate se adaogă portul. —— —**• ---—r* REDACTIA SI ADMINISTRATIA IN STABILIMENTUL GRAFIC „MIRON COSTIN'* STR. GOLIA No. 54. Rendul ( ’ Joi 3 decemvrie 139 in pngrina III . . . » » IV . . . Inserţiuni şi reclame . . . Hani 25 . » 15 Ion linia. Am spus şi o mai repetam ca dacă interesele Moldovei sunt întotdeauna puse în aşteptare şi că cei de dincolo de Milcov şi le îndeplinesc după plac, făcendu-şi partea leului din budgetul Statului, vina în mare parte este şi a Moldovenilor, fie că sunt nepăsători, fie că le sacrifică, după cum s’a vâzut de multe ori, pentru cele personale. Pe când în Valahia, toţi oamenii cari sunt în poziţiune de a face ceva pentru binele obştesc, nu s’au ferit de a lucra şi încă cu toată buna voinţa, desfăşurând cea mai mare energie în îndeplinirea datoriei, astfeliu că pe cât le este cu putinţă să nu lese nimic de dorit compatrioţilor lor, din orice localitate s’ar afla, în Moldova domneşte cea mai mare nepăsare între toţi, cea mai condemnabilă neglijenţă şi care fireşte nu poate să aibă ca efect decât stagnarea şi perdera oricărei speranţe de înbunătăţire a stărei localităţilor din această parte a ţărei. In afară de Capitală, a cărei înflorire zilnică este opera tuturor Românilor, nu poate tăgădui nimeni că desvoltarea oraşelor Valahiei ş’au luat de la un timp un mare avânt şi că deja multe din ele au întrecut numai în câţiva ani aşteptările chiar a locuitorilor lor. Ei bine, aceasta se datoreşte devotamentului cu care reprezentanţii ce i-au avut şi-l au, fie în Parlament fie la comună, au lucrat îndeplinindu-şi astfel cu cu sfinţenie datoria faţă cu cetăţenii ce le au acordat încrederea şi faţă chiar şi cu dânşii însuşi, pentru a avea satisfacţiunea că au contribuit prin creditul şi mijloacele morale de care dispun, la ridicarea localităţilor unde locuesc. Din nefericire nu putem constata acelaş lucru pentru oraşele Moldovei ; oricine le vizitează rămâne surprins de starea lor rea, de înfăţoşarea tristă ce o au, de necurăţenia în care zac şi sărăcia în totul ce pare că domneşte asupra lor. Preocupându-ne deocamdată de Iaşi, nu avem cuvinte îndestule de a deplânge trista înfăţoşare ce o are, decadenţa în care se găseşte şi stăruinţa oamenilor ce’l reprezint mai cu seamă la comună, în a nu face nimic pentru el, cel puţin în marginile posibile ale mijloacelor de care dispune budgetul comunal, spre a’l schimba fisionomia posomorita prin curăţenie, luminat, apă, pavaj, cum şi pentru adoptarea unui plan bine precizat şi riguros aplicat relativ la îndreptarea stradelor şi regulamentarea zidirilor după zone, având în vedere înfrumuterea oraşului iar nu hatârurile şi interesele personale ori de gaşcă. lidiliî noştri actuali cu deosebire se disting prin neglijenţă fără seamăn în tot ce priveşte ca idial pentru râdicarea acestui oraş. Nu e nici unul dintre foarte puţinii consilieri cari parcă s’ar da seamă de manualul fer şi de ceia ce s’ar putea face pentru oraşul pe care’l reprezint, nu e în nici unul zicem care să se preocupe de datoria ce o are şi să’şi manifeste o cât de mică bună-voinţă pentru a lucra în interesul râdicărei lui. Toată atenţiunea, toată îndeletnicirea lor este de a duce afacerile curente ale comunei, a nu supără pe amicii politici a căror interese să isbesc de cele comunale şi nici de cum a şi frământa crierii pentru a găsi soluţiunile prin care s’ar putea realiza imperioasele cerinţi ale oraşului şi nici macar de a se ocupa de proectele anterioare ce zac în cartoane, relativ la iluminatul oraşului, la clădiri de şcoli, abator, şi ale altor stabilimente a căror necesitate e simţită de foarte mult timp, dar stau în aşteptare. E lesne de înţeles dlar că, cu asemenea oameni în capul afacerilor comunale, oraşul acesta nu numai că nu câştigă nimic, dar încă să dărăpănă şi mai râu. Plângerile noastre în contra neglijenţei celor de la centru şi a persecuţiunelor ce le îndură laşul din partele, refuzându-i-se mijloacele prin "care să’şi restabilească prestigiul ce’l avea odinioară, sunt zădărnicite tocmai de oamenii puşi în capul comunei, cari au cel dintăiu datoria de a lucra din răsputeri la îndeplinirea dorinţelor de care sunt însufleţiţi orăşenii. Ei bine, pe aceşti oameni, a căror ambiţiune pare că este numai de a se semnala că au putut face să fie edilii acestui oraş, trebuesc arataţi aşa cum sunt,lipsiţi de orice altă ambiţiune demnă şi mai cu samă, dacă nu duşmani, dar cu siguranţă indiferenţi şi absolut incapabili de a răspunde aşteptărilor cetăţenilor care le au încredinţat mandatul de consilieri. Trenul de persoane care plecasă Duminică 29 Noemvrie din Iaşi, ître Valea Câligareasca şi Piara Ploeşti, la chilom. al 3-lea de la ţară, s’a ciocnit cu un tren de marfă. O altă ciocnire a urmat a doua zi Luni, pe la oarele 3 şi jum. p. m., tot între Ploeşti şi Valea Călugărească între un tren ce venea din Ploeşti ca să ia pasajerii care sosiră cu diferitele trenuri din Moldova, şi o maşină pe care o întâlni în drum, s’au sfărâmat 3 vagoane fără a se înregistra vreun accident de persoane. Ciocnirea întâia fu însă aşa de grozavă a sguduit pe toţi pasajerii şi mulţi din ei au fost confusionaţi. Se înregistrează moartea maşinistului de la trenul din Moldova, şi ai unui frînar. Intre răniţi sunt : amploiatul de la vagonul poştă a cărui picioare au fost sfărâmate şi mai mulţi pasajeri. Această nenorocire este resultatul lipsei de îngrijire şi a insuficienţei personalului, deoarece se asigură că bietul frânar făcea serviciu de 36 de oare fără întrerupere, aşa că adormisă de oboseală pe când s’a întâmplat nenorocirea. Anghina şi Scarlatină, după cum arată ziarele, bantul prin mai multe oraşe ale ţerei, şi în o mare parte din comunele rurale. Ar fi de dorit să se ia toate măsurile cuvenite şi cât mai grabnic pentru împedecarea lăţirea flagelului. Holera după cum ni se raportează câştigă teren în Basarabia şi că chiar s’ar fi apropiat de satele de pe lângă Prut. Fără îndoială că primejdia e mare şi ar trebui să se deştepte atenţiunea guvernului cu atâta mai mult, cu cât Prutul fiind îngheţat, trecerea celor infectaţi devine mai lesnicioasă. x°t Moştenitorii lui Eugen Alcaz la facerea inventarului averei, au convenit intre ei ca 1.00,000 lei, să fie destinaţi la crearea ionii institutefonie cu fondaţiunea Carol. Averea toată, după inventarul făcut, se redică la 12,700,000 lei, din care 6,000,000 în valori. -----------------«.MiS'WA-» JU---------------/nformi/ii/nt Luptătorii Transilvăneni, Lucaenu, Raţiu şi Coroianu au fost serbătoriţî la Bucureşti, în modul cel mai triumfător. D-nii Stolojan şi Vernescu au oferit două prânzuri de o rară splendoare. Toţi fruntaşii ţarei noastre 'şi-au dat întâlnire la aceste prânzuri pentru a îmbărbăta pe vitejii luptători ai neamului românesc. de