Ecoul Moldovei, 1890-1893 (Anul 1, nr. 2-63)

1892-12-03 / nr. 55

ANUL I No. 55-NUMERUL 25 BANI Pe un an........................................Leî noi 12 » 6 luni........................................» * (j Pentru străinătate se adaogă portul. —— —**• ---—r* REDACTIA SI ADMINISTRATIA IN STABILIMENTUL GRAFIC „MIRON COSTIN'* STR. GOLIA No. 54. Rendul ( ’ Joi 3 decemvrie 139 in pngrina III . . . » » IV . . . Inserţiuni şi reclame . . . Hani 25 . » 15 Ion linia. Am spus şi o mai repetam ca dacă interesele Moldovei sunt în­tot­deauna puse în aş­teptare şi că cei de dincolo de Milcov şi le îndeplinesc după plac, făcendu-şi partea leului din budgetul Statului, vina în mare parte este şi a Moldo­venilor, fie că sunt nepăsători, fie că le sacrifică, după cum s’a vâzut de multe ori, pentru cele personale. Pe când în Valahia, toţi oa­menii cari sunt în poziţiune de a face ceva pentru binele obştesc, nu s’au ferit de a lu­cra şi încă cu toată buna vo­inţa, desfăşurând cea mai ma­re energie în îndeplinirea da­toriei, ast­feliu că pe cât le este cu putinţă să nu lese ni­mic de dorit compatrioţilor lor, din ori­ce localitate s’ar afla, în Moldova domneşte cea mai mare nepăsare între toţi, cea mai condemnabilă neglijenţă şi care fireşte nu poate să aibă ca efect de­cât stagnarea şi perdera ori­cărei speranţe de înbunătăţire a stărei localită­ţilor din această parte a ţărei. In afară de Capitală, a că­rei înflorire zilnică este opera tuturor Românilor, nu poate tăgădui nimeni că desvoltarea oraşelor Valahiei ş’au luat de la un timp un mare avânt şi că deja multe din ele au în­trecut numai în câţi­va ani aş­teptările chiar a locuitorilor lor. Ei bine, aceasta se datoreşte devotamentului cu care repre­zentanţii ce­ i-au avut şi-l au, fie în Parlament fie la comu­nă, au lucrat îndeplinindu-şi ast­fel cu cu sfinţenie datoria faţă cu cetăţenii ce le au acordat încrederea şi faţă chiar şi cu dânşii însuşi, pentru a avea sa­­tisfacţiunea că au­ contribuit prin creditul şi mijloacele mo­rale de care dispun, la ridi­­carea localităţilor unde locuesc. Din nefericire nu putem con­stata acel­aş lucru pentru ora­şele Moldovei ; ori­cine le vi­zitează rămâne surprins de sta­rea lor rea, de înfăţoşarea tri­stă ce o au, de necurăţenia în care zac şi sărăcia în totul ce pare că domneşte asupra lor. Preocupându-ne deocamdată de Iaşi, nu avem cuvinte în­destule de a deplânge trista înfăţoşare ce o are, decadenţa în care se găseşte şi stăruinţa oamenilor ce’l reprezint mai cu seamă la comună, în a nu face nimic pentru el, cel pu­ţin în marginile posibile a­le mijloacelor de care dispune budgetul comunal, spre a’l schimba fisionomia posomori­ta prin curăţenie, luminat, a­­pă, pavaj, cum şi pentru adop­tarea unui plan bine precizat şi riguros aplicat relativ la în­dreptarea stradelor şi regula­­mentarea zidirilor după zone, având în vedere înfrumuterea oraşului iar nu hatârurile şi interesele personale ori de gaşcă. lidiliî noştri actuali cu deo­sebire se disting prin neglijen­ţă fără seamăn în tot ce pri­veşte ca idial pentru râdicarea acestui oraş. Nu e nici unul dintre foarte puţinii consilieri cari parcă s’ar da seamă de manualul fer şi de ceia ce s’ar putea face pentru oraşul pe care’l reprezint, nu e în nici unul zicem care să se preo­cupe de datoria ce o are şi să’şi manifeste o cât de mică bună-voinţă pentru a lucra în interesul râdicărei lui. T­oată atenţiunea, toată îndeletnicirea lor este de a duce afacerile curente a­le comunei, a nu supără pe amicii politici a că­ror interese să isbesc de cele comunale şi nici de cum a şi frământa crierii pentru a găsi soluţiunile prin care s’ar pu­tea realiza imperioasele cerinţi a­le oraşului şi nici macar de a se ocupa de proectele anteri­oare ce zac în cartoane, rela­tiv la iluminatul oraşului, la clădiri de şcoli, abator, şi a­le altor stabilimente a căror necesitate e simţită de foarte mult timp, dar stau în aşteptare. E lesne de înţeles dlar că, cu asemenea oameni în capul afacerilor comunale, oraşul ace­sta nu numai că nu câştigă nimic, dar încă să dărăpănă şi mai râu. Plângerile noastre în contra neglijenţei celor de la centru şi a persecuţiunelor ce le îndură laşul din partele, refuzându-i-se mijloacele prin "care să’şi restabilească presti­giul ce’l avea odinioară, sunt zădărnicite tocmai de oamenii puşi în capul comunei, cari au cel dintăiu datoria de a lucra din răsputeri la îndeplinirea dorinţelor de care sunt însu­fleţiţi orăşenii. Ei bine, pe aceşti oameni, a căror ambiţiune pare că es­te numai de a se semnala că au putut face să fie edilii a­­cestui oraş, trebuesc arataţi a­­şa cum sunt,lipsiţi de ori­ce altă ambiţiune demnă şi mai cu samă, dacă nu duşmani, dar cu siguranţă indiferenţi şi ab­solut incapabili de a răspunde aşteptărilor cetăţenilor care le au încredinţat mandatul de consilieri. Trenul de persoane care plecasă Duminică 29 Noem­vrie din Iaşi, ître Valea­ Câl­igareasca şi P­iara Ploeşti, la chilom. al 3-lea de la ţară, s’a ciocnit cu un tren de marfă. O altă ciocnire a urmat a doua zi Luni, pe la oarele 3 şi jum. p. m., tot între Ploeşti şi Valea­ Călu­­gărească între un tren ce venea din Ploeşti ca să ia pasajerii care so­siră cu diferitele trenuri din Mol­­dova, şi o maşină pe care o în­tâlni în drum, s’au sfărâmat 3 va­goane fără a se înregistra vre­un accident de persoane. Ciocnirea întâia fu însă aşa de grozavă a sguduit pe toţi pasajerii şi mulţi din ei au fost confusio­­naţi. Se înregistrează moartea maşi­nistului de la trenul din Moldova, şi ai unui f­rînar. Intre răniţi sunt : amploiatul de la vagonul poştă a cărui picioare au fost sfărâmate şi mai mulţi pa­saj­er­i. Această nenorocire este resul­­tatul lipsei de îngrijire şi a insu­ficienţei personalului, de­oare­ce se asigură că bietul frânar făcea serviciu de 36 de oare fără între­rupere, aşa că adormisă de obo­seală pe când s’a întâmplat neno­rocirea. Anghina şi Scarlatină, după cum arată ziarele, bantul prin mai multe oraşe ale ţerei, şi în o mare parte din comunele rurale. Ar fi de dorit să se ia toate măsurile cuvenite şi cât mai grabnic pentru împedeca­­rea lăţirea flagelului. Holera după cum ni se rapor­tează câştigă teren în Basarabia şi că chiar s’ar fi apropiat de sa­tele de pe lângă Prut. Fără în­doială că primejdia e mare şi ar trebui să se deştepte atenţiunea guvernului cu atâta mai mult, cu cât Prutul fiind îngheţat, trecerea celor infectaţi devine mai lesni­cioasă.­­ x°t Moştenitorii lui Eugen Alcaz la facerea inventarului averei, au con­venit intre ei ca 1.00,000 lei, să fie destinaţi la crearea ionii insti­tut­­efoni­e cu fonda­ţiu­nea Carol­­. Averea toată, după inventarul făcut, se redică la 12,700,000 lei, din care 6,000,000 în valori. -----------------«.MiS'WA-» JU---------------­/nform­i/ii/nt Luptătorii Transilvăneni, Luca­enu, Raţiu şi Coroianu au fost ser­­bătoriţî la Bucureşti, în modul cel mai triumfător. D-nii Stolojan şi Vernescu au oferit două prânzuri de o rară splendoare. Toţi fruntaşii ţarei noastre '­şi-au dat întâlnire la a­­ceste prânzuri pentru a îmbărbăta pe vitejii luptători ai neamului românesc. de

Next