Educaţie Fizică şi Sport, 1970 (Anul 23, nr. 1-12)

1970-06-01 / nr. 6

- --------------------------------------------------------------------------------------------------- EDUCAŢIE FIZICA ŞI SPORT­ ­ul, ciclismul, multă vreme călăria (de calul său drag amintindu-şi şi azi cu nostalgie), iar mai tîrziu a fost preşedintele Clubului sportiv Univer­sitatea Cluj. întrebare : în zilele noastre, sportul a devenit un fenomen social. Care este părerea dv. în legătură cu practicarea exerciţiilor fizice şi a sportului de performanţă ? Răspuns : Strădaniile omului pentru realizarea zborului cosmic au avut o mare influenţă asupra dezvoltării tuturor ştiinţelor, inclusiv asupra celei medico-biologice. Studiul stării de imponderabilitate (mo­mentul în care forţa atracţiei pămîntului şi cu cea a mişcării centrifuge se interferează, anulîndu-se reciproc) s-a dovedit a fi foarte util. Acum ne dăm seama mai mult ca oricînd de importanţa exerciţiilor fizice in viaţa omului şi de efectele practicării sportului asupra dezvoltării integrale a organismului. Observaţiile făcute pe oameni au arătat că relaxarea totală a musculaturii (akinezia), care are loc cu ocazia stării de imponderabi­litate este oarecum asemănătoare cu starea de boală la pat. Organele încep să se atrofieze... In oase apare procesul de decalcifiere. Am făcut această scurtă divagaţie pentru a sugera faptul că lenea, lipsa de mişcare duce la atrofie şi pentru a desprinde astfel concluzia necesităţii mişcării, a practicării sportului în viaţa omului. Starea de sedentarism trebuie combătută în epoca noastră, pe toate căile, cu toate mijloacele. Şi aceasta, încă din şcoală, unde copilul care are nevoie de foarte multă mişcare stă atîtea ore în bancă, iar acasă la lecţii, din nou stă­ întrebare : Şi totuşi, din unele statistici reiese faptul că numărul copiilor scutiţi de orele de educaţie fizică este încă mare. Cum apreciaţi aceasta ? Răspuns : Este, poate, cea mai mare greşeală pe care părinţii o comit în educaţia şi creşterea copiilor. Practicarea exerciţiilor fizice şi a sportului contribuie la întărirea sănătăţii, măreşte capacitatea de adaptare a organismului, dezvoltă calităţi de voinţă şi morale, aduce o contribuţie însemnată la dezvoltarea intelectuală a copilului, pregă­teşte omul pentru viaţă. Această problemă — sportul — capătă şi un important rol social. Prin practicarea lui se întăreşte sănătatea, se despovărează societatea de boală, a cărei vindecare necesită însemnate cheltuieli. Este evident că sănătatea este mai uşor de menţinut decît de reparat. Or, sportul este cel mai bun mijloc de menţinere a sănătăţii. Pentru a nu mă da pe mine de exemplu, în acest sens, vreau să remarc că în lunga mea activitate am urmărit mulţi colegi şi elevi ai mei, făcînd comparaţie între cei care au practicat sportul şi ceilalţi. De pildă, profesorul de filologie romanică, Radu Rosetti, care a rămas credincios activității sportive, la vîrsta de peste 70 de ani se bucura de o sănătate perfectă, este vioi, dinamic.

Next