Epoca, decembrie 1896 (Seria II - Anul 2, nr. 323-334)

1896-12-06 / nr. 323

2 Fericirea înțeleptul n’o poate găsi de cît curmind chinurile acestei vieți. D’a­­ceea Eminescu chiamă peste dînsul po­topul și aruncă în văzduh țipăt înfio­rător . Răzar’o vijelie din margini de pămînt, Cînd pulberea-mi țărinei și inima-mi la [vînt Moartea singură îl va scăpa de de­șertăciunile acestei vieți, de amorul u­­nei existențe lipsite de credință, de va­nitatea gloriei de a propăvădui intr’un pustiu, pînă și de emoțiunile sfinte ale amorului, otrăvite chiar și dînsele de jurăminte mincinoase. Pînă atunci, el va pribegi prin lume răzbunîndu-se pe dînsa prin satiră, el va regăsi marile inspirațiuni retrăgin­­du-se pe înălțimile Parnasului, in sfe­rele senine ale poesiei. Visurile sale nu sboară, în acele momente, spre regiu­nile majestoase locuite de masele an­tice, cari, alte ori, nu găsesc amant mai credincios de­cît Eminescu. El nu pla­nează lin și neturburat în sem­nul anti­chității minoire de rînduiala sa liniștită și simetrică. El rătăcește prin cărările sălbatice și sentimentale ale munților noștri. In mijlocul codrului «bătut de ginduri», el intră în comunicație cu cro­nicarii, cu rapsozii, cu marii inspirați ai neamului nostru. Prin tufișul ferme­cat al codrului, vuitul își spune poves­tea, bătînd în ramuri ce apleacă flori de teiü peste capul poetului. «Isvorul îl cîntă doina» Filomele-i țin orchestral, întreaga natură se silește a-i potrivi o delicată feerie, în care ochii lui văd numai atîta că «argint e pe ape și aur în aer». In codru găsește Eminescu mulțu­mire pentru iubirea sa de natură și dra­gostea sa de neam. Aci pătrunde el tainele naturii pe cari nimeni ca dînsul nu le-a căutat cu un sentiment mai a­­devărat. Asemenea codrul represintă pentru poet adăpostul unde Rominii scă­pați de năvălirile străinilor. Apoi prin dealurile acoperite de brazi găsește el și azi populația curat romînească, pe cînd în vale întîlnește populația de baltă, amestecată cu elemente străine, fără a mai vorbi de porturile noastre, unde au năvălit «gunoaele pămîntului întreg.» De aceea, numai aci el soarbe o clipă fericirea, prin poenele înecate în lumi­nă, unde «florile cântă», căci deja mai la vale isvoarele, depărtîndu-se de co­dru, «suspină» , iar în depărtare «gârla plînge în vale». Poetul spune codrului toată recuno­ștința sa pentru aceste rare, ba chiar singure, ale lui momente de fericire: Codrule, codruțule, Ce mai faci, drăguțule... Zice el cu duioasă expresie de dra­goste fam­iliară, care, alte ori, la zile mari, se preface în evlavie față de mîn­­drul codru, «Codrul Maria, Sa», căci Împărat slăvit e codrul... Suind tot mai sus, el să înalță pe creștetul falnic al Parnasului, pînă în regiunile idealului, evocînd pe poeții ce au cinstit literile romane și visînd tre­cutul glorios, în niște versuri de o ma­­jestate și o desăvîrșire de formă neîn­trecute . Cînd privesc filele de-aur a scripturilor [române. Mă cufund ca într’o mare de visări [dulci și sen­ne... Văd poeți ce-a scris o limbă ca un fa­­lgure de miere... De pe aceste înălțimi, el privește, în vale, spre lumea noastră unde mișună vanitoșii. Muști de-o fi pe-o lume mică ce se mă­­[sură cu cotul... De pe aceste înălțimi el fulgeră peste toți piticii Mici de sile, mari de patimi... Critica lui e resemnată atunci față de miseriile existenței noastre, a căror r­ost filosofia lui îl știe, dar satira lui e ne­înduplecată față de șarlatanii cari își fac o carieră din exploatarea acestor miserii. In nici o limbă pamfletul n’a prins așa putere pentru a biciui pe de­magogii cari, după ce sunt in parte cau­za acestor neomenii, își mai bat joc de suferințele noastre, oferind pentru a lecui miseriile morale și fizice ale po­­poporului rețetele lor amăgitoare, bu­­ruenele liberalismului, ori «sticluța de decoct de mușățel a lui C. A. Rosetti.» X. Pilipescu Umblă, dar din vreme ’n vreme, Ca și­ un credincios pîndar, Peste drum privește casa mea cu gardul vechiu și rar. O fi-avînd poruncă omul, E vr’o taină, e ceva , L-o fi pus ocîrmuirea, Că negiaba la ce-ar sta? Este seara. Ostenit­a, Nici mai poate să se plimbe Alt soldat la dînsul vine— Cît se pare vrea să-l schimbe. — Ei, ce -mi dai tu în primire ? Zice cel care-a venit: «Dau onorul, focul... Zgomot, «Zice-al nostru îngrijit— «Dar vezi cînd de peste drum, «Unde-i gardul vechili și rar, «Va eși bucătăreasa, «Cheamă ’n grad pe dom’ căprar. Th­. D. Speran­ții». SENTINELA Anecdotă militărească La o poartă­ a unei case— Casă d’ale-ocîrmuirii, încolo prin capitală, Poate sus în Dealul­ Spirii . Un soldat de sentinelă Umblă ’n pas cu pușca ’n spate . Tot se duce și se ’ntoarce Și de frig în pinteni bate. CONCERTELE SINFONICE PETERS Duminica viitoare începe în sala Ateneu­lui o serie de concerte sinfonice sub direc­ția cunoscutului șef de orchestră d. Peters. Nu putem recomanda în destul publicului amator de muzică bună aceste producțiuni artistice. La Peters e vedit că interesul succesului artistic domnește, iar nu succesul interese­lor materiale. Peters e înainte de toate un artist în adevăratul înțeles al cuvîntului, un artist conștiințios, capabil și pasionat de arta lui. El începe modest și fără multă reclamă, și nu să îndoesc că va găsi ceea ce caută: aprobarea amatorilor inteligenți. Iată avem, prin urmare, la București, două orchestre pentru concerte sinfonice : una Peters și alta Wachmann. Asta e bine. Deși, în mare parte, compuse de aceleași elemente, cele două orchestre se vor deo­sebi, în producțiile lor, prin gustul de ale­gere a repertoriului și mai ales prin mo­dul de interpretare. Fără îndoială concertele d-lui Wachmann au lăsat totdeauna mult, foarte mult de do­rit daca vrem să judecăm strict. Orchestra, compusă din elemente de strînsură, fără unitate și tradiție de interpretare, fără spi­rit artistic, cu repetiții îngățate, nu ne-au dat pînă acuma de­cât aceea ce se poate numi producție mediocră, pacatilă, marfă ieftină de artă. Nu e însă mai puțin ade­vărat că datorim noi amatorii mult, foarte mult, deosebitului Wachmann, care, cu sa­crificii mari la început, și cu puține foloase mai tîrziu­, a dat publicului bucureștean mă­rețele lucrări ale maeștrilor clasici. Și Wach­mann are drept să fie mândru de aceasta. Peters vine astăzi cu modestie să dea și el o serie de concerte simfonice. Cunosc pe acest artist, știfl cîtă conștiință pune în exercitarea frumoasei sale profesiuni și nu mă îndoesc de succesul moral ce-l așteaptă. Va avea și succesul material ? Să ve­dem. In ori­ce caz, ar fi păcat ca o între­prindere atât de folositoare pentru cultura publicului românesc să nu poată reuși. EPOCA A­UTOSMATIf ȘEDINȚA SINODULUI Discursul Ministrului cultelor.—In­stituirea unei comisiuni.— Inscuțiu­­nea.—Cuvîntarea d-lui G. Mîrzescu. Totul.—Redactarea Sentin­ței.— Re­integrarea Mitro­politului.— 1>. Lascar Gatargiu la Palat. Sfîntul Sinod, convocat în sesiune extra­ordinară pentru ol­, la orele 11 dim., s’a întrunit sub președinția I. P. S. Mitropolit al Moldovei. Toți membrii Sinodului au răspuns la convocarea făcută. Discu­rsul Ministrului Cultelor D. G. Mârzescu, ministrul cultelor, a dat citire unui discurs al cărui cuprins, în rezumat, e aproape următorul : Guvernul actual a luat frînele gu­vernului pentru a aduce pacea în Bi­serică. Călăuzit de acest sentiment, el cere anularea hotărîrii Sinodale din 20 Maiu 1896, pentru următoarele cu­vinte: Mitropolitul Ghenadie nu s’a apărat înaintea Sinodului de învinuirile a­­duse. învinuirile de drept comun cari sunt de competența justiției civile au făcut obiecție unei ordonanțe a judecătorului de instrucție, ordonanță care a fost a­­nulată de către camera de punere sub acuzare. Ast­fel acuzațiunile de drept comun nu mai pot avea ființă. In ceea ce privește învinuirile spiri­tuale, cea d’întîiu este acuzațiunea de erezie. Mitropolitul Primat însă a de­clarat solemn că protestează contra a­­cestei acuzațiuni și, după canoane, sim­pla declarațiune a celui acuzat de ere­zie, cum că nu e critic, îndepărtează de pe capul lui o asemenea acuzațiune. In ceea ce privește cele­l­alte învinui­ri, conform Canonului 139 al Sinodu­lui din Carthagena, cînd o acuzațiune s’a dovedit neîntemeiată, toate cele­laste nu mai pot fi cercetate. Pentru aceste considerațiuni, minis­trul cultelor cere anularea hotărîrei Si­nodului din 20 Mai 1896. Instituirea unei comisiuni După rostirea acestui discurs, Sfin­­tul Sinod a desemnat o comisiune de trei membri spre a face un raport către Sacrul Corp. Comisiea se compunea din PP. SS. Partenie, episcopul Dunării-de-jos, Sil­vestru, episcopul Hușilor și Ghenadie, episcopul Rîmnicului -Noul-Severin. Comisiunea și-a redactat raportul, care admite temeiurile pe care ministrul a cerut ridicarea sentinței din Mai. Iată textul oficial al raportului : «Comisiunea, în unanimitate, însușindu-și acele temeiuri, recunoaște că, în adevăr, Mitropolitul Ungro-Vlahiei, Ghenadie Pe­­trescu, a fost judecat în neființă, așa că S-tul Sinod nu a putut cunoaște toate în­­tîmpinările la învinuirile ce i s’au fost adus. «Intrînd apoi în examinarea tuturor aces­tor învinuiri, a constatat că unele din ele cad în competința autorităților laice și că asupra lor s’a pronunțat ordonanța judecă­torului de instrucție din 12 Noembrie 1896, care a fost anulată. «In ce privește prima învinuire de do­meniul spiritual, întitulată : «lovire directă în contra Bisericei ortodoxe», prin aceea că ar fi Introdus inovație în serviciul S-tei Li­turghii, schimbînd tipicul serviciului arhie­resc de la S-ta Liturghie, contra uzurilor din vechime stabilite în această privință, mărturisirea solemnă ce Mitropolitul Ghe­nadie a făcut în urmă, că un singur moment în viața sa n’a încetat de a păstra dogma S-tei Treimi, care este prima între primele dogme ale religiunei creștine: «Comisiunea s’a convins că această învi­nuire nu mai poate sta în picioare; «Considerînd că, după S­ tele Canoane, și anume, după canonul 139 din Sinodul de la Carthagena, toate învinuirile cad prin faptul numai că prima învinuire a căzut — că acest canon este imperativ, glăsuind în următorul mod : «aț plăcut ca de cîte ori clericii se pârăsc de către pîrîși cu multe vinovății și dacă de dînșii, pentru ceea ce intim­ s’a lucrat, nu s’a putut dovedi, pe cele­ alte după aceasta să nu se primească». «Considerînd apoi căldurosul apel ce’l face d. ministru de culte și instrucțiune publică, în interes ca pacea să se introducă în S-ta noastră Biserică, pentru ca așa să se cimenteze unirea și dragostea între E­­piscopi și Mitropoliți și între clerici și între cei lumeni, și că nici un sacrificiu nu tre­­bue cruțat cînd este vorba de a păstra pacea în Sînta noastră Biserică de răsărit. «Comisiunea, în unanimitate, este de pă­rere ca S-tul Sinod să admită propunerea făcută de d. ministru de culte și instruc­țiune publică și în consecință să h­otârească­ ridicarea de d’asupra Mitropolitului Un­gro-Vlahiei, Ghenadie Petrescu, a hotărî­rei de la 20 Maiu 1896. Disențianea După citirea raportului comisiunei, episcopul Timuș al Argeșului, a cerut cuvîntul combătînd propunerea de anu­lare a hotărîrei Sinodului din 20 Mai 1896. Episcopul de Argeș s’a declarat însă pentru împăcarea spiritelor și s’a ex­primat în sensul unei ertări a Mitro­politului Ghenadie. Episcopul BUnnicului­ Noul Severin s’a rostit în favoarea restabilirii păcei și liniștei în Biserică, fără a se pro­nunța categoric asupra propunerei de anulare a sentinței Sinodului, propunere făcută de ministrul cultelor. Episcopul Dunării de jos, P. S. S. Partenie, a luat apoi cuvîntul și a spri­jinit cererea Ministrului, adăugînd că dreptate trebue să se facă aceluia care a fost judecat fără a se putea apăra. I. P. S. S. Mitropolitul Moldovei s-a ridicat atunci și a declarat că nu se împotrivește la ridicarea caterisirii Mi­tropolitului Ghenadie, adăogînd că a­­­ceastă ridicare trebue să se facă prin iertare, iar nu prin anularea sentinței Sinodului de la 20 Maiü 1896, de­oare­ce Mitropolitul Ghenadie e vinovat. Mitropolitul Moldovei se așează apoi și acordă cuvîntul arhiereului Mirones­­cu, care s-a ridicat în contra propune­­rei de anulare a sentinței Sinodului. Arhiereul a susținut menținerea vechei h­otărîri. Se știe că părintele Arhiereu Miro­­nescu e unul din semnatarii actului de acuzație și că prin urmare, dovedindu­­se inocența Mitropolitului Ghenadie, după temeiul canoanelor, ar trebui să primească dînsul osînda dată capului Bisericei. In sfîrșit arhiereul Nifon Ploeșteanul spune că starea în care se găsește Bi­serica, reclamă imperios de la toți să se gîndească la pacea și liniștea ei. Fără a voi să mai revină asupra îm­prejurărilor cari au provocat caterisirea Mitropolitului, a declarat că se asociază la propunerea de anulare a hotărîrei pronunțată de Sinod la 20 Mai 1896. Cuvintarea d-lui G. Mîrzescu D. Mîrzescu, ministrul cultelor, a luat cuvîntul după arhiereul Nifon Plo­ieșteanul. D-sa a făcut observațiuni arhiereului Mironescu, declarînd că e foarte sur­prins de faptul că un arhiereu care tre­bue să fie pentru menținerea liniștei și păcei în Biserică, se ridică în contra unui laic (ministrul) care vine și cere Sa­crului Corp îndreptarea unei nedreptăți. Nu e destul să propagi pacea, Prea Sfinte, a zis ministrul cultelor, sfirșind, dar trebue să o și dai. In urma acestor cuvinte ale d-lui Mîrzescu­, episcopul Partenie și arhiereul Ioanichie Băcăoanul au cerut închide­rea discuției, care a fost admisă. Votul După închiderea discuțiunei s’au pus la vot conclusiunile raportului comisiu­nei. Votul a fost prin bile. Au votat pentru 12 membri ai Sinodului și unul contra. Arh­iereul Mironescu s’a ab­ținut.­­ Se crede că acela care a votat contra a fost Mitropolitul Moldovei, sau epis­copul Timuș al Argeșului. După ce s'a pronunțat sentința de anulare, arh­iereul Nifon a anunțat, în numele Mitropolitului Ghenadie, că înaltul Prelat, printr’o Pastorală pe care o va da în curind, va erta pe toți aceia în contra cărora a avut a se plînge, rugîndu-l în acelaș timp să-i­erte și dînșii dacă le va fi păcătuit prin ceva. Redactarea Sentinței In urmă s’a redactat sentința Sino­dului care a fost semnată de toți mem­brii, afară de archiereul Mironescu, care a persistat în ideia de a face opiniă separată. Originalul sentinței, luat de d. minis­tru al cultelor pentru a fi înaintat ca referat M. S. Regelui, are următoarea cuprindere : Sîntul Sinod, Călăuzit de cuvintele Domnului Dumne­zeului și Mîntuitorului nostru Isus Chris­tos, care a zis Sfinților săi ucenici și apos­toli, ai căror umili următori suntem: «Pace vouă, pacea mea dați vouă, să vă iubiți unii pe alții, căci în aceasta vor cunoaște toți că ai mei ucenici sunteți, de veți avea dragoste între voi.» Acestei porunci, dorind a urma cu toții și încredințat S-tul Sinod că unirea și dra­gostea sunt singurele cari dau omului li­niștea consciinței și ’l fac fericit în lumea aceasta și’l pregătes­c pentru a moșteni viața viitoare . Considerînd că numai prin unirea și dragostea cea dintre noi, se va prea­mări Dumnezeu cel în Treime : Tatăl, Fiul și Duhul Sînt . Avînd de apururea în vedere aceste Sînte și Dumnezeești precepte, Sîntul Sinod Cu puterea Harului ce i s-a dat de către Domnul nostru Isus Christos întru Duhul Sfînt, de a lega și deslega, Hotărăște , Ridică de d’asupra Mitropolitului Un­­gro-Vlahiev, Ghenadie Petrescu, hotărîrea de la 20 Maiu 1896. Reintegrarea Mitropolitului Monitorul Oficial de astăzi dimineață, publică următorul decret de reintegrare a Mitropolitului Ghenadie în drepturile sale: Suspendarea I. P. N­. S. Mitro­politului Primat, I­. D. Ghena­die Petrescu, din treapta Arh­ie­­riei și administrațiunea Metro­politană, este și răm­i ne ridicată. ]>. Lascar Catargiu­ la Palat Imediat ce Sinodul și-a dat hotărî­­rea, d Lascar Catargiu a fost primit în audiență de M. S. Regele, căruia i-a remis demisiunea Mitropolitului Ghenadie din scaunul Ungro-Vlahiei, finul real și sincer al partidului advers. Apără întregul mod de a procede al guvernului și adaugă că, în ce-l privește personal pe d-sa, odată chestiunea Mitro­politului Ghenadie rezolvată, se va re­trage din minister. După d. Lascar­ia cuvîntul D. P. Grădișteanu, care, în mod teatral, rostește cu mult pathos un discurs susți­­nînd guvernul. Cuvîntarea d-sale produce­ multă ilaritate și o bună parte din depu­tați și senatori încep să se retragă. D. Sturdza încheie întrunirea prin cîte­­va cuvinte de aprobare a tuturor actelor guvernului. O soluțiune trebuia dată, ea s’a dat, întrunirea s’a sfîrșit la orele 11 și ju­mătate. Sinodul s’a declarat erî în per­manență pentru a discuta modi­ficări de paroh­ii și în vederea convocării marelui colegiu electo­ral pentru alegerea Mitropolitu­lui Primat și a Episcopului de Roman. P. S. Sa arhiereul Nifon a fost Marți seara la Caldărușani, pentru a vedea pe I. P. S. Sa Mitropolitul Ghenadie. P. S. Sa s’a întors ieri la orele 10 în Capitală pentru a lua parte la desbaterile Sinodului. D. Dr. Aurel Mureșeanu, directo­rul Gazetei Transilvaniei din Bra­șov, a fost condamnat pe cale administrativă la opt zile închisoare și 50 florini amendă, pentru că a convocat o întrunire a alegătorilor români din Brașov, întrunire care de alt­fel a fost oprită de admi­nistrație. Convocarea marelui co­legiu Astăzi se va întruni marele co­legiu pentru a alege un Episcop al eparhiei Romanului. Se va alege P. S. S. Iosif Ghe­­orghian, fost Mitropolit Primat. Mîine, 6 Decembre, marele co­­legiu precede la alegerea Mitro­politului Primat. P. S. S. Iosif Gheorghian, epis­cop de Roman, va fi ales. Monitorul Oficial de astă­zi pu­blică ambele decrete regale în a­­ceasta privință. întrunirea majorităților Membrii majorităților Camenilor au fost convocați pentru a­ se ară In sala Senatului ca să fie puși de guvern în curent cu mo­dul cum s’a resolvit chestiunea mitropolitană. Liberalii democrați n’au luat parte la a­­ceastă consfătuire. D. P. S. Aurelian, președintele consiliu­lui, a luat cel d’íntíiu cuvîntul. D-sa spune că guvernul actual a luat puterea cu mi­siunea de a rezolva chestiunea Mitropoli­tului și că soluțiunea pe care a dat-o aces­tei chestiuni a mulțumit pe toată lumea, așa că toți oamenii de bine i-au dat con­cursul. Cu deosebire partidul conservator a dat un ajutor prețios guvernului. Cît pen­tru modul cum s’a procedat și formalită­țile implinirea soluțiunei, acestea le va ex­pune d. ministru de culte. D. Mârzescu expune pe larg cum s’a pro­cedat și insistă că tot ce s’a făcut, e în conformitate cu legi, canoane, tradiții. D. Epurescu apostrofează guvernul pen­tru modul cum a lucrat în toată această nenorocită chestiune. Spune că ministerul actual s’a arătat slab și că misiunea parti­dului liberal fiind acum împlinită, să se re­tragă de la putere. Voci. Dă d-ta exemplu. Demisionează mai întâi d-ta!... D. Epurescu continuă a-și susține păre­rea că liberalii trebue să se retragă de la guvern. D. Mihail Schina vorbește pe un ton mai grav și mai serios. D-sa impută actualului guvern neertata și ireparabila greșală de a fi compromis justiția prin casarea ordo­nată a unei ordonanțe judecătorești. Spune că modul cum s’a procedat e de natură a face să nu se mai știe ce e legal și ce nu e legal. Față cu acestea, d-sa declară că se retrage din partidul liberal. . D. Vasile Lascar, ministru de interne spune că nu trebue să se scape din vedere că chestiunea Mitropolitului era o chestie grea, mare, și că rezolvarea ei cerea mult tact. E fericit să constate că guvernul ac­tual a găsit o soluțiune care a avut sprn­decanul baroului din Ilfov ne roagă să publicăm următoarele: D-nii avocați sunt convocați in ziua de 8 Decembrie cor. ora 2 p. m. în sala de conferințe și consul­tații din palatul Justiției, pentru a alege un membru în consiliul de disciplină în locul d-lui V. Lascar. Reaua stare a stomacului este marea boală a timpului, și regii zilei sunt specialiștii în maladiile tubului dige­stiv. Am intervievat erî, ca să vă fiu de folos, cititori, pe unul din cei mai ce­lebri dintre aceștia . Ce-i de fact in caz cînd cine­va ca­pătă desgust pentru ori­ce alimente, cînd suferă de sitabilitatea stomacului și a intestinului­, de hemoroide, de o îngreunare a circulației abdominale, cînd culoarea feței devine gălbue, etc. ? Toni digestivul cel mai recomandabil, mi-a răspuns doctorul M..., este Vinul Bravais, care reînviază întru cli­va dic­tatura gastrică, prin puterea sa dyna­­misantă de prima ordine (Xeres, Cacao Kola, Coca, Quarana). Specialitatea a­­ceasta este preferată de toți medicii. Caterisirea Mitropolitului Antim Neue Freie Presse primește ur­mătoarea telegramă din Constan­­tinopol, cu data de 2 (14) Decem­brie: Patriarh­­ul ecumenic a numit o comisiune de an­chetă sub președinția Mi­tropolitului Praelie, nu ceș­ti unea alegerea Mitropoli­tului român. In urma ra­portului acestei comisiuni, Mitropolitul Antim va fi probabil caterisit. EDITIA sI SEARA Paris. 4 Decembrie. «Camera deputaților». — Această adunare a adoptat bugetul marinei.­­ Amiralul Besnard a promis să depue un proiect special pentru lucrările de apărare a porturilor Cherbourg și Brest. Camera abordează apoi discuția bugetului res­­belului. Răspunzînd diferiților oratori, ge­neralul Bil­lot declară că el nu va cere nici o dată să se reducă durata perioadei de instrucțiune a re­­serviștilor și teritorialilor. Ministrul socotește că Calais este la adăpos­tul unei debarcări. — De alminteri guvernul va presinta un proiect asupra apărării coastelor. * — Aksi*­­ (Serviciul Agenției Române)

Next