Epoca, august 1929 (nr. 148-174)

1929-08-01 / nr. 148

REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No 33 Reclame *i inserții Se primesc la ad­orația ziarului și la toate agențiile de publicitate T Rasa»? TOKI: Telefon 362jio SFars's* mmM nuPESci - Director: Gr. N. NUPESCD ; Vina d-lui Stere PRIMII PI CARE PORNII Către tinerime Un ziar din provincie publică amănunte despre organizarea ligii „Vlad Țepeș“ într'un în­semnat oraș din țară, indicân­­du-i pe conducătorii mișcării precum și adresa secretariatu­lui local. Ținem din primul moment să oprim asemenea încercări. Mișcări politice, cari la în­ceput au fost susținute de en­tuziasmul curat al maselor po­pulare, au produs cele mai tris­te decepții din cauza oameni­lor care s’au folosit de dân­sei­e. Scopul nostru este prea înalt ca să pășim și noi pe calea a­­ceasta, creând o înjghebare po­litică aidoma celor existente. Timpul nu ne sperie. O miș­care așteptată de zece ani, poa­te să întârzie încă un an realizarea ei. Oamenii cari în o conduc atât la centru cât și în provincie, trebue să fie adevă­rați apostoli, iar nu profesio­niști politici. Trebue să ne explicăm bine. Nu avem absolut nimic de zis împotriva persoanelor care au constituit filiala Ligii „Vlad Țepeș“ de care vorbim. Există o puternică presumție că ele sunt elemente de chiterosafie, de­oarece li s’a spus destul de lim­pede să nu aștepte nici un a­­vantaj personal de la mișcarea noastră. Nu e mai puțin adevă­rat, că modul lor de a se con­stitui, este în flagrantă contra­zicere cu dorința exprimată de marea majoritate a aderenți­lor mișcării noastre, cari nu se mulțumesc cu presumții ci cer realități. Acest avânt, care a împins atâtea sufletele curate spre noi, nu suferă nici o tranzac­ție cu metodele de altă dată. Vom veghea, că să păstrăm flacăra idealului lor neatinsă. Putem să nu izbutim, dar m’avem dreptul să ne abatem dela drumul pe care am por­nit. DR. N. FILIPESCU «Solidarizarea generalilor sena­tori de drept cu gestul generalu­lui Prezan dă d-lui Stere o im­portanță pe care deputatul basa­rabean nu o merită. Aceasta provine din faptul că cestiunea a fost deplasată spre a se evita discuția pe adevărata ei față. D-l Stere chiar răspunde producând o dublă absolvire, una prin lipsa de urmărire și alta prin sentința dată, se pare, de defunctul rege-Dacă ultima absolvire trebuie primită sub beneficiu de inven­tar, prima e reală căci nimeni n­u poate fi condamnat fără apă­rare. Legal, dar, d. Stere este un ce­tățean onorabil. Dar în fapt? In ce mă privește, declar cu mâna pe cruce că d. Stere nu e vino­vat,­ că nu putea fi condamnat și nu trebuia nici judecat, cum s’a și făcut. Este de Stere trădător? Evi­dent, nu. Trădător este omul ca­re, cumpănind interesul său cu cel al patriei, sacrifică cel din urmă celui dintâi. Ca să fie de­lict, trebue să fie intenția, căci actele noastre nu trebuesc jude­cate după ele înșile ci după in­tenția autorului. E diferență în­tre omorul prin imprudență și crima de tâlhărie cu omucidere. Este incontestabil că d. Stere nu a căutat un interes personal în toată conduita sa. Este cert că sfătuindu-i pe soldații ro­mâni să treacă de partea dușma­nului, el era convins că-și ser­vește țara. Intenția lipsind, cri­ma e inexistentă și vina nulă. Stere este un inconștient, speță de animal mult mai periculoasă de­cât cea numită canalie, probă faptele lui Sturza și altor spirite rătăcite în marea masă a mișei­lor cari, cu știință și folos, au tră­dat țara și neamul. Trebue însă să distrugem. E­­minescu, în profunda lui cugeta­­­­re, chema pe Țepeș să-i adune și să le dea foc, dar cerea să-i des­partă întâiu și să-i închidă într’o casă de nebuni și o pușcărie. Nebunia are­ diferite forme, din care cea mai periculoasă e inconștiența, căci apare sub for­ma normală o minte lipsită de discernământ din cauza unei hy­­pertrofii a egoismului, care îm­­pedică ori­ce analiză obiectivă. Inconștiența seamănă cu două picături de apă cu convingerea adâncă, cu diferența numai în modul de achizițiune-Convingerea se câștigă prin cercetare amănunțită, prin încer­care cu experiențe și prin schimb de idei și argumente cu alte spi­rite, pe când inconștientul apu­că pe o cale fără să știe nici el pentru ce. Calitatea esențială a convin­sului ca și a inconștientului este intransigența, dar o deosebire îi desparte complect. Convinsul nu transige cu ideile sale, dar nu le impune, ci caută să le expună spre a fi adoptate, pe când incon­știentul dă foc sumei pentru a-și impune ideile. Priviți pe Neron -dând foc Ro­mei, priviți Inchisiția arzând oamenii în numele Domnului, răstignit el însuși de minți in­conștiente. Priviți pe Stere trimițând jur­nale infame pe front, priviți pe Sturza și alții. Priviți pe Ras­cu schingiuind țara ca să revalorizeze coroana greco-slovacă, priviți pe Vintilă Brătianu ruinându-și neamul ca să revalorizeze leul, cu toate că unii pretind că cel din urmă a­­parține altei clase căci ruina nea­mul ca să-și procopsească nea­murile politice. Priviți în fine pe d. Maniu îm­bătat de succesele populare și decis să opereze țara și neamul după rețetele sale tocmai când biata țară abia mai răsuflă în urma experiențelor altor incon­știenți. Speța e foarte periculoasă, mai ales că maladia e contagioasă. Maniu și Stere se iau în br^tțe, ambii inconștienți de monstruo­­șitatea gestului: representantul românismului ardelean cu repre­sentantul puterilor centrale cari au luptat pentru menținerea ro­biei și cari vor mai lupta poate pentru reînființarea aceleiași ro­bii. In fața unor asemenea ges­turi nu rămâne decât vorba Mân­tuitorului. Iartă-le lor, Doamne, că nu știu ce fac. Dacă însă nu e vină unde nu e intenție, dacă nu poate fi con­damnare unde nu e vină, nu re­­sulta că nu trebue apărare unde e atac. Microbii nu sunt vinovați când ne atacă, dar profilaxia se impu­ne nu ca pedeapsă pentru nevi­novați, dar ca apărare generală. Iată cum trebue privit cazul d-lui Stere, caz cu atât mai grav cu cât el a molipsit un întreg partid, care în inconștiența lui se crede ch­emat a reface nu nu­mai țara dar însuși neamul în­tocmai ca baba care se piaptănă când arde casa. Nu importă dacă d. Stere e vi­novat sau nu, dar d. Stere e in­conștient, de vreme ce o viață de om nu a aflat acest adevăr, că desbinarea elementar duce si­gur la prăpastie pe când rătăci­rea drumului deși poate costa mult, tot are leac. Un om întreg, când experiența îi infirmă așa de brutal prevederile cum s’a în­tâmplat d-lui Stere, își pune ce­nușă pe cap și se abține de a mai oferi consilii. D. Stere nu numai că nu abține dar vrea din nou să ne se impună prețioasele sale vederi. După ce a contaminat Basarabia, după ce a întins molima în parti­dul național-țărănesc, nebunia colectivă tinde să cuprindă țara întreagă. Iată de ce se impune mobiliza­rea conștiinților, iată de ce nu numai Stere dar toți bolnavii, și cu ei canaliile care-i exploatea­ză, trebuesc puși la carantină. Unde ești tu, Țepeș Doamne? Gestul generalilor senatori nu poate avea altă interpretare, căci nu se poate pune în cumpă­nă de­parte d. Stere cu goliciu­nea lui de spirit, cu nici unul, ne­cum cu mai mulți dintre eroii noștri naționali. Când cel mai in­cult soldat a avut inttuiția soli­darității naționale, nu se poate compara nici el cu inconștiența omului cult care a putut crede că unul singur poate mai mult de­cât toți la­o­laltă.Dacă însă gestul generalilor pare exagerat când e raportat la d­­utere, el e insuficient față de inconștiența politicianilor noștri cari se ceartă pe țuică atunci când patria geme sub scalpelul chirurgilor incapabili. Știm însă că toți voesc și vor continua a-și face datoria până la capăt. Noi nu permitem a le da sfaturi inutile. A­. Periețeanu twill Ne plecăm cu profund respect în fața sicriului celei care a fost Clara Maniu, unul dintre exemp­larele rare ale femeei române din Ardeal, animată de profunde sen­timente patriotice, luptătoare ne­înfricoșată, entuziastă, stăruitoa­re. Cei cari au ținut nestinsă forța românismului în Ardeahul încă­tușat, am fost sprijiniți în luptele ce duceau de mamele, de soțiile, de surorile lor, — și istoria poli­tică a Ardinlului e înobilată de par­ticiparea femeei române care, cu egal curaj, a înfruntat urgia stă­pânitorilor de eri. Clara Maniu, mama primului ministru, a fost una dintre aceste femei cărora românismul le dato­reasă recunoștință. In decursul vieții sale ea a fost o soție și­ o mamă virtuoasă. Bar a fost și­ o româncă în ac­cepția cea mai nobilă a cuvântu­lui. A fost o colaboratoare și sprijinitoare devotată și bravă a­­ luptătorilor pentru dezrobirea Ar­dealului, suferind cu fruntea se­nină loviturile dușmanilor. Durerea celor strânși astăzi în jurul sicriului Ci­circi Maniu, împărtășită de românii de pretu­­­tindeni. Starea sanatasă d-lui Defecare se infcuMtalește Paris 30 (Rador). — Starea să­­nătăței d-lui Poincaré continuă a fii satisfăcătoare D. Poincaré con­tinuă să vadă corespondența ce primește­ Azi a primit mai multe vizite. E»1­0 Numărul șomerilor din Anglia Londra 30 (Rador).­­ Numărul șomerilor la 22 iulie anul acesta, se ridică la 1.122.600, prezentând astfel o scădere a numărului lor față de­ săptămâna precedentă de 15.065 și 160.334, față de luna co­­respunzatoare a anului trecut­ liciu­ farsă și minciună politică Modestul cetățean care nu are altă posibilitate de a-și face educația ci­vică și de a se pregăti pentru viața publică, dacă nu mai mult, cel pu­țin pentru exercitarea dreptului elec­toral, din cetirea gazetelor nu poate ajunge decât la pervertirea simțului critic și în imposibilitate de a dis­cerne binele de rău, de a distinge și de a extrage adevărul din toate păr­țile. Nu numai cetățeanul umil și insu­ficient pregătit pentru viață și pen­tru exercitarea drepturilor sale cetă­țenești, dar și visul cu oarecare pre­gătire intelectuală și cu o mai bună situație socială, adesea ori abia dis­cerne faptele și foarte arare ori este în măsură a vedea de care parte este dreptatea și a trage logica fi­rească din realitățile ce-l înconjoară. Ceea ce dovedește că la noi faptele politice și alegațiunile celor ce se fac purtătorii de cuvânt a acestor fapte, nu sunt bazate pe onestitate ci pe afirmațiuni false și pe misti­ficări Citeam mai deunăzi un articol din „Viitorul“. Vorbind de monumentele istorice din întreg cuprinsul țărei, cari se năruesc și cad în ruină, ziarul „Vii­torul“, cu cinismul ce-l caracterizea­ză, afirmă că e nespus de trist să privești cum aceste vechi monumen­te cu ziduri crăpate, cu coperișuri putrezite, cu tencueli descoperite, au încremenit, așteptând melancolice gestul salvărei, binecuvântarea darni­că a unui ctitor. Și dându-se la oamenii politici ai regimului, cari ne guvernează azi țara, îi persiflează și îi dojenește, pentru indiferența cu care privesc năruirea acestor monumnete istorice, relicve scumpe ale unui curat trecut românesc. Și mai departe, ziarul „Viitorul“ scrie : Și cât de lesne s’ar găsi fonduri dacă oamenii statului ar dovedi ceva mai mult respect față de ctitoriile istorice decât pentru meschinele și egoistele lor interese actuale“. Cetind aceste rânduri, nu știi ce sentiment să încerci, să te revolți sau să râzi din toată inima. Ca să zică, monitorul partidului care a guvernat cel mai mult aceas­tă țară, cu oamenii cei mai bogați, cu profitorii cei mai mulți și cu îm­bogățiții de război cei mai numeroși, vine și declară fără nici o pudoare, că foarte lesne sar găsi fonduri da­ca oamenii statului ar dovedi ceva mai mult respect față de astfel de relicve ale trecutului, mai mult decât pentru meschinele și egoistele lor in­terese politice, ca și când acești oa­meni ai statului, ar fi cei veniți din lună »an din . íjJ«***.. Marte și n’ar fi în majoritatea lor, cei din partidul național-liberal care ne-au guvernat țara atâta amar de­vreme. Iată cum se face educația cetă­țenească la noi în țară și iată cum eterna,­ farsă și minciună politică, este încă de actualitate. Dacă pentru cetățeanul luminat care are posibilitatea de a face tira­jul celor ce citește în ziare și de a se edifica, de care parte este adevă­rul și dreptatea, pentru umilul ce­tățean, care n’are la îndemână o in­teligență rutinată și o experiență po­litică, minciuna și ipocrizia partide­lor politice, învechite în apucături bizantine, îl derutează și-l vioiază și aceasta în detrimentul țărei, care nu se poate încă sustrage de­subt tira­nia minciunei și farsei politicianiste. C. N. MOTRENI Ce se poate face in Basarabia Ce se poate face și ce este nea­părat de făcut, este întrebarea zil­nică a oricărui bun român. Răspunsul e foarte ușor, dar greu de înfăptuit, căci este de necontes­tat nevoia de o cât mai riguroasă administrație românească. Te cuprinde jalea când auzi încă vorbindu-se, în prefecturi și primă­rii rusește, încă se mai văd firme rusești. Numeroasele atacuri de bandiți ce mișună în Basarabia, indică, în ciuda celor ce cer desființarea jan­darmeriei, că din contră trebue să se complecteze posturile de jandar­mi în totalitatea lor, căci astăzi în majoritatea lor, ele sunt lipsite de personal și pe deasupra unui șeif de post girează și al 2-lea post cu 3-4 comune. E necesar de asemenea să se mă­rească numărul de școli românești și, fără a fi șoviniști, să nu se mai permită coruri rusești ori vecernii în rusește în bisericile românești, căci astfel se întreține vrajba și ne­­respectarea noului calendar, asu­pra căruia ar fi timpul să se înce­teze orice discuție. Este, așa­dar timpul să dispară imediat toate firmele rusești, fapt ce s’a mai cerut și în trecut și să se interzică vorbirea rusă în loca­lurile de stat românești. Să se pună subprefecți și primari numai români, de­oarece în mare parte se mai văd și azi în aceste funcțiuni elemente cu terminațiunea rusă ori bulgară „of“ și, ce e mai bizar, e că unii nu știu o iotă româ­nească deși au avut tot timpul să învețe. Este neapărată nevoie să se nu­mească în posturile de prefecți e­­lemente de valoare, de preferință din foști militari, coloneii și gene­rali. Cam­ pe lângă că se pricep în administrație, sunt și buni organi­zatori și adevărați gospodari de care e nevoie mai ales în Basarabia și în județele de frontieră. Un astfel de prefect ori inspec­tor administrativ va găsi el însuși în departamentul său, ori în regiu­nea sa, un câmp de activitate vast și multe de îndreptat. El nu va cău­ta să complacă minoritarilor ori u­­nei singure fracțiuni politice ci tu­turor cetățenilor și organizațiilor e­­xistente. El nu va satisface gustul fiecăruia ci va respecta litera re­gulamentului și a legii. Politica trebue, s coasă din cum­i­­nistrație. Numai atunci se va avea o bună administrație, fapt ce se impune actualmente mai mult de­cât ori­când. UN BASARABEAN rafimenfel ocfionei autonomiste din Alsacia șS lorena Paris 30 (Rapor) t- Le Temps, subliniază într’un articol publi­cat azi, că cu toată acțiunea au­­tonomiștilor, limba franceză pă­trunde încetul cu încetul, însă simțitor, în toată Alsacia și­o­­iena. Rapoartele ispectorilor școlari, arată că certificatele de studii liberale în ultimii ani, în ce privește limba franceză, sunt foarte satisfăcătoare, și că lec­țiile de franceză sunt frecven­­tate asiduu de elevi. Buraia­­na De curând, parlamentul italian a a­­vut a se ocupa de birovcrația țării lor, cu care ocazie, s-au putut afla lucruri cu adevărat interesante. Așa, în elogiul adus de d. Mussolini, bi­rocrației ita­liene, am aflat că regatul Italiei, plus coloniile, inclusiv administrațiile comu­nale județene și provinciale, poștă, căi ferate, armata și muncitorii din uzinele statului, sunt în număr de 500.535, din care doar 59.000 formează bi­rocrația propriu zisă. Am mai aflat că, în șapte ani, de când datează regimul fascist, pe întin­sul Italiei și al coloniilor sale, din tot aparatul acesta enorm numai șase sala­riați ai Statului, au comis fapte nede­mne, adică fraude. Adică, mai puțin de unul pe an­ , Mussolini a socotit că este cazul să se mărească din nou salariile. Dar, de la raportorul legii, am aflat lucruri tot așa de demne de reținut, înainte de augmentarea aceasta a sa­lariilor, Statul italian cheltuia 5 mili­arde și jumătate cu salar­iații săi. De a­cum înainte, îl va costa 6 1/4 miliar­de, la care, dacă adaugăm 1.1/4 mili­arde lire pensiile, constatăm că chel­tuiala totală a Italiei, cu personalul său, este în total 7.1/2 miliarde lire italiene, adică 28% din bugetul său actual. Din cei 500.335 impiegați, 227.693 a­­parțin căilor ferate, poștei, regiei diverselor întreprinderi industriale ale și Statului, armata cu 156.662 de salari­ați, magistratura cu 8905 persoane, cor­pul profesoral de Stat 14.115, lucrătorii din Arsenalele statului, 33.000 și nu­mai 59.595 funcționari aparțin bi­ro­crației propriu zisă. E de notat că, din cele 6.1/4 mili­arde salarii, 2 miliarde șase sute de mii privesc căile de comunicații și ar­mata, 1.1/2 miliarde lire italiene. Re­zultă deci că armata și căile de comu­nicații, absorb două treimi din totalul salariilor prevăzute în bugetul Italiei, ceea ce indică clar tendința guvernului fascist de a avea o armată puternic încadrată și căi de comunicații cât mai desăvârșite. Guvernul fascist, se poate lăuda că a ajuns acest obiectiv. P. T. VIFOR Tie, Scumpă fard, puterea mea de manca și puterea mea de iubire. Nicolae liipesc ® Sensibilita­tea unei țări față de ideile noi și regeneratoare se măsoa­ră cu gradul de sensibilitate al tine­rimei. Secolul al XX se închină tinerimei. Bătrânii, ne asigură Bacon, fac prea multe discuțiuni, se consultă prea mult, riscă prea puțin, regretă prea repede, procedează rar în momente­le propice și se mulțumesc cu suc­cese mediocre: înainte, respectul bătrâneței, pri­ma greutatea rațiunei și bătrânețea constituia un drept intransibil, ti­nerețea valoroasă și plină de elanuri trebuia să aștepte greutatea anilor de plumb. Azi umanitatea s’a convins că en­tuziasmul a făcut totul în omenire și entuziasmul aparține tinereții. Mussolini este prințul tinereții și cabinetul său din Chigi celebrează cultul ei, despre care spune că : „as­cultă cu bucurie, muncește cu rapi­ditate și dragoste“. Un progres social nu se face decât cu o continuă adaptare la noile ne­cesități. Cum vreți ca bătrânii înve­chiți în principii, transformați in automate, trăind într’un timp ce nu mai seamănă cu acel al tinereții lor să nu bareze progresul. Bătrânii sunt neadaptabili. Guvernele gerontocrate, debile și fără nerv au opus în continuu un veto categoric curentelor moderne care aparțineau tinerimei. Țările ca­re s-au prăbușit, au­ fost totdeauna stăpânite de guverne letargice, de bătrâni cu aripi de plumb. Țara noastră este țara cea mai bogată în tinerime.. Și avem cel mai mare număr de tineri intelectuali. Raportând numărul studenților la numărul populației după recenta sta­tistică România ajunge­­ prima țară din lume ca număr, având 1800 de studenți la 1 milion de­­ locuitori, bă­tând Germania,­­Anglia și Franța« Suntem cea mai prolifică țară­­­, această privință. Și tinerimea noas­tră n’a vorbit încă. Ideile învechite, care hrănesc toate partidele fac să cadă toate în aceiaș groapă și juni­mea românească rămâne cerșetoare bătând cu desnădejde la toate por­țile. Proletariatul intelectual este proba. Menirea nouei generații este să mântuiască țara de relele care nu i-au contaminat încă. Mussolini arătat numai că Italia nu va fi mult a timp țara lui Boccacio, țară voiaju­rilor de nuntă și a răsfățaților în „dolce far niente“. Noi să arătăm că nu suntem țara necinstei, a bacșișu­lui, a snobismului infect și a imita­­țiunei fără valoare. Căci sub această aparență meschină și în acest decor mizerabil ne cunoaște străinătatea. S’a spus că tinerimea este flacăra unei țări, iar bătrânii sunt cenușa. Nu vă voalați deci fața, țara vă dă cuvântul și organizația „Vlad Țe­peș“ vă întinde cu convingere mâna. Tineri, România este a voastră ! THEO MARTINESCU ASAU Pagini de actualitate confesiun de ARCHIBALD Nu veți crede când va vai spune, cei cari nu sunteți în curent cu literatura politică a epocii, că Stere,* se simte da­­tor, la 1 Martie N­id, sa explice ziare­lor din Iași pentru ce a rămas în Bucu­rești la 20 Noembrie 1916. Nu e așa că nu credeți? Și e natural, întru­cât toată lumea a văzut pentru ce a rămas — iar cei cari nu știu, n‘au de­cât să se uite la ce face ca să‘și explice lămurit. Cu toate astea, aliatul de astăzi a lui Schulder deslușește că n‘a plecat din Capitală­ întâiu, pentru că atribu­țiile lui de „consilier juridic“ asimilat cu gradul de colonel, se mărgineau „la obligațiunea de a se întâlni, din când în când, cu lacheii din palatul regal“, al doilea pentru că „nu a avut nici un pic de nădejde să fie util în Moldova“, unde altfel, ar fi făcut totul ca să se ducă, „deși nu‘i s-a făcut NICI O IN­VITAȚIE până la sfârșit“ și nu a avut nici un mijloc asigurat de transport, „în acele vremuri când locurile în tren trebuiau luate cu asalt și cu primejdu­irea vieții și al treilea, pentru că, „în situația, în care se afla în acel mo­ment, ar fi fost absurd să se fi dus în Moldova, sub stăpânirea Rusiei țar­­iste, cu care nu lichidase socotelile din timpul revoluției din 1905 și când de fapt, n‘ar fi putut să fie apărat de gu­vernul român, chiar de ar fi vrut să-l apere“. Și încheie — plus humane quam po­etice: „îmi datoram mie însumi și a­lor mei să nu mă pun in această situație“. Tradusă, acum, pe limbă respirată, explicația aceasta înseamnă: gradul de colonel cu care fusesem asimilat, mă u­­milea­m de aceea, indiferent de nevoia ce simțea patria ca săi îndeplinesc. cam lepădat, fiindcă mi-e mai scump amorul meu propriu de­cât interesele țării; dacă, totuși, ași fi avut un pic de nădejde, să fiu util, în Moldova, ași fi păstrat slujba de consilier juridic, cum au păstrat-o atâția alții, dar nu m‘a in­vitat nimeni să‘mi fac datoria, nu mi s‘a pus la dispoziție un vagon-lu­s și mă datoram mie și alor mei, să nu cumva să mă mișc din București. Această apărare, chiar pentru românii cari nu știu că cei cari legitim s-ar nu­mi „ai lui Stere“, sunt la Iași, nu în... Ploești — această apărare abilă amin­tește pe evreiul, care spunea la jude­cată, că reclamantul nu i-a împrumutat nici o oală; că, împrumutându-i-o i-o dedese spartă — și că el, pârâtul, i-a restituit-o, deja în bună stare pe urmă... N. R. — Fragmente din „Porcii“, im­presii din timpul ocupației, volumul II pas, 182-183 i: Sä fim lo girls... Pagini de ajttraj balk­aro-Hagiar Ziarele bulgare și ungare a­­nunță cu lux de amănunte în­­cheerea noului pact de arbitraj ce a avut loc săptămâna trecută, între Bulgaria și Ungaria. Fără a cunoaște textul, dar ba­zați pe unele comentarii ale zia­relor popoarelor contractante, ne vom permite a trage unele con­cluzii.In timp ce bandele de comita­­gii bulgari atacă pe teritoriul iugoslav, înăsprind relațiile bul­­garo-iugoslave și așa destul de reci, în timp ce neînțelegerile greco-bulgare continuă. Bulgarii Indice­xact cu Ungurii, popor tot așa de liniștit și doritor de pace ca și primii,o dovadă eloc­ventă, ultimele manifestări­ ale vecinilor noștri de peste Tisa și mai ales des repetata formulă ,,revizuirea tratatelor“. Și atunci când popoarele con­tractante sunt vecinii noștri cari nu lasă să le scape nici o ocazie de a ne ataca într’o formă sau alta, credem că o problemă des­tul de importantă, pentru noi, se ridică — și anume: ce atitudine va trebui să luăm față de aceas­tă legătură bulgaro-ungară? Pactul a fost încheiat pe o pe­rioadă de cinci ani, și litigiile intre cele două popoare nu vor fi soluționate pe cale diplomati­că, ci printr-o Comisiune de Con­­ciliare, iar arbitrajul va fi un mijloc de soluționare a chestiu­nilor de ordin juridic. Comisiunea de Conciliare va avea un caracter permanent și arbitrajul va fi asigurat fie de către un tribunal, ad-hoc, fie de către Curtea Permanentă de Jus­tiție Internațională, sesizată fiind de părțile contractante. Căutând să explice motivul care a determinat încheerea pac­tului, ziarul ,,La Bulgarie" scrie: ,,Complexitatea și varietatea ra­porturilor între popoare sunt de așa natură încât ciocnirile de in­terese și conflictele de orice na­tură sunt aproape inevitabile astăzi", deci iată motivul, întă­rirea celor cu aceleași revendi­cări ca o sfidare a tuturor clau­zelor din tratate. La observația că era naturală o apropiere între Unguri și Bul­gari când între ei domnește o ,,prietenie străveche" adăoga și perturbările noi vom ce sunt cauzate de aceste două popoare — mai ales după marele războiu. Spre a căuta să deruteze opi­nia publică mondială, gazeta bul­gară, care se așteaptă la critici în legătură cu noul pact, adaogă: „Opinia publică, s’a obișnuit din ce în ce mai mult a calomnia“ — deci atunci când cauți să arăți dedesubturile sau citești adevă­rul printre rânduri atunci... ca­lomniezi. Atât ziarele bulgare cât și cele ungurești salută cu satisfacție această apropiere și, pentru a ne face o idee mai precisă asupra scopul ce se urmărește prin acest nou pact, vom reproduce un fragment din ziarul „Nemzeti­ Ujsag“ . După războiul mondial, învin­gătorii au arătat față de Bulga­ria aceeaș nedreptate și cruzime ca și față de Ungaria, iar neno­rocul comun a apropiat aceste două națiuni. Bulgarii ca și Ungurii cred cu convingerea în repararea nedrep­tații ce au suferit. Bulgaria a meritat încrederea Europei, și tratatul cu Ungaria va contribui în mod sigur la în­tărirea acestei încrederi“. Nu știm care ar putea fi aceas­tă întărire a încrederii, dar ceea ce ar trebui să ne preocupe pe noi ca Români este să fim veșnic gata — azi mai mult ca oricând — căci noua legătură bulgaro­­ungară ne-ar putea procura multe surprize.Se aduce la cunoștința persoa­nelor cari au aderat la organiza­ția „Vlad Țepeș“ că în fiecare Miercuri la orele 7 seara va avea loc un schimb de vederi între toți prietenii acestei mișcări. Direcția ziarului „Epoca“ ne-a pus la dispoziție saloanele sale din Calea Victoriei No. 33. Secretariatul Organizației „VLAD ȚEPEȘ"

Next