Epoca, august 1929 (nr. 148-174)
1929-08-01 / nr. 148
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No 33 Reclame *i inserții Se primesc la adorația ziarului și la toate agențiile de publicitate T Rasa»? TOKI: Telefon 362jio SFars's* mmM nuPESci - Director: Gr. N. NUPESCD ; Vina d-lui Stere PRIMII PI CARE PORNII Către tinerime Un ziar din provincie publică amănunte despre organizarea ligii „Vlad Țepeș“ într'un însemnat oraș din țară, indicându-i pe conducătorii mișcării precum și adresa secretariatului local. Ținem din primul moment să oprim asemenea încercări. Mișcări politice, cari la început au fost susținute de entuziasmul curat al maselor populare, au produs cele mai triste decepții din cauza oamenilor care s’au folosit de dânseie. Scopul nostru este prea înalt ca să pășim și noi pe calea aceasta, creând o înjghebare politică aidoma celor existente. Timpul nu ne sperie. O mișcare așteptată de zece ani, poate să întârzie încă un an realizarea ei. Oamenii cari în o conduc atât la centru cât și în provincie, trebue să fie adevărați apostoli, iar nu profesioniști politici. Trebue să ne explicăm bine. Nu avem absolut nimic de zis împotriva persoanelor care au constituit filiala Ligii „Vlad Țepeș“ de care vorbim. Există o puternică presumție că ele sunt elemente de chiterosafie, deoarece li s’a spus destul de limpede să nu aștepte nici un avantaj personal de la mișcarea noastră. Nu e mai puțin adevărat, că modul lor de a se constitui, este în flagrantă contrazicere cu dorința exprimată de marea majoritate a aderenților mișcării noastre, cari nu se mulțumesc cu presumții ci cer realități. Acest avânt, care a împins atâtea sufletele curate spre noi, nu suferă nici o tranzacție cu metodele de altă dată. Vom veghea, că să păstrăm flacăra idealului lor neatinsă. Putem să nu izbutim, dar m’avem dreptul să ne abatem dela drumul pe care am pornit. DR. N. FILIPESCU «Solidarizarea generalilor senatori de drept cu gestul generalului Prezan dă d-lui Stere o importanță pe care deputatul basarabean nu o merită. Aceasta provine din faptul că cestiunea a fost deplasată spre a se evita discuția pe adevărata ei față. D-l Stere chiar răspunde producând o dublă absolvire, una prin lipsa de urmărire și alta prin sentința dată, se pare, de defunctul rege-Dacă ultima absolvire trebuie primită sub beneficiu de inventar, prima e reală căci nimeni nu poate fi condamnat fără apărare. Legal, dar, d. Stere este un cetățean onorabil. Dar în fapt? In ce mă privește, declar cu mâna pe cruce că d. Stere nu e vinovat, că nu putea fi condamnat și nu trebuia nici judecat, cum s’a și făcut. Este de Stere trădător? Evident, nu. Trădător este omul care, cumpănind interesul său cu cel al patriei, sacrifică cel din urmă celui dintâi. Ca să fie delict, trebue să fie intenția, căci actele noastre nu trebuesc judecate după ele înșile ci după intenția autorului. E diferență între omorul prin imprudență și crima de tâlhărie cu omucidere. Este incontestabil că d. Stere nu a căutat un interes personal în toată conduita sa. Este cert că sfătuindu-i pe soldații români să treacă de partea dușmanului, el era convins că-și servește țara. Intenția lipsind, crima e inexistentă și vina nulă. Stere este un inconștient, speță de animal mult mai periculoasă decât cea numită canalie, probă faptele lui Sturza și altor spirite rătăcite în marea masă a mișeilor cari, cu știință și folos, au trădat țara și neamul. Trebue însă să distrugem. Eminescu, în profunda lui cugetare, chema pe Țepeș să-i adune și să le dea foc, dar cerea să-i despartă întâiu și să-i închidă într’o casă de nebuni și o pușcărie. Nebunia are diferite forme, din care cea mai periculoasă e inconștiența, căci apare sub forma normală o minte lipsită de discernământ din cauza unei hypertrofii a egoismului, care împedică orice analiză obiectivă. Inconștiența seamănă cu două picături de apă cu convingerea adâncă, cu diferența numai în modul de achizițiune-Convingerea se câștigă prin cercetare amănunțită, prin încercare cu experiențe și prin schimb de idei și argumente cu alte spirite, pe când inconștientul apucă pe o cale fără să știe nici el pentru ce. Calitatea esențială a convinsului ca și a inconștientului este intransigența, dar o deosebire îi desparte complect. Convinsul nu transige cu ideile sale, dar nu le impune, ci caută să le expună spre a fi adoptate, pe când inconștientul dă foc sumei pentru a-și impune ideile. Priviți pe Neron -dând foc Romei, priviți Inchisiția arzând oamenii în numele Domnului, răstignit el însuși de minți inconștiente. Priviți pe Stere trimițând jurnale infame pe front, priviți pe Sturza și alții. Priviți pe Rascu schingiuind țara ca să revalorizeze coroana greco-slovacă, priviți pe Vintilă Brătianu ruinându-și neamul ca să revalorizeze leul, cu toate că unii pretind că cel din urmă aparține altei clase căci ruina neamul ca să-și procopsească neamurile politice. Priviți în fine pe d. Maniu îmbătat de succesele populare și decis să opereze țara și neamul după rețetele sale tocmai când biata țară abia mai răsuflă în urma experiențelor altor inconștienți. Speța e foarte periculoasă, mai ales că maladia e contagioasă. Maniu și Stere se iau în br^tțe, ambii inconștienți de monstruoșitatea gestului: representantul românismului ardelean cu representantul puterilor centrale cari au luptat pentru menținerea robiei și cari vor mai lupta poate pentru reînființarea aceleiași robii. In fața unor asemenea gesturi nu rămâne decât vorba Mântuitorului. Iartă-le lor, Doamne, că nu știu ce fac. Dacă însă nu e vină unde nu e intenție, dacă nu poate fi condamnare unde nu e vină, nu resulta că nu trebue apărare unde e atac. Microbii nu sunt vinovați când ne atacă, dar profilaxia se impune nu ca pedeapsă pentru nevinovați, dar ca apărare generală. Iată cum trebue privit cazul d-lui Stere, caz cu atât mai grav cu cât el a molipsit un întreg partid, care în inconștiența lui se crede chemat a reface nu numai țara dar însuși neamul întocmai ca baba care se piaptănă când arde casa. Nu importă dacă d. Stere e vinovat sau nu, dar d. Stere e inconștient, de vreme ce o viață de om nu a aflat acest adevăr, că desbinarea elementar duce sigur la prăpastie pe când rătăcirea drumului deși poate costa mult, tot are leac. Un om întreg, când experiența îi infirmă așa de brutal prevederile cum s’a întâmplat d-lui Stere, își pune cenușă pe cap și se abține de a mai oferi consilii. D. Stere nu numai că nu abține dar vrea din nou să ne se impună prețioasele sale vederi. După ce a contaminat Basarabia, după ce a întins molima în partidul național-țărănesc, nebunia colectivă tinde să cuprindă țara întreagă. Iată de ce se impune mobilizarea conștiinților, iată de ce nu numai Stere dar toți bolnavii, și cu ei canaliile care-i exploatează, trebuesc puși la carantină. Unde ești tu, Țepeș Doamne? Gestul generalilor senatori nu poate avea altă interpretare, căci nu se poate pune în cumpănă departe d. Stere cu goliciunea lui de spirit, cu nici unul, necum cu mai mulți dintre eroii noștri naționali. Când cel mai incult soldat a avut inttuiția solidarității naționale, nu se poate compara nici el cu inconștiența omului cult care a putut crede că unul singur poate mai mult decât toți laolaltă.Dacă însă gestul generalilor pare exagerat când e raportat la dutere, el e insuficient față de inconștiența politicianilor noștri cari se ceartă pe țuică atunci când patria geme sub scalpelul chirurgilor incapabili. Știm însă că toți voesc și vor continua a-și face datoria până la capăt. Noi nu permitem a le da sfaturi inutile. A. Periețeanu twill Ne plecăm cu profund respect în fața sicriului celei care a fost Clara Maniu, unul dintre exemplarele rare ale femeei române din Ardeal, animată de profunde sentimente patriotice, luptătoare neînfricoșată, entuziastă, stăruitoare. Cei cari au ținut nestinsă forța românismului în Ardeahul încătușat, am fost sprijiniți în luptele ce duceau de mamele, de soțiile, de surorile lor, — și istoria politică a Ardinlului e înobilată de participarea femeei române care, cu egal curaj, a înfruntat urgia stăpânitorilor de eri. Clara Maniu, mama primului ministru, a fost una dintre aceste femei cărora românismul le datoreasă recunoștință. In decursul vieții sale ea a fost o soție și o mamă virtuoasă. Bar a fost și o româncă în accepția cea mai nobilă a cuvântului. A fost o colaboratoare și sprijinitoare devotată și bravă a luptătorilor pentru dezrobirea Ardealului, suferind cu fruntea senină loviturile dușmanilor. Durerea celor strânși astăzi în jurul sicriului Cicirci Maniu, împărtășită de românii de pretutindeni. Starea sanatasă d-lui Defecare se infcuMtalește Paris 30 (Rador). — Starea sănătăței d-lui Poincaré continuă a fii satisfăcătoare D. Poincaré continuă să vadă corespondența ce primește Azi a primit mai multe vizite. E»10 Numărul șomerilor din Anglia Londra 30 (Rador). Numărul șomerilor la 22 iulie anul acesta, se ridică la 1.122.600, prezentând astfel o scădere a numărului lor față de săptămâna precedentă de 15.065 și 160.334, față de luna corespunzatoare a anului trecut liciu farsă și minciună politică Modestul cetățean care nu are altă posibilitate de a-și face educația civică și de a se pregăti pentru viața publică, dacă nu mai mult, cel puțin pentru exercitarea dreptului electoral, din cetirea gazetelor nu poate ajunge decât la pervertirea simțului critic și în imposibilitate de a discerne binele de rău, de a distinge și de a extrage adevărul din toate părțile. Nu numai cetățeanul umil și insuficient pregătit pentru viață și pentru exercitarea drepturilor sale cetățenești, dar și visul cu oarecare pregătire intelectuală și cu o mai bună situație socială, adesea ori abia discerne faptele și foarte arare ori este în măsură a vedea de care parte este dreptatea și a trage logica firească din realitățile ce-l înconjoară. Ceea ce dovedește că la noi faptele politice și alegațiunile celor ce se fac purtătorii de cuvânt a acestor fapte, nu sunt bazate pe onestitate ci pe afirmațiuni false și pe mistificări Citeam mai deunăzi un articol din „Viitorul“. Vorbind de monumentele istorice din întreg cuprinsul țărei, cari se năruesc și cad în ruină, ziarul „Viitorul“, cu cinismul ce-l caracterizează, afirmă că e nespus de trist să privești cum aceste vechi monumente cu ziduri crăpate, cu coperișuri putrezite, cu tencueli descoperite, au încremenit, așteptând melancolice gestul salvărei, binecuvântarea darnică a unui ctitor. Și dându-se la oamenii politici ai regimului, cari ne guvernează azi țara, îi persiflează și îi dojenește, pentru indiferența cu care privesc năruirea acestor monumnete istorice, relicve scumpe ale unui curat trecut românesc. Și mai departe, ziarul „Viitorul“ scrie : Și cât de lesne s’ar găsi fonduri dacă oamenii statului ar dovedi ceva mai mult respect față de ctitoriile istorice decât pentru meschinele și egoistele lor interese actuale“. Cetind aceste rânduri, nu știi ce sentiment să încerci, să te revolți sau să râzi din toată inima. Ca să zică, monitorul partidului care a guvernat cel mai mult această țară, cu oamenii cei mai bogați, cu profitorii cei mai mulți și cu îmbogățiții de război cei mai numeroși, vine și declară fără nici o pudoare, că foarte lesne sar găsi fonduri daca oamenii statului ar dovedi ceva mai mult respect față de astfel de relicve ale trecutului, mai mult decât pentru meschinele și egoistele lor interese politice, ca și când acești oameni ai statului, ar fi cei veniți din lună »an din . íjJ«***.. Marte și n’ar fi în majoritatea lor, cei din partidul național-liberal care ne-au guvernat țara atâta amar devreme. Iată cum se face educația cetățenească la noi în țară și iată cum eterna, farsă și minciună politică, este încă de actualitate. Dacă pentru cetățeanul luminat care are posibilitatea de a face tirajul celor ce citește în ziare și de a se edifica, de care parte este adevărul și dreptatea, pentru umilul cetățean, care n’are la îndemână o inteligență rutinată și o experiență politică, minciuna și ipocrizia partidelor politice, învechite în apucături bizantine, îl derutează și-l vioiază și aceasta în detrimentul țărei, care nu se poate încă sustrage desubt tirania minciunei și farsei politicianiste. C. N. MOTRENI Ce se poate face in Basarabia Ce se poate face și ce este neapărat de făcut, este întrebarea zilnică a oricărui bun român. Răspunsul e foarte ușor, dar greu de înfăptuit, căci este de necontestat nevoia de o cât mai riguroasă administrație românească. Te cuprinde jalea când auzi încă vorbindu-se, în prefecturi și primării rusește, încă se mai văd firme rusești. Numeroasele atacuri de bandiți ce mișună în Basarabia, indică, în ciuda celor ce cer desființarea jandarmeriei, că din contră trebue să se complecteze posturile de jandarmi în totalitatea lor, căci astăzi în majoritatea lor, ele sunt lipsite de personal și pe deasupra unui șeif de post girează și al 2-lea post cu 3-4 comune. E necesar de asemenea să se mărească numărul de școli românești și, fără a fi șoviniști, să nu se mai permită coruri rusești ori vecernii în rusește în bisericile românești, căci astfel se întreține vrajba și nerespectarea noului calendar, asupra căruia ar fi timpul să se înceteze orice discuție. Este, așadar timpul să dispară imediat toate firmele rusești, fapt ce s’a mai cerut și în trecut și să se interzică vorbirea rusă în localurile de stat românești. Să se pună subprefecți și primari numai români, deoarece în mare parte se mai văd și azi în aceste funcțiuni elemente cu terminațiunea rusă ori bulgară „of“ și, ce e mai bizar, e că unii nu știu o iotă românească deși au avut tot timpul să învețe. Este neapărată nevoie să se numească în posturile de prefecți elemente de valoare, de preferință din foști militari, coloneii și generali. Cam pe lângă că se pricep în administrație, sunt și buni organizatori și adevărați gospodari de care e nevoie mai ales în Basarabia și în județele de frontieră. Un astfel de prefect ori inspector administrativ va găsi el însuși în departamentul său, ori în regiunea sa, un câmp de activitate vast și multe de îndreptat. El nu va căuta să complacă minoritarilor ori unei singure fracțiuni politice ci tuturor cetățenilor și organizațiilor existente. El nu va satisface gustul fiecăruia ci va respecta litera regulamentului și a legii. Politica trebue, s coasă din cuministrație. Numai atunci se va avea o bună administrație, fapt ce se impune actualmente mai mult decât oricând. UN BASARABEAN rafimenfel ocfionei autonomiste din Alsacia șS lorena Paris 30 (Rapor) t- Le Temps, subliniază într’un articol publicat azi, că cu toată acțiunea autonomiștilor, limba franceză pătrunde încetul cu încetul, însă simțitor, în toată Alsacia șioiena. Rapoartele ispectorilor școlari, arată că certificatele de studii liberale în ultimii ani, în ce privește limba franceză, sunt foarte satisfăcătoare, și că lecțiile de franceză sunt frecventate asiduu de elevi. Buraiana De curând, parlamentul italian a avut a se ocupa de birovcrația țării lor, cu care ocazie, s-au putut afla lucruri cu adevărat interesante. Așa, în elogiul adus de d. Mussolini, birocrației italiene, am aflat că regatul Italiei, plus coloniile, inclusiv administrațiile comunale județene și provinciale, poștă, căi ferate, armata și muncitorii din uzinele statului, sunt în număr de 500.535, din care doar 59.000 formează birocrația propriu zisă. Am mai aflat că, în șapte ani, de când datează regimul fascist, pe întinsul Italiei și al coloniilor sale, din tot aparatul acesta enorm numai șase salariați ai Statului, au comis fapte nedemne, adică fraude. Adică, mai puțin de unul pe an , Mussolini a socotit că este cazul să se mărească din nou salariile. Dar, de la raportorul legii, am aflat lucruri tot așa de demne de reținut, înainte de augmentarea aceasta a salariilor, Statul italian cheltuia 5 miliarde și jumătate cu salariații săi. De acum înainte, îl va costa 6 1/4 miliarde, la care, dacă adaugăm 1.1/4 miliarde lire pensiile, constatăm că cheltuiala totală a Italiei, cu personalul său, este în total 7.1/2 miliarde lire italiene, adică 28% din bugetul său actual. Din cei 500.335 impiegați, 227.693 aparțin căilor ferate, poștei, regiei diverselor întreprinderi industriale ale și Statului, armata cu 156.662 de salariați, magistratura cu 8905 persoane, corpul profesoral de Stat 14.115, lucrătorii din Arsenalele statului, 33.000 și numai 59.595 funcționari aparțin birocrației propriu zisă. E de notat că, din cele 6.1/4 miliarde salarii, 2 miliarde șase sute de mii privesc căile de comunicații și armata, 1.1/2 miliarde lire italiene. Rezultă deci că armata și căile de comunicații, absorb două treimi din totalul salariilor prevăzute în bugetul Italiei, ceea ce indică clar tendința guvernului fascist de a avea o armată puternic încadrată și căi de comunicații cât mai desăvârșite. Guvernul fascist, se poate lăuda că a ajuns acest obiectiv. P. T. VIFOR Tie, Scumpă fard, puterea mea de manca și puterea mea de iubire. Nicolae liipesc ® Sensibilitatea unei țări față de ideile noi și regeneratoare se măsoară cu gradul de sensibilitate al tinerimei. Secolul al XX se închină tinerimei. Bătrânii, ne asigură Bacon, fac prea multe discuțiuni, se consultă prea mult, riscă prea puțin, regretă prea repede, procedează rar în momentele propice și se mulțumesc cu succese mediocre: înainte, respectul bătrâneței, prima greutatea rațiunei și bătrânețea constituia un drept intransibil, tinerețea valoroasă și plină de elanuri trebuia să aștepte greutatea anilor de plumb. Azi umanitatea s’a convins că entuziasmul a făcut totul în omenire și entuziasmul aparține tinereții. Mussolini este prințul tinereții și cabinetul său din Chigi celebrează cultul ei, despre care spune că : „ascultă cu bucurie, muncește cu rapiditate și dragoste“. Un progres social nu se face decât cu o continuă adaptare la noile necesități. Cum vreți ca bătrânii învechiți în principii, transformați in automate, trăind într’un timp ce nu mai seamănă cu acel al tinereții lor să nu bareze progresul. Bătrânii sunt neadaptabili. Guvernele gerontocrate, debile și fără nerv au opus în continuu un veto categoric curentelor moderne care aparțineau tinerimei. Țările care s-au prăbușit, au fost totdeauna stăpânite de guverne letargice, de bătrâni cu aripi de plumb. Țara noastră este țara cea mai bogată în tinerime.. Și avem cel mai mare număr de tineri intelectuali. Raportând numărul studenților la numărul populației după recenta statistică România ajunge prima țară din lume ca număr, având 1800 de studenți la 1 milion de locuitori, bătând Germania,Anglia și Franța« Suntem cea mai prolifică țară, această privință. Și tinerimea noastră n’a vorbit încă. Ideile învechite, care hrănesc toate partidele fac să cadă toate în aceiaș groapă și junimea românească rămâne cerșetoare bătând cu desnădejde la toate porțile. Proletariatul intelectual este proba. Menirea nouei generații este să mântuiască țara de relele care nu i-au contaminat încă. Mussolini arătat numai că Italia nu va fi mult a timp țara lui Boccacio, țară voiajurilor de nuntă și a răsfățaților în „dolce far niente“. Noi să arătăm că nu suntem țara necinstei, a bacșișului, a snobismului infect și a imitațiunei fără valoare. Căci sub această aparență meschină și în acest decor mizerabil ne cunoaște străinătatea. S’a spus că tinerimea este flacăra unei țări, iar bătrânii sunt cenușa. Nu vă voalați deci fața, țara vă dă cuvântul și organizația „Vlad Țepeș“ vă întinde cu convingere mâna. Tineri, România este a voastră ! THEO MARTINESCU ASAU Pagini de actualitate confesiun de ARCHIBALD Nu veți crede când va vai spune, cei cari nu sunteți în curent cu literatura politică a epocii, că Stere,* se simte dator, la 1 Martie Nid, sa explice ziarelor din Iași pentru ce a rămas în București la 20 Noembrie 1916. Nu e așa că nu credeți? Și e natural, întrucât toată lumea a văzut pentru ce a rămas — iar cei cari nu știu, n‘au decât să se uite la ce face ca să‘și explice lămurit. Cu toate astea, aliatul de astăzi a lui Schulder deslușește că n‘a plecat din Capitală întâiu, pentru că atribuțiile lui de „consilier juridic“ asimilat cu gradul de colonel, se mărgineau „la obligațiunea de a se întâlni, din când în când, cu lacheii din palatul regal“, al doilea pentru că „nu a avut nici un pic de nădejde să fie util în Moldova“, unde altfel, ar fi făcut totul ca să se ducă, „deși nu‘i s-a făcut NICI O INVITAȚIE până la sfârșit“ și nu a avut nici un mijloc asigurat de transport, „în acele vremuri când locurile în tren trebuiau luate cu asalt și cu primejduirea vieții și al treilea, pentru că, „în situația, în care se afla în acel moment, ar fi fost absurd să se fi dus în Moldova, sub stăpânirea Rusiei țariste, cu care nu lichidase socotelile din timpul revoluției din 1905 și când de fapt, n‘ar fi putut să fie apărat de guvernul român, chiar de ar fi vrut să-l apere“. Și încheie — plus humane quam poetice: „îmi datoram mie însumi și alor mei să nu mă pun in această situație“. Tradusă, acum, pe limbă respirată, explicația aceasta înseamnă: gradul de colonel cu care fusesem asimilat, mă umileam de aceea, indiferent de nevoia ce simțea patria ca săi îndeplinesc. cam lepădat, fiindcă mi-e mai scump amorul meu propriu decât interesele țării; dacă, totuși, ași fi avut un pic de nădejde, să fiu util, în Moldova, ași fi păstrat slujba de consilier juridic, cum au păstrat-o atâția alții, dar nu m‘a invitat nimeni să‘mi fac datoria, nu mi s‘a pus la dispoziție un vagon-lus și mă datoram mie și alor mei, să nu cumva să mă mișc din București. Această apărare, chiar pentru românii cari nu știu că cei cari legitim s-ar numi „ai lui Stere“, sunt la Iași, nu în... Ploești — această apărare abilă amintește pe evreiul, care spunea la judecată, că reclamantul nu i-a împrumutat nici o oală; că, împrumutându-i-o i-o dedese spartă — și că el, pârâtul, i-a restituit-o, deja în bună stare pe urmă... N. R. — Fragmente din „Porcii“, impresii din timpul ocupației, volumul II pas, 182-183 i: Sä fim lo girls... Pagini de ajttraj balkaro-Hagiar Ziarele bulgare și ungare anunță cu lux de amănunte încheerea noului pact de arbitraj ce a avut loc săptămâna trecută, între Bulgaria și Ungaria. Fără a cunoaște textul, dar bazați pe unele comentarii ale ziarelor popoarelor contractante, ne vom permite a trage unele concluzii.In timp ce bandele de comitagii bulgari atacă pe teritoriul iugoslav, înăsprind relațiile bulgaro-iugoslave și așa destul de reci, în timp ce neînțelegerile greco-bulgare continuă. Bulgarii Indicexact cu Ungurii, popor tot așa de liniștit și doritor de pace ca și primii,o dovadă elocventă, ultimele manifestări ale vecinilor noștri de peste Tisa și mai ales des repetata formulă ,,revizuirea tratatelor“. Și atunci când popoarele contractante sunt vecinii noștri cari nu lasă să le scape nici o ocazie de a ne ataca într’o formă sau alta, credem că o problemă destul de importantă, pentru noi, se ridică — și anume: ce atitudine va trebui să luăm față de această legătură bulgaro-ungară? Pactul a fost încheiat pe o perioadă de cinci ani, și litigiile intre cele două popoare nu vor fi soluționate pe cale diplomatică, ci printr-o Comisiune de Conciliare, iar arbitrajul va fi un mijloc de soluționare a chestiunilor de ordin juridic. Comisiunea de Conciliare va avea un caracter permanent și arbitrajul va fi asigurat fie de către un tribunal, ad-hoc, fie de către Curtea Permanentă de Justiție Internațională, sesizată fiind de părțile contractante. Căutând să explice motivul care a determinat încheerea pactului, ziarul ,,La Bulgarie" scrie: ,,Complexitatea și varietatea raporturilor între popoare sunt de așa natură încât ciocnirile de interese și conflictele de orice natură sunt aproape inevitabile astăzi", deci iată motivul, întărirea celor cu aceleași revendicări ca o sfidare a tuturor clauzelor din tratate. La observația că era naturală o apropiere între Unguri și Bulgari când între ei domnește o ,,prietenie străveche" adăoga și perturbările noi vom ce sunt cauzate de aceste două popoare — mai ales după marele războiu. Spre a căuta să deruteze opinia publică mondială, gazeta bulgară, care se așteaptă la critici în legătură cu noul pact, adaogă: „Opinia publică, s’a obișnuit din ce în ce mai mult a calomnia“ — deci atunci când cauți să arăți dedesubturile sau citești adevărul printre rânduri atunci... calomniezi. Atât ziarele bulgare cât și cele ungurești salută cu satisfacție această apropiere și, pentru a ne face o idee mai precisă asupra scopul ce se urmărește prin acest nou pact, vom reproduce un fragment din ziarul „Nemzeti Ujsag“ . După războiul mondial, învingătorii au arătat față de Bulgaria aceeaș nedreptate și cruzime ca și față de Ungaria, iar nenorocul comun a apropiat aceste două națiuni. Bulgarii ca și Ungurii cred cu convingerea în repararea nedreptații ce au suferit. Bulgaria a meritat încrederea Europei, și tratatul cu Ungaria va contribui în mod sigur la întărirea acestei încrederi“. Nu știm care ar putea fi această întărire a încrederii, dar ceea ce ar trebui să ne preocupe pe noi ca Români este să fim veșnic gata — azi mai mult ca oricând — căci noua legătură bulgaroungară ne-ar putea procura multe surprize.Se aduce la cunoștința persoanelor cari au aderat la organizația „Vlad Țepeș“ că în fiecare Miercuri la orele 7 seara va avea loc un schimb de vederi între toți prietenii acestei mișcări. Direcția ziarului „Epoca“ ne-a pus la dispoziție saloanele sale din Calea Victoriei No. 33. Secretariatul Organizației „VLAD ȚEPEȘ"