Epoca, noiembrie 1929 (nr. 227-252)
1929-11-01 / nr. 227
REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, GAlaEA VICTORIEI No 33 Reclame $1 inserții Se primesc la ad trația ziarului și la toate agențiile de publicitate Vineri 8 Noembrie 1929 Telefon 362)10 ATA MI 101M UNESCO Director: Or N. fILIPESCI) Tie, Scumpă fără, puterea mea de munca și puterea mea de iubire. Nicolae filipescu tocmai momentul... D. general Averescu a organizat o defilare pe străzile Capitalei. Voia să demonstreze că partidul său există. D. general Averescu e în opoziție și poate întrebuința și vremea și energia colaboratorilor săi, pentru scopuri cari i se par nimerite. Dar îndată după manifestația averescană se anunță una de și mai mari proporții a partidului național-țărănesc. Ideea este a d-lui D. R. Ioaniescu. Deținătorul strapontinului de la interne vrea să arăte că merită mai mult decât atât, întrucât d-sa poate organiza un cortegiu și mai lung de căruțe țărănești. La d. D. R. Ioanițescu ideea aceasta era fatală. O așteptam, eram siguri că va veni. De mirare este că d. Maniu a acceptat această idee. Ni se spune că mai mulți miniștri ar fi ironizat propunerea ionițească și s’ar fi pronunțat hotărât împotriva ei. Până la urmă însă dorința etalării șirurilor rurale pe străzile Capitalei va învinge, și vom afla astfel că partidul naționalțărănesc n’a perdut nimic din vechea sa popularitate. S’a hotărât ziua de 10 Noembrie pentru această mare demonstrație. In curând se va deschide și circul Sidoli, vor veni apoi sărbătorile Crăciunului. Capitala nu se va putea plânge că nu se distrează... Iar în cercurile mai înalte ale conducerii guvernului, nu ne aflăm în fața unor mai puțin interesante exibiții. D. Vaida și-a adus aminte de o deviză mai veche a d-lui Maniu: „ne vom îngropa tot mai adânc în pământul Ardealului“, și s’a retras și d-sa dincolo . Raționamentul d-lui Vaida este simplu: ce de, ceea ce a izbutit altădată d-lui Meniu față de alții, nu i-ar izbuti azi d-sale față de d. Maciu ? Și cu toate chemările elocvente ale șefului „care singur este în drept să hotărască“, d. Vaida rămâne în Ardeal. Noi credem că până la urmă d-sa se va întoarce, fără condiții. E o butadă care nu poate ține prea mult sub pedeapsa dărâmării întregului edificiu guvernamental. Dar și așa spectacolul a durat prea mult. Neîngăduit de mult. E oare o situație de huzur general care îngădue să se subordoneze totul problemei raportului de forțe ? Nu vom spune că această problemă nu este foarte interesantă. Care ramură va învinge în partidul care s’a declarat omogen și indivizibil pentru a se dovedi repede o înjghebare de acute adversități ? Până unde va împinge energia, și până unde abilitatea tergiversărilor I. Maniu ? Atâtea și atâtea chestii de amuzament al vieții politice. Dar toate acestea închid drumul activității de guvern. In pălălaia zgomotoasă de vreascuri ude certurilor pentru precizarea raportului de forțe, interesele vitale ale țărei sunt aruncate într’o depărtată penumbră. Uităm până și ceea ce avem de apărat la masa marilor sfaturi europene. Și mai uităm, uităm prea des și cu prea multă obstinație că țigănia aceasta permanentă a intereselor personale și a predominării de loterie, scade ideea de autoritate a statului. După cum uităm, că din jocul acesta repetat de-a cortegiile rurale cât mai numeroase pornite spre București, ar putea izvorî odată și pofta unui cortegiu rural de inițiativă proprie care să întrebe pe politicianii tuturor partidelor: — Ce-ați făcut cu țara noastră ? Umbre și lumini Se anunță serbări de centenar și la Brăila. E o maladie. Daca nu s’a putut oferi agricultorilor credite, li se oferă în schimb discursuri. E o complectare a epistolelor d-lui Mihalache. Mizilul și Piodul Ileaei n’au nici un centenar de sărbătorit ? Căci d. D. R. Ioanițescu are discursurile gata... * „Dreptatea“ dă o notă bună partidelor politice de opoziție pentru atitudinea lor în chestiile de politică externă. Ce păcat că această notă bună nu poate fi dată și guvernului. D .D. R. Ioanițescu declară solemn că nu vrea decât departamentul muncii, meni în partidul pentru care, unnațional-țărănesc n’are pregătirea d-sale. Modestia d-lui D. R. ne emoționează. Aproape am cere d-lui Maniu s’o facă și pe asta. N’ar fi nici prima greșală, nici ultima. Dar ce stricăm noi dacă domnii colegi ai d-lui D. R. nu î vor decât în calitate de posesor al unui stanpontin. Lumea e așa de rea.. Generația viitoare însă, va recunoaște desigur, marile calități ale d-lui Ioanițescu. Aceasta a fost totdeauna soarta oamenilor mari... « Oficiosul guvernului afirmă că agricultura a fost înviorată, grație ultimelor măsuri luate. Agricultorii însă, ingrați, sunt de altă opinie. Politica, infama politică, a pătruns în toate straturile sociale. E o otravă care trebue combătută cu ultima energie.ft Un comunicat oficial explică de ce ministerul de finanțe a închiriat un imobil al d-lui D. R. Ioanițescu. Nu ne-am ocupat de această chestie. Firește că dacă d. D. R. Ioanițescu este singurul om competent pentru ministerul muncii, ministerul de finanțe trebuia să-i închirieze casa. După unele percepte nu poți fi ministru și contractant în acest timp cu statul, cel puțin așa pretinde eleganța... engleziască. Dar d. D. R. nu este omul care să fie seamă de asemenea nimicuri britanice . SATRAP Față de evenimentele în curs, care nu exclud izbucnirea unei crize de guvern, am căutat să cunoaștem punctul de vedere al celor două tabere, adresându-ne factorilor cei mai autorizați ai ambelor grupe. PUNCTUL DE VEDERE ȚĂRĂNIST Fruntașul țărănist căruia neam adresat ne-a spus următoarele : Acum un an când s’a constituit guvernul, am fost completamente desconsiderați de d. Maniu. Toate portofoliile importante au fost acaparate de naționali. Președenția, internele, externele, finanțele ca și majoritatea portofoliilor au intrat în lotul lor. Am fost nevoiți să ne înclinăm față de împrejurări. Un an întreg am răbdat. Pe măsură ce vremea trecea tendința de acaparare colegilor noștri ardeleni, se întărea. Au numit un ardelean la poștă, altul la căile ferate. Ministrul de justiție primea adevărate injoncțiuni din partea Comitetelor electorale din Ardeal de a face cutare sau cutare numire politică în magistratură. Alegerea Regentului a fost un ultim gest de indelicateță la adresa noastră din partea șefului guvernului. « Suntem sătui de a duce întreaga povară a guvernării în spinare pentru ca alții să profite. Cu prilejul remanierei, am spus limpede d-lui Maniu că situația de până acum nu poate dăinui. Nici unul din reprezentanții noștri în guvern nu s’a făcut de râs, nici unul din ei n’are nevoe de a proptea pentru a-și conduce departamentul. Este revoltător să vezi pe unii neputincioși dându-și aere de conducători. Romanii sa jse baza proporției de până acum nu se va face. PUNCTUL DE VEDERE NAȚIONAL Naționalii nu sunt mai puțin iritați. Ei consideră lovitura dată d-lui Mihai Popovici ca un adevărat șantaj și fac din această afacere o chestie de amor propriu ardelenesc. La noi lumea e revoltată și se întreabă dacă d. Maniu s’a înscris în partidul țărănesc—ne spune unii din corifeii transcarpatici. Lovitura Popovici este cusută cu ață albă. Eubedenia cu regentul e o simplă glumă. De mult țărăniștii râvneau ministerul de finanțe. Pentru noi ardelenii, chestia Popovici este o chestie de onoare. Pe acest teren vom duce lupta până la capăt. Am fost bați față de tovarășii noștri- Nu re.am împotrivit interimatului lui Madgearu la comunicații. Ce încredere putem să mai avem de aci încolo în oamenii care au fost în stare să profite de dificultățile partidului pentru a ne șantaja ? Dacă este vorbă de a se determina cine a dus pe celiălalt în spinare, socoteala este lesne de făcut. Luați rezulatul ultimelor alegeri în opoziție, atât împotriva avereseațiilor cât și în contra liberalilor și veți vedea unde a fost masa mare de voturi. Comparați situația liberalilor la țară în vechiul regat cu cea din Ardeal. Veți vedea ce puțin neam uzat, noi ardelenii. In opoziție tot noi îi vom alege în Parlament pe tovarășii noștri. Suntem dispuși să uităm unele lucruri, cu condiția ca demnitatea noastră să nu fie călcată în picioare și să nu ni se spue zi ilinic că suntem o ceată de proști, încrederea însă nu se regăsește. * Socotim orice comentarii de prisos, cititorii noștri vor trage singuri concluzii. Anchete politice IN TATA CELOR DOUA TABERE 7 guvernementa e Hotărârile grupului țărănesc. Argumentele gupului «hicicâii Presa engleză condamna atitudinea ungariei Londra 30 (Rador). — „Daily Telegraph“, însi’iem articol despre datoriile Ungariei, condamnă ■ încăpățânarea acestei țări, care amenință să compromită Conferința de la Paris și chiar planul diung. Ungaria, spune autorul articolului, s‘a bucurat de multă simpatie din partea Angliei, dar micii aliați au ajuns la limita concesiunilor. Este deci rândul Ungariei să-și abandoneze atitudinea intransigentă, dacă nu vrea să-și piardă orice simpatie. Anuitatea ei este derizorie, dar în timp ce face orice-i stă în putință spre a-și ușura și amâna datoriile, Ungaria nu reduce nimic în chestia optanților și în alte chestiuni. Guvernul din Budasta, încheie judiciosul articol, este sfătuit să-și supravegheze atitudinea, dacă nu vrea să-și piardă opiniunea bună din cercurile engleze, opinieie pe care pretinde că pune atâta preț. Toată presa sigleză, asa contuiază nu fără regret, intransigența Ungariei. 0 demonstrație dirc altceva icistrcanl D-lui D. R. Ioanițescu i-a fost încredințată sarcina să demonstreze că popularitatea guvernului nu de loc știrbită, și deci d-sa va organiza Duminecă 10 Noembrie o manifestație cu „popor“ din județele pe cari le stăpânește sub vraja autoritații și a cuvântului d-sale: Vlașca și Ilfovul. Presa oficioasă și semioficioasă dă amănunte ample în această privin. Se știe de pe acum cât popor va veni, ceea ce dovedește, desigur, spontaneitatea demonstrației. Se știe și câte căruțe vor participa la căruțele cu cari d. Ioanițescu amenința neagra reacțiune, în ajun de-a veni la putere, că va lua cu asalt Bucureștii ciocoilor. Se știe și cât va dura defilarea pe Podul Mogoșoaiei : 4—5 ore. Prin urmare va fi ceva frumos- Amatorii da spectacole cu mari mișcări de masse vor avea prilejul să constate că d. D. R. Ioanițescu nu e numai un mare om de Stat, dar și un regisor care ar putea face concurență regisorilor emeriți ai teatrelor noastre. Vom vedea care alegorice și bărbați costumați cari, carele și oamenii, vor simboliza opera înfăptuită de guvern în desfășurarea unui an de zile. va cu siguranță că dâod spectacolul izbuti, d-lul J. R. Ioanițescu nu-i va mai fi precupețit portofoliul ministerial pe care îl râvnește. Cu siguranță că ea, manifestația, va demonstra calitățile celui care, din două chestiuni, iar ambe trei și chiar p-f.ru. Bar altceva demonstrația nu poate demonstra. O replică manifestației organizată de partidul poporului ? Că partidul național-țărănesc poate aduce mai multă lume decât a adus partidul averescan ? Evident că va putea să evidențieze o superioritate numerică pentru binecuvântatul motiv că partidul național-țărănesc deține frânele guvernării și, implicit, are în mâini aparatul administrativ. Demonstrația nu va putea să demonstreze însă capacitatea guvernului . Și demonstrația nu va putea să demonstreze nici armonia din guvern. Armonia aceasta e demonstrată cu prisosință de atitudinea celor două tabere, țărănistă și națională, de demisia d-lui Iunian, de condițiunile d-lui SEhalache, de retragerea la Cluj a d-lui Vaida. Dar spectacolul pus la cale de d. D. R. Ioanițescu altceva va demonstra : neseriozitatea și cabotinajul unui regim care, în împrejurările grele prin cari țara trece, se pretează la exibiții de iarmaroc, pentru a-și oferi iluzia că e într’adevăratăpân pe situație.Aceasta, da, aceasta, — neseriozitatea regimului, — va putea să demonstreze demonstrația regizată de subsecretarul de la interne. TH. CONST. O exercită guvernul prin numirile la Prefecturi și Primării a unor elemente lipsite de cunoștințele respective, cari în majoritate sunt străini de localitatea unde au fost repartizați, neavând nici o legătură cu acea localitate. Tot astfel guvernul național-țărănist a procedat și cu șefii de organizare, cari, musafiri ai localităților unde au fost instalați, nu sunt nici măcar cunoscuți de cetățeni după un an de guvernare și nici ei nu cunosc nevoile acelor cetățeni. Din aceste nenorocite cauze și bruma de gospodărie pe care au mai avut-o orașele și județele la venirea acelor musafiri nepoftiți, se distruge. Aceștia, la rândul lor, căpătuesc în Consiliile județene și comunale și în servicii tehnice și edilitare, la întâmplare pe orice nechemat care nu înțelege decât să împovăreze bugetele respective, cu diferite drepturi și diurne. Presa, în special acea independentă, are datoria să facă educația masselor înaintea alegerilor județene și comunale, ca să se poată achiziționa astfel elemente încercate în gospodăriile județene și comunale. ING. D. A. GHEORGHILi f«Cl Ofit PS5011C Prigoana ciirii orașelor și folcielor firii CARNETUL UNUI SPECTATOR Anecdota „Să-ți spun o anecdotă..“, M a apucat de reverul hainei și m 'a proptit de un stâlp de felinar. Deoarece strada era aglomerată, tentativa de fugă ar fi eșuat lamentabil, astfel că l-am înjurat în gând și apoi am zâmbit. Am zâmbit cum probabil zâmbeau sfinții mucenici înainte de a fi arși pe rug sau jupuiți de vii. Anecdota mi-e cunoscută. Mi-a mai spus-o tot el de aproximativ patru sute de ori. E cam proastă și cam porcoasă, și de aceea nu pot se reproduc. De fiecare dată mă simt obligat să zâmbesc în momentul când prietenul meu începe s-o povestească și să râd cu gura până la urechi când o sfârșește. Acesta e prietenul care știe o singură anecdotă și pe care o spune de cinsprezece ani' Mai am unul care e dea dreptul infernal : acesta știe cel puțin zece mii de prostii și in fiecare zi născocește ori află una nouă, ,Să-ți spun o anecdotă...“. In realitate îi toarnă douăzeci. Ești indispus, grăbit, ti-a murit cineva, ti-a protestat un creditor o poliță, te duci la serviciu sau la teatru, — pe prieten îl lasă rece. El t-i spune o duzină' două, de anecdote' ți înjuri în gând, faci din in când câte o mutră de parcă ar când mânca lămâie, și râzi după fiecare anecdotă, de complezență, — doardoar s'o declara mulțumit și te-o lăsa în pace. — Ți-a plăcut nu ? — Bună ! — O, s'o auzi pe asta ! Știți arde încă una. Din cauza celui care îmi spusese de patru sute de ori aceeaș anecdotă, am întârziat intr'o zi de la slujbă, și am fost amendat. Din cauza celuilalt am întârziat într'altă zi de la masă și nevasta mi-a făcut o salată. Eram deci furios. Mă gândeam să-i apuc ie piept, să-i dau cu capul de un felinar și să-i înjur de toate cele sfinte, când ar mai încerca să mă asasineze. Dar altă răzbunare s'a plămădit în mintea-mi, și răzbunarea aceasta a fost mai cruntă. , Să-si spun o anecdotă Mi-a spus-o. Nu am râs, prietenul a apăsat pe poantă, dar eu n'am râs. A râs el. Am tăcut. Pe urmă ticălosul s'a uitat nedumerit la mine . — Păi, asta e .. — Cum ? Credeam că... A plecat furios. Cu celălalt am procedat la fel. S'a înfuriat și acesta. Ambii m'au considerat un măgar incapabil, să sesizeze ceva de spirit. Inutil să vă spun că mi-e indeferentă părerea lor. OMUL RARE SPUNE Voi ! partide politice și politician! purtați vină că tineretul acestei țări a pierdut ceea ce încoronat întotdeauna tinerețea : a avântul, încrederea și spiritul de jertfă-Voi ! i-ați pândit precum pândesc vânzătorii de carne vie pe fetele tinere, și pe dată ce ați văzut la unii dintre ei aceste daruri, i-ați prostituat în bordeiele voastre politice. Atrași de perspectivele parvenirii politice, i-ați îndepărtat de la cultul muncii și al datoriei. Pe cei ce n’ați putut să-i prostituați, i-ați persecutat în carieră până ați cedat, sau până i-ați doborît o altă greșeală mare, pe care o faceți „Voi“ partidele politice, este că nu apreciați nici o faptă bună și folositoare țării, daca sunt făcute de oameni neînscriși în partidele voastre politice. Când se credea că guvernul va îndrepta tineretul spre muncă și datorie, va sprijini și desvolta operele bune sociale de oricine ar fi făcute, tocmai acum asistăm la chemarea tineretului spre parvenire politică, și la ignorarea sau desfințarea tuturor operelor sociale ridicate de oameni de bine, neînscriși în acest partid. Rătăcirea începe să devină mai mare, prin întrecerea și concurența ce o fac astăzi partidele de opoziție, chemând tineretul la prostituție de partid, în loc să-l lase să se desăvârșească mai întâi în pregătirea profesională, și să se afirme apoi prin muncă și realizări în această ramură- Chemarea tineretului la politică înainte de desăvârșirea lui in carieră, înseamnă pentru viitor, scăderea valorii profesionale, slăbirea încrederii în muncă și dreptata, ridicarea până la cult a tendunelor de par venire, decăderea avantului a spiritului de jertfăzguduitorul articol al domnului Forțu :,Dar voi“, scris zile trecute în Epoca, pleacă de la o constatare asemănătoare„Ori ce rău pot face politicianii, ~ spune d-sa, — pot minți, pot înșela, pot compromite suflete cinstite, pot pune biruri multe și pot fura cât nu ajung aceste biruri, numai să îndeplinească o condițiune , să facă parte dintr’un partid“. In adevăr au ajuns partidele politice și parlamentarismul atât de urâte și de scârbite, încât oricine poate prevedea că mâinepoimâine, vor începe tinerii, bătrânii, copii, femeile din sate și orașe, să strige după ei, cum strigă când trec borfașii- De altfel chiar ei, conștienți de starea de decădere în care se găsesc, întrebuințează metoda borfașilor, strigând și alergând după alții : puneți mâna pe hoți- prindeți hoții- iată hoții! etc- Se întreabă d- Forța . Este aci o dezorientare ? Este o plăcere sadica a politicianilor de a împinge la revoltă, sau este o metodă pentru cunoașterea puterii de răbdare a poporului ? Ce ar fi dezorientare, atunci polticiani ar fi săraci, ca și poporul pe care îl conduc- Nici sadism nu este, căci sadismul presupune ambele părți bolnave. Și nici cazul încercării de răbdare a poporului nu este, căci acesta presupune conștiința pedagogică, care lipseșc în toată scara sistemelor noastre politice de astăzi.Starea de decădere și de prostituție politică de astăzi, se poate compara numai cu acea în care se găsesc patroanele bordeielor. Acestea cred și pretind că ele iubesc și poartă mai multă grijă fetelor din bordeie, decât înseși mamele lor. Patroanele acestea acuză pe nenorocitele cari se revoltă sau cari refuză să satisfacă vreo brută, că nu-și iubesc pe mama lor adoptivă, că o supără, că n’au caracter, că nu-și înțeleg interesul, etc Ce se mai poate aștepta de la o astfel de decădere ? Această desnădejde îl face pe domnul Forțu, să întrebe : „Dar Noi ? Noi care îi alegem nădăjduind că va domni legea, iar nu ei- Noi de ce nu ne ridicăm ? Unde sunt zece oameni de seamă care să alcătuiască guvernul mântuirei? Să trimită la pușcărie pe hoți, să introducă pedeapsa cu moartea?“ Astfel de întrebări s’au pus întotdeauna, în toate timpurile și la toate popoarele cari au trecut diintr’o stare asemănătoare la o stare nouă de mai bine-Unele dintre aceste popoare a reușit cu mai puțină vărsare de sânge și altele cu mai multă, dar nici unele nu au putut face pași mari spre evoluție, fără această jertfă.Este drept că în timpurile mai vechi, aceste jertfe dădeau înapoi pe unele popoare, dar de un secol încoace, mai toate mișcările acestea au dus la isbânda, exceptând Rusia.De la revoluțiile din 1821 până astăzi, s’a vărsat din ce în ce mai puțin sânge, și s’a făcut din ce în ce mai mult progres social. Se poate susține chiar, că în cele mai multe din aceste mișcări sociale, nu s’a jertfit, și nici nu s’a schingiuit atâta lume, cât se jertfesc și se schingiuiesc la alegerile necinstite de partide, sau în beciurile polițiilor și ale siguranțeor de astăzi. Și dacă cercetăm evoluțiile saciale din ultimul sfert de veac observăm că ele sau făcut pe eșaloane de jertfă sindicală sau profesională, așa încât statele n’au simțit sguduire, dar au fost silite să se adapteze mai repede evoluțiunii științifice și tehnice de astăzi-Iată pentru ce cred că bordeiele partidelor poltice de astăzi, ne sperie cu cuvinte ce nu mai au înțelesul medieval de alădata, știind că noi ne iubim patria și înțelegem să fim cu minte când ne vorbesc cei mai cu experiență- Dar falimentul moral al acestor experimentați ne duce astăzi spre reculegere. Fii cu minte, te mănâncă moșul, vine moșul, se transformase mai acum douăzeci de ani în : Fiți cuminte ca se supără ’ Europa- Și era cât pe aci să ne ducă la prăpastie astfel de cumințenie Dar astăzi însuși moșul și ursul au respect de dibăcia copiilor. Cât, despre Europa nici o grijă, judecând după curajul lui Kemal, al lui Mussolini, etc(Continuare în pagina II-a). Opinii și curente VOI ȘI NOI de GENERAL I. MANOLESCU toui sífia« di purgantichia SiiSi Roma 30 (Rador). Directoratul partidului fascist, prezidat de di Mussolini, a luat în discuție noul statut al partidului, care va fi supus apoi aprobării Marelui consiliu- Statutul e precedat de preambulul următor: „Partidul national fascist este o miliție civilă în serviciul națiunei. Scopul său este să realizeze înălțarea poporului italian. De la originile sale, cari se confundă cu renașterea conștiinței italiene și cu voința de victorie, și până acum, partidul s'a considerat ca fiind mereu în stare de război a.. în primele timpuri pentru a doborî pe acei ce înăbușiau voința națiunei, astăzi și de apurarea pentru a apăra și a desvolta puterea poporului italian. ..Fascismul nu e numai o grupare italiană, în jurul unui program înfăptuit sau de înfăptuit, ci e mai ales o credință, cu poruncile ei, cu confesorii ei Partidul e o parte esențială în împlinirea acestor porunci. Funcțiunea partidului este fundamental indispensabilă pentru vitalitatea regimului. t,la ceasurile de îndârjită poruncile au fost fixate de nevoile bătăliei. Poporul a recunoscut pt Duce prin manifestările voinței sale, prin puterea sa și a operei sale. In ardoarea luptei, acțiunea a precedat întotdeauna fixarea normelor. Fiecare etapă a fost însemnată printr'o cucerire și adunările partidului n'au fost decât întruniri de comandanți, unde prezida amintirea celor căzuți. Departe de formele dogmatice și de proecte rigide, fascismul simte că victoria stă în putința lui de continuă reinoire. Fascismul trăește azi in funcție de viitor și privește nouile generații ca forțe destinate să atingă toate scopurile indicate de voința sa. „Orânduirea și ierarhiile fără de care nu poate fi disciplina în eforturile constructive și în educația poporului>au să primească lumină și norme de sus, unde este viziunea complectă a atribuțiilor și sarcinilor, a funcțiunilor și a meritelor, acolo unde nu se dă ascultare decât intereselor de caracter general