Epoca, martie 1930 (nr. 324-349)
1930-03-01 / nr. 324
No. 324 3 LEI REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI No 33 Reclame și inserții Se primesc la ad trația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telelei 362110 âSKT.în'ÎE NICOLM îI LIPESCU - Director : Gr. N. LUPESCU Sâmbătă 1 Martie 1930 letica drumarilor neființe, nu teorie politica De data aceasta sunt perfect de acord cu d. Nae Ionsecu. Doctrina politică mă interesează mult mai puțin ca faptele, speculațiunile teoretice mai puțin ca oamenii cu care conlucrez. Autoritatea unui om, personalitatea sa, fără a vorbi de geniul său, pot schimba cu desăvârșire fizionomia unei epoci. Să luăm un caz concret: Franța de astăzi. De starea sănătății d-lui Poincaré depinde întreaga desfășurare a evenimentelor politice. Neputânduse constitui cu actuala Cameră un guvern viabil cu excepția unei cârmuiri Poincaré, nu este exclus ca Franța să meargă spre dictatură dacă fostul președinte al Republicei rămâne indisponibil. Poți să nu te ocupi de oameni, când un întreg sistem politic depinde la anumite momente de calitățile lor? Cred că România nu va ieși din situația de astăzi fără suspendarea regimului parlamentar tocmai fiindcă ne lipsește omul în stare să strivească prin autoritatea sa. Camera. Pe mine mă interesează întotdeauna mai mult ziua de astăzi decât ziua de mâine. In momentul de față mă preocupă ofensiva de demoralizare a țării pornită de la Moscova. Degeaba clădești pe hârtie pentru viitor dacă ai riscul să fii distras în prezent. Țara va fi salvată de oameni, nu de teorii. Adevărata descentralizare administrativă: 72 de prefecți stăpâni pe județul lor, netulburați de politiciani, nehărțuiți de agenți electorali Selecțiunea acestor „oameni” mă interesează nespus mai mult decât înserarea într-un program a electrificării căilor ferate. Cu cât înaintez în vârstă cu atât mă impresionează mai mult numărul de oameni care trăesc în programe și din programe. In afară de noțiunea de adevăr, care are o valoare ABSOLUTA, toate celelalte în politică sunt absolut relative pentru mine. Prefer pe Rege, regenții cât am un rege; regența, republicei, cât am o regență. Nu mă pierd în formule abstracte. Instituțiile noastre constituționale sunt simple convenții, ce n’au altă valoare decât aceia pe care le-o dau oamenii chemați să le reprezinte. Când ne-am adunat la „Vlad Țepeș“ n’am înțeles să facem teorie politică, ci să realizăm ceva. Iată ce ne deosebește de toate asociațiile academice, pe zi ce trece mai numeroase și mai... inutile. GRIGORE FILIPESCU Din tot noianul de legi, cu care ne-a gratificat guvernul de astăzi, sigur că cea mai puțin studiată și care va trebui în întregime refăcută este Legea Drumurilor. Această lege eșită din conceptiunile uneia din numeroasele comisiuni de nepricepuți, însușită de un ministru, care sunt sigur că nici astăzi nu o cunoaște și nu o înțelege, votată de un parlament în care cea mai mare parte din membri sunt agramați și vântură rară, nu s-a aplicat Încă, din cauza alegerilor comunale, când contribuabilul orășean, proprietar urban și rural, ar ști ceea ce îl așteaptă, din aplicarea acestei legi, un vot nu ar mai da listelor guvernamentale. Din această cauză nu se aplică legea, nu se fac încasări pe seama drumurilor, nu se angajează și nu se lucrează nimic. Cu o trăsătură de condei legea schimbă fără multă vorbă baza impunerilor pentru drumuri și după ce le împarte în diferite categorii, le dă : I) șoselele naționale în seama unei Case autonome ale cărei venituri constă din enorme taxe pe toată gama de produse petrolifere, pe cauciucuri, pe automobile ,camioane, taxa de 50 lei de vagon încărcat de cale ferată, etc., etc, iar cărăușii cu vitele nu plătesc nime. N) celelalte șosele, județene, vicinale și comunale rămân în administrația consiliilor județene, fondurile pentru această categorie se alimentează din diferite venituri enunțate în art. 53 și tocmai la ultimul aliniat 1) din acest articol, se vorbește de cea mai importantă categorie de impuneri adică cotele adiționale care rămân să se fixeze în fiecare an de consiliile județene. Sistemul plăței în natură prestația din vechea lege, bazată pe număr de brațe și de vite, este înlocuit cu plată în bani și atunci în locul celor 5 sile cu carul cari valorau 750 lei anual pe cari era obligat să le facă un țăran cu 2 vite, impunerea se face pe baza venitului. D. Garoflid într’un documentat articol din Argus, în urma unui raport ce a primit de la sindicatul agricol Botoșani, care arată că consiliul județean din Botoșani, a fixat cota adițională la 7 la sută, face un calcul foarte sugestiv care dovedește până la evidentă batjocura Legei drumurilor.Un țăran proprietar a 3 Ha. de pământ evaluat în rolurile fiscului la 1.800 lei venit anual, va plăti la Botoșani 126 lei anual, în loc de o muncă valorând 750 lei după vechea lege. Un proprietar de 1000 Ha evaluate la un venit de 6.000 lei va plăti prin urmare 4.200 lei în loc de 2.400 cât plătește astăzi și un proprietar de 250 Ha la un venit de 150 000 lei anual va plăti la Botoșani 10.500 lei în loc de 4.000 cât plătește astăzi. Cărăușii cu vitele cari utilizează cel mai mult toate drumurile, neavâd pământ ,nu vor plăti nimic. Dar să mergem mai departe, să vedem ce fonduri adună comuna după vechea lege și ce va încasa după cea nouă, admițând o comună de 500 tirani proprietari a 3 Ha fiecare, un proprietar mijlociu cu 100 Ha. și unul mare cu 250 Ha făcând calculul după vechea lege, comuna avea un venit de 381600 lei, iar după noua 77.100 lei-Cum se chiamă această batjocură, domnule Halippa ? Dar ce să ne mai mirăm când un astfel de nenorocit ajunge ministru, nu avem decât ce merităm ! Să vă arăt acum, domnilor orășeni, ce vă așteaptă și pe d-voastră după trecerea alegerilor comunale, fiindcă până atunci diplomația cusută cu ată albă a acestui guvern de ilustre mediocrități a suspendat aplicarea legei. Tot acest faimos aliniat, băgat într’un mod așa de inocent la sfârșitul art. 58 autoriza siliul județean să perceapă conaceleași cote adiționale asupra tuturor veniturilor elementare prevăzute în legea pentru unificarea contribuțiunilor directe! iată deci un proprietar al unui imobil din București care îi aduce un venit de 200.000 lei anual, adică exact cât costă întreținerea automobilului d-lui Halippa pe un an, plătind cu 7 la sută 14.000 lei numai pentru drumurile județene; iată avocați, doctori, ingineri, negustori etc., etc., tot ce mică, impuși să plătească pentru ca țăranul nostru care din 360 zile nu lucrează 180, să nu facă nici acele nenorocite de 5 zile cu carul! Ce vreți onorați contribuabili, așa cere democrația integrală, ea costă scump, scump de tot. Și iată cum actualul guvern văzând că nu avem șosele, nu avem drumuri, dorește să ne aducă și această binefacere. De ce nu avem drumuri ? Cine nu știe că sunt prea puțini care își făceau zilele de prestație, cine nu știe că nu aveai decât să vrei, fiindcă cu două găini, pichorul liber a oricărui sătean, bilețelul, salvator că și-a îndeplinit datoria, cine nu știe că conductorii tehnici au și ei curțile pline de păsări și prestații gratis pentru nevoile lor: cine nu știe că inginerii județului nu ies din biurouri, nu controlează nimic! Dar trebue să fii drept, nu pot scăpa ocaziunea de a arăta că în comuna mea Vintileanca, se lucrează la o bucățică de șosea de 4 km. de 7 ani; prefectul liberal al d-rului Angelescu, această pacoste a județului Buzău, a întrebuințat zilele de prestație la construcția școlii din com. Vintileanca: școala veche era, dar frontispiciul era prea mic și nu s’ar fi putut scrie în litere suficient de mari, „Școala d-tor Angelescu“ ?! Iată, d'lor guvernanți de azi și de mâine, de ce nu avem șosele ; legea veche făcută de oamenii cu alte capete decât ale dv., era perfectă, numai că nu se aplica din cauza oamenilor dv. de partid, pe cari îi scotea unii din pușcărie ca să-i bage în administrație și viceversa. NICOLAE MAREȘ Sa făcut incepabul Justitia, pe care a târâit-o, cu chiu cu vai, 16 luni, o abandonează, în ghiarele democrației ardelenești — cristalizată, din punct de vedere juridic, în câteva contoare sau trafice de notari publici. Este adevărat că d. Iunian cam tușea. Tușea, ori de câte ori se făceau numirile în magistratură și mai ales avea o tuse convulsivă, care-l apuca instantaneu când era vorba de numirea unu „doctor în țură“. Idiosincrasia juristă de proveniență vieneză sau din Budapesta a fost singura boală care i-a venit de hac. Ce este mai curios însă, este că se dă o altă explicație. De exemplu, se spune că d. Iunian trage ponoasele unui proect de lege, care pretindea foștilor miniștri de justiție să nu mai pledeze cinci ani după funcționare. Adică, o veche boală descoperită de doi premergători, de fericiții Eugen Stătescu și Toma Stelian. Noi, cari cunoaștem adevărul, nu ne putem lăsa mistificațiile aparențe sau de intrigile celor cari au pus să semneze menționatul proect. Iscăliturile regățenești din josul legei, pornită din inițiativă particulară zisă parlamentară, nu au darul să ne amăgească. D. Iunian știe tot atât de bine de unde-i vine lovitura. De aceia, demisiunea d-sale, irevocabilă pare-se, de rândul acesta, va fi urmată de un mare zămbălău. D. Mihalache liber azi, deoarece a terminat cu interminabilele d-sale scrisori către plugari, va avea timpul necesar să examineze situația colegului de la justiție și să-și reamintească de dictonul, joacă ursul prin vecini. Fără să fim prooroci sau să avem pretențiuni de ordin Chiromantic, îndrăznim să articulăm că, dacă Sfântul Blaj a început să macine, — și-a început cu cel mai de seamă, — apoi atunci măcinată va fi toată făina regățenilor. Demisia d-lui Iunian este una din cele trei mari satisfacții cerute de ardeleni la Cluj. A. C. „Sărbătoarea grănelor“ in Italia Roma (Ceps). Din inițiativa șefului guvernului italian se va organiza în ziua de 12 Aprilie o „sărbătoare a grânelor". Vor fi sărbătorite străduințele prospere ale guvernului în direcția ridicării agriculturii italiene și în special succesele obținute de campania grâului Demosul francez — • »»»------------ Cabinetul Chautemps a trăit cât durează trandafirii, spațiul unei dimineți... Când, sătul de a fi un simplu opozant, președintele parlamentar al radical-socialiștilor a deschis focul contra guvernului, prin devotatul său Antérior, el nu și-a închipuit desigur că va fi atât de bine servit de evenimente. Guturaiul londonez al lui Tardieu și iubita vocațiune medicală la ministrului de finanțe („je crévé aliées“), i-au înlesnit peste orice așteptare operațiunile sale de ședință, la care bătrânul vulpoi Briand aducea, din culise, sprijinul său, prin intermediul porumbielului favorit Loucheur. S'au scuturat noul fracuri, s’au luat noui fotografii surâzătoare toate — s’au pus în funcție perii noui de către profesioniștii periei democrate: guvernul Chantemps se instalase! Și deja, din ecourile presei de tiraj, se putea conchide că, acolo unde n’a reușit Tardieu, va izbuti noul premier, mai răbdător și mai abil ca precedentul Dar iată că n’a fost așa. Câteva voturi ale grupului Franklin-Bouillon și un vot răsleț al nu știu cărui independent, au provocat o nouă hecatombă ministerială, căci Franța a ajuns ca pe vremea radicalului Combes când decidea un vot de majoritate. Cine vine mâine ? Se reîntoarce Tardieu? Presa de dreapta o speră. O crede și presa germană. Dar n’o vrea jumătatea Camerii. Aicea stă dificultatea-André Taraiet:^ e vizuit ? Este posibil, dar inelegant. Lărgit spre stâng? Singurul calcul. Dar câte riscuri! Sacrificarea, în prim loc, a lui Maginot: Franța din nou descoperită în afară. Tardieu cu radicali ? Voi-vor aceștia, după ziua de ieri ? Voi-va el însuși, după ce i-a trântit ? O orientare spre dreapta ? Imposibilă cu actuala Cameră, în care, dacă mergi spre dreapta, pierzi pe radicali, dacă mergi spre stânga pierzi puzderia grupulețelor republicane moderate. Atunci ? Un cabinet de prestigiu. Iată, de pildă, Poincaré! E o soluție tranzitorie : o nouă criză în perspectivă peste o zi sau peste o lună ,! dacă francul ar mai putea scădea, dacă la frontiere ar apărea din nou uranii, — ar reveni desigur Poincaré, și ar rămâne , dar azi? Azi, va avea puterea în Camera franceză omul care va ști cel mai bine să se mențină în echilibru pe sfoara pe care i-o ține de un capăt Maginot și Léon Blum de altul. Orinve ar fi zi Tardier, Briand sau Daladier, un lucru este cert: anume că își va pierde umbreluța și va aluneca pe sfoară ca și cei cinci de până acum. Li se va repeta reprezentanția până în ziua când papa Doumergue va vrea să instaleze în fața eternului Bouisson, alți anonimi, de dreapta sau de stânga, dar cari vor putea să știe dacă sunt roșii sau tricolori. Radu Budișteanu i Paris. Ziarul „La Populaire” publică fotografia contelui Bethlen sub titlul: „Un oaspe indezirabil la Paris“. Lângă fotografia primului ministru actual al Ungariei, ziarul adaugă: Parizienii au bucuria de a primi vizita Contelui bancnotelor false franceze și al mitralierelor de la St. Gotthard“. Reziliații unei democrafii|Bn ® aspacHg*■?" $2 DilAlsArc, In 6 ® fle ani Defectuozitatea regimului democratic, a cărui esență este Parlamentul și sufragiul universal, n’a încetat să fie criticată, până în zilele de astăzi, când faptele pun în evidență rezultatele. Sistemul parlamntar de importațiune Anglo-Saxonă nu poate da acelaș rezultat la toate popoarele și în special la cele latine care sunt in contradicție flagrantă cu temperamentul anglo-saxonic Nu putem adopta metodele Englezilor cum nu ne putem împăca cu mentalitatea și manifestările lor. Englezul a fost întotdeauna gentil, homme, distins și comerciant, iscusit, lord și democrat, imperialist și pacifist și sunt atâtea însușiri pe care nu le putem înțelege, dar adapta. ne Parlamentarismul englez va rămâpentru Europa, o înverșunată dezbatere, până la găsirea unei normule noi și proprii. Franța care a fost prima impunătoare a acestei combinații venită din Albion, își vede azi rezultatul. UN TIMP DE 60 DE ANI DE REGIM DEMOCRATIC A SCHIMBAT 82 DE MINISTERE. Ceea ce face o medie de UN MINISTER LA FIECARE NOUA LUNI. Nouă cabinete S’au succedat sub președinția lui Mac-Mahon, 12 sub a lui Grévy, 10 sub a lui Carnot, 6 sub a lui Félix Faure, 4 sub Leuchet, 9 sub Fallières, 12 sub Poincaré. In timpul celor șapte luni de preșidenție a lui Deschanel numai Millerand a fost la punee, dar acesta a văzut trecând cinci ministere în timp de 4 ani. In sfârșit de Doumergue a ajuns la al 11-lea minister. Combinațiile ministeriale care au trăit mai mult sunt ale lui Waldeck Rousseau (3 ani fără 19 zile), a lui Poincaré, a lui Clemenceau, Combes Moineau (de Ministerele cele mai efemere fost al generalului Rochebouet la 23 la 24 Noembrie). Vin apoi cabinetul Francois Marsai (2 zile), Ribot (3 zile), Fallières (19 zile). Rămâne să reflectăm. TH. M. ASAU mmmmum Este știut de toți că în țara asta frumoasă, bântu e o boală cumplită, sărăcia de bani, — că pentru tămăduirea acestei boale au fost propuse tot felul de leacuri și că de pe urna acestor leacuri, ne-am ales cu vorbe și fără bani! Credința mea este că boala aceasta s‘a născut și s‘a încuibat din cauză că suntem nepricepuți, egești, vanitoși, buni de gură și de lucru. Un exemplu : agricultura, această frumoasă sursă de bogăție a țării noastre, singura care ar fi în măsură să ne dea viață, a fost lăsată în voia Domnului și a copiilor ! Avem un minister al agriculturii, academii agricole, ferme consilierate și camere agricole, subinspectori, inspectori și inspectori generali agricoli, șefi de regiuni agricole etc., foarte bine că-i avem, dar plugarul nostru nu cunoaște agricultura- Și este natural să nu o cunoască fiindcă nu i-a tălmăcit-o nimeni și, din ce cunoaște, neglijează ca să facă politică. Aceasta ia fost tălmăcită prea mult! Nu odată am avut ocazia să văd lucrări de câmp executate numai de copii și nu odată acești copii își părăseau plugurile ca să fugărească un epure câte trei hotare ! Și acum , n’ar fi oare nemerit ca țara noastră să mai fie botezată și Olanda orientului ? Minunată idee ,dar plugarul nostru își hrănește vitele cu paie și coceni, pe islazuri cresc ciulini și smărăcini, porcii și păsările se hrănesc cum pot, ariile ies din iarnă năpârlite. Nu cultivă lucerna, nici fructe și nici legume, ogoarele sunt pârloage, nu are vite de lapte dar are o haită de câini, porcii și oile dorm în casă, iar prăteniile prin copaci. Și tot o idee minunată ar fi înjghebarea creditului agricol standardizarea, dar plugarul nostru nu-și îngrașe pământul, nu el lecționează sămânța, nu o samănă la timp, nu face rotația sămănăturilor, nu privește, nu zărește și nu întoarce miriștea după secerat. Nu păstrează umezeala pământului : ară deasupra, nu fac ogor de toamnă, ogorăște primăvara și atunci anci pământul este plin de apă, nu grăpează, nu tăvălugește și când în lanurile de porumb pământul prinde coaje, — din cauza secetei, — nu mai prășește. Toate aceste defecte, care produc un dezastru în agricultură și deci în avuția țării, nu vor putea fi tămăduite cu credite agricole și nici cu standardizarea ; se vor tămădui, atunci când toți dregătorii noștri, debarasați de patimile politice, se vor hotărî să lucreze cu toată dragostea și cu toată energia la organizarea și controlul muncilor agricole* M. FLORESCU Secara-Teleormân Se fie, Scumpăară, puterea mea de muncă și puterea mea de iubire Nicolae Impeset inrastra mum Industrializarea agriculturei este o necesitate imperioasă. Ea reprezintă economie de timp și de brațe. Dar, prin introducerea mașinilor agricole, brațele economisite de la munca ogorului, negăsind alt plasament, provoacă fenomenul sociar pe care îl cunoaștem, șomajul, cu corolarele ei, emigrarea și munca națională. S’a căutat o soluționare a problemei șomajului în ocrotirea muncii naționale, amenințată de invazia muncitorilor străini. Și, cum această chestiune nu a fost sincer și deplin lămurită, merită încă preocuparea. Ceea ce vom face într’un articol viitor. Ocrotirea națională nu a fost în măsură să plaseze surplusul de brațe, care crește zilnic. A intervenit atunci ideia emigrării, A unei emigrări condiționate și temporare. Dar nici această idee nu este o soluție viabilă, având un caracter restrâns, determinat. De aci, problema devine brutală. Soluțiunea care mai rămâne este asigurarea contra șomajului. Oamenii cari muncesc, cari au de lucru, prin creația contribuției lor, prin Stat, să ajute pe cei fără ocupație. Să-i ajute un benevol, ci impus prin lege, să fie asigurat de acest ajutor. E brutală chestiunea, și la propriu și la figurat, pentru că pune în luptă instinctul de conservare al speței cu instinctul de conservare individuală. Ajutorarea muncitorimii fără de lucru necesită noui impuneri în sarcina celor ce, cu chiri cu vai, sunt puși la adăpost de foame. Această luptă capătă caractereal, în lupta de clasă. Foamea e un rău sfătuitor, iar sărăcia este mama tuturor relelor. Plasament sigur și conform cu aspirațiile neamului, pentru brațele înlăturate de mașini de la munca câmpului, iată preocuparea pe care trebue să o aibă adevăratul om de stat. Nesoluționarea la timp a acestei probleme poate fi fatală și actualei stări de lucruri și intereselor naționale. Pentru că, în mod fatal, ea va duce la ciocniri armate, cari, oricum s’ar termina, voi reprezenta pierdere de vieți, ceea ce din punct de vedere uman este condamnabil, iar din punct de vedere național periculos. Iar pentru muncitorii cari pot fi plasați, să se institue sistemul asigurărilor sociale, dacă nu ca înfăptuire pornită din convingere și înțelegere a chestiunilor muncitorești, cel puțin ca mijloc de prevedere socială. G. BEZA Dacă vrei să scapi de biruri, anulezi votul ! Țara va înțelege atunci că nu vrei să votezi cu hoții. Daca vrei să scapi țara de hoți, umileaza-ți votul. Soriți pe votul vostru ca nu gajți pe i i-l dați pentru pun* li Mn» în in Ridicarea Repunerilor Dragăiimito, Te.am căutat aseară, la madam Taifas, unde credeam să oii la randeva așa pă neașteptate. Tu știi soro, că la tine‘n domicil nu pot să mă prezant, ca să nu devie căzu la un vizavi, cu al tău, care l-a antrenat pe Matache că mă concubinez cu locotenentul brișim de la stridență. Să fie rușine porcu și măgaru dă berbatulu care chiar dacă aflase cem pașilea trebuia să ramâie motamo. Dar ți-ai găsit ca un mitocan și un speriat ca al tău, să știe să se complete co damă. Nici măcar atâta ain învățat idiotu, ca femeie nu să maltratează nici c'o floare dar s’o pui în dilemă cu bărm baiu iei. Iată acum dragă Iimița dă ce fi am scris. Mi-a spus căpitanu Jurubiță tot dăla stridență, șefu lu jorj ăla cu car neam, dusără, știi, atunci, in seara aia, la Tănase, la Flora și puncte puncte. Mi-a spus soro să’mi ridic numera.ru dă la băngi c'au întratără toate cu concordatu în faliment dă când cu stabilizarea crizei. Nu vezi tu, banga lu Crisoveloni pă dunc, a lui Blanc are evaziune fiscală iar Banga românească și-a periclitat denizu la lichidare în cont curent cu activi ei. Ce să-ți mai spui soro, dă Banga națională care s'a izmenit la un murator mai rău ca alea particulere așa că nu mai poate rumânii să fie garantat cu depunerea lui. Dute dragă și-ți scoate banii cât mai repede — dăle dracului dă Bangi că le-a venit și lor sfârșitu, nu vezi tu că nu mai au nici o lăscae și nu mai împrumută pă nimeni? Ba că e scadență, că e morator, ci e bilanț, că lichidează, că e bursă, că e criză și rămâi buzată și pă drumuri. Tu nu vezi că și franțuzut ăla Ristea s'a dus și el când a văzut cum sfutorisesc bani la noi? Du-te și tu mâine la Bangă — mâin- dă dimineață și pretandă formal. Să fii cu aer semanfiș și să-i bagi în categoric până te lichidează, pă tej, ghea. Să-i ei tambur batan adică cum e la pricepție cu toba și să nu cedezi la o propunere, care să te atingă la capital, până n‘ai numeram pă mas, peșini. Nu te jena cu hoții care a ruinat ărt, lumea și a umplut Bucureștii dă directori dă bângi. Dacă vezi că te amână ia pe Calipsoaica, pe Lixăndrina, pe Ianculesca și vin și eu Sora să le arătăm noi, cât este de mare cauza noastră și că nu mai permitem să ni-o speculeze alții. Dacă scoți banii vino la mine c'am găsit pe Gigiștii tu, tânărul cu chestia tranșantă. A spus că ni-i plasează el gratis cu dobândă mare și cu poliță în regulă. La revedere și te sărut, FROSA V9 informatorii In comisia pentru minorități care s’a întrunit la Bruxelles, d-na Bakker a produs un raport de defăimare a României. D-na Bakker făcuse o anchetă largă în țările cu minorități și culesese personal informații, la fața jocului. Lucrurile rele pe cari le-a spus d-na Bakker despre noi aveau deci aspectele autenticității. Delegatul român a avut, prin urmare, o sarcină destul de grea când s’a ridicat pentru a dovedi că afirmațiile anchetatoarei sunt inexacte. A izbutit însă, să facă această dovadă. A izbutit complect căci până la urmă însăși d-na Bakker, care crezuse că a prezentat un raport obiectiv, a cerut să-și atenueze raportul și a indicat categoric sursa informațiilor sale. Trei parlamentari „români“ o informaseră: d. deputat maghiar Wilier, d. deputat sas Brandsch și d. senator maghiar Iacobffy. Nu vom mai observa că acest mod de „a ancheta“, cu ascultarea unei singure părți, este foarte ciudat. D-na Bekker ar fi fost obligată să se informeze și dincolo at cadrele lumii minoritare. Mai interesantă pentru noi este ceea ce se desprinde din raportul d-nei Bakker: cunoașterea exactă a celor cu cari conviețuim. Noi nu pretindem minoritarilor să nu lupte pentru drepturile lor. Și nu cerem ca o condiție a considerației și s loialității noastre, renunțări din partea lor la ceea ce constitue drepturile minoritare, reale ori chiar închipuite. Am putea scuza chiar intervenția în străinătate oricât de inelegante ar fi aspectele ei. Dar informația inexactă și propaganda prin ea nu poate fi scuzată. Asemenea acte dezonorează și însoțim pe autorii lor în rândurile dușmanilor noștri. Și e bine să ne cunoaștem. D. «99 Cetățenii care își anulează votul, își respectă averea** Cetățeanul cinstit își a«ÎBJ