Epoca, septembrie 1932 (nr. 1081-1106)

1932-09-01 / nr. 1081

i V­­J­ő Nr. 1081 3LE3 REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA ITOGRIȘTI, PASAGIU! ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) Heel&gffi ® și inserții !Se primesc la ad­irația ziarului și la leafa agantuli de publici­tate - Telefon 362îl0 Ziar al partidului conservator.­Fundat n anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU Joi 1 Septem­brie 1932 Răzvrătirea tineretului național țărănesc r f Am reprodus ori doleanțele ,,tineretului național - țărănesc“. Această organizație este recu­noscută de direcția partidului și are, deci, caracter oficial sau cel puțin semi-oficial. Ea exprimă, prin urmare, opi­niile unei mari părți a partidu­lui, și ar urma ca dezideratele exprimate să se bucure de aten­ția guvernului, și dacă sunt în­temeiate să se lucreze în direc­ția indicată. Dar tineretul național-țărănesc viu apare acum pentru întâia oară cu cererile lui aparte, deosebit de massa partidului și în conflict cu ea. (Dacă admitem că orga­nele de conducere ale unui par­tid re­prezintă și massele lui). Și altă dată acest tineret, sau mai bine zis, această organiza­ție s’a izolat într’o atitudine de răzmeriță propovăduind înoiri morale și formulând acuzații pre­cise. Rezultatul? D. Mihalache, dacă ne aducem bine aminte, a intervenit și a făgăduit arderea tuturor vreascurilor cari încur­că și demoralizează partidul, des­­crescându-i catastrofal prestigiul. Teoretic, așa­dar, nu este de­zacord între organizația tinere­tului și conducerea partidului. Toată lumea se vrea pe acelaș plan de înnoire morală. Toată lumea este de­opotrivă, contra fursorilor și cere izgonirea lor. In practică însă, — afurisita de plactică ne omoară totdeauna!—, pare a fii cu totul altfel. In prac­tică, tot deochiații au rămas în locuri de răspunderi și se repetă aceleași erori. Dacă ar fi altfel nu s’ar fi produs din nou răzvră­tirea tineretului, împinsă până la înscrierea acuzărilor personale contra unor membri ai partidu­lui, în dezideratele date publici­tății. Și dacă analizăm cât de fugar aceste deziderate, acutul conflict dintre organizația oficială a ti­neretului național-țărănesc și conducerea partidului, apare tra­gic. Să se micșoreze numărul sub­secretarilor de stat. Să fie izgo­niți din anti-camerele cabinete­lor, oamenii de afaceri. Să nu avem decât câte un sub­secretar genera la fiecare minis­ter. Să se aplice legea cumulu­lui tuturor. Să nu se mai facă numiri ilegale. Să înceteze risi­pa. Să fie răspundere și să se aplice sancțiuni. Acestea sunt dezideratele ti­neretului național-țărănesc. Cine nu le-ar subscrie? Și dacă trebue să fie acțiune aparte, acțiune de răzmeriță pe de-asupra conduce­rii partidului și împotriva oame­nilor agreați de ea, pentru a se găsi ascultare și pentru a putea fi îndreptate, — nu este aceasta o situație cel puțin tragică? Ne place să credem că acesta nu este de­cât un tremur trecă­tor. Un panid serios nu poate avea răzvrătiri în organizațiile sale pentru că n'a știut să înde­părteze pe jurșorii veșnic nesă­turați și pe ambițioșii etern ne­mulțumiți. X« Ultima bazaconie .1 Statul țărănesc complect închis . O citim într’un ziar de dimi­neață, care comentează discursul recent al d-lui von Papen, cance­larul Germaniei, discurs în care se afișează programul economic al guvernului Reichului, în actualele împrejurări. Ziarul cu pricina găsește că d. von Papén proclamă autarhia, a­­dică izolarea economică națională. Evident, aplaudă. Puțin lipsește să exclame: „va­ră­zică d. von Papén e de acord cu noi! Nn. d. von Papén, nu este to­tuși de complect acord cu ziarul în chestiune asupra autarhiei. Cancelarul german are năstruș­nica idee de a proclama autarhia numai în ce privește importul,­pe când ziarul de care ne ocupăm, cere izolarea totală a statului, scoaterea lui din concertul econo­miei mondiale. Pentru statul românesc mai are un adaus : el să mai fie și țără­nesc. Stat țărănesc și autarhic în ace­laș timp. Iată cea mai formidabilă inven­ție a celui de al patrulea dece­niu al secolului XX, mai mare chiar decât invenția torpilei in­ginerului Baron. Dacă nu vom mai exporta ni­mic, ce vom face cu prisosul pro­duselor noastre agricole ? Vom obliga pe orășeni să consu­me fiecare, zilnic, câte 5 kilogra­me de pâine, 7 de mămăligă, 3 de carne ? Căci, In calitatea noastră de stat țărănesc trebue să încurajăm pro­ducția agricolă... Iar dacă nu vom mai im­porta nimic, punând bariere strașnice la toate hotarele, nu vom încuraja, la adăpostul protecționismului, desvoltarea industriilor parazi­tare ? Și în cazul acesta, nu vom de­veni stat industrial, mâncând fript țărănismul ? Chestiunea este de nivelul lo­gicii infantile: dacă două și eu două fac patru, nu pot face nici cinci, nici trei. Rămâi „motamo“, cum se zice într’un anume argott, când vezi cât de puțin țin oamenii la pres­tigiul dialecticii lor. Chestiunea de mai sus nu ar merita atenția unui comentariu, dacă ziarul cu pricina ar fi la pri­ma sa insanitate. Din nenorocire însă, el practică intens sportul abracadabrantelor economico-politice și se institute mentor al guvernelor țării. -xox- Două accidente de aviație Roma, 30. (Rador). — Un a­­vion militar a capotat în apro­piere de localitatea Bouicon­­vento din provincia Sienna. Șase aviatori au fost omorîți. Budapesta, 30. (Rador). — In timpul uni sbor de antrenament, pilotul civil Gustav Alamb, e­­lev al școalei politehnice, s-a prăbușit la pământ de la o alti­tudine de 150 metri. Avionul sa sfărâmat și pilotul a fost o­­morît. TREI DISCURSURI Nimic mai interesant decât discursurile ținute Duminică de d-nii Germain-Martin, mi­nistrul de finanțe al Franței la Bas, Herriet la Havre și von Papen, cancelarul Reich - ului, la Münster. Iată ce a declarat d. Ger­main-Martin: „Unii sfătuitori iresponsabili afirmă că ar exista un mijloc simplu și ușor de a restabili si­tuația noastră financiară printro inflație monetară. Oare moneda noastră nu are o acoperire prea mare. Pentru ce în asemeni con­diții n’am crea un instrument monetar, care ar provoca o ridi­care a prețurilor. Domnilor, sunt perfect con­știent, că după o perioadă de inac­­tivitate artificială de scurtă du­rată, s-ar produce toate neajun­surile inerente unei situații mo­netare anormale. Noi pretindem că asprii noștri censori confundă elementele pro­­blemei, care ar trebui să facă o­­biectul unor analize precise în datele și cu soluțiile lor. .. Statul are datoria să apere mo­neda și creditul țării. Numai după revenirea la o po­litică financiară sănătoasă din partea statelor, într’o atmosferă de încredere națională și interna­țională, dispărând încetul cu în­cetul obstacolele artificiale crea­te de drepturi vamale excesive, vom cunoaște o urcare sănătoa­să a prețurilor. Idei clasice se va spune ? Idei confirmate de o experiență se­culară, și mai cu seamă de pră­bușirea experiențelor recente, cari, cu toate împrejurările ex­trem de favorabile, n’au permis urcarea durabilă a prețurilor. Primul ministru francez a s­pus la Havre: „A­vem sarcina ce se impune­ guvernului (prima fiind consoli­darea păcii), este de ordin intern. Trebue să degajăm țara de criza economică de care suferă. In de­finitiv și aceasta este de o sar­cină internațională, căci soluția crizei nu poate veni decât dintr’o colaborare strânsă cu celelalte state". In fine iată cuvintele can­celarului von Pappen, referi­toare la regimul financiar al Reich­ului: „Stabilitatea devizei nu trebue să fie amenințată, și guvernul nu se gândește la o devalorizare mărcii, nici la vre­ o experiență a inflaționistă pr care ar fi aceasta. Guvernul va menține dreptu­rile inițiativei private, a energiei private, a producțiunei private, a sensului răspunderilor. El se va abține de la orice in­tervenție în sfera economiei pri­vate.“ Așa au grăit exponenții politici a două mari state, um­nal care se teme de efectele crizei, mai mult decât le-a în­durat până acum, cetați, ca­re a trecut prin toate greută­țile economice și financiare inerente situației sale de ța­ră învinsă. Herriot și Germain-Martin sunt radicali-socialiști, von Pappen este conservator. Acelaș­imbaj, aceiași con­cepție sănătoasă. Respect al angajamente­lor, întărirea creditului, sta­bilitate monetară, neinter­venție în drepturile inițiati­vei pivate, necesitatea cola­borării internaționale. In România ești dacă un trădător de neam, cel puțin un reacționar feroce, dacă nu preconizezi repudierea an­gajamentelor, distrugerea creditului, inflația, interven­ția în drepturile inițiativei private, iz­oarea economică. In fie­c­e zi citim în piș­t­ea subvenționată de mâna stângă, telegrame de la Paris și Berlin, sosite în țară, via Moscovă, în care nu se debi­tează neadevăruri și iar nea­devăruri. Prin tot felul de mijloace tendențioase se alimentează o campanie subversivă împo­triva celor mai buni prieteni ai Rom­âni­ei, pe motiv că ei reprezintă interese bănești contrarii intereselor țării, pe care sunt însărcinați să o ex­ploateze. Am dori să știm ce deose­bire există între avertismen­tele d-lul Germain-Martin a­­dresate poporului francez, concluziile lui von Pappen, destinate contribuabilului german și limbajul ținut de d-nii Rist și Auboin guvernu­lui nostru? Ni se va spune: Este mai plăcut să auzi unele lucruri dela ai tăi, decât dela străini. Se poate. Nu le-am fi auzit niciodată din gura altora, dacă s’ar fi găsit în România câțiva băr­bați politici curagioși. Dealtfel dreptul de a* se amesteca in treburile noastre străinii. Părț contractat în ur­ma greșelilor înfăptuite de noi. Aceste greșeli, au avut ca efect împrumuturile din 1929 și 1931. Tot ce nu s’a putut aiurea, se poate în România, din ca­uza inferiorității moralii a personalului politic și naivi­tății corpului electoral. Și în Franța majoritatea a­­legătorilor n’a pătruns tai­nele stabilizării. Este foarte probabil chiar, că dacă s’ar fi găsit un par­tid politic bine organizat, ca­re ar fi pus în alegeri chestia inflației, arătând țăranilor că vitele se vor vinde de două ori mai scump cu francul la zece centime, foarte mulți a­­legători ar fi votat pentru dânsul. Nimeni n’a îndrăsnit să fa­că acest lucru, întâi pentru că bărbatul de stat, francez sau german, are ceva mai mult patriotism decât oame­nii noștri politici, al doilea pentru că în occident există sancțiuni împotriva exploata­torilor bunei credințe publice. Alegătorul știe că omul ca­re are pretenția să-l conducă, nu trebue să-i propună solu­ții care-i duc la ruină. Chiar când corpul electoral nu pricepe unele lucruri, el nu înțelege să­­ Se păcălit. Un om care a dus o țară, în halul în care a adus d. Ar­getoianu România, timp de ani și ani de zile, nu mai poa­te deschide gura. La nor­d. Argetoianu își permite să mai facă și glume. GRIGORE FILIPESCU Oameni și atitudini Cu toate asalturile furioase din ultimele zile, d. Mi­rones­cu rezistă. Trebue să recunoaștem această tărie. Dezacordul dintre noi și d-sa pe chestia conversiunii rămâne. Dar rămâne și atitudinea actualu­lui ministru de finanțe, atât de puțin obișnuită în viața noastră politică și mai ales în atât de e­­locvent contrast cu atitudinea d-lui Argetoianu în aceiași ches­tie. Cine nu-și aduce aminte ce a fost anul trecut, în preajma votă­rii legii Argetoianu ? Tocmeala se făcea pe față, fără nici o jenă. Cele mai interesante erau născocirile extrem de inge­nioase care formau imediat obiec­tul unui nou amendament. Dacă clientul avea moșia la deal și proectul Radian nu prevedea a­­cest lucru, samsarul găsea imediat amendamentul care să coboare moșia sau s-o încadreze în textul legii. Nimic nu era imposibil. To­tul se rezolva după satisfacerea formulei : „cât ?“. Scenele petrecute în primăvara anului acesta rămân pete rușinoa­se în viața parlamentarismului românesc. A fost o adevărată vân­zare de conștiințe și de voturi. Proectul modificator Mironescu este în discuția publică. Ministrul de finanțe cunoaște proectul în a­­mănunțime și știe ce vrea. Pe deasupra este hotărât să nu cedeze în nici un punct care ar putea înrăutăți situația deja ne­norocită a economiei naționale. Lumea a simțit acest lucru, dar mai ales samsarii au fost precis informați. Nimic din ce s’a făcut în Aprilie nu se mai poate încerca macar. Armata de samsari, la pândă și azi ca și ori, este nevoită să con­state cu resemnare . Conversiunea nu mai poate fi azi o af­acere. L­t. Vișan­ ­ xox-Răspunsuri La nenumărate întrebări ce mi se fac din Capitală, provincie și mai cu seamă din Tulcea, răs­pund : Balconul sonor. Este balconul din piața teatrului al ziarului „Cuvântul“ și i se zice și sonor pentru că pe când orice radio are un diapazon mic, numai acel al ziarului „Cuvântul“ asurzește lumea ca să se știe că este pro­tejat, subvenționat și i se admite orișice. Inițialele P. R., însemnează, „Prietenii Regelui“ pe scurt Pe­rei sau P. R., adică, unii oameni cari speculează situația lor, in­­ducând în eroare pe M. S. Re­gele și pe cari Grigore Filipes­­cu a întreprins să-i dea peste cap, cum l-a dat peste cap pe Barbu Știrbei. Principalul P. R., este Naie Ionescu, directorul și proprietar­­ul ziarului „Cuvântul“, cu se­diul la balconul sonor. Și acuma, rog pe acei ce au nevoie de deslușiri complimen­tare, să se adrese direct ziarului „Epoca“. General Cantacuzino mt 2014 22. Re­ scumpă țara, puterea mea de munca și puterea mea de iubire. Nicolae ruipescu D. Germain Martin, ministrul de finanțe al Franței, a vorbit cu ocazia inaugurării po yului din Base-en-Basset, coafta superioa­ră, despre politica financiară ac­tuală a Franței. D. Filipescu se ocupă în arti­colul d-sale de azi de acest dis­curs. NI redăm aici într’un rezu­mat mai complect: „Guvernul a depus un proect de comprimare a cheltuelilor și de redresarea finanțelor, al cărui rezultat global se urcă la 4.400 milioane de franci (circa 28 mi­liarde lei). ASANAREA FINANȚELOR După închiderea Camerelor, eu și d. Palmache, ministrul bugetu­lui, am luat, în studiu diferite măsuri destinate a atenua cau­zele desechilibrului bugetar, fără însă a compromite, facultățile productive ale Franței. Guvernul lucrează pentru adapta cheltuelile la nivelul po­a­sibilităților de contribuție ale cetățenilor. Este sigur că Franța are azi mai multe posibilități de asana­re decât celelalte națiuni care s-au angajat pe calea lichidării dificultăților financiare. Cu toa­te acestea, redresarea finanțelor publice nu va putea fi întreprin­să decât cu concursul neprecu­pețit al cetățenilor. Trebue ca fiecare dintre noi să renunțe la a cere ca numai vecinul să facă sacrificiu pen­tru însănătoșirea finanțelor pu­blice.­­ Cu concursul conștient al ce­tățenilor, situația financiară Franței fu însănătoșită cu o re­a­peziciune care provocă și mirare și admirație, în lumea întreagă, în 1926. EXEMPLUL ENGLEZ Avem la îndemână un alt exemplu, pentru a dovedi cât valorează concursul conștient, al unui popor, pentru îndreptarea situației țării: exemplul englez. In toamna trecută, Anglia pro­cedă la o comprimare severă cheltuelilor, apoi la scăderea n­­­­velului dobânzilor și la măsuri de înviorare a afacerilor. Pentru a restabili echilibrul bugetar, care părea nesigur, p­ nu ezită să propună purtătorilor de rentă interni o scădere a dobânzilor de la 5 la 3XA%. Rentele atinse de această operație cifrează un to­tal de 180 miliarde franci. Ni­­căeri și niciodată nu s-a încer­cat o conversiunea de asemenea proporții. Cancelarul eșichieru­lui a putut proclama, după aceas­tă operație, în fața lumii întregi, patriotismul și bunul simț al po­porului englez. Mă văd obligat a reaminti exemplul englez pentru a dovedi contrariul anumitor consilieri iresponsabili, cari cred că cel mai simplu și mai lesnicios mijloc de redresare financiară este infla­ția. Le reproșează miniștrilor, cari nu văd salvarea decât în efortul întregii națiuni, că sunt lipsiț Ș de imaginație, că sunt atașați formelor de echilibru bugetar și de comprimarea cheltuelilor. Nu este, se spune, o contrazicere în­tre concepțiile care conduc la o micșorare a puterii de cumpă­rare a națiunii și între credința că o urmare generală a prețu­rilor materiilor prime este sin­gurul mijloc de a ajunge la li­chidarea crizei ? Noi pretindem că punând c tiunea astfel, se amestecă ia­țional elementele probleme. STATUL TREBUE SA APERE­M NEDA ȘI CREDITUL PUBLI­ CI nu poate împlini ace sarcină, decât menținând fir­mele publice în echilibru. Nu pe această cale el poate însă­ sporirea abuzivă a datoriei pe mnen scurt, care fără această montară prudență, conduce o creștere rapidă a mijloacelor trezorerie, cauză de legitime piciuri, cari ruinează încrede Intr’o zi sau în alta, această sură poate atinge moneda și i­șola eficacitatea rezervelor talice ale unei națiuni. Idei clasice, ni se spune, perimate ! Idei confirmate de o exper­tă seculară, răspundem noi mai mult încă, întărite de el experiențelor recente, cari, toate împrejurările excepții de favorabile, nu au putut duce la o urcare durabilă a țărilor. Trebue ales întru mijloa salutare, cari impun adapt cheltuelilor la resursele ale națiunii și între expedien­i cari, dacă ar fi adoptate, ar imposibilă orice însănătoșire nanciară. Sprijinul voinței națio pentru redresare este sigura ranție a reușitei unei întrep deri care impune o grea răsp­­ere guvernului. El nu intenționează să c­rească, ci crede că are datorii a afirma că sarcina cea i­inc­­ă nu poate fi împlinită decâ concursul indispensabil al un­ei publice“. ~ xigx—— D. Rist și monopoh alcoolului Am comentat ori începutul lui de al doilea raport al d prof. Rist In capitolul în care se oe în grecia­ de organizarea mc polului alcoolului, d-sa obse că legea concentrează în acel mâini și administrarea comner­ță a vânzării alcoolului și pe perea taxelor fiscale cure­ statului. Defectul legii este mai pr de orice îndoială, întrucât nu poate concepe o organizație stat, care să poată exercita condiții fericite și comercial rea comercializării alcoolulu executarea fiscală a propriile clienți. D. Rist opinează pentru zi rea comercializări alcoolulu­i. A. M., care este organizată crutsiv în scopuri comerciale. Raportul se mai ocupă de fentele de organizare ale m­oolului alcoolului, între cari bugetul Casei monopolului, se întocmește, după lege în autonom, deși Casa nu este _­nomă. Se mai observă că cu de guarzi financiari prevăzu lege încă nu a fost înființat, ce prejudiciază controlul fi­cării. Centralizarea excesivă a se­olilor Casei monopolului alec lui este destinată să încetine­ normalizarea afacerilor, în p­lea tezaurului. Se mai observă că funcției superiori actuali nu posedă o­noștință suficientă a serv­ii pe cari le au sub control. Praga, 29 (Ceps). — Ministrul de Externe cehoslovac dr E. Be­­neș a ținut nu de mult la Asocia­ția­ „Na­rodnii Osvobozeni“ din Praga, o foarte interesantă con­ferință pe tem­a „Laturea politică a crizei­­ mondiale“, pe care o re­dăm mai jos în mod succint. „Criza prin care trecem în pre­zent, este multilaterală. Viața noastră de azi a ajuns într’o si­tuație specială și nu știm cum să ne ajutăm, toate noțiunile se cla­tină, știința, religia, școala, eco­nomia, etc. — totul e cuprins de criză. Cum să eșim din ea ? Tre­bue să avem o concepție unitară a vieței, o părere solidă și eficace livește la­­manifestă cel inter­­­ In pol s­­pecial de democrația și chestiunile ei, de problema socialismului și de pro­blemele practice ale politicei so­ciale și economice, de problema minorităților și naționalismului. Din punct de vedere internațio­nal, ea apare în încordarea poli­tică din raporturile franco-ger­mane, franco-italiene, germano­­polone (chestiunea coridorului), în problema Europei centrale, Balcanilor, la chestiunea revizui­rii tratatelor de pace, reparații­lor, datoriilor interaliate, în pro­blema sovietică, problema dezar­mării și a pacifismului? Politica externă e legată de cea internă mai mult decât oamenii își închipuie vedem de ex. cum si­tuația internă a Germaniei și in­fluențele asupra politicei exter­ne, sau cum regimul dictatorial al unei țări se reflectă în viața in­ternațională, etc. Astăzi se observă în numeroa­se state fenomenul semnificativ, al naționalismului exagerat, ale cărui excese complică într-o mă­sură considerabile situația poli­tică internă și internațională. Ide­­ia națională în forma ei actuală este un produs al secolului al 18-lea, în special a sec. al 19-lea, un fruct al renașterii, al umani­tății și luminării, care au culmi­nat după marea revoluție france­ză. Această idee s-a unit strâns cu ideile democrației moderne și înseamnă în fond, un triumf al principiilor democratice. Proble­ma libertății națiunilor a devenit arătătoare încă înainte de război, în special în statele cu mai multe națiuni, în Europa centrală Sud-estică, și puternicul val de­si­mocratic prin care s-a încheiat războiul, a înleznit o nouă orga­nizare a­uropei, a cărei bază este statul național cu drepturi garan­tate pentru minorități internațio­nale. Ideia națională a devenit o mare forță colectivă, o compo­nentă a vieței spirituale a omu­­­­lui modern. E necesar­ă rezolvăm­­ această idee și să o așezăm în mod just în concepția noastră generală asupra lumii. Ca și altă dată ideia religioasă — de multe ori cu forță și mai mare — așa pătrunde azi ideia națională întreaga societa­te, stăpânește viața actuală poli­ticește, imprimează peceta ei par­tidelor politice, are o influență hotărâtoare asupra situației in­terne a statelor și asupra raportu­rilor lor reciproce. Odată în vii­­tor, când ea se va fi desvoltat complect, vom privi poate la ea după cum privim azi mișcările religioase și viața secolelor te­­cute. Astăzi însă suntem martori, cum ideia națională, ca și orice idee mare, are în sine ceva ex­pansiv combativ și ofensiv și cum de multe ori trece într-un fana­tism și șovinism național, care duce la defecțiuni morale, care permit orice în numele națiunii. In aceste forme degenerate ideia națională provoacă crize politice și sporește nesiguranța postbelică și perturbațiile; multe probleme pr­i­nt N' ’ ,ki '(!■ *?c­­i'-' )?Un­­'creotiv «I a&iîon­a 1 k­NîTîuro* 1 cxf.t î.’-TC; intsi­țion=îié8mtiî înțelept, idei a colabo­rării inter­naționale și a reciprocității pe baze pur umane, democratice. De asemenea și internaționalismul își are extremele sale, dar în ge­nere se poate afirma că lupta pentru recunoașterea unui anumit internaționalism a fost câștigată. In forma sănătoasă și justă el e­­xercită o influență binecuvântată incontestabilă în domeniul con­centrării culturale și economice a lumii și al tendințelor de pace. Este necesar a se căuta o sinteză a naționalismului și internațio­nalismului atât pentru politica internă, cât și externă, a se da ambelor idei aprecierea cuvenită și a se crea în noi o armonie în­tre sentimentele patriotice și u­­mane. Ideia națională a eșit din filozofia umanității și omenirii, din drepturile omului și ale ce­tățeanului, însă prin excesele ei duce la imperialism, la oprima­rea minorităților, la egoism și exclusivitate. De aceia trebue să Din fericire, întreaga desvol­­tare a omenirii, materială și spi­rituală, tinde spre această sinte­ză. Comunicațiile moderne au micșorat lumea și au apropiat na­țiunile, raporturile economice și culturale dintre ele sunt mai in­tense, concentrarea mondială se află într-un progres care nu va putea fi reținut de nimeni. Ideia Ligii Națiunilor este de fapt, ex­­presiunea solidarității internațio­nale și a concepției internaționa­lismului, care unește toate națiu­nile lumii spre colaborarea cul­turală și economică și spre efor­turile de pace. In practică politi­ca actuală lucrează spre această sinteză între naționalism și inter­naționalism, spre valorificarea culturii naționale în cadrul inter­național, mai mult și mai prosper decât crede. DEMOCRAȚIA MODERNA Ideologia democrației nu apare ca o problem­ă de mecanizare și avea consecven­­țeprezentațiunii de sisteme e­­și progresiste. ,Ș­ r­­ând ca o pro­blemă a oamenilor, a edui­lor morale și politice, ca fie cetățean să fie pătruns de și datoriilor sale publice și să a găsi o împăcare între viteri proprii sau ale profesiunii și sei sale, cu interesele gene Intr’un cuvânt, fondul demi­siei nu constă atât în institui forme de organizare, cât în o­tație și caracterul cetățenilo: spiritul de care e pătrunsă a nnstrația publică, corporații autonome, școlile, etc. Astăzi auzim adesea repre­făcute democrației, că nu s’ rătat eficace; se insistă al decăderii parlamentarismului supra risipei, corupției, poli exagerate de partid", excese presă (a celei de bulevard), și se caută o eșire printr’un venit cu mână tare în îngrăd libertăților cetățenești, în mari dictatoriale. Fac parte­­ tabăra care crede în demoni și o consideră ca regimul cel bun și mai sigur dintre toate vantagia că toate slăbiciunii lipsurile ei pot fi văzute , poate lucra eficace împotriva Scrisori din Cehoslovacia naționalismul exagerat

Next