Epoca, iunie 1933 (nr. 1305-1329)
1933-06-01 / nr. 1305
Hr. 1305 3 Iei Joi 1 Iunie 1933 REDACțIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIE!)" RECLAME și INSERȚII Se prinsese la aderația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon: 362-10 Ziar al partidului conservator. Fondat în anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU Ut stampa tare, puterea mea de munca si puterea mea de iubire. Nicolae Impesca Totul pentru Stat, nimic pentru noi! Prin legea pentru perceperea și urmărirea veniturilor statului, trecută de d. Madgearu In ultima sesiune parlamentară, s’au înăsprit măsurile prevăzute în legile anterioare pentru realizarea acestor venituri. Astfel, contribuabilul poate fi urmărit nu numai în averea vizibilă, ci și în sumele ce le are de încasat de la debitorii lui. Debitorul va fi somat de agenții fiscului să nu mai plătească la termen creditorului—dacă acesta e contribuabil întârziat — ci perceptorului, în contul creditorului. După legiuirile anterioare, urmărirea debitelor fiscale întârziate se putea face numai în averea mobilă și imobilă a contribuabililor. După noua lege a d-lui Madgearu, urmărirea se va face și în venitul imobilelor. Chiriașii și arendașii sunt ținuți de această lege ca înainte de plata chiriei sau arenzei să se intereseze la fisc dacă proprietarii și-au plătit impozitele. Dacă nu le-au plătit, chiriașii și arendașii le plătesc ei în contul proprietarilor. Dacă agenții fiscului găsesc că declarațiile de venituri ce se fac apra de contribuabili în vederea impunerilor, sunt nesincere, fiscul va numi un custode — un gerant al imobilelor, după cum glăsuește legea d-lui Madgearu — care va incasa toate veniturile și le va depune perceptorului. Salariul lui, în proporție de cel mult 3 la sută din venituri, va fi plătit tot de contribuabil. Chiar când imobilele rămân neînchiriate, sau nearendate, fiscul va putea numi și în acest caz un custode gerant, plătit de contribuabil, care să se ocupe să le închirieze. Credem că am justificat suficient titlul acestui articol: totul pentru stat, nimic pentru noi! D. Madgearu a parafrazat în mod practic pe Barbu Catargiu. E revoltător, veți spune dvs., e nemaipomenit, s’a trecut orice măsură! Este tot ce vreți dvs. și încă ceva în plus. Este mentalitatea că proprietatea particulară și venitul ei sunt întâi ale statului și apoi ale proprietarilor. De aci și până la etatismul comunist nu mai e decât un pas. Și mai e ceva. Mai e mentalitatea că bugetul statului se poate realiza și echilibra prin așezarea de impozite peste capacitatea de plată a contribuabililor, până la secătuirea materiei impozabile. A face legi, prin cari să oprești din mișcare toate roțile mașinei economice și totuși să pretinzi realizarea prevederilor bugetare, este o chestiune care nu poate fi înțeleasă de nici un spirit rezonabil. D-lui Madgearu nu i-a mai rămas decât să legifereze pentru contribuabili ouăle fierbinți la subsori, extragerea unghiilor, tăerea urechilor, scoaterea ochilor și prăjirea pe jăratec. Dar, ironia soartei, cu toate măsurile drăcești prevăzute în legea d-lui Madgearu, veniturile statului nu numai că nu au crescut, dar au scăzut într-o măsură necunoscută. In Aprilie ,ele au atins cifra cea mai scăzută de la stabilizare. Suntem la finele lui Mai. Peste 2-3 zile vom cunoaște cifra rețetelor pe această lună. După informațiile noastre, ele nu îndreptățesc speranța unei îmbunătățiri simțitoare. Funcționarii și pensionarii, fără a vorbi și de furnizorii statului, vor rămâne din nou neplătiți. Exact ca pe timpul d-lui Argetoianu, în preajma căderii de la putere. Și cu toate acestea, legea draconică a d-lui Madgearu atât de rău inspirată și atât de puțin rentabilă pentru stat, cu toate oribilele ei inovații, este bună dintr’un anumit punct de vedere. Ea a făcut dovada irefutabilă că fiscalitatea a depășit orice limită și că chiar dacă se merge mai departe pe această cale, e zadarnic, încă o dovadă făcută de această lege e că pentru salvarea bugetului, trebue părăsită metoda fiscalismului. Trebue avizat la celălalt mijloc, reînsuflețirea economiei particulare, tocmai prin descătușarea ei din cătușele fiscalismului de azi. Chestiunea este însă că lucrul devine îndoit de greu, după ce legile de distrugere a creditelor au făcut ca întregul angrenaj economic național să ruginească. . D. Dela Arenele Romane la Skoda La Arenele Romane s’a făcut o formidabilă manifestație în contra revizioniștilor: Germani, Italieni și Unguri, de care, bineînțeles nu s’a vorbit pentru că ar fi stricat maiestatea pornirei. Foarte bine, dar, atunci dece din acei cu manifestația vezi pe unii că se prăpădesc după Italieni și după Germani. Mussolini este un idol și Hitler altul. Nicică consecvență n’ar strica. Germania, se știe, este revanșardă, dar Italienii, și nu toți, foștii noștri aliați care au beneficiat, ce mai vor, conduita lor este absolut neînțeleasă. Germania, se știe este înarmată până în dinți și pe furiș. Citiți te spune generalul de Cognac în „Les Debats”, în câteva ore invadează în inima Franței cu unitățile lor motorizate. Citiți ce scrie în „Epoca” d-l Remus Ionescu. Toată aviația civilă germană împrospătată și cu uzinele din străinătate, capabilă să întunece cerul se poate transforma, dintr’o zi pe alta, în aviație militară.Dar ce să mai citim, toți știm că Germania este înarmată, dar, lașitatea democratico-socialisto-masonică plus germanofilia interesată și latinizmul exagerat, crede că tratatele și vorbăria ne apără suficient. Odată Franța turtită, nici Anglia, nici Italia nu vor profita, iar noi vom fi pulverizați. Este locul deci, să îngrijim nci la noi să îngrijim de oștire și să împiedicăm afaceri ca aceea a Skodei, pentru ca, de a veni viforul, să ne apărăm cu arma în mână, deoarece cu tratate, întruniri și discursuri nu este de ajuns. Mai este locul sa arăt că n’ar fi bine ca entuziasmul de Duminica trecută să permită tâlharilor să se strecoare și la adăpostul patriotismului lor fals, să încerce a mușamaliza afacerea Skoda. Apărarea națională amenințată și din afară și din năuntru, care sancțiuni severe și grabnice pentru ca pungășii ca afacerea Skoda să nu se mai repete. General Cantacuzino Către o nouă formă a Statului Când afirmăm în fiecare zi, in forme diferite dar cu acelaș obiectiv, că politica înseamnă înainte de toate alegerea, selecționarea, mituirea cârmuitorilor; că toate teoriile în asemenea materie sunt iluzorii; că un sistem politic nu e un scop, ci numai un mijloc și că e cu totul indiferent mulțimei felul în care sunt desemnați conducătorii, cu singura condiție ca ei să fie cei mai buni, — ni se răspunde din Muscelul, Vlașca sau Teleormanul demagogiei electorale, că nu suntem democrați, că suntem niște întârziați și că spiritul occidental nu e străin. Ori, occidentul — pe care în bună parte l’am copiat atâtea decenii, — reacționează zi cu zi. Iezi Italia și Iugoslavia, azi Germania, mâine Franța, caută forme politice noul, prin cari obștimnea să-și poată spune păsul și impune interesele. Deja în 1926 parlamentul francez n’a acordat lui lui Poincaré pline puteri financiare decât sub presiunea unei opinii publice răzvrătite. Acum, din nou Franța Întreagă e frământată de o mișcare care va ști să impute parlamentului, chiar în afară de alegeri, voința ei. Extrag numai patru gânduri din chemarea ei către țară: „Contribuabili, comercianți, industriași, plugari, Parlamentul e surd chemării noastre, Parlamentul nu vrea să știe pierzania noastră, Damiblagismul domnește peste tot, Inflația ruina bat la ușă!” Și urmează, în trei cuvinte, soluțiile urmărite: „Economii masive, nici un impozit nou, egalitate fiscală”. E peste putință a expune într'un articol de ziar amploarea mișcării antiparlamentare din Franța. Dar e de ajuns să arătăm că, după ce Clemenceau a afirmat că regimul parlamentar a întârziat cu cel puțin un an Victoria — traduceți: a costat milioane de vieți și milarde de franci, — fostul primministru Tardieu care la rândul său străduitor „o reformă totală a Statului” — implicit o reformă a sistemului parlamenatar. Adevărat e însă că soluțiile sunt mai greu de găsit decât criticele și că mijlocul de selecționare a celor mai buni cârmuitori pare a rămâne o problemă de rezolvat. Jimai bine, a rezolvat-o iunimd Anglia, de la care întreaga E vropă și-a închipuit că a împrumutat, fie indirect prin canalul revoluției franceze, fie direct, — cum am făcut noi, — prin canalul constituției belgiene, regimul politic ce ne cârmuiește. — Anglia posedă un sistem total deosebit, care explică și prestigiul de care se bucură și randamentul pe care-l dă. Ne vom îngădui a-l rezuma în articolul următor și atrage oarecari concluzii. Costin G. Sturdza tiIii li SOS“.. De-abia acuma ne parvin amănuntele tragi-comice ale marșului guvernamental, de mai dăunăzi, asupra Capitalei. Au tăcut și au înghițit-o oamenii și pe asta, întorși pe aproape de casă însă, au prins a da dintr’înșii și a se tângui în dreapta și în stânga, de cele întâmplate. Când faci un drum lung, cu trenul, în vagoanele în cari se transportă spre abatoare, porcii, când îngrămădeala de oameni , și în asemenea vagoane este făcută fără să se ție socoteală de număr, socoteală de care ții seamă când îmbarci prețioasele animale, — apoi cum să nu blastemi pe cel ce te-a împins la o treabă ca asta. Douăzeci de ceasuri de drum, — îngrămădiți ca sardelele, îndurând foamea și setea, — au făcut cei din Iași, până la București. Sfârșiți de oboseală și nemâncați, au fost mânați din urmă, — cum se mână vitele, — la manifestație... Strigau oamenii „ura” pentru bucata de pâine ce li se făgăduise. Pâinea n’au mai văzut-o. De la manifestație au fost îndreptați îndărăt spre gară. Urcați în aceleași vagoane și îngrămădiți ca și la plecare, au fost porniți spre casă. Aceiași tortură sa întors, alte douăzeci de ceasuri de drum. Acuma, judece oricine, dacă cu un așa tratament, nu-ți iese congresul pe nas... ”Arată cum e redată de un redactor al ziarului „Ziua“ din Iași, pățania unui congresist: „Măsurăm peronul stației noastre așteptând un tren. Mă oprește un prăpădit desculț, cu capul gol și cu lacrimi în ochi — Să trăiți cuoane... faceți-vă pomană... că vreau să mă duc acasă... în Fălciu... — Dar ce cauți pe-aici? — Apoi, eu vin de la „congresiuni” — De unde? — Di la București... di la „congresiuni...“ — Tu ești congresist,are? — (plângând): Da cucoane. N’am mâncat di trii zile de când am pus cei de acasă, ș’amu’s chior de foame. _#Păi nu v’a dat acolo mâncare? — Ni-o dat nunta’ câte-o țâră.... care-o mai putut apuca... ca nu mai putem încăpe în Cișmigiu. — Și-așa te-ai dus la București? — Ba am fost îmbrăcat c’pani, da am adormit noaptea pi... trotar și ni-o furat botinii, pălăria și sumanul. — Ei și ce-ați făcut voi acolo? — N’am făcut ni’ca... când vorgheț domnii di la guvern, noi țipam că „să trăiască Hitler“ c’așa ni ghionteu domnii „studenți“... — Așa-ți trebue dacă te ții de politică. Tu ești țărănist? — Să crap dacă’s „țărănistru“ cucoane... Asta ni trebui, pacatili meu? — Făi atunci ce-ai căutat la întrunire? — Primaru m’o trimes cu deasala — trăsni-l-ar Cel di Sus, cum s’o bătut el gioc di mini — c’o zâscă dacă nu mă duc, mă puni la „amanda!“. „Și să mai zică cineva că țărăniștii n’au popularitate!“. Nu s’a aspis și fiu se va alege nimic din popularitatea lor. Dar, — ceiace este mai grav, este că, — săpăm adânc cu fiecare mascaradă politicianistă, prăpastia între cei de sus și cei de jos, și distrugem orice spirit de încredere în pătura conducătoare, oricare ar fi acea pătură, mâine. „Trăini-i-ar Cel de Sus...“ și „n’ar mai ajunge...“ sunt vorbe grele, vorbe de mare amărăciune în gura țăranilor și ne dau o dreaptă măsură a încrederei ce-o mai pot avea unii dintr’înșii, în omenia celor ce li-a fost dat să conducă țara. Gr. Lohan Pactul celor patru După ultimele știri din Paris pactul celor patru va fi parafat mâine Joi. S’ar putea totuși să intervie o amânare întrucât ultimele evenimente nu sunt favorabil comentate la Berlin. Se merge în această direcție până la opinia că față de rezervele categorice pe cari le cuprinde textul adoptat de Franța, și față de garanțiile categorice pe cari Franța le-a dat Micii înțelegeri, pactul celor patru devine inutil. Consiliul de miniștri întrunit eri la Paris sub preșidenția d-lui Daladier, pentru a proceda la ratificarea textului definitiv al pactului celor patru, și-a amânat hotărârea in așteptarea comunic tului primei ședințe a conferinței de la Praga. Este evident, deci, că se va tine seamă de punctul de vedere al Micii înțelegeri. In nici un caz pactul celor patru nu va putea însemna o primă în favoarea tezei revizioniste. Mica înțelege are garanții suficiente că pactul celor patru nu va atinge interesele ei, și speră că acest pact va fi numai instrumentul unei colaborări care va cimenta liniștea europeană. Budgetul francez din nou în discuția Camerei PARIS, 30. (Rador). Camera a reluat, azi examinarea budgetului în a treia lectură. Deputeul Jacquier, raportorul bugetului, și-a exprimat convingerea că până în cele din urmă se va ajunge la un acord între Cameră și Senat. Camera a respins cu 334 voturi contra 135, chestiunea prealabilă pusă de d. Louis Marin, prin care acesta cerea să sc admită urgența pentru discutarea pactului celor patru puteri, cerându-se totodată explicații imediate. Ajungându-se la examinarea unora din capitolele budgetului ministerului afacerilor străine, deputatul Ybarnegaray, revenind asupra chestiunii pactului în patru, a amintit că d. Daladier a promis să nu ia nici un angajament fără ca în prealabil să ia avizul parlamentului. D. Daladier, vorbind în mijlocul unei tăceri din ce în ce mai mari, spune că în primul rând trebue să se voteze bugetul în timp util. Contrar dorințelor exprimate de d. Ybarnegaray, d. Daladier arată că nu poate să dea nici un detaliu susceptibil să pună siedici negocierilor acum in curs. Când aceste negocieri vor fi terminate, a spus d. Daladier, Parlamentul va avea dreptul să accepte sau să refuze. De altfel, d. Daladier amintește declarația sa făcută asupra acestei chestiuni și arată că fiecare din termenii acestei declarații a fost bine chibzuit și aprobat de peste 400 membri ai Adunării, fiind totdeodată viu aplaudat. D. Daladier, subliniind imposibilitatea Franței de a răspunde negativ la ofertele de înțelegere, se mărginește să citească din nou elocventa sa declarație din 6 Aprilie, afirmând dorința de a colabora la menținerea păcii cu salvgardarea tuturor drepturilor. _ ■ Politica noastră a devenit de mult o glumă, așa că nu cred nimerit să iau alt ton decât hazul când e vorba să pomenesc ceva de isprăvile ei. Ultima, și cea mai nostimă trăznie a fost defilarea pe străzile Bucureștilor a dragostei poporului pentru Cain cel democrat. Cunoașteți vechea legendă ,după care ^ de cel brutal a ucis pe cfJe^e^și... cam pe la spate. Dar^BLem nea aceia nu prea erau și Cain, rămas singur* pe pământ prea mare și prea aproape de Paradis, a fost cuprins de remușcări. Asta este: remușcările sunt totdeauna consecința singurătății! Ca să fi avut noroc bietul Canftm trăiască după o mie nouă sute, să fi văzut ce minune de manifestări populare stârnia și cum ajungea eroul sângelui vărsat! Trăim și noi azi într’un fel de ,,Paradis pierdut" și avem și noi pe Cain și Abel ai noștri. Dar ăștia de azi au devenit comici: personagii biblice de circ. Ei se omoară, tot prin surprindere, e adevărat, dar nu in serios, ci așa, ca la politică, și cu învieri din morți mai înainte de a treia zi după scripturi. Intrarea și ieșirea din scenă a acestor doi parteneri — demni de vechiul testament — care fac glume în numele „frăției” și folosind mereu telegrama, au desfătat un timp prin seriozitatea gesturilor. Păstrând poza severă și bronz în atitudini, mișcările lor stârniau ilaritate irezistibilă, întrecând în efecte pe vestitul Malec care nu râde niciodată, dar todeauna te face să râzi. Din net,ricire, Cain al nostru s’a apucat să citească istoria vestităui Tartarin din Tarascon și de-aci încolo n’a perdut farmecul, căutând intenționat gluma. I-a plăcut eroul lui Daudet și l-a luat drept model, dar să ferească D-zeu să vrea omul anume să fie ilariant, fiindcă atunci devine insipid și plicticos. Câtă vreme fratele Alexandru era bronz și imita pe Bismark, reușia să ne distreze; dar când face pe cuceritorul de mori de vânt, atunci, neputând întrece pe eroul lui Cervantes, ne este puțin cam scârbă. Când, cu o seriozitate de actor cinematografic, fratele Alexandru s’a supărat la București pe fratele Iuliu (din pricina unui diplomat din născare) și, consecvent, s’a transformat în bust desvelit la Cluj, atunci, amintindu-ne de proverbul „unde dai și unde crapă”, am făcut haz, am t’as cu poftă. Nici nu se putea altfel. Când fratele Alexandru vine iar la București (prieten ca de când lumea cu diplomatul din născare) și îl face pe fratele Iuliu să fugă pentru a se transforma, el la rândul lui, în sfinx pe malul Mediteranei — însoțit de sfințișorul cu ițari — iar am râs, cu lacrimi am râs, fiindcă tot nu se putea altfel. Când sfinxișorul cu ițari face pe omul de stat, iar sfinxul se asociază și pleacă cu el în semn de solidarizare — și, la urmă, cel cu ițari se întoarce desolidarizându-se de solidarizarea șefului, pentru a da mâna cu fratele Alexandru, iar a fost ilariant și am râs și noi ca toată lumea cealaltă. Când, în numele ideilor înaintate, fratele Cain — cel democrat a simțit că poartă piele de dictator — un fel de Mussolini cu mustăți și ochelari — și a strigat că e primejdie mare și că el nu se mai joacă decât dacă are stare de asediu și... „barza”, ne-am topit de râs, râs mare, râs omeric. Toate actele acestea așa de consecvente și de potrivite ca nu ca în perete, au făcut veselia publicului și au avut mare succes de comedie, nu numai pentru contrastele surprinzătoare din situații, ci fiindcă au fost bine jucate. Toți actorii acestor „mascheline” au păstrat în timpul acțiunii o seriozitate cruntă, o convingere de oameni care cred sigur în absurdități. De aceia comicul a fost așa de desăvârșit și i-am fi înăbușit în aplauze. Ei, dar fratele Alexandru, cum vă spuneam, și-a adus aminte că seamănă cu Tartarin și a ținut morțiș să concureze cu tarasconerul, pentru a-i da gata. De data asta a urmărit să fie comis și nu a reușit decât să fie straniu, și fad. Cu D. R. în locul lui Bompart, el a vrut să cucerească Dâmbovița in locul Alpilor și cu putere mare a mișcat cincizeci de trenuri speciale, a împărțit pâine cu mâna sergenților de oraș, a ridicat tribune cu gardienii publici (la Ateneu), a făcut alai de la Ateneu până la Atene, a pus vornicei pe cai deșelați de sacale, a radiodifuzat discursuri anoste, mă rog... a dat din mâini și din picioare, aferat și vesel, trăgând cu coada ochiului la efectele glumelor discutate. Și pentru ce? Pentru ca să mai vadă odată chipul fratelui Iuliu pe pălăriile călușeilor și vorniceilor, și încă pe o vreme de ploaie putredă? Dar asta se chiamă trezirea din glumă, și sentimentul trebue să semene puțin cu acela al vestitului martir, cu nume rușinos, care, greșindu-se î pat, se visa înotând pe mare cea mare. DISCUȚII Cucerirea Dâmboviței Și când colo!... Dr. Gr. T. Popa Fizionomia politică a Germaniei actuale este caracterizată printr-o consolidare a partidului național-socialist precum și aplicarea ad-integrum a faimosului său program ce nu numai că a schimbat totalmente echilibrul politic intern, dar a pus în mișcare lumea internațională prin brutalitatea cu care s’a aplicat. Regimul autoritar a fasciștilor sau a hitleriștilor se distinge de de regimul democratic printr’un oarecare număr de puncte esențiale, prin supresiunea oricărei libertăți în diversele expresiuni ale gândirii: presă, literatură, teatru, radio, etc., etc. și prin atotputernicia poliției, în disprețul drepturilor celor mai elementare ale individului. Una din caracteristicele sale este desigur și doctrina asupra originii și repartiției puterii. In timp ce în democrație un loc destul de important este lăsat sistemului electiv, nu numai in adunările politice, dar și în organizațiunile economice și sociale, sindicate, cartele, consilii de administrație, național-socialismul opinează că alegerea majorității este întotdeauna detestabilă; el face succesul mediocrităților. Hitler pretinde a-i substitui principiul șefului, adică de asemenea tuturor funcțiunilor importante printr-o metodă particulară, specifică. In fruntea statului se găsește dictatorul ce dispune de o putere absolută. El alege colaboratorii săi, cari aleg el însăși titularii posturilor subalterne, și așa mai departe până la ultima treaptă. Este un sistem invers celui adoptat de democrație unde electorul alege pe deputați și senatori, iar aceștia aleg la rândul lor pe șeful statului (în sistemul republican de exemplu). Partizanii regimului autoritar afirmă că e mai preferabil, pentru că superiorul e, mai capabil de a alege pe inferior, decât inferiorul pe superior; pe de altă parte în acest sistem orice personală ce deține o parte din autoritate se simte direct responsabilă față de aceea ce a numit-o și care aparține unui grad mai important. Am putea spune că în toate țările caracteristica organizației funcționarilor rezidăm ceea ce spuneam mai sus, lucru sau mai bine zis principiu ce formează adevărata armătură a statului. Totuși găsim un punct interesant unde doctrina național-socialistă se înconjoară de contradicție: e vorba de sursa puterii. Național-socialiștii pretind că la ei această sursă e pur populară că dictatorul e ales în urma unui plebiscit și că poporul i-a delegat autoritatea odată pentru totdeauna autoritate de care el poate uza în orice împrejurare. Această afirmație nu e deloc în conformitate cu faptele, căci Hitler nu a obținut majoritatea sufragiilor ei 44 la sută; el obținu 52 la sută grație voturilor aduse de național-germani pe cari el caută să-i elimine de la putere. Constituția nu-i dădea dreptul de a răsturna toate instituțiile țării cum a făcut-o; el determină parlamentul să-i acorde puteri depline, suprimând oarecari partide, el mnaiizând pe celelalte. Menținerea sa este bazată esențial merite pe: violență, pe cele 600.000 oameni ai secțiunilor de asalt, pe dezarmarea și arestarea adversarilor săi. Dacă acest regim s’ar sprijini realmente pe sufraetul popular, ar trebui să spună: noi guvernăm un oarecare timp, fie patru, cinci sau șase ani, însfârșit noi vom consulta poporul și ne vom închina înaintea verdictului său. Dar Hitler și intimii săi au repetat de atâtea ori că nu vor pleca decât alungați; nu este oare o contradicție flagrantă între fapte și teoria dictaturii plebiscitate? Dacă nn câțiva ani va avea loc vreun plebiscit nou, putem fi siguri că de o manieră sau de alta el va fi trucat. Nu putem deci primi decât cu cea mai mare rezervă teoria șefului ales de popor, fundamentul oricărui regim autoritar. Să vedem acum cum acest fundament funcționează în acțiuni diverse. Hitler a numit o serie de Statthalter care vor fi delegații săi imediați în țările germane; ei vor exercita o autoritate quasi-absolută sub controlul său, numind miniștrii, și înalții funcționari, confecționând și promulgând legi. Pentru statul cel mai important, Prusia, Hitler și-a rezervat aceste funcțiuni. In Bavaria el a ales pe Generalul von Epp, militantul partidului său ,D. Murr ce va fi Statthalter în Würtemberg este deputat național-socialist în Reichstag și șeful fracțiunei acestui partid în Dieta locală; D. Wagner, în Baden,este un vechiu locotenent ce a fondat și dirijat secțiunile partidului național socialist in această țară. D. Mutschman ce succedează regilor Saxei, este un fabricant de dantele. El a ereiat și a dirijat secțiunea partidului hitlerian în țara sa. Tot astfel e cazul d-lor , Sanckel Statthalter în Turingia, Rover, Statthalter in Oldemburg și Brema, Loefer Statthalter pentru Brunswig și Anhalt. In ceea ce privește pe d. Sprenger ce va guverna în Hesse, el este fost funcționar poștă, șefa unei secții locale a parlamidului său. In celelalte țări din lume, se privește cu oarecare scepticism acest minuscul politician al provinciei ce după oarecare strălucire în comitatele de partid, intră în consiliile județene sau la Cameră și-și ia aerul de om de stat. Se spune că recrutarea personalului de direcție prin această metodă, este o slăbiciune a regimului democratic. Se constată că în regimul autoritar a lui Hitler, selecțiunea făcându-se chiar de sus, dă rezultate identice; cei aleși sunt militanți, propagandiști locali, a căror trecut nu oferă prea multe garanții pentru un actual om de stat. Cu această diferență că în celelalte țări nici unui ales al sufragiului universal nu i se încredințează din pima dată prerogative așa de întinse ca acelea acordate unui Statthalter. Nu se poate compara puterile unui deputat ce va domni fără control asupra unei țări de mai mult de câteva milioane de locuitori, ca Bavaria, Würtemberg sau Saxa. E sigur că un fost locotenent, un fabricant de dantele, a căror activitate politică consistă a recruta partizani pentru Hitler vor face probă de talente și de experiența necesară pentru a îndeplini funcțiunile de Statthalter, pentru a face față unor astfel de imposibilități? Personal nu cunoșteam oamenii aceștia, îi vom vedea la lucru. Hitler ar putea spune că dacă nu va fi mulțumit de ei, îi va concedia, fără alte forme. Laurel critică aspru această nouă organizație eratică căci politice sau sociale ale lui fanteziile Hitler sunt departe de a avea un fundament în echilibru constant cu necesitățile, evoluția sau aspirațiile poporului german. O oarecare schimbare în politica germană se impunea căci epuizarea partidelor moderate adusese oarecare neliniște nu numai în sânul acestei țări ci însăși în străinătate, unde ades se pune întrebarea : pe când o republică comunistă? O mână de fer se impunea în Germania. Un guvern forte și cu multă autoritate era mai mult decât necesar. Reichul n’avea încă nevoie de un dictator, de o răsturnare a oricărui sistem sau partid politic, de o sfidare a principiului democratic pe care s’a clădit Republica germană. In articolul viitor vom analiza programul național-socialist și vom arăta originile ideologice ale acestei mișcări. DAN THEODORESCU Probleme internaționale De amica hitleristă și principiul democratic Presa cehoslovacă despre d. Hulesc PRAGA, 30 (Rador). — Intreag presă cehoslovacă se ocupă pe jar de sosirea miniștrilor Micei Ințelegeri, salutânu-i cu entuziasm și subliniind însemnătatea deosebit a acestei conferințe intr’o perioadă când tendințele revizioniste încearcă să câștige opinia publică europeană. Mai ales persoanei d-lui Titulescu, presa cehă și presa germană di Cehoslovacia ii dă o atenție cu totul deosebită, insistând asupra irilor sale calități de diplomat. Ziarele național-democrate mare tiraj „Narodny Politika“ „Narodny Listy“ insistă mai ales aj supra atitudine! ce o va lua conferința din Praga în privința pactului celor patru, care va fi desigură obiectul primului comunicat. Oficiosul „Prager Presse“ publică astăzi un articol de fond intitul „Praga și Mica înțelegere“, semnat de distinsul ziarist dr. Frank’sek Kupakk, articol in care găsi între altele următoarea aprecie despre d. Titulescu: „Ministrul afacerilor străine României, d. Nicolae Titulescu, numără astăzi printre cei maisăvârșiți oameni de stat ai Europ iar aptitudinile sale cu totul desebite au fost unanim recunoscuți de Societatea Națiunilor, care a ales de două ori președinte al sesinilor ei. „Acestui extraordinar diplom n care a susținut, cu ocazia recent sale călătorii în apusul Europei, tot de minunat interesele Micei Ințelegeri îi revine munca unui pionier în crerarea noului pact alei înțelegeri“. Ziarul publică deasemenea biogrfia d-lui Titulescu precum și o mănunțită biografie a d-lui Sav Rădulescu, subsecretar de stat ministerul afacerilor străine. Ziarul agrarian „Venkov“ vi asupra importanței conferinței privința unei intensificări a legiurilor economice între cele trei saate prietene. Ziarele publică de asemenea oi de seamă amănunțite despre mare manifestație anti-revizionistă ținută în cadrul Micei înțelegeri a prei, în sala cea mare a primară din Praga. Ele relevă elogios comunicarea făcută de d. Eugen Filat directorul presei, a d-lui C. Gong pol, președintele delegației romă la conferința Micii înțelegeri a pr sei și a d-lui deputat Eugen Jeanu.