Epoca, iulie 1933 (nr. 1330-1355)

1933-07-01 / nr. 1330

Nr. 1330 3 Iei REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI), RECLAME și INSERȚII Se primesc la ad­ trația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon: 362-10 Ziar al partidului conservator.­­ Fon­at în anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU Sâmbătă 1 Iulie 1933 Ile, scumpd tara, paterea mea de munca și puterea mea de iubire. fticoîae riBpesca Când omul este necăjit, îi place să fie singur, dar singu­rătatea și-o caută într’un loc unde mai găsește semeni. Cât de paradoxală să pară această teorie, totuși așa este. Aflându-mă în această com­plexă hipostasă, reflexul sim­­țimintelor cari o născuse m’a rătăcit în acea seară într’o grădină. Muzică proastă. Lu­me multă și ea cu proștii ei. Mâncare mai puțin proastă dar scumpă. Deabea așezat mi-am rotit privirea. Oamenii soseau cu rândul, iar stăpânul grijuliu — tămâiat de nourii ce ieșeau din mișcarea ritmică a unor frigări — strângea cu acelaș surâs, mâini peste mâini. Mirat de acest gest, cu care nu fusesem cinstit, am între­bat ce este? Banchet politic fu răspunsul. Intr’adevăr câ­teva șiruri de mese de o regu­laritate îngrozitoare își întin­deau tentaculele sub verdea­ța tufișelor dornice de altă priveliște. O oarecare stângăcie stăpâ­nea pe comeseni. Tălmăcirea mi-a dat’o muzica. Erau două tabere dușmane cărora în­tâmplarea—uneori glumeață— le sortise întâlnirea sub ace­iași boltă. Când muzica a cântat: „mai stai, mai stai”, pe dată am în­țeles că era vorba de un par­tid care, deși fără vigoare, mai este în picioare. Intr’ade­­văr, o excelentă întreagă sor­bea din ciorba democratică. A­cești nesătui erau cei mai nu­meroși. Când a tras’o cu „Steluța”, am înțeles iarăși. Era cealaltă tabără mai puțin numeroasă. Când însă, a dat iureș în „ma­­dam’Angot”, m’am speriat. Curând am tribuit o fostă ex­celentă, mare iubitor de flori, uneori cam certat cu ceva ani de acasă, căruia lăutarii du­ios, trimiteau acest salut. N’apucasem bine de bătut vinetele — mâncare nouă în gură veche — când naiul în sunete năvalnice a tras o cio­cârlie năbădăioasă. Tacticos pășea, — precedat și urmat de câte un prieten,— capul unui partid care tot vi­ne. Negreșit că a fost un lap­sus al orchestrei, căci după câte știu ciocârlia se tot duce, duce.... pe când el tot vine, vine.... Totuși modest, cum se cu­vine să fie un om căruia i s’a făgăduit „panem et circen­­ses”, ocolind gălăgioasele a­­dunări, în fundul grădinii în­tr’un mic baschet, și-a așezat melancolia cugetând la ban­chetul lui Agathon. De­sigur cu părerea de rău că lipsea Socrate pe care, din ciudă, l’ar fi văduvit de cucuta salvatoa­re. Când credeam că totul s’a sfârșit aud „Ies millions d’Ar­­lequin”. Mi-am zis îngrozit: trebue să fie Grigoriță Inflați­onistul. Am cătat cu privirea dar zadarnic. Nu puteam ve­dea peste masă. EMANOIL HAGI MOSCO Banchetul O schimbare fără schimbare Vara când ziarele sunt in căutarea unui subiect de politică internă pe ca­re nu-l găsesc, cititorii sunt încălziți cu reporta­­gii despre împăcarea li­beralilor. Ni se povestește că d. dr. Anghelescu a ieșit încân­tat de la palat, că d. Dinu Brătianu are relații per­sonale pe zi ce trece mai bune cu nepotul său d. Gheorghe Brătianu, că­ci. Duca este părăsit de nu­meroși fruntași ai parti­dului. Din săptămână în săptămână se produce câte o dezmințire, porni­tă din una din taberele vrășmașe urmată de dezmințire identică din partea celeilalte. Bine­înțeles că toate a­­ceste svonuri de reinte­grare a familiei liberale scad în mod vremelnic va­loarea acțiunilor guver­nului. Lumea își zice: „Dacă liberalii se împacă, zilele cârmuirii Vaida sunt numărate”. Din punct de vedere al țării, mă întreb ce inte­res poate avea o schim­bare de guvern care nu schimbă nimic. Țara a fost adusă în ha­lul de astăzi de nebunia demagogi­că care a­ cu­­pr­ins-o de câți­va ani. La această acțiune au fost ames­tcate toate par­tidele car­e revendică pu­terea. Pentru schimba ceva trebue o radicală schim­bare de metodă. Orice ga­ranții putem avea în a­­ceastă privință din par­tea acelesi ce în opoziție au supralicitat guvernul în demagogie. Dacă schimbarea de gu­vern trebue să însemne păstrarea actualelor legi excepționale sau poate chiar întărirea lor, mai bine păstrăm actuala câr­muire. Cel puțin econo­misim cele două trei sute de milioane cât costă ale­gerile. In fine menținerea gu­vernului Vaida prezintă alt folos: Prăbușirea mai grabni­că a sistemului bolșevico­­burghez, pe când un nou guvern cu aceleași afini­tăți sau slăbiciuni dema­gogice prelungește ago­nia, creând unele iluzii la începutul cârmuirii. Așa dar mai bine d. Vai­da de­cât același lucru sub o formă mai seducă­toare. GRIGORE FILIPESCU INOFENSIVE Sunt la noi șefi de partide, Berechet, măi vere, Toți, aud spunând, — la romană... Că vin la putere. # Goga chiar o dat dintr’lnsu, Cam când ar să vie, Pe la ’ngălbenitul frunzei, Zice, el, —să fie. * El, ca-i drept, nu cam dă drumu, Vorbei cu toptami, Și ar fi să-I cred, măi vere Numai... n’a spus anu. L. Situația economica mondială Consiliul Băncii Naționale ce­hoslovace a ținut o ședință, la care guvernatorul dr. Pospișil a prezentat o dare de seamă pe ul­tima lună, in care a insistat în primul rând asupra desbaterilor de la conferința economică de la Londra în legătură cu problema ei principală: stabilizarea ambe­lor valute mari ale comerțului mondial și întoarcerea sisteme­lor monetare la standardul aur. In tratativele de până acum se desemnează un acord în direcția, că ar fi folositor dacă s’ar putea ridica nivelul salutar general al obiectelor de bază din comerțul mondial. In ce privește politica unor credite eftine și abundente, care este accentuată din unele părți în legătură cu problema de mai sus, s’a ajuns la o părere u­­nanimă, că aceasta depinde de situația generală materială și psihologică a țărilor și că toate împrejurările e necesar sub a se avea in vedere nevoia de a se asigura vaduta și echilibrul în e­­conomia finanțelor de Stat și pu­blice. Se accentuează că țările cu o bază de credit restrâns, în special în urma rechemării ante­rioare a creditelor de către sta­tele cu mijloace de credit sufi­ciente, au a împlini condițiunile în special în domeniul reînoirii creditului, ca astfel creditul in­ternațional să poată fi din nou animat și să se inaugureze o po­litică de credit mai liberală. In cadrul desbaterilor conferinței începe a se cristaliza și proble­ma regulării datoriilor dintre sta­te și necesitatea înlăturării tu­turor piedicilor ce stau in cale schimbului internațional de bu­nuri, în care direcția prima eta­pă ar forma-o planul armistițiu­lui vamal. SITUAȚIA DIFERITELOR STATE După darea de seamă a Băncii Naționale Cehoslovace, s’au a­­nunțat în ultima lună, din dife­rite țări, o ușoară ameliorare a depresiunii actuale. In centrele financiare mondiale domnște o lichiditate continuă. Bursele prin­cipale a hârtiilor de valoare au fost rezistente la nivelul mediu din Mai. înregistrările la bursele mondiale de materii prime au tendințe ferme in legătură cu cursul dolarului, un rol impor­tant jucând insă același motivele provizorii de speculă. Șomajul continuă să scadă. Producția in­dustrială din unele state prezin­tă o animare simțitoare, în spe­cial în ce­ privește diferitle ra­muri ale industriei grele. Deoa­rece schimbul internațional de mărfuri lâncezește mereu, pricina principală a acestei animări tre­bue văzută în creșterea cererilor interne. * Situația economică din Ceho­slovacia este aproape analogă ce­lei din Mai, cu deosebirea că se înregistrează o ușoară animare de asem­enea și în industria grea. Băncii Naționale nu i s’au făcut nici de astădată­ cereri de credit în legătură cu procesul produc­ției, exceptând unle cereri agri­col. Ridicarea comerțului de cre­dit rezultă atât din subscrierile la împrumutul intern, cât și din mișcarea pe piața depunerilor. Este semnificativ că o mare par­te din creditele de scont admise rămân neutilizat și la actuala taxă redusă. Munca din industrie este până în prezent nefavorabilă; o îmbu­nătățire oarecare a muncii s-a înregistrat în ultimele două săp­tămâni. Depresiunea apasă mai ales domeniile consumului obiec­telor de calitate și industriale orientale în special spre export. Comerțul din Mai a fost mai bun decât în Aprilie, in special în ce privește exportul de produse complecte și importul de alimen­te pentru lichidarea imobile în străinătate, creanțelor Balanța din Mai s’a încheiat cu un mic activ. Siguranța creditului este până în prezent slabă, însă ten­dința desvoltării insolvenților se îmbunătățește. Cursul coroanei a rămas neschimbat. Muții și generalei Berthelot Nu știu cine erau, în 1928, prefecți de Alba și Turda. Dar îi rog pe această cale să adu­că la cunoștința publicului un document interesant, și, pare­­mi­se, inedit. Detaliile ce urmează se­­ ex­trag dintr-un ziar săptămânal care a început să apară la Cluj sub titlul „Tulnicul Moților” („Tulnic” înseamnă „bucium”). Iată despre ce e vorba: In 1919, când generalul Ber­­thelot a pășit pentru întâia oară în Clujul dezrobit, i s’a oferit de o delegație a Moților, în frunte cu d. Amos Frâncu, o sabie cu mâner de argint, bătut în perle și diamante; sabia tribunului Ilie Măcelaru de la 1848. Nouă ani mai târziu, in 1928, Generalul Berthelot a dorit să cunoască mai de a­­proape acest ținut al Moților, pământ de suferință, de ero­­izm și de legendă. In Abrud, la sfârșitul unei excursii care era mai degrabă un pelerinaj — fiindcă începea cu Turda, mormântul lui Mi­­hai Viteazul și se isprăvia cu Țebea, pantheonul lui A­­vram Iancu și al fraților săi de cruce.­­ Generalul Berthe­lot a predat prefecților un ma­nifest autograf adresat „Aux vaillants Motzi”. După cât cunoaștem din conținutul său, el­ nu era o simplă manifestație de prezență și de amabilitate, com­Marele nostru prieten, blaji­nul și inimosul general care știuse să câștige în ceasurile cele mai tragice sufletul sol­daților noștri, nu era nici poli­tician, nici diplomat. In acest manifest Generalul Berthelot, după un omagiu a­­dus eroilor și martirilor acelui ținut — 1784, 1848 și 1918, — face o impresionantă paralelă între firea dârză a montagne­arzilor francezi — generalul însuși era­­ In Auvergne — și între enemaBreinfrantă a muntenilor epi Țara Moților. Iar pentru­ a mângâia, cât se poate r­ângâia în cuvinte, jalea și mâ­­ria pe care o fire simțitoare nu putea să n’o ghicească ‘'ITu-Zii. «a*.-i' »c­rească și aclamațiile viforoase, generalul vorbea despre soarta tragică a departamentelor din nordul Franței și despre în­­dreptările sigure pe cari tre­buia să le­­ 4»*că, aici ca și a­colo, stăpânirea naționalității victorioase Prezent la citirea acestui ma­nifest, adaugă „Tulnicul Moți­lor”, mai era și Generalul Ros­setti. Oricum, documentul trebuie publicat — sau republicat da­că a­ fost ,odată — fiind­că ni-i cere un neam de oa­meni oropsiți dar mândri, mai ușor de mângâiat cu o vorbă bună cinstită decât cu o șu­­rubărie electorală. COSTIN G. STURDZA Procesul atentatorilor din­ Brno Zilele acestea s-a terminat in fața tribunalului de Stat din Brno, cu­noscutul proces, atacului fascist­­ în­­potriva cazarmei Svatopluk din Brno, care a urmărit dezarmarea soldaților în timpul nopții prin sur­prindere, ocuparea cazărmii și pro­vocarea de neliniști și în alte părți ale statului. Au fost­ judecați peste 60 de acuzați, iar procesul a­­ durat aproape 2 luni. După desbateri în­delungate Tribunalul a ajuns la convingerea, că n’a fost vorbă de o mișcare pornită din îndemnul or­ganizației fasciste cehoslovace, ci de un atac izolat al unui grup de fas­ciști în frunte cu Kobzinek, cari au acționat pe cont propriu. Dintre cei acuzați, 47 au fost condamnați în baza legilor penale la pedepse în­tre 6 luni și 6 ani închisoare. In to­tal acuzații au fost condamnați la 21 ani și 202 luni. Kobzinek fu con­­damnat­a 6 ani, iar colaboratorii săi cei mai apropiați: Suslik, Neve­­chek, Prochazka, Mirka, Holasek, Sramek, Zalesak la 1 — ani închi­soare, ceilalți la 6 — 10 luni închi­soare. Ceilalți au fost achitați. Nu vor fi însă puși în libertate, deoare­ce procurorul a făcut apel și a ce­rut o nouă judecare a întregului proces pe baza legii pentru apăra­rea statului, întreaga presă cehoslovacă a con­sacrat lungi articole, in care cons­tată că pedepsele la care au fost condamnați atentatorii de la Brno sunt relativ mici și că e nevoe de legi­ și măsuri mult mai aspre pen­tru a se preveni asemenea atacuri în viitor. Ziarul „Ceske Slovo”, ocu­­pându-se cu sentința de la Brno, a­­rată că nu sunt fără vina lor și u­­nele mișcări politice, care propagă desordine și descompunere, cum este cea a Ligei așa zise naționale. Ins­­tigațiile acestei organizații, precum și cele ale organizației fasciste nu au putut decât contribui la provocarea unor astfel de atacuri ca cel de la Brno Împotriva cazărmii de acolo, care a fost întreprinse de elemente iresponsabile, însăși organizația Li­gei Naționale nu era sigură printre atentatori nu se află și membri ai acestei organizații, deoarece ime­diat după atac această organizație a făcut un atac telefonic la Brno, dacă nu sunt amestecați și membri ai Ligei. Fenomenele ca cele de la Brno, spune ziarul, impun întregii opinii publice cehoslovace ca să lupte cu și mai multă tărie, împo­triva tuturor mișcărilor subversive. Ziarul închee prin a arăta u­e ne­voe de măsuri drastice pentru a se împiedica in viitor repetarea unor asemenea acte, care­ sunt îndreptate împotriva statului, și instituțiilor democratice. Dictaturi populare și politicianism in popular Iubitorii parlamentarismului i politicianist întrebuințează argu­­­­gumente foarte șubrede în susți­­­­nerea iernii­lor. De obicei ei con­­­­fundă cârmuirea țării prin parti­de și politicianism, cu democrația.­­ Cică guvernul ar fi în regimul de azi expresia voinței naționale. Ce este această voință naționa­lă, cel pu­n la noi, știm foarte bi­ne. Ea e captată fie cu minciuni, fie cu corectarea urnelor și în ambele cazuri cu multi bani. Cea mai bună mărturie în a­­ceastă privință este însăși colec­ția ziarelor democratice din tim­pul alegerilor, fie a­ celor de par­tid, fie a celor „independente”. Apoi, ceea ce se observă de câțiva ani la noi, alegerile repe­tate la intervale foarte scurte, au dovedit că popularitatea guver­nelor, chiar când a fost efectivă (de pildă a național țărăniștilor după 1928), s’a­v»m.foarte repe­de Se pune întrevrea: cât timp, după înscăunarea lor, guvernele de partid mai întrunesc majorita­tea voinței naționale? Nu e toc­mai greu de răspuns. După câteva luni d­in instala­rea lor la putere, popularitatea lor este măcinată­ Numai astfel ne explicăm slabele rezultate ob­ținute: de partidul poporului la alegerile din 1927 — după un an și ceva de guvernare; de liberali în 1928, iarăși după un an și ceva de guvernare; de național țără­niști în 1931 (de la 80 la 15 la su­tă), după doi ani jumătate de gu­vernare; de partizanii d-lor Ior­­ga și Argetoianu, după un sin­gur an de guvernare. Dar, cum stăm cu prima elec­torală? Ar fi putut guverna d. Iorga în 1931 fără primă electorală? Dar național-țărăniștii în 1932? Desi­gur, UU, sau cel paj nu mi­cingUi­i. Cum guvernează atunci voința națională în sistemul cârmuirii prin rotativa partidelor? Cum se poate spune că acest fel de gu­vernare e cel mai democratic cu putință? Mistificarea este evidentă. Nu e vorba, în acest sistem, de de­mocrație — cel puțin la noi — ci cel mult de politicianism. Să trecem acum la dictaturile apusene, la cea italiană și la cea germană. Nu sunt oare ele mai populare, din punctul de vedere al formei electorale, decât guvernele noa­stre de partid? D- Hitler a obținut la ultimul scrutin 49 la sută din voturile ex­primate, iar după alegeri, parti­dului național socialist i s-au a­­dăugat și alte pături electorale. Guvernul actual din Germania are desigur o mai puternică deziune a națiunii, decât guver­­­­nul național țărănesc din Româ­nia. Dacă aceasta însemnează democrație, atunci regimul din Germania e mai democrat decât cel din România. De ce e atunci atât de hulit în presa noastră „democratică” re­gimul național socialist, sub cu­vânt că nu ar fi democratic? Pentru motivul simplu că la noi se confundă — cu știință — democrația cu politicianismul. Și pentru motivul că procedeul d-lui Mussolini, imitat de d. Hit­ler, este molipsitor, și dictatorii aceștia democrați desființează politicianismul. S’ar putea ca a­­ceastă modă bună din apus să vi­nă și pe la noi — după atâtea mo­de­lele câte am rnportat — și po­liticianismul nostru se vede ame­nințat în existența lui, întrucât deci o dictatură e po­pulară, ca e mult mai democrati­că decât guvernele noastre de partid, cel puțin la început. Din punct de vedere democra­tic, chestiunea care urmează e ca acest fel de dictaturi să nu de­vină cu timpul niște tiranii. In I­­talia, lucrul acesta a fost evitat. Numai dictatorul a rămas nes­chimbat, celelte cadre de gu­vernământ 4Bst Primenite în­­tr’una, în virtutea selective, și în urma unor criterii unui lung stagiu probatoriu în partid. Selecția elementelor de admi­nistrație și de guvernământ a fost mult mai reușită în parti­dul fascist italian, decât în par­tidele noastre politice. Căci unde este un singur par­tid, valorile și meritele se pregă­tesc pentru tehnica guvernării. Pe când unde sunt multe partide, selecția se face după criterii e­­lectorale, cari, în cele mai multe cazuri sunt antagonice nevoilor de guvernare. Dictaturile democratice se im­pun tot mai mult pentru că sunt superioare parlamentarismului politicianist-Trebue retinut ca am vorbit de dictaturile populare, iar nu­ de tiranii gen. Pangalos sau Pri­mo de Rivera. I. Diaconescu D. von Neurath nu a demisionat ---------------­BBB/wiV 2.9 ’Radar). — Agonft „Whtff"* anunță: Aflăm din sursă autorizată c svonurile înregistrate la Londr după care d. von Neurath, minis­trul afacerilor străine, ar fi demis­onat, sunt absolut inventate.­­ von Neurath, care este șeful delega­ției germane la conferința econo­mică mondială, nu s’a înapoiat I Londra numai fiindcă prezența a nu este acum necesară, întrucât I Londra se țin numai ședințele ci­misiunilor. I intre mareșalul Hindenburg și cancelarul Hitler Declarațiile fruntașilor hit­­leriști în ultimul timp, au fost de o așa natură, încât nu era greu a se presupune o întor­sătură în politica de până a­­cum a lui Hitler în sensul unei înăspriri a regimului po­litic inaugurat în Germania în 30 ianuarie. După cuvinte­le pronunțate, faptele nu au în­târziat să se producă. Eveni­mentele din prezent au sur­prins și pe acei cari au aștep­tat procedarea radicală a hit­­leriștilor, cari au început o luptă aprigă împotriva tutu­ror partidelor politice. In al treilea Reich nu pot fi partide politice, ci numai națiunea germană, sau mai bine zis nu­mai partidul hitlerist. Astfel sună lozinca actuală a hitle­­riștilor. Atacul a fost început prin desființarea organizații­lor tineretului național, care a stat sub conducerea lui I­e­­genberg. „Stahlhelmul”, acea­stă organizație credincioasă a lui Hindenburg a fost silită a se înregimenta la național-so­­cialiști. Din 5uahlh­eim a ră­mas numai numele, iar con­ducătorul său Selchte, care se mulțumește azi cu rolul de subordonat, consolează pe a­depți prin declarația că astăzi domnesc în Germania numai trei culori: culoarea galbenă a lui S. A., cea neagră , a lui S. S. și culoarea cenușie a Stahl­heimului. Față de acestea au bătut în retragere și culorile imperiale. Odată cu lupta deschisă im­potriva naționalilor au înce­put și persecuții violente împotriva social-democraților. Conducătorii social-democrați se află aproape toți arestați. In ultima săptămână au fost arestați mii de fruntași social democrați în întreaga Germa­nie. Atacul împotriva centru­lui a­ început în Bavaria, unde s-a ordonat dizolvarea parti­dului populist catolic. Foștii membrii ai guvernelor Ger­maniei de Sud au fost puși la închisoare, accentuându-se în această parte în mod neobiș­nuit politica de hitlerizare procedare radicală împotriva populiștilor bavarezi a fost motivată de organele poliție­nești de pretinse planuri de unire cu Austria lui Dollfuss. Se declară că populiștii bava­rezi sunt vinovați că partidul hitlerist a fost interzis în Au­stria. Nu formează nici un secret că lupta împotriva celorlalte partide a enervat în mod ex­traordinar pe șeful Naționa­lilor Hugenberg. Se consideră că demisia sa formează numai o chestiune de câteva zile. După mulți, demisia lui Hu­genberg a și fost înaintată. Știrile sosite din Anglia că Hugenberg se retrage din gu­vern nu a fost nici desmințită, nici confirmată. Hugenberg a declarat zilele acestea presei sale, că opinia publică trebue să-și mențină răbdarea atunci când e vorbă de vaste hotă­râri. Aceste cuvinte sunt tăl­măcite de cercurile apropiate de Hugenberg în sensul că el a hotărât să demisioneze. Secretarul Președintelui Hindenburg, Meissner se află mereu în călătorie între Ber­­lin și reședința de vară a Pre­ședintelui, Neudeck. Pozițiu­­nea lui Hindenburg este considerată ca foarte dificilă. Se știe că înainte de 30 ianua­rie Președintele a ezitat să numească pe Hitler cancelar al Reichului. Numirea a putut avea loc numai prin atașarea lui Papen și Hugenberg ca moderatori ai radicalismului șefului hitlerist. Astăzi Hit­ler este silit la aplicarea inte­grală a programului său, de care fapt junkerii și foștii de­ținători ai puterii au avut în­totdeauna eroare. Pentru apli­carea programului său Hitler vrea să înlăture pe moderato­rii săi. Având în vedere rapor­tul pritenesc al Președintelui pentru Hagenburg, hotărârea de la Neudeck va fi foarte du­reroasă. De altă parte e clar, că Hitler și partidul său nu se vor da îndărăt nici de la cel mai mare conflict. Semnifica­tive sunt în această privință declarațiile lui Selchte la con­gresul soldaților de pe front la care sub impresia ultimelor evenimente a jurat credință lui Hindemburg și Hitler și a adăugat că va duce o luptă nemiloasă împotriva acelora cari s-ar ridica împotriva con­ducătorilor revoluției germa­ne din Martie 1933. Zilele cele mai apropiate vor arăta dacă președintele Reichului se ho­­tărește pentru politica lui Hitler și se împacă cu pleca­rea foștilor săi prieteni din viața politica activă. .......­­ , — ——mr—‘tar I Plecarea ambasadorului cu6j din Berlin BERLIN, 29 ( Rador). — Mareșali Hindenburg, președintele Redd­ull a primit azi dimineață, la reședinț­­a din Neudekt, pe Sir Horace Ruis­bold, ambasadorul Angliei, care i| remis scrisorile de rechemare. | Monumentul Uniri Capitala Basarabiei, deși au fă­cut cincisprezece ani de la Uni­r n’a putut până acum să rici un monument, care să pecetluial acest mare eveniment istoric.­­ Am asistat în acest răstimp­­ formarea comitetului pentru zidil­rea acestui monument precum și formarea listelor de subscript care pare-mi-se că au dat pânăl prezent un fond de peste trei mi­i­oane. I Am luat act că s’a făcut conci­sul de machete și că chiar corni­tul și-a fixat definitiv alegerea a­­­supra machetei, prezentată de S­torul Plămădeală. I De atunci s’a scurs multă vrei și lucrările pentru ridicarea mo­­mentului nu numai că n’au I ■ început, dar chiar ședințele coi­tetului n’au mai avut loc. I Zilele acestea d. Pan Halit ■ care este președintele comiteț­ ■ pentru ridicarea monumentl Unirei, a fost nevoit din cauza s mației ce i-a adresat ziarul versul” ca să răspundă ce s’a­fl ■ cu fondul pentru monument și­­ 1 ^ ■ se proiectează însfârșit ridicarea­ . Am aflat astfel că fondul este­ tact și se află depus la Casa I depuneri și consemnațiuni. D. Halippa însă, căruia nu pil I , decât ca să-i aducem mulțul , pentru felul cum conservă bani­i nunați, nu spune nimic în corni­catul oficial despre însăși lucru ■ de ridicare a monumentului. I . Căci slava Domnului locul I macheta există și sunt și bani donați Nu știu ce mai lipsește l ’ mitetului pentru ca să iasă I ’ starea de amorțire chestiunea m­i numentului Unirei. I t Chișinăul care în timpul zii • a avut în mai multe puncte r­urale așezate statuete țarilor. I ■ 1 până in­ prezent un monument de modest, care să ne amintes ■ de ziua remarcabilă al Unirei. I . Iată dece d. Pan Halippa, ari 1­bui să fie măcar de data aci 1 un om de acțiune. I Căci în mâna lui stă astăzi I . i. carea monumentului Unirei, car fi o reclivă scumpă pentru ges­­țiile de mâine a provinciei de Prut și Nistru. I Mihail A. Mers­aci

Next