Epoca, iulie 1933 (nr. 1330-1355)
1933-07-01 / nr. 1330
Nr. 1330 3 Iei REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI), RECLAME și INSERȚII Se primesc la ad trația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon: 362-10 Ziar al partidului conservator. Fonat în anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU Sâmbătă 1 Iulie 1933 Ile, scumpd tara, paterea mea de munca și puterea mea de iubire. fticoîae riBpesca Când omul este necăjit, îi place să fie singur, dar singurătatea și-o caută într’un loc unde mai găsește semeni. Cât de paradoxală să pară această teorie, totuși așa este. Aflându-mă în această complexă hipostasă, reflexul simțimintelor cari o născuse m’a rătăcit în acea seară într’o grădină. Muzică proastă. Lume multă și ea cu proștii ei. Mâncare mai puțin proastă dar scumpă. Deabea așezat mi-am rotit privirea. Oamenii soseau cu rândul, iar stăpânul grijuliu — tămâiat de nourii ce ieșeau din mișcarea ritmică a unor frigări — strângea cu acelaș surâs, mâini peste mâini. Mirat de acest gest, cu care nu fusesem cinstit, am întrebat ce este? Banchet politic fu răspunsul. Intr’adevăr câteva șiruri de mese de o regularitate îngrozitoare își întindeau tentaculele sub verdeața tufișelor dornice de altă priveliște. O oarecare stângăcie stăpânea pe comeseni. Tălmăcirea mi-a dat’o muzica. Erau două tabere dușmane cărora întâmplarea—uneori glumeață— le sortise întâlnirea sub aceiași boltă. Când muzica a cântat: „mai stai, mai stai”, pe dată am înțeles că era vorba de un partid care, deși fără vigoare, mai este în picioare. Intr’adevăr, o excelentă întreagă sorbea din ciorba democratică. Acești nesătui erau cei mai numeroși. Când a tras’o cu „Steluța”, am înțeles iarăși. Era cealaltă tabără mai puțin numeroasă. Când însă, a dat iureș în „madam’Angot”, m’am speriat. Curând am tribuit o fostă excelentă, mare iubitor de flori, uneori cam certat cu ceva ani de acasă, căruia lăutarii duios, trimiteau acest salut. N’apucasem bine de bătut vinetele — mâncare nouă în gură veche — când naiul în sunete năvalnice a tras o ciocârlie năbădăioasă. Tacticos pășea, — precedat și urmat de câte un prieten,— capul unui partid care tot vine. Negreșit că a fost un lapsus al orchestrei, căci după câte știu ciocârlia se tot duce, duce.... pe când el tot vine, vine.... Totuși modest, cum se cuvine să fie un om căruia i s’a făgăduit „panem et circenses”, ocolind gălăgioasele adunări, în fundul grădinii într’un mic baschet, și-a așezat melancolia cugetând la banchetul lui Agathon. Desigur cu părerea de rău că lipsea Socrate pe care, din ciudă, l’ar fi văduvit de cucuta salvatoare. Când credeam că totul s’a sfârșit aud „Ies millions d’Arlequin”. Mi-am zis îngrozit: trebue să fie Grigoriță Inflaționistul. Am cătat cu privirea dar zadarnic. Nu puteam vedea peste masă. EMANOIL HAGI MOSCO Banchetul O schimbare fără schimbare Vara când ziarele sunt in căutarea unui subiect de politică internă pe care nu-l găsesc, cititorii sunt încălziți cu reportagii despre împăcarea liberalilor. Ni se povestește că d. dr. Anghelescu a ieșit încântat de la palat, că d. Dinu Brătianu are relații personale pe zi ce trece mai bune cu nepotul său d. Gheorghe Brătianu, căci. Duca este părăsit de numeroși fruntași ai partidului. Din săptămână în săptămână se produce câte o dezmințire, pornită din una din taberele vrășmașe urmată de dezmințire identică din partea celeilalte. Bineînțeles că toate aceste svonuri de reintegrare a familiei liberale scad în mod vremelnic valoarea acțiunilor guvernului. Lumea își zice: „Dacă liberalii se împacă, zilele cârmuirii Vaida sunt numărate”. Din punct de vedere al țării, mă întreb ce interes poate avea o schimbare de guvern care nu schimbă nimic. Țara a fost adusă în halul de astăzi de nebunia demagogică care a cuprins-o de câțiva ani. La această acțiune au fost amestcate toate partidele care revendică puterea. Pentru schimba ceva trebue o radicală schimbare de metodă. Orice garanții putem avea în această privință din partea acelesi ce în opoziție au supralicitat guvernul în demagogie. Dacă schimbarea de guvern trebue să însemne păstrarea actualelor legi excepționale sau poate chiar întărirea lor, mai bine păstrăm actuala cârmuire. Cel puțin economisim cele două trei sute de milioane cât costă alegerile. In fine menținerea guvernului Vaida prezintă alt folos: Prăbușirea mai grabnică a sistemului bolșevicoburghez, pe când un nou guvern cu aceleași afinități sau slăbiciuni demagogice prelungește agonia, creând unele iluzii la începutul cârmuirii. Așa dar mai bine d. Vaida decât același lucru sub o formă mai seducătoare. GRIGORE FILIPESCU INOFENSIVE Sunt la noi șefi de partide, Berechet, măi vere, Toți, aud spunând, — la romană... Că vin la putere. # Goga chiar o dat dintr’lnsu, Cam când ar să vie, Pe la ’ngălbenitul frunzei, Zice, el, —să fie. * El, ca-i drept, nu cam dă drumu, Vorbei cu toptami, Și ar fi să-I cred, măi vere Numai... n’a spus anu. L. Situația economica mondială Consiliul Băncii Naționale cehoslovace a ținut o ședință, la care guvernatorul dr. Pospișil a prezentat o dare de seamă pe ultima lună, in care a insistat în primul rând asupra desbaterilor de la conferința economică de la Londra în legătură cu problema ei principală: stabilizarea ambelor valute mari ale comerțului mondial și întoarcerea sistemelor monetare la standardul aur. In tratativele de până acum se desemnează un acord în direcția, că ar fi folositor dacă s’ar putea ridica nivelul salutar general al obiectelor de bază din comerțul mondial. In ce privește politica unor credite eftine și abundente, care este accentuată din unele părți în legătură cu problema de mai sus, s’a ajuns la o părere unanimă, că aceasta depinde de situația generală materială și psihologică a țărilor și că toate împrejurările e necesar sub a se avea in vedere nevoia de a se asigura vaduta și echilibrul în economia finanțelor de Stat și publice. Se accentuează că țările cu o bază de credit restrâns, în special în urma rechemării anterioare a creditelor de către statele cu mijloace de credit suficiente, au a împlini condițiunile în special în domeniul reînoirii creditului, ca astfel creditul internațional să poată fi din nou animat și să se inaugureze o politică de credit mai liberală. In cadrul desbaterilor conferinței începe a se cristaliza și problema regulării datoriilor dintre state și necesitatea înlăturării tuturor piedicilor ce stau in cale schimbului internațional de bunuri, în care direcția prima etapă ar forma-o planul armistițiului vamal. SITUAȚIA DIFERITELOR STATE După darea de seamă a Băncii Naționale Cehoslovace, s’au anunțat în ultima lună, din diferite țări, o ușoară ameliorare a depresiunii actuale. In centrele financiare mondiale domnște o lichiditate continuă. Bursele principale a hârtiilor de valoare au fost rezistente la nivelul mediu din Mai. înregistrările la bursele mondiale de materii prime au tendințe ferme in legătură cu cursul dolarului, un rol important jucând insă același motivele provizorii de speculă. Șomajul continuă să scadă. Producția industrială din unele state prezintă o animare simțitoare, în special în ce privește diferitle ramuri ale industriei grele. Deoarece schimbul internațional de mărfuri lâncezește mereu, pricina principală a acestei animări trebue văzută în creșterea cererilor interne. * Situația economică din Cehoslovacia este aproape analogă celei din Mai, cu deosebirea că se înregistrează o ușoară animare de asemenea și în industria grea. Băncii Naționale nu i s’au făcut nici de astădată cereri de credit în legătură cu procesul producției, exceptând unle cereri agricol. Ridicarea comerțului de credit rezultă atât din subscrierile la împrumutul intern, cât și din mișcarea pe piața depunerilor. Este semnificativ că o mare parte din creditele de scont admise rămân neutilizat și la actuala taxă redusă. Munca din industrie este până în prezent nefavorabilă; o îmbunătățire oarecare a muncii s-a înregistrat în ultimele două săptămâni. Depresiunea apasă mai ales domeniile consumului obiectelor de calitate și industriale orientale în special spre export. Comerțul din Mai a fost mai bun decât în Aprilie, in special în ce privește exportul de produse complecte și importul de alimente pentru lichidarea imobile în străinătate, creanțelor Balanța din Mai s’a încheiat cu un mic activ. Siguranța creditului este până în prezent slabă, însă tendința desvoltării insolvenților se îmbunătățește. Cursul coroanei a rămas neschimbat. Muții și generalei Berthelot Nu știu cine erau, în 1928, prefecți de Alba și Turda. Dar îi rog pe această cale să aducă la cunoștința publicului un document interesant, și, paremise, inedit. Detaliile ce urmează se extrag dintr-un ziar săptămânal care a început să apară la Cluj sub titlul „Tulnicul Moților” („Tulnic” înseamnă „bucium”). Iată despre ce e vorba: In 1919, când generalul Berthelot a pășit pentru întâia oară în Clujul dezrobit, i s’a oferit de o delegație a Moților, în frunte cu d. Amos Frâncu, o sabie cu mâner de argint, bătut în perle și diamante; sabia tribunului Ilie Măcelaru de la 1848. Nouă ani mai târziu, in 1928, Generalul Berthelot a dorit să cunoască mai de aproape acest ținut al Moților, pământ de suferință, de eroizm și de legendă. In Abrud, la sfârșitul unei excursii care era mai degrabă un pelerinaj — fiindcă începea cu Turda, mormântul lui Mihai Viteazul și se isprăvia cu Țebea, pantheonul lui Avram Iancu și al fraților săi de cruce. Generalul Berthelot a predat prefecților un manifest autograf adresat „Aux vaillants Motzi”. După cât cunoaștem din conținutul său, el nu era o simplă manifestație de prezență și de amabilitate, comMarele nostru prieten, blajinul și inimosul general care știuse să câștige în ceasurile cele mai tragice sufletul soldaților noștri, nu era nici politician, nici diplomat. In acest manifest Generalul Berthelot, după un omagiu adus eroilor și martirilor acelui ținut — 1784, 1848 și 1918, — face o impresionantă paralelă între firea dârză a montagnearzilor francezi — generalul însuși era In Auvergne — și între enemaBreinfrantă a muntenilor epi Țara Moților. Iar pentru a mângâia, cât se poate rângâia în cuvinte, jalea și mâria pe care o fire simțitoare nu putea să n’o ghicească ‘'ITu-Zii. «a*.-i' »crească și aclamațiile viforoase, generalul vorbea despre soarta tragică a departamentelor din nordul Franței și despre îndreptările sigure pe cari trebuia să le 4»*că, aici ca și acolo, stăpânirea naționalității victorioase Prezent la citirea acestui manifest, adaugă „Tulnicul Moților”, mai era și Generalul Rossetti. Oricum, documentul trebuie publicat — sau republicat dacă a fost ,odată — fiindcă ni-i cere un neam de oameni oropsiți dar mândri, mai ușor de mângâiat cu o vorbă bună cinstită decât cu o șurubărie electorală. COSTIN G. STURDZA Procesul atentatorilor din Brno Zilele acestea s-a terminat in fața tribunalului de Stat din Brno, cunoscutul proces, atacului fascist înpotriva cazarmei Svatopluk din Brno, care a urmărit dezarmarea soldaților în timpul nopții prin surprindere, ocuparea cazărmii și provocarea de neliniști și în alte părți ale statului. Au fost judecați peste 60 de acuzați, iar procesul a durat aproape 2 luni. După desbateri îndelungate Tribunalul a ajuns la convingerea, că n’a fost vorbă de o mișcare pornită din îndemnul organizației fasciste cehoslovace, ci de un atac izolat al unui grup de fasciști în frunte cu Kobzinek, cari au acționat pe cont propriu. Dintre cei acuzați, 47 au fost condamnați în baza legilor penale la pedepse între 6 luni și 6 ani închisoare. In total acuzații au fost condamnați la 21 ani și 202 luni. Kobzinek fu condamnata 6 ani, iar colaboratorii săi cei mai apropiați: Suslik, Nevechek, Prochazka, Mirka, Holasek, Sramek, Zalesak la 1 — ani închisoare, ceilalți la 6 — 10 luni închisoare. Ceilalți au fost achitați. Nu vor fi însă puși în libertate, deoarece procurorul a făcut apel și a cerut o nouă judecare a întregului proces pe baza legii pentru apărarea statului, întreaga presă cehoslovacă a consacrat lungi articole, in care constată că pedepsele la care au fost condamnați atentatorii de la Brno sunt relativ mici și că e nevoe de legi și măsuri mult mai aspre pentru a se preveni asemenea atacuri în viitor. Ziarul „Ceske Slovo”, ocupându-se cu sentința de la Brno, arată că nu sunt fără vina lor și unele mișcări politice, care propagă desordine și descompunere, cum este cea a Ligei așa zise naționale. Instigațiile acestei organizații, precum și cele ale organizației fasciste nu au putut decât contribui la provocarea unor astfel de atacuri ca cel de la Brno Împotriva cazărmii de acolo, care a fost întreprinse de elemente iresponsabile, însăși organizația Ligei Naționale nu era sigură printre atentatori nu se află și membri ai acestei organizații, deoarece imediat după atac această organizație a făcut un atac telefonic la Brno, dacă nu sunt amestecați și membri ai Ligei. Fenomenele ca cele de la Brno, spune ziarul, impun întregii opinii publice cehoslovace ca să lupte cu și mai multă tărie, împotriva tuturor mișcărilor subversive. Ziarul închee prin a arăta ue nevoe de măsuri drastice pentru a se împiedica in viitor repetarea unor asemenea acte, care sunt îndreptate împotriva statului, și instituțiilor democratice. Dictaturi populare și politicianism in popular Iubitorii parlamentarismului i politicianist întrebuințează argugumente foarte șubrede în susținerea ierniilor. De obicei ei confundă cârmuirea țării prin partide și politicianism, cu democrația. Cică guvernul ar fi în regimul de azi expresia voinței naționale. Ce este această voință națională, cel pun la noi, știm foarte bine. Ea e captată fie cu minciuni, fie cu corectarea urnelor și în ambele cazuri cu multi bani. Cea mai bună mărturie în această privință este însăși colecția ziarelor democratice din timpul alegerilor, fie a celor de partid, fie a celor „independente”. Apoi, ceea ce se observă de câțiva ani la noi, alegerile repetate la intervale foarte scurte, au dovedit că popularitatea guvernelor, chiar când a fost efectivă (de pildă a național țărăniștilor după 1928), s’av»m.foarte repede Se pune întrevrea: cât timp, după înscăunarea lor, guvernele de partid mai întrunesc majoritatea voinței naționale? Nu e tocmai greu de răspuns. După câteva luni din instalarea lor la putere, popularitatea lor este măcinată Numai astfel ne explicăm slabele rezultate obținute: de partidul poporului la alegerile din 1927 — după un an și ceva de guvernare; de liberali în 1928, iarăși după un an și ceva de guvernare; de național țărăniști în 1931 (de la 80 la 15 la sută), după doi ani jumătate de guvernare; de partizanii d-lor Iorga și Argetoianu, după un singur an de guvernare. Dar, cum stăm cu prima electorală? Ar fi putut guverna d. Iorga în 1931 fără primă electorală? Dar național-țărăniștii în 1932? Desigur, UU, sau cel paj nu micingUii. Cum guvernează atunci voința națională în sistemul cârmuirii prin rotativa partidelor? Cum se poate spune că acest fel de guvernare e cel mai democratic cu putință? Mistificarea este evidentă. Nu e vorba, în acest sistem, de democrație — cel puțin la noi — ci cel mult de politicianism. Să trecem acum la dictaturile apusene, la cea italiană și la cea germană. Nu sunt oare ele mai populare, din punctul de vedere al formei electorale, decât guvernele noastre de partid? D- Hitler a obținut la ultimul scrutin 49 la sută din voturile exprimate, iar după alegeri, partidului național socialist i s-au adăugat și alte pături electorale. Guvernul actual din Germania are desigur o mai puternică deziune a națiunii, decât guvernul național țărănesc din România. Dacă aceasta însemnează democrație, atunci regimul din Germania e mai democrat decât cel din România. De ce e atunci atât de hulit în presa noastră „democratică” regimul național socialist, sub cuvânt că nu ar fi democratic? Pentru motivul simplu că la noi se confundă — cu știință — democrația cu politicianismul. Și pentru motivul că procedeul d-lui Mussolini, imitat de d. Hitler, este molipsitor, și dictatorii aceștia democrați desființează politicianismul. S’ar putea ca această modă bună din apus să vină și pe la noi — după atâtea modelele câte am rnportat — și politicianismul nostru se vede amenințat în existența lui, întrucât deci o dictatură e populară, ca e mult mai democratică decât guvernele noastre de partid, cel puțin la început. Din punct de vedere democratic, chestiunea care urmează e ca acest fel de dictaturi să nu devină cu timpul niște tiranii. In Italia, lucrul acesta a fost evitat. Numai dictatorul a rămas neschimbat, celelte cadre de guvernământ 4Bst Primenite într’una, în virtutea selective, și în urma unor criterii unui lung stagiu probatoriu în partid. Selecția elementelor de administrație și de guvernământ a fost mult mai reușită în partidul fascist italian, decât în partidele noastre politice. Căci unde este un singur partid, valorile și meritele se pregătesc pentru tehnica guvernării. Pe când unde sunt multe partide, selecția se face după criterii electorale, cari, în cele mai multe cazuri sunt antagonice nevoilor de guvernare. Dictaturile democratice se impun tot mai mult pentru că sunt superioare parlamentarismului politicianist-Trebue retinut ca am vorbit de dictaturile populare, iar nu de tiranii gen. Pangalos sau Primo de Rivera. I. Diaconescu D. von Neurath nu a demisionat ---------------BBB/wiV 2.9 ’Radar). — Agonft „Whtff"* anunță: Aflăm din sursă autorizată c svonurile înregistrate la Londr după care d. von Neurath, ministrul afacerilor străine, ar fi demisonat, sunt absolut inventate. von Neurath, care este șeful delegației germane la conferința economică mondială, nu s’a înapoiat I Londra numai fiindcă prezența a nu este acum necesară, întrucât I Londra se țin numai ședințele cimisiunilor. I intre mareșalul Hindenburg și cancelarul Hitler Declarațiile fruntașilor hitleriști în ultimul timp, au fost de o așa natură, încât nu era greu a se presupune o întorsătură în politica de până acum a lui Hitler în sensul unei înăspriri a regimului politic inaugurat în Germania în 30 ianuarie. După cuvintele pronunțate, faptele nu au întârziat să se producă. Evenimentele din prezent au surprins și pe acei cari au așteptat procedarea radicală a hitleriștilor, cari au început o luptă aprigă împotriva tuturor partidelor politice. In al treilea Reich nu pot fi partide politice, ci numai națiunea germană, sau mai bine zis numai partidul hitlerist. Astfel sună lozinca actuală a hitleriștilor. Atacul a fost început prin desființarea organizațiilor tineretului național, care a stat sub conducerea lui Iegenberg. „Stahlhelmul”, această organizație credincioasă a lui Hindenburg a fost silită a se înregimenta la național-socialiști. Din 5uahlheim a rămas numai numele, iar conducătorul său Selchte, care se mulțumește azi cu rolul de subordonat, consolează pe adepți prin declarația că astăzi domnesc în Germania numai trei culori: culoarea galbenă a lui S. A., cea neagră , a lui S. S. și culoarea cenușie a Stahlheimului. Față de acestea au bătut în retragere și culorile imperiale. Odată cu lupta deschisă impotriva naționalilor au început și persecuții violente împotriva social-democraților. Conducătorii social-democrați se află aproape toți arestați. In ultima săptămână au fost arestați mii de fruntași social democrați în întreaga Germanie. Atacul împotriva centrului a început în Bavaria, unde s-a ordonat dizolvarea partidului populist catolic. Foștii membrii ai guvernelor Germaniei de Sud au fost puși la închisoare, accentuându-se în această parte în mod neobișnuit politica de hitlerizare procedare radicală împotriva populiștilor bavarezi a fost motivată de organele polițienești de pretinse planuri de unire cu Austria lui Dollfuss. Se declară că populiștii bavarezi sunt vinovați că partidul hitlerist a fost interzis în Austria. Nu formează nici un secret că lupta împotriva celorlalte partide a enervat în mod extraordinar pe șeful Naționalilor Hugenberg. Se consideră că demisia sa formează numai o chestiune de câteva zile. După mulți, demisia lui Hugenberg a și fost înaintată. Știrile sosite din Anglia că Hugenberg se retrage din guvern nu a fost nici desmințită, nici confirmată. Hugenberg a declarat zilele acestea presei sale, că opinia publică trebue să-și mențină răbdarea atunci când e vorbă de vaste hotărâri. Aceste cuvinte sunt tălmăcite de cercurile apropiate de Hugenberg în sensul că el a hotărât să demisioneze. Secretarul Președintelui Hindenburg, Meissner se află mereu în călătorie între Berlin și reședința de vară a Președintelui, Neudeck. Pozițiunea lui Hindenburg este considerată ca foarte dificilă. Se știe că înainte de 30 ianuarie Președintele a ezitat să numească pe Hitler cancelar al Reichului. Numirea a putut avea loc numai prin atașarea lui Papen și Hugenberg ca moderatori ai radicalismului șefului hitlerist. Astăzi Hitler este silit la aplicarea integrală a programului său, de care fapt junkerii și foștii deținători ai puterii au avut întotdeauna eroare. Pentru aplicarea programului său Hitler vrea să înlăture pe moderatorii săi. Având în vedere raportul pritenesc al Președintelui pentru Hagenburg, hotărârea de la Neudeck va fi foarte dureroasă. De altă parte e clar, că Hitler și partidul său nu se vor da îndărăt nici de la cel mai mare conflict. Semnificative sunt în această privință declarațiile lui Selchte la congresul soldaților de pe front la care sub impresia ultimelor evenimente a jurat credință lui Hindemburg și Hitler și a adăugat că va duce o luptă nemiloasă împotriva acelora cari s-ar ridica împotriva conducătorilor revoluției germane din Martie 1933. Zilele cele mai apropiate vor arăta dacă președintele Reichului se hotărește pentru politica lui Hitler și se împacă cu plecarea foștilor săi prieteni din viața politica activă. ....... , — ——mr—‘tar I Plecarea ambasadorului cu6j din Berlin BERLIN, 29 ( Rador). — Mareșali Hindenburg, președintele Reddull a primit azi dimineață, la reședința din Neudekt, pe Sir Horace Ruisbold, ambasadorul Angliei, care i| remis scrisorile de rechemare. | Monumentul Uniri Capitala Basarabiei, deși au făcut cincisprezece ani de la Unir n’a putut până acum să rici un monument, care să pecetluial acest mare eveniment istoric. Am asistat în acest răstimp formarea comitetului pentru zidilrea acestui monument precum și formarea listelor de subscript care pare-mi-se că au dat pânăl prezent un fond de peste trei miioane. I Am luat act că s’a făcut concisul de machete și că chiar cornitul și-a fixat definitiv alegerea asupra machetei, prezentată de Storul Plămădeală. I De atunci s’a scurs multă vrei și lucrările pentru ridicarea momentului nu numai că n’au I ■ început, dar chiar ședințele coitetului n’au mai avut loc. I Zilele acestea d. Pan Halit ■ care este președintele comiteț ■ pentru ridicarea monumentl Unirei, a fost nevoit din cauza s mației ce i-a adresat ziarul versul” ca să răspundă ce s’afl ■ cu fondul pentru monument și 1 ^ ■ se proiectează însfârșit ridicarea . Am aflat astfel că fondul este tact și se află depus la Casa I depuneri și consemnațiuni. D. Halippa însă, căruia nu pil I , decât ca să-i aducem mulțul , pentru felul cum conservă banii nunați, nu spune nimic în cornicatul oficial despre însăși lucru ■ de ridicare a monumentului. I . Căci slava Domnului locul I macheta există și sunt și bani donați Nu știu ce mai lipsește l ’ mitetului pentru ca să iasă I ’ starea de amorțire chestiunea mi numentului Unirei. I t Chișinăul care în timpul zii • a avut în mai multe puncte rurale așezate statuete țarilor. I ■ 1 până in prezent un monument de modest, care să ne amintes ■ de ziua remarcabilă al Unirei. I . Iată dece d. Pan Halippa, ari 1bui să fie măcar de data aci 1 un om de acțiune. I Căci în mâna lui stă astăzi I . i. carea monumentului Unirei, car fi o reclivă scumpă pentru gesțiile de mâine a provinciei de Prut și Nistru. I Mihail A. Mersaci