Epoca, decembrie 1933 (nr. 1462-1485)

1933-12-01 / nr. 1462

Hr. 1462 3 Iei REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIU!» ROMAN ..(INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI),­­ RECLAME și INSERȚII Se prinsese la ad-trația ziarului și la teals agențiile de publicitate Telefon: 3.82-11 Vineri 1 Decembrie 1933 Ziar al partidului conservator.­­ Fondat în anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU Nouă vase de război japoneze TOKIO, 29. .Radio).­­ La șantierele din Osaka au fost recepționate astăzi de către ministerul marinei de războiu al Japoniei, trei distrugătoare. Fiecare distrugător are o ca­pacitate de 528 tone. Tic, scmn pa țara, puterea mea de munca $i puterea mea de urnire. Nicolae ropeten In fața revizuirii . Unele concluzii de actualitate Revizionismul se întinde tot mai mult și nu numai în țările cari ar avea de câștigat ceva de pe urma modificări trata­telor. Cererea de revizuire a celor 168 de deputați englezi este un atestat că teama de răz­boi a devenit alarmantă. Pentru evitarea lui, se pre­conizează satisfacerea revizio­niștilor, chiar în țările câți ar fi sacrificate în cazul revizui­rii. Căci, desigur, cei 168 de de­putați englezi nu sunt atât de naivi încât să creadă că revi­zuirea, odată începută, ar ur­ma să fie făcută numai în fa­voarea­ Ungariei, sau numai pe socoteala Cehoslovaciei, Iu­goslaviei și României. Teritorialmente, Anglia e cea mai mare războiului, prin beneficiare­a deposedarea Germaniei de colonii. De aceea ,la cererea celor 168 de deputați, guvernul res­ponsabil al Marii Britanii a răspuns categoric, nu. Convingerea cercurilor cu răspundere, atât din țările în­vingătoare,­ cât și din cele în­vinse, e făcuta, nu e posibilă o revizuire a tratatelor decât prin război. Și cum revizioniștii nu ce­dează, atmosfera se încarcă tot mai mult. Trebue deci să fim pregătiți. Toate problemele de ordin intern trebue sa­ se retragă pe planul al doilea, pentru a ce­da locul de frunte­ chestiunii salvării actualelor frontiere naționale.­­ Și cum, pregătirea materia­lă și tehnică trebue să fie ur­­m­ătoare celei sufletești, nimic mai natural decât chestiunea: cum­­ stăm cu pregătirea sufle­tească? Nu știm dacă există în acest moment, altă țară, din frontul antirevizionist, mai puțin pre­gătită în acest sens. Suntem țara cea mai divi­zată, sufletește și cea mai pu­țin atentă la primejdiile exter­ne. Cele 75 de procente româ­nești ale populației conlocui­toare în România, sunt asal­tate de mai mult de o duzină de partide românești, în pro­gramul cărora — cu 2—3 ex­cepții — chestiunea conservă­rii naționale e inexistentă. Moratorii, conversiuni, in­flații, scăderi de impozite, gă­siți în programele partidelor politice românești, câte vieți. Ele sunt însă convinse că granițele țării sunt inataca­bile, deoarece chestiunea nu le interesează în nici un fel. Reese astfel, foarte firesc în­ *­n­­trebarea, dacă sistemul nos­tru reprezentativ nu este di­rect antinațional. Căci în această chestiune nu ne intersează firmele și lo­­zincele partidelor, ci actele lor. Nu ne interesează că une­le din ele, cea mai mare parte, poartă în titulatură și cuvân­tul „național” și nu ne intere­sează că programele lor vor­besc de promovarea elementu­lui românesc. Ceea ce interesează e că ele divizează acest element și că îi distrag cu totul atenția de la primejdiile din afară. Iar dacă examinăm și ches­tiunea pregătirii materiale și tehnice a apărării naționale, care nu se poate improviza de azi pe mâine, rolul partidelor noastre politice de după răz­boi, al celor ce au guvernat, apare în aceiași lumină ca și sub raportul pregătirii sufle­tești a națiunii. Desigur, partidele româ­nești de azi nu sunt lipsite de patriotism. Nimeni nu le poa­te face această injurie. Sun­tem chiar siguri ca în momen­tul când primejdia va fi evi­dentă, ele se vor uni. • Atâta însă nu e de ajuns. Căci pregătirea sufletească­­ a națiunii se fa­ce din timp și mai ales cu mijloace tocmai opuse, celor practicate de par­tide. Nu rămâne vinovat decât, sistemul nostru de guvernare. Cititorul" să facă în această privință o paralelă între stă­rile de lucruri din Iugoslavia și cele de la­ noi. In Jugoslavia nu se fac ale­geri, vânturătoare de anarhie, în fiecare­­ an. Națiunea este condusă d­e metode de conti­nuitate și de stabilitate. Cu o populație mai puțin omogenă decât România,­ în Jugoslavia se face naționalism efectiv, iar nu numai vorbe, ca la noi. Sub raportul război, materiale pregătib­i de și tehnice, comparația între Iugosalvia și noi ese mult în defavoarea noastră. Care ar fi fost azi, din punc­tul de vedere național, situa­ția din Iugoslavia, dacă regi­mul politic de partide nu ar fi fost curmat acum 6 ani? Poate cineva contesta că Iu­goslavia ar sta tot atât de rău ca noi? Nu continuăm concluziile. Ne mărginim numai să enun­țăm termenii problemei. Cetățenii patrioți, acei cari sunt întâi români și numai a­­poi oameni de partid, vor du­ce concluziile până la capăt. D. noi Schimbarea de guvern sa și campania electorala ne-au îndepărtat de cât­va timp de ceea ce se petrece în America. Și totuși evenimentele din Statele Unite merită o deose­bită atenție. Peste câte­va zile președin­tele Roosevelt va fi chemat să expună congresului rezultate­le politicei sale. Nu era greu de prevăzut că experiența americană va fi un dezastru. Proporțiile cata­strofei par să depășească în­să prevederile cele mai negre. Lumea se întreabă dacă șeful statului american nu va fi o­­bligat să-și depună­­ brandatul. D. Franklin Roosevelt are multe puncte de asemănare cu un fost ministru român. Trecând de la un program la altul cu o uimitoare ușu­rință cât timp lumea nu a avut timpul material să înregistre­ze salturile sale, președintele Roosevelt se încăpățânează în greșelile sale de îndată ce ad­versarii încep sa i le arate. Și se încăpățânează în ele până la catastrofă. „Ah, găsiți că am făcut o prostie vă învăț eu minte. Prostia de care mă învinu­iți, poate fi înmulțită cu zece”. Și dăi, și dai, și dăi. Colaboratorii cei mai intimi ai d-lui Roosevelt îl părăsesc unul după altul. Nimic nu-l oprește. D. Sprague consilie­rul teh­nic al președintelui demisionează motivat. „Nu mai există alt răgaz împotriva cursei spre o infla­ție ilimitată, zice d. Sprague, decât răscularea și organiza­rea opiniei publice. D. Warburg fostul consilier financiar al delegației ameri­cane la conferința din Londra într’o comunicare făcută la Academia științelor politice și sociale din Philadelphia conchide în termenii urmă­tori: „N’a fost dat nimănui până în prezent să observe fenome­nul dsemnat sub numele de inflație controlată”. D. Roosevelt s’a ales preșe­dinte cu un program finan­ciar și monetar ortodox. Sub presiunea datornicilor agricoli din Texas, d. Roose­velt a alunecat pe panta de­valorizării dolarului. Acest pas va fi fatal urmat de altul mult mai grav: infla­ția nelimitată. „Le Temps” cu data de 25 Noembrie scrie în această privință: „Pentru a micșora efectele crizei d. Roosevelt a crezut necesar să jertfească intere­sul general, unor interese par­ticulare — ca acele ale pluga­rilor din Milddle West — și a fost astfel târât spre demago­gia cea mai periculoasa, vrând să pună o monedă eri­jată în serviciul unei econo­mii dirijate”. In toate direcțiile sistemul Roosevelt trosnește. Și sunt oameni la noi care n’au alt gând de­cât să experimenteze cu mijloace ridicole ceea ce a dat greș aiurea cu resurse quasi elimitate. America este țara cea mai bogată de pe pământ în aur. Statele Unite nu cunosc greu­tățile bugetare prin care trec statele europene. Tezaurului american trebue inflație pentru a-și mi-l e­­chilibra bugetul. Și ceea ce n’a putut face în condițiile cele mai prielnice­­. Roosevelt adică să contro­leze moneda d-nii Iunian și Mihalache sun convinși că vor reuși în sărăcia noastră. Leul se va supune voi­ații d-lui Iunian, cum se supune la circ o fiară sălbatică biciului dre­sorului. Hotărât, suntm țara tutu­ror caraghioslâcurilor și tu­turor caraghioșilor. GRISACARE FILIFESCU PC macle a lui fiposcocit Pretutindeni în lume este o frământare și o îngrijorare cum­­ nu s’a mai pomenit din preziua marelui război. Toate țările își încordează puterile minții și ale sufletului spre a stăvili primej­dia unei noi încăerări a popoarelor sau spre a-și apăra granițele, dacă ea nu se poate înlătura. La noi, și numai la noi, toate aceste griji amuțesc în fața preocupărilor electorale. Reușita în alegeri pare celor mai multe dintre partidele noastre politice mai însemnată decât siguranța hotarelor naționale. Români, înainte de a fi membri ai unui partid sau altul, nu­ uitați că sunteți cetățeni ai aceluiaș stat. Menținerea ordinei lă­untrice și păstrarea solidarității naționale sunt de o mie de ori mai de preț decât rezultatul alegerilor. Cu cât veți vedea, în pro­paganda unui partid politic, mai mult dezmăț și mai multă ah­tiată după voturi, cu atât să-l votați m­ai puțin ll Ofensiva contelui Bethlen Fostul prim-ministru ungar ethlen, care a întreprins o câtă­­sire de propagandă in Anglia, a oganizat zilele acestea un ciclu , conferințe la Londra, care mu­rind prin violența și agresivita­­ta lor împotriva statelor vicei­ntante. Aceste atacuri sunt con­­derate ca foarte lipsite de tact, mai ales că Bethlen va pleca în irând la Geneva ca reprezen­tant ai Ungariei la Liga Națiuni­or. Bethlen a declarat în conferin­țe sale de la Londra, că în sta­lele­ Micei înțelegeri domnesc re­­ituri „barbare”, care o primea­„ națiunea ungară, care are „viitură superioară”. In Europa c­entrală a constatat Bethlen se uce o luptă a unor națiuni c­­­ulturale și inferioare împotriva­nei națiuni de cultură superioa­r. După războiu, când națiunile ecine au rupt cu forță regiuni in fosta Ungaria, s’a repetat si­­uația când imperiul român care eprezenta cultura și civilizația a ost sfâșiat de Longobarzi, Ostro­­pți și Vandali. După aceste ofense nemaiauzi­­­, fostul premier maghiar atacă Cehoslovacia într’un fed și cele­­alte țări din Mica Antantă în alt­ul. Afirmă că dacă românii și roații s’au despărțit de Ungaria mai mult sau mai puțin voluntar, sovacii și carpatorușii au fost mulși cu forța Ungariei. Aceste rațiuni n’au fost întrebate de ni­­neni cu cine vor să trăiască, du­­pă cum nu s’a pus o astfel de în­trebare nici sașilor din Transil­vania și nici minoritățile maghia­­re. In prezent a continuat Beth­en, regretă și croații și românii din Transilvania, că s’au unit cu Iugoslavia și România și manife­stă dorințe de a se întoarce la Ungaria. Bethlen a anunțat o nouă con­ferință despre „problema Tran­silvaniei, prin care va căuta să dovedească că românii de acolo doresc o realipire la Ungaria(!). Precum se știe în propaganda lor împotriva Cehoslovaciei ungurii se referă la axtronomismul slovac, iar în propaganda împotriva Iu­goslaviei pe mișcarea croată. Spre a extinde pretențiile lor și asupra poporului din Transilva­nia, ungurii atribue acestui po­por, tendințe maghiare a­le,­­ ca astfel să-și poată extinde cereri­le lor revizioniste asupra tuturor fostelor teritorii ale monarhiei Austro-Ungare. Bethlen vrea să dovedească că unii români au tratat cu ungurii pentru reîntoar­cerea la Ungaria. In modul ace­sta propagandiștii unguri vor să se amestece în treburile interne ale României. Toate conferințele contelui Bethlen sunt pline de neadevăruri la adresa națiunilor Micei Antante. E vorbă de cea mai nerușinată campanie pe care propaganda maghiară a între­­prins-o până în prezent în străi­nătate. --------- —....... Lărgirea conversiunii . De data aceasta nu o cere nu­­­mai opoziția, ci și guvernul... în persoană, cum ar zice Caragiale.­­ Lucrul îl citim in „Viitorul”, care spune că: „Parlamentul ca­re se­ va întruni după sărbători, printre primelee proecte pe care le va lua în discu­ție va fi și acel al conversiunei. O legiferare definitivă în această chestiune este­ necesară, în intere­sul tuturor , categoriilor producă­toare, paralizate azi în acțiunile lor de o­ legiferare haotică, provizorie, inechitabilă“. Așa­dar, conversiunea Vaida se modifică întrucât e haotică, provi­zorie și inechitabilă. Raționamentul este cu totul nou. Producătorii nu ar fi paralizați în acțiunea lor din lipsa creditului, ci pentru că în conversiunea Vaida s’au strecurat incoherente și ine­chități. Credem că „Viitorul" a uitat to­tuși­ ceva: greșelile de tipar. Producătorii trebue să fie para­lizați în acțiunea lor și din cauza greșelilor de tipar strecurate în broșura conversiunei Vaida... Dar, să trecem peste omisiunea de formă a­­»Viitorului” și să-i ur­mărim fondul. ^ 1 Pentru că legea Vaida e haotică, provizorie și inechitabilă și — a­­dăugăm noi — cu greșeli de tipar. ».Partidul național-liberal înțelege să soluționeze problema printr’o conversiune cât mai largă și care să nu știrbească din drepturile câș­tigate“. Mărturisim că abia acuma price­pem rostul premenirii conversiunii. Așa­dar conversiunea liberală nu va știrbi­ din drepturile câștigate ale debitorilor, iar în plus, va fi cât mai largă... Și pentru că ar părea neserios sa­se jure, „Viitorul“ ia de mărturie pe d. C. I. C. Brătianu, ministrul fi­nanțelor, care a declarat cândva că „acolo unde datoriile sunt prea mari vor fi reduse chiar sub pro­porțiile fixate de legile actuale“ [sublinierea e chiar a oficiosului guvernului). „Viitorul“, am­­iiițind declarațiile ministrului finanțelor, pare a spune: ce-i mai dă­tor opoziția cu partidul bancherilor? poftim, chiar direc­torul general al Creditului Rural este pentru o conversiune cât mai generoasă. Cu toate acestea, opoziția îi va da zor și să luăm de pildă pe d. Argetoianu, care spune într’un apel recent către alegători: „Guvernul Duca e și mai rău de­cât guvernul Vaida. Stăpânit de spiritul bancar, el va distruge și ce a mai rămas în picioare din buna lege a conversiunei pe care v’am dat-o ca un început de asanare a claselor producătoare“. Și „Uniunea Agrară“ nu spune , mai largă, drepturi câștigate, mai mult, etc., ca P. N. L, ci categoric. 1) reducerea imediată a datorii­lor cu 75 la sută, plus 2) refacerea monetei. Iată clar cum, campaniile opozi­ției împotriva guvernului că nu e destul de larg și de categoric în chestiunea conversiunii — pe cari le combate „Viitorul“ cu declarațiile d-lui Dinu Brătianu — par îndrep­tățite. Și părerea aceasta e a alegăto­rilor. Cum poate dejuca P. N. L. aceste­a , denigrări opoziționiste? Desigur, oferind 80 la sustă redu­cere și refacerea monetei, plus un text corect, fără greșeli de tipar. Dar P. N. L. mai este păscut și de altă nenorocire electorală. Răuvoitorii lui, desigur tot opo­­ziționiști, colpofteaza printre alegă­­torivSV­,vin­­ «A și N.-L. nu» se va ține de cuvânt, ca, din contră, va re­duce conversiunea Vaida.. Că mora­toriul a fost prelungit numai în ve­derea alegerilor și ca, anunțata stu­diere a unui nou proect de conver­siune, fără angajamente precise și solemne asupra cotei de reducere, e numai o capcană electorală. Așteptăm deci în nerăbdare „Vii­torul“ de mâine, să vedem cu ce argumente, mai­ combate aceste rău­tăți ale opoziției.. Și-i facem atent că chestiunea e vitală, căci ar fi ele. ».lipsite de scrupule, campaniile de falsificare a realităților, duse de unele gru­pări politice împotriva guvernului“ pe chestia conversiunii dar prind printre alegători... Și, după „Viitorul“, se pare că guvernul se interesează mai mult de alegători, decât de credit. Să-i cultive deci, cât mai bine. Cauzele crizei politice în Franța Un articol al d-lui Tardieu PARIS 29 (Rador). — Intr’un ar­ticol publicat în ziarul „La Liberté“, d. Tardieu analizează astfel cau­zele crizei politice prin care trece Franța: „Franța are nevoie de patru ga­ranții, cari în acest moment nu sunt realizate: „Intâiu, o armată totdeauna co­respunzătoare nevoilor, atât ca e­­fective cât și ca material. Or, du­rata serviciului militar a fost re­dusă la zece luni, fără consultarea Parlamentului. Efectivele noastre sunt insuficiente pentru a asigura in acelaș timp ocuparea fortifica­țiilor și libertatea de manevră. „Al doilea, o diplomație sprijinită pe singurele forțe reale care se gă­sesc in Europa la dispoziția noastră. Or, nu putem să contăm astăzi nici pe Statele Unite, nici pe Anglia, nici pe Mica înțelegere, nici pe Polonia. „Al treilea, finanțe sănătoase pe cari să se poată sprijini această ar­mată și această diplomație. Or, fi­nanțele noastre sunt o adevărată harababură. Tezaurul este la strâm­toare. In 15 luni am împrumutat 52 miliarde și avem un deficit care trece de 7 miliarde. Cât despre spiritul public, este paralizat de neîncrederea ge­o­­nerală care se exprimă prin parali­zarea afacerilor și prin tezaurizarea a 30 sau 40 miliarde franci. „Pentru a asigura Franței mij­loacele, garanțiile și securitățile ele cari este lipsită astăzi, încheie d. Tardieu, trebuie să-i dăm un gu­vern și o majoritate capabile să facă o politică potrivită împreju­rărilor. Acest guvern și această ma­joritate nu pot fi nici un guvern de partid, nici o majoritate de par­tid“. * PARIS, 29 (Rador). — Cel de al doilea consiliu de miniștri, care fu­sese fixat pentru mâine, Joi, a fost amânat pentru Vineri, deoarece mi­niștrii finanțelor și bugetului nu sunt încă în măsură să expună co­legilor lor din guvern detaliile pro­­ectului pentru refacerea bugetară, care va fi depus Sâmbătă pe biroul Camerei, imediat după cetirea decla­rației ministeriale. Este probabil ca Sâmbătă, dimi­neața să se țină un nou consiliu de miniștri, după ce d. Chantemps, pre­ședintele consiliului se va prezenta în fața grupului parlamentar radi­cal-socialist, PARIS, 29 (Rador).­­ Din cercu­rile autorizate se declară că după toate probabilitățile, Camera va adopta, "fără dificultate, procedura extremei urgențe și amânarea dis­cuției politice până după realizarea restaurării financiare. Aceasta pare să fie singura so­luționa acceptabilă pentru mulți parlamentari, ea ușurând totdeoda­tă adoptarea ansamblului profetu­lui. S’ar putea să se acorde guver­nulu­i puterile necesare pentru rea­lizarea pe cale de decrete a refor­mei administrative, de acord cu anu­mite organisme, cum ar fi comisiu­­nea superioară de economii în care sunt reprezentan­ți funcționari, și sub rezerva aprobării ulterioare a parlamentului. — r­­ — i —■—M—■ 1 | ——— D TARDIEU împărțirii In 1919, am împărțit pă­mânturile marilor proprie­tari. Dar cum partidul națio­nal liberal nu a mers cu îm­părțirea chiar până la ultima limită, ca s’o facă, s’a născut partidul național-țârănesc. cut In 1931, d. Argetoianu a fă­descoperirea împărțirea acestora creanțelor, a creat astfel un nou partid, al părin­telui conversiunii. Din nenorocire pentru d. Argetoianu, invenția i-a fost furată și din binefacerile ei s-au împărtășit aproape toate partidele. Odată împărțite trebuia găsit altceva creanțele, de îm­părțit, și a fost găsit­ moneta. Invenția oarecum neperfecți­onată a d-lui Lupu, a fost du­să la desăvârșire, de d. Iunian și în urmă s’au împărtășit din ea și d-nii Mihalache și Ar­getoianu. De aici înainte însă, pentru inventatori nu mai rămânea decât retragerea la pensie. Se împărțise tot ce se putea împărți: pământ, creanțe și bani. Invenția d-lui Maniu cu so­cializarea industriei e ratată din capul locului. Nu atrage pe nimeni. Socia­lizarea nu însemnează împăr­­țirea. D. Maniu ar fi fost mai bine inspirat dacă ar fi cerut ca fabricile să fie demontate și piesele împărțite bucată cu bucată, alegătorilor. De aceea programul d-lui Maniu nu a mai fost îmbrăți­șat de nimeni, nici chiar­­ de d. Mihalache, șeful și fratele său iubit. Așa­dar, epuizarea bunuri­lor de împărțit, punea o pro­blemă de viață și de moarte partidelor politice. Un partid, dacă nu poate împărți ceva e condamnat la moarte. „Partidul” aduce cu parte, parte dintr’un întreg, împăr­­țitură... Situația a salvat-o d. Cuza. Mai e ceva de împărțit, e­­vreii. Cum de nu-și deferă seama până aci, partidele noastre! Dar, mai bine mai târziu. Acum nu e antisemit numai d. Cuza. In afară de­ Garda de Fier, au devenit antisemiți și d-nii Goga, George Vaida, Bocu și până Brătianu, la un punct chiar d-nii Mihalache, Maniu și Argetoianu. Ne întrebăm dacă după îm­părțirea evreilor, adică verilor și a situațiilor lor n­u­­se va mai găsi ceva de împărțit. Cum vedem, problema epu­izării... deîmpărțitorilor a fost numai amânată. Vor mai scorni ceva împărțitorii, ca să nu rămână fără meserie? In afară de împărțirea țării nu mai vedem nimic. Un om modest D. Iuliu Valaori a fost numit se­cretar general al ministerului de instrucție publică. D. Valaori a mai ocupat această demnitate și statele sale de serviciu în partidul liberal îi dădeau cu si­guranță dreptul să aspire la mai mult decât atât. Activitatea sa în învățământ, etatea sa, pledau așiș­derea în acelaș sens, ca și ținuta sa trecută locul de conducere de la in­strucție, în orice caz mai puțin sec­tar clubist, decât a altora. D. Valaori a primit totuși secre­tariatul general, în­ vreme ce mulți tineri sânt subsecretari de stat și chiar și mulți bătrâni și­ mari in­telectuali ca d. Manolescu-Stringa, de pildă. Vremuri noul. Necesitate de a se împinge pe primul plan tineretul. Imperativele electorale ale momen­tului. Și multe alte explicații și argu­mente. Fie — Oricum însă, gesturile mo­deste sunt așa de rare, așa de rari oamenii cari socot că nu au drept cel puțin la un strapontin ministerial, încât se cade să notăm evenimentul. ÎNSEMNĂRI Printre­ frumoasele clișee ale „Di­mineții“ găsim azi și unul care are dedesubt titulatura: lemnele săracu­lui- E o roaba micuță, purtată, de un om. -Lemnele săracului? Bine ar fi, dacă ar fi și- atât. Căci­­ obișnuit, să­racul rabdă de­ frig. Și când popo­sește­­ la­ ușa lui mica roabă din ini­mosul clișeu a­l „Dimineții’. e sărr­bâtoare. A început, serios, frigul­­ și sa a­­nuntă­ iarnă grea. D-nii edili ai Ca­pitalei, lărgitorii­ de străzi­ și deschi­zătorii de perspective, ar trebui să pue acum pe primul plan al preocu­pării lor, problema lemnelor. Din ne­fericire nu prea vedem semne de ac­tivitate susținută, în această direc­ție. Le așteptăm. „Dreptatea“ anunță că noul regim s-a și pus pe afaceri. Ar fi grabă, pentru că guvernul liberal iși bănui­­ește o existență­ scurtă. Ziarul d-lui Mihalache nu adaugă însă frazelor sforăitoare de denunț, nici­ o precizare. Despre ce , afaceri este vorba? *•" In­ această materie nu pot fi ad­mise jumătățile de cuvânt. .Trebue vorbă clară, și răspicată. Ce știe „Dreptatea“? „Patria“, care era pe vremuri un ziar reținut, de urbană atitudine și de control în formularea atacurilor, a adoptat de­-o vreme tonul ziarelor de partid din regat. Aceiași violență, aceiași destrăbălare verbală, aceiași sforăială d­ubistâ fără miez, duh­nind exagerarea și totala lipsă de se­riozitate. E înspăimântător cu câtă ușurință și-a apropiat lumea politică ardelea­nă toate scăderile celei din vechiul regat, fără a-și însuși și puținele ei calități. Ther. stț , Alte depoziții in procesul incendierii Reichstagului BERLIN. 29. (Rador). — Agen­ția „Wolf” comunică: După depoziția consilierului Hel­ler, făcută în ședința de ori a pro­cesului incendiatorilor Reichstagu­lui, acuzatul Dimitroff a declarat că documentarea poliției politice ci­tata. U. J­ îlril­i d­ov­edește in mare parte ceiace Dimitroff a susținut anterior, adică faptul că partidul comunist nu a căutat în primul tri­mestru al anului 1933 nici o oca­zie pentru a provoca o mișcare ar­mată și că incendierea Reichstag­ului nu are nimic de a face cu par­tidul comunist. Polițiștii Will din Hamburg Hohmann din Koenigsberg au con­si­firmat depozițiile consilierulu Hel­ler. Au fost audiați apoi diferiți poli­țiști din orașele de la frontieră, Frankfurt pe Main și Duesseldorf, cari arată observațiunile făcute de ei cu puțin înainte de incendierea Reichstagului. Acești martori au declarat că au observat în acea e­­pocă o intensificarea a activității curierilor comuniști, numeroase furturi de explozibile, cum și o pu­ternică propagandă în favoarea re­voluției proletariene. Polițistul Staeglich din poliția Altonei a arătat evenimentele pe­trecute în cursul „Duminicii sânge­roase“, când împotriva unui atacul comuniștilor cortegiu național­­socialist a provocat moartea a 18 persoane și rănirea a 60 de națio­­nal-socialiști. Martorul a citat alte atacuri comuniste produse ul­și­terior. Totul era pregătit pentru războiul civil, a afirmat martorul, și nu se aștepta decât convenit pentru începerea semnalul acestui război civil. BERLIN 29 (Rador). — După re­luarea ședinței în procesul incen­­d­i­ui­unii lui Reichstagului, a<­„..a. ” Dimitroff a întrebat ce înțeleg au­toritățile prin „revoltă comunistă”. Mai mulți comisari ai poliției cri­minale au extins măsurile luate de poliție pentru prevenirea pri­­ej­diei, printre care arestarea fruntași­lor comuniști, înainte de incendie­rea palatului Reichstagului și după această incendiere. Judele de instrucție Lepsche de pune apoi ca martor, în legătură cu numeroasele anchete pe care le-a condus, cu privire la preparativele de revoltă armată ale comuniștilor Martorul dă o mulțime de amănunte sprijinindu-se pe observații culeși în mai mulți ani, în legătură cu pre­gătirea ideologică și pregătirea teh­­nică. Aceste preparative au avut Ioc ma­i cu seamă în primele luni­ ale anului 1933.­­#■ BERLIN, 29 (Rador). — Agenți: „Wolff” comunică: In ședința de azi a procesului in­cendierii Reichstagului, a depus­­ secretarul general al prefecturii d­­poliție din Duesseldorf, Brosig. Brosig a afirmat că în­­ ajunul in­cendiului Reichstagului comuniști au alcătuit o coloană de partizan, însărcinată cu otrăvirea proviziile din bucătăriile detașamentelor de a­salt național-socialiste. Această o­trăvire trebuia să se producă în ca­zul când revoluția comunistă ar fi iz­bucnit. *

Next