Epoca, septembrie 1934 (nr. 1682-1706)
1934-09-01 / nr. 1682
Hr. 1682 REDACȚIA și administrația BUCUREȘTI, PRISAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI RECLAME și INSERȚII Be primesc la adirația ziarului și la trata agențiile de publicitate Telefon: 3.82-113 lei Car al partidului conservator. Fondat în anul 1885 de NICOLAE FILIPESCU Ik, scapitara, puterea mea «e munca ’i puterea mea ic iubire. Niceiae impesai Divorț cu tâlc (V _ ^ — D. Mavrodi, înapoiat din concediu bine meritat, s’a prezentat d-lui ministru de interne și a manifestat dorința ca cenzura să nu-i mai fie lucredințară și să rămână sub oblăduirea d-lui Inculeț, titularii acelui departament. Așa ceva scriu ziarele. Nu știu în ce localitate, climatică sau balneară, d. subsecretar de stat la președinția consiliului își va fi petrecut vacanțele, dar pasă-mi-te că aerul aspirat sau băile luate, i-au limpezit mintea. Și-a dat seamă de odiosul rolului de cenzor — nu în sensul Catope — și ce primejdios poate fi. Cât privește expunerea viitoarelor păreri asupra libertății scrisului. Din păcate, a mușcat din mărul pomului oprit și orijcând, i se va aminti aceasta, cu o o deosebită plăcere. " Scârbit de legătura cu Anastasia — vilegiaturile sunt fatale căsătoriilor — d-sa, așa cum fac slugile când sunt nemulțumite de stăpân, și-și desleagă Șorțul, au,sporite sua”, foareca restituit buclucașe. A denunțat contractul de comunitate a bunurilor care constituesc zestrea cenzurii, prostia și slugărnicia. Mă întreb cum ar fi lucrat foarfecă, în mâinile d-sale, când între zidurile Bucureștilor, pe lângă pacostea caniculară, căzuse una mai grozavă sub înfățișarea de „Apel către Țeara Conștientă”? Pe lângă cele două bunuri din zestrea Cenzurii intrase în luptă și Inconștiența. Dar mai mă întreb. Numai aerul sau apele să fie pricina acestui divorț din lumea mare ? D. subsecretar de Stat la președinția consiliului, de când a plecat de la „Adevărul”, este membru important al partidului liberal. Partidul liberal are, mai mult sau mai puțin, un șef și cadre numeroase, cum este firesc să aibă un partid vechi. Șeful s-a rostit împotriva menținerii cenzurii. O bună parte din cadre la fel. Să fie oare legătură? In acest caz, deși abjurare nu prea este frumoasă, d. Mavrodi devine simpatic cu toată inconsecvența gestului. Dar să revenim la cenzură. Primul ministru vede în ea, 0 nevoie pentru apărarea existenței statului împotriva unui dușman imaginar: libertatea presei. Cu cenzura oare, se combate această primejdie? Primejdia este alta și cenzura este aceea care, prin gâtuire, contribue la menținerea unei atmosfere în care trăește echivocul. , A spune adevărul nu poate decât folosi. Spre pildă, în ziare există o rubrică în care se trec toate polițele protestate. In genere, poliță înseamnă că un nevoiaș ia bani cu împrumut cu gândul să-i restituie în vremuri mai bune. Când, din împrejurări vitrege, n’a putut plăti, deși omul este cinstit, i se afișează numele pentru ca alții să-i refuze creditul. Dacă însă ești ministru care ai fost — cum a zis d. Iunian în comisia Skoda — nu polițe protestate, și potlogării aile denunțate sunt șterse de cenzură, afară de cazul, când este vorba de un fost favorit Dacă ai tăia creditul unui om de treabă și a-i publica numele este moral, a tăinui netrebnicii — din motive pe cari nu le spun spre a scăpa de foarfecă — cum se numește? Dacă a vesti lumea să ia seamă privitor la rău platnici poate fi o bună măsură, pentru ce vestind aceeași lume că cineva, indiferent de poziție ■— aș crede dimpotrivă păcătos, periclitează — este existența statului? Exemple sunt nesfârșite și orice comentarii zadarnice. Cât timp va dăinui slugărnicia va fi astfel. Curajul anonimatului cercetării este eftin și nu invidiat. Haina lui nu o poate de îmbrăca toată lumea. Pe unii pleznește pe alții nu, ba chiar îi îmbracă bine. Fiecare își îndeplinește rolul ce i-l primește natura. Prefer pe al meu. , Emanoil Hap! Mosco a"trăit" — —IBBS** — .....■ — Prințul George al Angliei in Jugoslavia BELGRAD, 30 (Rador). — Prințul George al Angliei, după ce a făcut o escursie împreună cu prințul Paul al Iugoslaviei, s-a înapoiat la Bouilgne, reședința de vară a prințului Paul, unde va rămâne zece zile. Primejdia cenzurii Oficiosul d-lui Gh. Brătianu publică următoarele, cu titlul de mai sus: i-D. Gh. Tătărăscu în discursul de la Tg.Jiu a căutat să demonstreze pentru ce guvernul nu poate încă ridica măsurile excepționale. Nu vom reedita spusele d-sale de frică de a nu fi de astă dată cenzurați. Nu vom face deci nici un comentar asupra motivelor ce impun Primului Ministru o guvernare fără nici un control public, ne vom referi însă numai la modul cum se exercită cenzura. Dacă într’adevăr situația din țară e încă tulbure și focarele de disoluțiune socială încă vii, cenzura ar trebui negreșit, printr’o atentă supraveghere a manifestărilor colective, să împiedice răspândirea răului. Când însă fără nici o ezitare discursurile fruntașilor vieții noastre publice sunt suprimate în părțile lor esențiale, când oameni politici conștienți de răspunderile ce au în fața țării nu au astăzi posibilitatea de a-și face cunoscute părerile și criticile lor, atunci efectul produs de pe urma menținerii cenzurii e cu totul contrar celui așteptat. Dacă guvernul d-lui Tătărăscu crede că poate impune, prin măsuri excepționale, tăcere conducătorilor noștri politici, se înșeală. Cu cât înverșunarea stăpânirii în contra cuvântului spus pe față e mai mare, cu atât acest cuvânt se va răspândi mai repede. Căci nici o putere în lume nu e capabilă să înfrângă setea obștească de adevăr și dreptate. Se va opri guvernul la mijlocul drumului? Ori va recurge la o serie de alte măsuri polițienești menite să terorizeze opinia publică? Menținerea cenzurii constituie o primejdie de care nimeni dintre conducătorii actuali nu-și dă încă bine seama. Echilibrul bugetar D. Auboin părăsește țara zilele acestea. Raportul său recent, care stărue în special asupra dezechilibrului bugetar, nu va fi ultimul. D. Auboin se va întoarce în țară probabil la sfârșitul lunii Noembrie pentru a întocmi un raport de fine de an. D. Auboin n’a spus acum pentru întâia oară, în obiectivele sale concluzii, că dezechilibrul bugetar constituie un pericol grav nu numai pentru finanțele publice și creditului statului, ci și pentru întreaga economie a țării. Din nefericire n’a fost ascultat. Anii au trecut, bogați în declarații solemne și in tot felul de experiențe, dar dezechilibrul bugetar a stăruit, și azi ne găsim în situația unor studii prelungite pentru găsirea unei formule de echilibru. In curând vom fi din nou în alternativa: ori salariile neplătite, ori iar apel la Banca Națională. S’ar zice că echilibrarea budgetară nu este posibilă. Această formulare, oricâte greutăți ar fi de învins, apare absurdă. Trebue să desfacem odată cleștele de oțel care amenință să ne sufoce. Statul nu poate plăti mai mult decât însumează încasările lui și orice politică budgetară care nu ține seamă de acest imperativ este o politică de aventură. Guvernul d-lui Tătărăscu a schițat un pas spre echilibru. Dar acum, când să treacă la realizare s’a oprit. Metodele alese pentru a se ajunge la țelul urmărit, se dovedesc inaplicabile. E din nou tatonare, și cine știe dacă până la urmă nu ne vom alege doar cu un simulacru de simplificare. De altfel întârzierile și nehotărîrile de până azi au risipt încrederea, și primul factor pentru asigurarea izbânzii în acest domeniu este un prestigiu neștirbit izvorât dintr’o încredere nelimitată. Hotărât, echilibrarea bugetară nu va mai putea fi decât opera succesorilor guvernului Tătărăscu. Bineînțeles însă, nu un guvern de aventură ne va putea aduce ordinea budgetară. Devalorizarea: Manevră politică ___________|-------------------------------------------11 ------- Socoteli de partid.Imprumutul intern.Declarațiile d-lui Slăvescu Maritimii fruntași naționalțărăniști, cari discută la Eforie programul partidului, au sărit peste bord. Dezbaterile au depășit — mai ales în chestia monetară — limita permisă unui partid de guvernământ. D. Virgil Madgearu a azvârlit bomba devalorizării monetare. Nu o vom analiza aci, nici măcar pentru a fixa situații, sub raportul conduitei politice în care se află fostul ministru de finanțe. Problema devalorizării are pentru moneda românească atâtea riscuri încât chiar discuția teoretică, așa cum se va face acum la Eforie, poate avea consecințe grave. Nu e posibil ca d. Virgil Madgearu să nu fi văzut de mai înainte efectul declarațiilor sale, în chestia monetară. E prea elementar pentru un om de finanțe și mai ales un om abil cum este secretarul partidului național-țărănist, să nu poată cunoaște pulsul vieții noastre economice. Deaceia concluziile raportului dela Eforie trebuia să fie privite sub alt aspect. D. Virgil Madgearu a căutat un efect care să ricoșeze în proectele financiare ale guvernului liberal. Politica financiară a d-lui Victor Slăvescu merită invidia predecesorului său. Căci peste teoriile atât de riscante la care l-ar conduce vanitatea omului de finanțe, vistiernicul liberal face în primul rând politica realităților, politică atât de necesară în vremurile acestea anormale, poitica bunului simț. După aranjamentul de la Paris, care a înlăturat o atmosferă de suspiciune în contra României, d. Victor Slăvescu a inaugurat în țară o politică de mare curaj. ÎMPRUMUTUL intern Ideia împrumutului intern și în deosebi, concepția nouă și garanția ce o oferă subscriitorilor, produs o oarecare vâlvă pe piață. Cu toate desavantagiile momentului financiar, cu tot valul de incertitudine in care ne zbatem, ideia împrumutului surâde și începe a prinde consistentă. Lumea arată că dorește o viață economică normală. Din toate părțile guvernul vede că i se va Ary r'istî ți*"« Cî ne verifică pulsul pieții financiare, știe bine că e o acțiune generală de reînviere a creditului. D. Victor Slăvescu are meritul de a fi sesizat momentul psihologic pe piața financiară. Nu vom exagera noi nota în această direcție. Aceste constatări se pot ușor verifica; ele sunt ale întregii lumi financiare a țării. Scepticismul cu care a fost primită ideia împrumutului, nu este un secret, precum nu este nici faptul că astăzi, șansele sunt mult mai verosimile. Dar firește, o piață zdruncinată și măcinată de atâtea legi conversioniste, pentru a fi pregătită, are nevoie de o campanie metodic dusă și continuă. Hotărârile guvernului și statornicia lui în chestia conversiunii au fost primii pași către normalizare. Lumea a văzut că bună sau nu, loială sau nu ,legea conversiunii rămâne ULTIMA. Un capitol care a contribuit larg la starea de incertitudine s’a închis definitiv. MESCHINĂRIILE POLITICII DE PARTID Tocmai când lumea își făcea aceste socoteli, d. Virgil Madgearu a elaborat concluziile sale în chestia monetară: devalorizarea leului, încă odată, nu o vom discuta și mai ales nu vom comite grava eroare de a alătura devalorizarea românească, celei americane sau engleze. In mintea noastră, proporțiile și raporturile între monede n’au suferit nici o rea cea mai de temut, a geniului rău. Am spus că negrii sunt glumeți. Ei dau totdeauna porecle, când prin spiritul lor de observație descopăr ceva particular sau caracteristic la cineva. Nefiind deprinși cu numele noastre, eram indicați cu denumiri de acestea speciale. Unui om foarte gras ii ziceau Maruta-Minghi, un alb care se purta aspru cu ei și putea fi taxat om râu, îl numea Makassi-Minghi, lui Sever Pleniceanu. Prieteniipentru că purta un păr lung până pe umeri, îi spuneau Maiani-Minghi. Când privești un bărbat din tribul Bangalia, poți constata că oamenii aceștia n’au fost supuși muncei grele de cărăuși cu spinarea, ca frații lor din Congode-Jos și nici slăbiți tot ca ei printr’o rație alimentară de mizerie. El s’a desvoltat fizicește liber, ducând o viață de vânător și pescar. Printre bărbați am întâlnit exemplare remarcabile, de statură înaltă, cu pectoralii și mușchii brațelor de proporții atletice, bine echilibrați, adevărate nuduri de atelier. Tatuajul lor distinctiv e un șir de escresconvertire fantezistă. Dar în ordinea liniștii interne concluziile d-lui Madgearu, au un efect detestabil. Lumea este de 24 de ore, din nou în derută. Problema financiară a suferit o nouă și să recunoaștem, gravă complicație. Căci indiferent «țară național-țărănesc va primi în programul său integral sau în parte, concluziile fostului ministru de finanțe, tulburarea generală e de neinlăturat. Cercurile financiare nu mai pot opri o stare de incertitudine care a pornit din momentul când ziarele au reprodus declarațiile d-lui Madgearu asupra problemei monetare. Desigur d. Madgearu a scontat această incertitudine. Și e mai probabil că a dorit-o dintr’un calcul politic de partid. Se poate ca politicește lovitura să fie interesantă. Pentru viața economică, pe care o credeau cu toții în refacere, e o mare nenorocire. D. Victor Slăvescu, a sesizat adevăratul scop al declarațiilor dela Eforie. D-sa a răspuns și va face în curând nouă precizări. Ministrul de finanțe va fixa atitudinea guvernului față de ideile de devalorizare și socotim că d. Slăvescu merită să fie crezut pe cuvânt. L. I. Vișan i iMn^téJÉENMIEI Arhiducele Otto la Stokholm STOKHOLM, 30 (Europa press) . Arhiducele Otto va sosi în ziua de 3 Septembrie la Stokholm, venind din Norvegia. Arhiducele va fi oaspetele regelui Gustav. El va participa și la o mare vânătoare. UI 314 22 Regimul servituților comunale Așa zisele autorizații de construire cuprind numeroase dispozițiuni tehno-juridice, și este de înțeles de ce nu li s-a dat oficial titlul de servitute comunală, care este calificarea exactă a rolului ce-l au, și de ce sunt considerate ca simple dispozițiuni egale cu ale oricăror autorizații, bunăoară de a vinde dragă sau gogoși. Ele au scop de a servi viața omenească în părțile care privesc adăposturile omenești, atât prin ele însuși cât și prin amorturile între ele. Urmează clar că formele cu care se acordă, ar trebui să fie ceva mai solemne decât acelea de a vinde draga și gogoși. Se pretinde că lucrările autorităților sunt secrete, totuși în caz de sunt cu adevărat publice, urmează ca nedivulgarea lor să fie o abatere de la ordinea publică. Așadar în lipsa de publicitate a lor, se pot găsi exemple din alte țări de modul cum sunt aplicate. Tribunalul Lyon admite într’o judecată, ca validitatea unei cesiuni este subordonată eliberării unui certificat doveditor că formalitățile edilitare edictate, au fost îndeplinite, și că în lipsa lor, orice vânzare de teren este fără valoare, și condamnă solidar notarul și vânzătorul, la restituirea costului și la daune. Se găsește și la noi literatură în asemenea chestiuni, dar cam după obiceiul bordelului. In „Universul” din 31 Oct. 1933, un om necăjit că nu are altă cale decât a publicității, se plânge de modul cum sunt aplicate servituțile comunale la construcțiunile dintr-un cartier al orașului. Pe aleea principală conform regulamentului o casă cu un etaj, iar contra regulamentului șase clădiri numai partere, este impusă de regulament o retragere de 3 metri față de vecin, se refuză întâi unx upoi strîagerea este ivCuou la 2 m.; regulamentul prevede retragerea de 4 metri de la trotuar dar se acordă până la trotuar, deși toate celelalte construcții au fost retrase cu 4 metri. Regulamentul prevede afară de str. A., care cu 1 etaj, totuși în str. B și C se construește cu 4 etaje. Aceasta este și considerațiunea și seriozitatea aplicării, pentru a se constata regimul după care se aplică servituțile comunale. Cu regimul actual este imposibil ca ele să fie aplicate în spiritul și litera legii, iar neaplicarea lor, pe cale interpretativă, au caracterul de răscumpărare, constituind pentru acel obligat a le aplica, o plus-valoare, în dauna primăriei. Este în interesul general ca situațiunile ce rezultă din construcțiuni să fie perfecte și să mărească capitalul productiv al orașului. Este și în interesul celor ce posedă, și a celor ce se folosesc, dar foarte mult este și al autorității, care va vedea mărite veniturile, ce vor fi incontestabil mult mai mari, după urma unei situațiuni de calitate superioară. Vor beneficia și funcționarii primăriei, și lucrările orașului care vor fi mai numeroase, de pe urma unei asemenea plus-valori, care este acea adevărată. 3. DR. MATEESCU Moneta Danzigului nu se devalorizează BERLIN. 30 (Rador). Agenția „D. N. B.“ anunță din Danzig: Cercurile oficiale declară că sunt lipsite de orice temeiu toate știrile privitoare la devalorizarea monedei Danzigului. Se mai declară că nu există nici un motiv care să facă să se bănuiască o prăbușire oarecare a devizei dir. S~nt:~. ■. r *• șs.. •.a*W’•Ätopto-1 Bilanț Trecu și vara, ori pe aproape, căci căldurile par a voi să mai stărue. Vor mai întârzia în bătaia vîntului de mare, ori în dezmierdarea freamătului pădurilor de brazi, plecații după un ozon mai reconfortant decât cel al eforturilor d-lui Donescu, — inclusiv delegația de fixări programatice a partidului d-lui Ion Mihalache, dar e, oricum, început de toamnă și se cade să ne numărăm bobocii. Guvernul d-lui Tătărăscu, învestmântat în armura deplinelor împuterniciri și liberat de povara disputelor parlamentare și a examenelor oratorice, ar fi trebuit să cresteze pe răbojul acestei veri măcar unele începuturi de realizare temeinică. Ni s’au dat, în adevăr, două decrete. Dar asistăm la spectacolul interesant al cercetării lor mai apropiate după ce au luat ființă de lege. Ni se spune că, probabil, aceste decrete vor fi aplicate numai parțial. Sau, poate, se va renunța la ele pentru a se căuta alte soluții. Dacă adăugăm și discursurile contradictorii de la Timișoara, revenirile constituționale ale d-lui Tătărăscu la Tg. Jiu, menținerea cenzurii și călătoriile cu basmaua ale d-lui Strunga, nu se poate spune că bilanțul de vară al guvernării d-lui Tătărăscu, nu este satisfăcător. D. Tătărăscu are cu ce se mândri. Acordul italo-român ROMA, 30 (Rador). — Ziarul „11 Mesagero” scrie, sub titlul acordul italo-român, că noul acord comercial încheiat între cele două state pune o nouă piatră la edificiul refacerei economice a basmului Dunărean, către care tinde de mult guvernul italian. După ce ziarul expune mecanismul acordului, exprimându-și satisfacțiunea că astfel se vor continua și menține raporturi de schimb cu România prietenă, ziarul „Messagero” subliniază că vorba de un acord, având un caracter realist, adaptat momentului economic internațional actual. Acordul este profund util iar politicește corespunde intereselor ambelor țări, care îl vor considera ca un nou și fundamental aport pentru consolidaea schimburilor dintre ele. Nopți și zile în Africa Equatorială de AUREL VARLAM Amintirile unui fost judecător in Congo Belgian Când este cunoscută repulsiunea acestor ființe pentru muncă, nu putem crede că în vederea unui salar derizoriu, plătit cu pânză și mărgele, femeile se prezentau de bună voie pentru a munci. Același sistem de recrutare sau de rechiziție ca și pentru purtătorii de pe drumul Caravanelor, se întrebuința aici. Antficipțând asupra doctrișinei Sovietelor, belgienii introduseseră munca obligatorie. Personal, sunt un convins partizan al obligațiunei de a munci. Această muncă însă trebue să fie retribuită cu echitate, la justa ei valoare, altfel devine robie, ca in cazul nostru. Revenind la soldați, cu toateprecauțiunile luate și bunul tratament, acești mameluci se revoltau din când în când. In urma unui complot, pe când se aflau pe platoul de instrucție, trăgeau în ofițeri albi și plecau apoi în bandă, devastând magaziile statului, masacrând tot ce le ieșia în drum și terorizând întreg ținutul, până când alte trupe ale statului, reușeau a-i supune, după lupte serioase. Pentru orice eventualitate, noi din stațiune, aveam fiecare câte o armă și munițile necesare și ziua sau noaptea, la o alarmă dată, trebuia să ne reunim cu toții la un loc fixat dinainte, formând astfel un grup capabil de a opune rezistență la orice atacuri. Prin părțile acestea se vorbea idiomul bangalla, după cum până la Leopoldville se vorbea limba fioto, iar mai sus de noi, de la Stanley Falls, era răspândit Kiswakiliul. Aceste trei limbi erau cele mai curente, dar mai existau multe alte jargoane. In puțin timp am început să vorbesc limba bangalla. Cuvintele începând cu o consoană primesc înaintea lor un M sau un N nazal, exceptând bine’nțeles pe acelea care încep chiar cu aceste litere. — M’Bote Fumu: bună ziua Șefule! El răspundea: — M’Bote Mundele: bună ziua domnule. Acest mundele este însă texpresiunea pentru „omul alb”. Sau tot ca salut: — Adjaly Io? tradus ad literam: exiști? Ceiace ar însemna: cui te afli? Alinghi, a vroi, a dori, a iubi, în fraza: N’Gai Alinghi Jo Mkighi, eu te iubesc mult." Akei na N’Koli ,du-te la crocodili, egal cu du-te la dracu al nostru, crocodilul fiind intrupacente, ca niște mărgele, plecând, de pe frunte, din păr, mai mari, până a descrește complect pe vârful nasului. Ele sunt făcute prin crestături repetate în piele, care cicatrizându-se prezintă forma și mărimea unor boabe rotunde de mazăre. Puțin mai jos de tâmple, pe amândoi obrajii, au desenate, tot cu vârful cuțitului, câte o frunză ovală, cu nervurile ei. Femeile au acelaș tatuaj, iar ca îmbrăcăminte poartă o fustă scurtă până la genunchi, făcută din sute de fire de rafin — fibră vegetală — flotând libere și dându-le înfățișarea unor dansatoare de balet. Li se zicea chiar între albi, dansatoarele bangalia. Specimenele acestea, femei și bărbați, fiind bine desvoltați și originali prin tatuajul și portul lor, au fost mai întotdeauna exhibați pe la expozițiile coloniale periodice, unde figurau în colibele lor, cu ocupațiile și cu toate obiceiurile lor. Cu dinții din față ascuțiți ca acele, cu o creastă de păr, restul fiind, ras, acești inveterați antropofagi iți inspiră neliniște pentru prima dată când îi vezi. Să nu mai ai ore fixe de birou, să lucrezi totuși la dosare și corespondență atunci ești dispus, să nu ai șefi când cali când întârzii puțin, dacă nu-ți face observațiuni, îți dă însă un bună ziua rece, sau închid condica de prezență, să nu mai ai înfine nici chiar un grefier care să țină jurnal despre toate mișcările dumitale, cum era acel de la Leopoldville, este idealul unui funcționar, mai cu seamă în Africa. Aservirea la fin orar și un program zilnic deprimează pe căldurile acestea. Un interpret însă era trebuincios și statul îmi dăduse unul în persoana domnului August Simba. Originar de pe Coastă, din Rabinda portugheză, putea să aibă cam 20 ani. Trăsăturile feței nu le avea, cum sunt ale negrilor în general, cu nasul lat și buzele groase și, cred că provenea dintr’o încrucișare, nu directă, însă cu urme de sânge arab, făcându-l simpatic. Fusese crescut într’o Misiune Catolică, știa să scrie și să citească și destulă franceză pentru a traduce noțiunile simple pe cari le articulau negrii locali in fața judecăței. Stătuse în Belgia câteva luni și din acel contact se Întorsese în Africa cu un profund dispreț pentru ai lui, chemându-i sales negres! Era corect îmbrăcat, cu guler și cravată și purtă ceas cu lanț la brâu. Din Belgia venise cu un flaut, din care cânta imnul național, la Brabangonne. — Spune August, unde-i mai frumos, aici sau în Belgia. — In Belgia d-le judecător. — Dar pentruee August? — In Belgia, ousqu’il y a beaucoup, beaucoup de fusils et de la puudre, et tous les jours de la viande pour manger. August își trăda două inclinațiuni naturale: întâi pe acea de pasionat vânător ce este într’adevăr și apoi gustul pronunțat pe care-l manifesta pentru carne și care nu putea fi decât o reminiscență atavică de antropofag. August Simba mă iubește foarte mult, pentru că-i dau pușca de câte ori o cere spre a se duce la vânat. Multe rațe și porumbei sălbateci am mâncat împușcați de el. (Va urma)