Epoca, mai 1935 (nr. 1878-1900)

1935-05-03 / nr. 1878

NO. IOÍÜ3 REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, FALAGIU 1. ROMANI (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI), RECLAME și INSERȚII Se primase la adorația ziarului și la toat0 agențiile de publicitate Telefons 3.82-11 Vineri 3 Mai 1935 Ziar al partidului conservator.­­ Fondat în anul 1888 de NIIOLAE FILIFISCH n Ut scnpft fara, plierea mea ne manca -i nuferea mea ac iubire. «scala ® finnesen Complicele Se povestește despre un indi­vid împovorat de o vină, că întrebat asupra chipului cum să fie omorît, prin spânzură­toare sau cuțit, a răspuns că mai bine de loc. Cam așa ceva cu generalul Dumitrescu, întrebat ce are de spus privitor la acuzațiile ce s’au adus prin ordonanța defi­nitivă, a răspuns că ar dori să vorbească după ceilalți incul­pați. Consiliul respingându-i ce­rerea, biata victimă a obiceiu­lui pământului a spus că nici o pată penală nu-i întunecă conș­tiința și că totul este o înscena­re. Această gingașă figură reto­rică venia însă cu oareșicare întârziere, după ce apărătorul său îl declarase „complice” iar pe colonelii Crivăț și Lețu „au­tori principali”. Fără tăgadă a fost un lapsus nenorocit al apărării, deoarece definiția cuvântului complice implică participarea la o faptă săvârșită de altul și ca atare, toată autoapărarea generalu­lui, cerșind nevinovăția, cade. De altă parte, vina ce se a­­duce în sarcina acestor mânui­tori de bani ai Statului fiind a­­ceea de sustragere al acelui ban și de abuz de autoritate, nepri­hănitul fost șef al jandarmeriei este vinovat­— după chiar măr­turisirea apărătorului său — de complicitate. Și ne mai văităm de lipsă de sinceritate! Dar sus pomenitul general, din solda căruia s’a poprit a­­cum o treime spre despăgubi­rea (?!) celor peste 10 milioa­ne sustrase „manu militari”, și-a recetit memoriul auzit și la începutul desbaterilor procesu­lui. Trebuie să fie deosebit de interesant luat în întregime, dar din puținul ce-l poți cunoaște din dările de seamă ale ziarelor, totuși se desprinde oglindirea u­­nei cugetări care iese din firesc. Tălmăcirea unei asemenea ju­decăți nu se poate găsi decât în aceea că omul, deși ajuns, a ră­mas tot de rând cu minte de „parvenit” speriat. Pomenind despre legea con­tabilității publice, pe care cu o sfruntată nerușinare a călcat-o, zice că nu se pot îngădui des­cărcări de cheltueli prin ordine verbale și că subalternii săi nu trebuiau să execute ordine nele­­gale. Cât privește falsurile (deci ele există) n’are nici o răspun­dere, întru­cât dânsul n’aprobă sinceritatea actelor ci legalita­tea lor. Adaugă că s’a lucrat pentru dânsul în ateliere dar că solda­ții de la fermă au fost întrebu­ințați fără consimțământul său, de către subalterni!? Iar despre broșura prin care se aduceau insulte superiorilor, zice că este datorită penei avocatului său. Unei întrebări puse de comi­sarul regal special privitoare la procedarea întrebuințată pen­tru a lua bani prin căpitanul Negoescu de la colonelul C­­i­­văț, a răspuns că dădea ordin verbal să-i ia în contul său: „Care cont? — Din contul meu pe care-l achitam. — E­­rau banii d-tale? — Erau banii Statului. — Era legal aceasta? — Se mai făceau de acestea.” — Iar despre plata oamenilor cari au lucrat la fermă se fac soco­telile acum, după 4 ani. Iată ce sunt nevoiți să asculte generalii cari alcătuiesc consi­liul de război chiemat să judece pe acel nemernic care, cât timp se credea a­tot­puternic, tăia și spânzura, iar astăzi, încolțit și vurit cu nasul în murdăria în care a înflorit nu are măcar cel din urmă gest de a-și mărturisi o parte de vină. Dimpotrivă, cu o josnicie nedemnă de un ofi­țer, aruncă această vină în sar­cina tuturor celorlalți părtași la furtișag, fie ei conștienți sau nu, și-și ridică și putința de a i se da mila care cu atâta ușurin­ță încolțește în sufletul româ­nului. Un adânc dispreț este singurul simțimând ce poate să se nască față de acest om care a înspăimântat pe subalterni și jignit cu voință pe camarazii neslugarnici. Dureros răsunet trebuie să ai­bă în sufletul judecătorilor sgo­­motul ce-l face tulburarea mo­cirlei fraudelor de la jandarme­rie. Mai dureros trebuie să fie pentru dânșii simțimântul de a vedea cât de jos poate să se scoboare un militar ajuns sus pe nedrept și prins de amețeala înălțimii. Din ședința de Sâmbătă a ie­șit că generalul Dumitrescu se socotește nevinovat iar apărăto­rul lui îi mărturisește complice. Frumoasă armonie într’o scâr­boasă discriminare! Emanoil Hațjî Mosco In jurul alegerilor din Cehoslovacia Cel mai­ mare și cel mai puternic partid din Cehoslovacia e partidul republican al agricultorilor și pluga­rilor cehoslovaci. Partidul acesta a obținut cu prile­jul ultimelor alegeri (1929), pe țară, un număr de 1.105.498 voturi, adică 28 la sută din voturile date, începuturile acestui partid le gă­sim înainte de războiu, în vechea Austrie. In 1896 s’au pus bazele, cu prilejul unui congres ținut la Praga, unui partid politic „Partidul ceh a­­grarian”, cu un program propriu­ politic, social, economic și cultural. Partidul era reprezentat în consi­liul de la Viena de 5 deputați, al că­ror număr e crescut, după alegerile de la 1911, la 37. Cu aceste numere începe activitatea partidului agrari­an înainte de războiu. In Slovacia începuturile de acest fel au fost mult mai grele decât în Bohemia. Grofii maghiari se opuneau oricăror mișcări în acest fel. Totuși, o miș­care a fost și acolo și ea se leagă strâns de personalitatea d-lui Hod­ja, actualul ministru de agricultu­ră, care în 1905 a fost ales în parla­mentul maghiar unde a colaborat alături de Românii din Transilvania și de reprezentanții­­ Iugoslavilor. In timpul războiului, agricultorul ceh sub conducerea partidului din care făcea parte, a rezistat opreliș­­tei habsburgice. Genialul conducător și organizator al partidului a fost Antonin Srebla, mort anul trecut, care a știut să dea partidului său tăria și forța politică n­ecesară. Șve­hla a fost președintele Comitetului Național și era­ considerat ca sufle­tul și inima mișcării naționale a ce­lor rămași în țară, cari mai apoi au isbucnit in revoluția de la 20 octom­brie 1918. Partidul agrarian a avut o mare răspundere în organizarea și lupta pentru independența statului ceho­slovac. Măreția acestor fapte nu le înțelege cel care nu-și dă seama că poporul ceh a fost educat în sensul de a nega autoritatea de la Viena. In plus, poporul ceh n’a avut, putința să învețe a guverna, care în esență înseamnă a te guverna pe tine. Către această înțelegere și putin­ță de conducere, poporul ceh a fost condus de partidul agrarian, care la 1919 și-a completat programul și l-a revizuit adăugând la titulatura de până acum formula nouei situații de republican. Pentru acesta care până, acum era un partid al unei clase determinate, își schimbă pozi­ția devenind un partid de apărare al statului. A fuzionat apoi cu partidul națio­nal al plugarilor din Slovacia și la primele alegeri a obținut 41 manda­te în Cameră și 19 în Senat. Proporțiile acetui partid le arată foarte bine cifrele următoare, în a­­legerile din 1920 a obținut 845.663 voturi, în 1925 a obținut 970.940 vo­turi iar în 1929 nu mai puțin decât 1.105.498 voturi. Numărul mandate­lor a crescut la 46. In 1922 partidul s’a’ revizuit din nou, spre a se găsi continuul de a­­cord cu necesitățile vremii și Anto­nian Șvehla a format atunci primul său guvern de coaliție. In 1925 Șve­hla formează din nou cabinetul, i­a cu un an mai târziu, după o scurtă perioadă în care a guvernat un gu­vern de funcționari, Șvehla pentru a treia oară formează guvernul. La a­­cesta din urmă luau parte și germa­nii, pentru prima oară. A fost o ma­re faptă politică din partea lui Șve­hla că a reușit să atragă la cârma țării și minoritatea germană. Parti­dele germane au renunțat la lupta contra statului cehoslovac și au pri­mit colaborarea care durează și azi. O boală aprope incurabilă îl for­țează însă pe Șvehla să demisioneze la 1 Februarie 1929 și locul său a fost ocupat de d. Udrial, membru al partidului care în Octombrie 1932 a fost înlocuit de d. Malupetr, actua­lul prim-ministru, deasemeni mem­bru în partidul republican agrarian. Astfel că din 1922 cârma țării se află în mâinile partidului ,acestuia care a reprezentat în guvern prin primul-ministru și alți trei miniștri: armatei, agriculturii și interne. Ra­porturile partidului republican față de statul cehoslovac, au fost carac­terizate foarte bine de către răposa­tul Svehla într-un discurs ținut la buget. Atunci fostul organizator al partidului a spus că e rușine să trea­că în opoziție. Din această declarație se vede că partidul republican se simte îndrituit să țină mai departe cârma statului și se consideră pur­tătorul ideilor conducătoare ale sta­tului cehoslovac. E singurul partid politic care de la înființarea Republicii nu a stat nici o zi în opoziție. In schimb, la putere fiind, și-a luat întotdeauna răspun­derea faptelor sale și clipelor grele prin care a trecut statul cehoslovac. T- H 5^1" MBBI Politica drumurilor Spuneam și în numerele tre­cute că după atâtea grave erori îngrămădite în anii din urmă, e de sperat altă rânduire în pregătirea apărării noastre na­ționale. Am așteptat întețirea zbuciumului european pentru a înțelege, dar nici acum n’ar fi prea târziu fără obișnuitele înclinări în fața poruncilor po­­liticianiste. Nația vrea să se știe apărată și consimte toate sacrificiile pentru această or­­ganizare. Rămâne numai să voiască conducătorii și să nu uite nici­ un moment că aici n’au ce căuta nici politica de partid, nici interesele lătural­nice. Realizările în continuare, după planul fixat, indiferent de guvernele cari s’ar perinda, ne vor depărta de situația de in­ferioritate in care ne fixasem cu o ciudată nepăsare. Nădăj­­duim că nu vom mai uita ce-am uitat până acum destul de des, că o nație trebue să a­­dauge garanției tratatelor în vigoare, propria ei forță orga­nizată. Pășind cu pași m­ai hotărâți pe această cale de asigurare, e de stăruit asupra u­nui punct mereu neluat ji se?.»nă: dru­murile noastre. N’avem dru­muri. Povestea e veche și nu odată s’a sunat trâmbița de a­­larmă. Deceniile au trecut însă și nu s’a făcut i­­ această direc­ție nimic, sau aproape nimic. Fără drumuri bune, de la un capăt la altul al țării ,nu este posibilă celeritatea de mișcare reclamată de tactica­ militară modernă. Problema nu implică nici di­­ficultăți valutare, nici acor­duri internaționale, nici geni­alitatea conducerii. E numai e o problemă de gospodărie a­­tentă și onestă. Putem avea drumuri bune și fără învestiri de capitaluri enorme. Ar ajun­­ge prefecții gospodari pentru cari licitația de șosele și recep­ția lucrărilor să îmbrace so­lemnitatea unei rugăciuni. Mai clar, să nu se mai risipească, să nu se mai­ facă în politica drumurilor politica partizani­lor de căpătuit. Cerem, știm, o întreagă revo­luție. Dar altfel nu vom avea drumuri, nici­o dată și ceasul încercărilor ne va găsi într’o tragică situație de inferiori­tate. Aviația noastră — Câteva constatări — Mărturisesc că demisia d-lui Ra­du Irimescu, subsecretar al aeru­lui, nu m­‘a mirat. Nu m-a mirat, pentru că așteptam ca domnia sa să facă acest­­ gest de mult, încă din toamna anului trecut. Având cinstea să discut cu dânsul despre aviație și, mai ales, despre programul său de înzestrare, mi-a arătat ce a putut să realizeze și mi-a expus toate greutățile de cari se izbea în dorința sa de a ri­dica aviația noastră. Pentru mine, ca și pentru cei mai mulți cari au putut apropia și, deci, cunoaște pe d. Irimescu, fostul sub­secretar al aerului e un om dintr'o bucată, energic și foarte hotărât. De aceea când i-am văzut indig­narea că nu este destul de ajutat pentru a-și realiza programul său, pentru o cât mai bogată înzestrare a aviației, l-am întrebat de ce nu părăsește înaltul post ce deținea. Mi-a răspuns răspicat: „Voiu demisiona, fi sigur. Dar, de data a­­ceasta, definitiv“. S-a ținut de­ cu­vânt, și, puti, cttei­i un­­­ IOU oUCSC-cretar al aviației. D. Caramfil se bucură de faima unui bun organizator și gospodar. Mă întreb, însă, dacă faptul de a nu fi pregătit în materia aviatică, îl va face să lase urme bune și trai­nice la ministerul ce va conduce. Să nu se uite că subsecretariatul aeru­lui a fost o grea piatră de încercare pentru toți cei cari au trecut pe a­­colo; singur d. Radu Irimescu a pu­tut să se menție mai mult și să im­­pue, oarecum, câte ceva din progra­mul său. Nu e un secret pentru nimeni că n'avem nici aparate destule, nici aviatori destul de exersați. Bugetul aviației noastre e prea redus față de cel care ar trebui să fie.Pentru a putea socoti aviația noastră în stare să răspundă marei ei cerinți în timp de război, trebuie să aibă: 1) organizarea, bazată pe unități reale, nu fictive; 2) dotațiune, atât de front, cât și în adâncime. Să mă explic. D. Radu Irimescu are marele merit de a fi dotat aviația cu un bun număr de avioane, dar, din păcate, acea­­­stă dotație e numai de front, adi­că privește eșaloanele volante. Des­pre eșaloanele rulante — camioane cu hangare demontabile, camioane mecanice, camioane cu telegrafie fără fir, etc., etc., nimeni nu s-a o­­cupat, așa că din acest punct de vedere totul este de început și de făcut. Iar, cine are, cât de cât, pu­țină inițiere în treburile aviatice, știe că eșaloanele volante nu pot face mare treabă, ba din potrivă sunt expuse cu totul unei nimiciri sigure, dacă nu merg mână în mână cu eșaloanele rulante. 3) Antrenament. Iacă o chestiu­ne pentru care nu se mai poate in­voca circumstanțe atenuante. Dacă până mai eri se putea spu­ne că benzina costă sume enorme, azi, când ministerul aerului și-o poate procura cu 2—3 lei kilogra­mul, întrucât nu mai plătește ta­xele acelea enorme pe cari le în­casa ministerul Finanțelor—Doam­ne ce mai politică financiară! —, posibilitatea de antrenament cre­ște cu toată diferența enormă rea­lizată de subsecretariatul aerului la capitolul combustibil. Trebuie, însă ca antrenamentul aviatorilor să nu se mai facă pe a­­paratele de război, ci pe aparate speciale de antrenament, ca în toate țările cari au o aviație, — o a­­viație,­în adevăratul înțeles al cu­vântului. Făcând antrenamentul pe apara­tele de război, se consumă o foar­te mare cantitate de benzină și ulei și apoi, ceeace e mai interesant, se uzează aparatele, micșorând, deci posibilitățile noastre de înarmare a vi­a­tic­a In ultimul timp, au fost coman­date una sută aparate de antre­nament „Flet”, dintre care vre­o șapte­zeci la I. A. R. așa se face peste tot. Aviatorii se antrenazează pe aparate speciale de antrena­ment, pentru a avea obișnuința ae­rului, și numai, din când în când, se urcă și pe aparatele de război. Tot secretul antrenamentului este obișnuința, aparatele între ele nu prezintă diferențe mari cari să ne­cesite antrenamente speciale și nu­mai cu un anume tip de avion. 4) Pregătirea sufletească. Dacă o latură a pregătirii aviatorilor noș­tri, de care nimeni nu se ocupă. Dacă o aviație trebuie să fie bine dotată și aviatorii bine antrenați, tot atât de necesar­e ca aviatorii să aibă și o cât mai­ aleasă pregătire și îmbărbătare sufletească. E necesar ca aviatorii să găsească, la cei în drept, o adâncă înțelegere a nevoilor lor; și existe o am­bianță sufletească de la șef la infe­rior și de la inferior la șef, de așa natură, în­cât diferența de grad să se facă simțită prin coardele inl­ine­ și prin conștiința datoriei, nu prin rigoarea disciplinei militare. Aviatorii, prin pericolul care-i pândește la fiecare moment, tre­buie să fie uniți sufletește în fața morții. Gândiți-vă la comandorul Băn­­ciulescu care, deși rămas invalid în urma unui accident, totuși, a con­tinuat să dea aviației toată price­perea și toată put­erea lui de mun­că. Ba,’ i-a dat ma­i mult, și-a jert­fit viața pentru ey. ■ Era un entuziast și așa sunt toți aviatorii, de aceea­ entuziasmul lor ca și puterea lor de sacrificiu tre­­buesc, sustimut.p­ryg t.f .. Mai puține cancanuri și mai mul­tă camaraderie. Mai puțină invidie mai multă dreptate și deosebită solicitudine. 5) Personalul mecanic e foarte puțin numeros, de aceia și timpul lung, ca în toate greutățile, până la repararea unui avion, un timp de război, când fiecare eșalon volant trebuie să fie urmat de un eșalon rulant, cu camioane mecanice t. f. fir, etc. nu se poate face nimic se­rios, dacă echipele de mecanici nu sunt specializate și nu au experiență. Sunt deranjamente sau chiar re­parații cari se pot face repede, — dacă n'are cine se face, aparatul rămâne fără întrebuințare, și tim­pul va mai contribui la mărirea stricăciunilor. Am expus până aci, câteva puncte programatice din organiza­rea aviației. Intr’un articol viitor mă voiu ocupa de putința de în­zestrare a aviației prin mijloace ro­mânești și cu materie primă dela noi din țară. Vom­ evidenția întrebarea pe care cei mai mulți și-o pun: pen­tru ce nu se dau comenzi mai mari de a­­vioane uzinelor din țară, încura­­jandu-se ’ iaustria romaneasca,' și se trec sute de milioane peste gra­niță?" George Budișteanu t In țara Operetei Cr­asna^Huși Ora 4 dimineața, iarnă, întu­neric, frig. Pe culoar se aude vo­cea somnolentă a conductorului: Crasna domnilor, un minut, că­lătorii pentru Huși coboară, Cras­na! In lipsa hamalului, îți târâi bagajele cum poți, cam la vreo sută de metri și te așezi într’un vagon așteptând să se producă evenimentul. El depinde de gra­dul de presiune al aburului și a­­ceastă presiune de gerul am­biant. Acul manometric ține loc de minutar. Dacă cumva ai în­ceput să dormitezi într’un colț» o comoțiune puternică la cap și­ o mușcătură a limbii care spân­­­zura prin gura întredeschisă, este semnul că mașina într’o opin­teală disperată a mișcat din loc șirul de vagoane, hotărâtă cu ori­ce preț să străbată cei treizeci de kilometri până la Huși. Nu trece o sesiune parlamen­tară, sub orice guvern ne-am găsi, fără ca infailibil, o voce să nu se audă în Cameră sau Se­nat, punând întrebare d-lui mi­nistru de resort, dacă are de gând să se ocupe de linia acea­sta ferată. Au trecut 30 de ani, 30 de se­siuni, și au vorbit cel puțin trei­zeci de deputați, iar pe linia a­­ceasta circulă aceleași vagonete minuscule. Rezistența acestei rețele la toate eforturile puse de a o mo­derniza ,trebue căutată în ceia ce vom numi caracterul ei elec­toral, de adevărată platformă e­­lectorală. In ajun de alegeri generale iată cum se exprimă foaia opozi­ției locale: „Iubiți alegători! „Partidul la putere, prin re­prezentanții săi în localitate v au făgăduit lărgirea liniei.„ V’ați convins astăzi că v’au înșelat, după cum era de așteptat. Dar ceia ce n’au făcut acești nemer­nici meniți să dispară în cu­rând, ne luăm angajamentul să-l realizăm noi» pentru binele co­merțului și al prosperității gene­rale. In această privință va pu­tem chiar spune că avem asigu­rări formale de la șeful nostru. La urne așa­dar, cu încredere, pentru iubitul nostru șef! ’ In 1929 când miliardele dansau într’un sabat infernal la brațul național-țărăniștilor, când ne mai având ce face cu ele au bă­u­gat așa, deodată, 100 de milioa­ne, în marea instituție numită „Educația Poporului”, despre care altădată vom scrie, nu se găseau 30-40 de milioane pentru normalizarea acestei linii. Nu suntem atunci, în drept să cre­dem că în contra nenorocitei li­nii este un complot politico-elec­toral? Cunosc oameni politici din alte județe care ne invidiază. De ce n’avem și noi așa ceva în ju­dețul nostru, îmi spunea unul. Voi aveți ce promite alegătoru­lui, pe când nouă nu ne-a mai ră­mas nimic. — Da, dar nu găsești că pro­mitem cam de mult? — Nici de cum, și aici se vede cât de incomplect cunoști pe a­­legător. Promisiunea trebue s’o reînoiești fiecare dată sprijinită cu argumente irezistibile, ca de exemplu: șeful nostru este direct interesat, pentru că vrea să-și cumpere o moșie lângă Huși, și atunci înțelegi bine... sau­ antre­priza lucrărilor este făgăduită lui X., nepotul șefului. * cred că pricepi... Județul nostru deține recordul numeric al oamenilor de seamă al căror cuvânt ar fi putut fi de­cisiv. Avem în permanență un Episcop la Senat, am avut pe d. Jonică Atanasiu fost ministru, pe d. Sandu­ Giugaru-Huși un re­marcabil artist de scenă, pe d. Mișu Ralea, una din vedetele vii­torului stat țărănesc și în fine pe cel mai indiscutabil, pe d. dr. Lupu fost ministru. Singur d-sa, cu marea-i autoritate și trecere a reușit să așeze pe jumătate de parcurs și de la deschidere nor­mală, serbând acest început prin­­tr-un banchet în stația Crasna. Trebue să presupunem însă că niște răuvoitori pentru a com­­promite opera începută de dr. Lupu, au așezat între cele două șine o a treia» și într’o zi am vă­zut cu surprindere trenul cel mic alergând radios pe drumul des­tinat garniturilor grele trase de o locomotivă tip Pacific. Dacă atunci când tranșele îm­prumutului se succedau și nu s’au găsit bani, ce mai putem aștepta acum când nu dovedim să astu­păm găurile sacului prin care s’a risipit atâta avuție. Aurel Varlam ¥ BS *» «9 A sosit vremea faptei De multe îndreptări are nevoe țara noastră; nenumărate sunt do­meniile în cari se impune o activi­tate deosebit de intensă pentru a ridica populația la un nivel de via­ță mai civilizată. Dar nimic nu se poate realiza temeinic, dacă principalel ramuri de producție din care trăește ma­joritatea populației noastre — a­­griculturii — nu i se dă atenția cu­venită spre a o face mai rentabilă. Nu găsim termenul cu care se poate califica politica agricolă a guvernelor de după răsboi, — atât de gravă e răspunderea pe care ele o poartă pentru starea actuală precară a agriculturii noastre.. Cine are curajul să spună că țara noastră nu a rămas „eminamente“ agricolă? Și totuși, nimeni nu se îngrijește de soarta ei. Nici mă­car acei — și sunt atât de nume­roși! — cărora le place să poar­te, în politică, numele producători­lor agricoli, de cei cari se intitu­lează naționaliști, nu mai vorbim. Dar dacă acei cari au avut și au mandatul de a conduce țara, de la răsboi încoace, nu și-au îndeplinit și nu-și îndeplinesc acest mandat decât în vederea intereselor lor personale și nu ale țării, însemnea­ză oare, că nu se poate găsi soluția într’o chestiune de interes vital pentru țară ? Mărturisim dela început, că nu suntem partizanii niciunui fel de e­­conomie dirijată, — adică acel fel de economie în care statul inter­venind, mijlocul se transformă în scop , întreținerea bi­rocrațiilor parazitare. Economiile dirijate au dat faliment pretutindeni. Și era și natural să fie așa, devreme ce, în acest sistem, competenta trebue să cedeze locul incompetenței, — ini­țiativa și concurența, lipsei de ini­țiativă și de concurență cu tot cortegiul mizeriilor prevestitoare de desagregări. Deci, nu noi vom susține inter­­venționismul de stat în producție. Ceea ce cerem însă, în acest arti­col, este restabilirea din partea rupt prin perceperea taxelor enor­me de export, în epoca de prospe­ritate de după răsboi, cât și repa­rarea greșelii de a nu fi înființat, imediat după expropriere, silozu­rile atât de necesare selecționării cerealelor. Aceste două cauze au dus la pierderea debușeelor cerea­lelor noastre și la anemierea gravă a producției. Ți se umple sufletul de amără­ciune și de revoltă, când vezi cu câtă ușurință sunt tratate cele mai vitale chestiuni de către conducă­tori improvizați. Ani de zile în urmă se strigă neîncetat, că e nevoe de organiza­rea creditului agricol. S-au făcut împrumuturi în condiții oneroase cu destinația de a se organiza cre­ditul agricol, dar nici m­ăcar o cen­timă din acest fond nu a ajuns la destinație. Ținuturi întregi bântuite de se­cetă au nevoe de cereale pentru însămânțări, se institue comisii cari subtilizează sămânța sau o di­­stribue numai partizanilor politici, ca și cum ceilalți plugari ar fi duș­mani ai țării. Cum să nu se comită atâtea delicte și crime politice, când plugarul constată că numai așa poate beneficia de favoarea guvernului ? „Bate și ți se va des­chide“, „Cere și ți se va da“ au căpătat o interpretare cu totul nouă de când chiar unii din sluji­torii lui Hristos s-au vândut lui Sa­tan, îndemnând ei înșiși la delicte și crime; grozavă ocară adusă de către politician­ acelor preoți cari își înțeleg cum trebue misiunea de păstori sufletești. Agricultori din tată în fiu, cu tradiții de muncă serioasă și de cinste, au nevoe de credite pentru a putea străbate epoca aceasta de depresiune economică; se votează marea aberație economico-juridică pe care o constitue legea conver­siunii, distrugându-se creditul până în temelie. Silozuri pentru selecționarea ce­realelor micii proprietăți sînt nece­sare, se construește palatul institu­tului de cercetări agronomice și se mărește și înfrumusețează palatul gării de Nord, lucrări care au ab­sorbit sute de milioane. Și încă palate imense se cons­­truesc pretutindeni, o risipă buge­tară nemaipomenită menține un nivel de viață peste puterile de plată a majorității populației, sta­tul continuă să încaseze, să se îm­prumute, să cheltuiescă, iar când trebue să achite, se eschivează. Și toate aceste cheltueli sunt sus­ținute, în majoritate, cu mijloa­cele primitive de producție ale agri­culturii noastre. Organizare bi­rocrată quasi-so­­cialistă, grefată pe o producție li­berală anemiată la maximum prin îngrădiri absurde, acesta este as­pectul statului nostru de după răs­boi. Ce siguranță mai poate inspira producătorilor, un asemenea mon­­i? Pretutindeni, incoherență și lips de orientare. Legi economice verificate de secole sunt călcate în picioare de primul analfabet ajuns la postul de răspundere « .. .I­­­I -IP Otpiefs»» Dar să revenim la agricultură. » După ce țara — din vina politicie­­nilor cari ne-au guvernat până a­­cum — a pierdut debușeele cerea­lelor, din cauza taxelor exagerate de export și a selecționării, guver­nanții vor acum, să adapteze pro­ducția agricolă la debușeele răma­se disponibile. Cu câtă nesiguranță însă, și cu ce lipsă totală de meto­dă­ își poate închipui cineva, că se poate da vreo îndrumare agricultu­rii, prin mijlo­cul unor epistole sau al unor comunicate, cu o populație­­ harnică și cinstită, adevărat, — dar fără știință de carte și mai ales, lipsită de mijloace? Chiar cel mai nepregătit obser­vator își dă seama că îndrumarea agricolă a săteanului nostru recla­ma cu totul altă metodă: ............. H. Buricescu Domnul ministru a rectificat... Ziarele au anunțat în cursul săp­tămânii trecute că în vederea sărbă­torilor s’au luat dispoziții ca fiscul să păsuiască contribuabilii. Iată în­să că dl. Inculeț ad interim la Fi­nanțe s’a grăbit să desmintă aceas­tă știre, anunțând că numai în cele­­ trei zile de Paști toba se va odihni și ea. Iată ce a pățit o familie: „D. Vasile Dumitrescu, domiciliat în b-dul Mihail Ghica No. 272, ni se plânge că în ziua­ de 25 Aprilie la ora 11 și jumătate dimineața, s’au prezentat la locuința d-sale trei a­­genți de percepție împreună cu pa­tru soldați, cerând achitarea impo­zitelor. Soția d-lui Dumitrescu ar fi fost, luată la bătai d­e reprezentanții fiscului. D. Dumitrescu roagă pe d. ministru de finanțe ș „ dispună face­rea unei anchete”. Să nu se spună că­ guvernul nu a pătruns și că nu practică virtuțile Domnului. Cu siguranță cii de azi toba vă reintra în funcțiune cu anexele ei, conform tradiției de mai sus, care nu este unicul caz. Atunci când l­nii parlamentari au încasat di uium fixă lunară' și cea zii­apoi, diurna & luni, în mc­­d'sfânios'-V ,a­ si­onarii au ț ^­judecând că în Cupa 23 a. c, s’au început p-A -­,iar a L­te localități n’au primitLor roM­ turi. aCOU* Acum lumea e ocupată cu af­*, rea Căii Victoriei, Bulevardul Ion­­ C. Brătianu etc. etc. Mă întreb, dacă se îngădue de adus rouge pentru buze, mangal pentru sprâncene și alte dresuri pentru fețele și unghiile cucoanelor, de ce nu s’ar îngădui aducerea de legume din Bulgaria, întrucât pre­țurile dela noi depășesc orice limită. Un cunoscător în treburile acestea mi-a spus că legumele nu se pot a­­duce din Bulgaria deoarece s’ar în­călca legea, de protejare a muncii naționale. Prea ne jucăm de-a cuvintele. Să se facă bilanțul promisiunilor din vremea amară a opoziției cu biruri­le, cu cotele și supra cotele, cu taxe­le pe alimente, toate acestea vor a­­vea darul să facă, ca mulțimea să nu uite cu una cu două pe Aprilie 1935. Drr. Alex. Manolescu­ D. Macdonald păstrează preșidenția consiliului LONDRA, 1 (Rador).­­ Ziarul „Daily Mail“ scrie că, contrariu ce­lor afirmate până acum, d. Mac­Donald nu va părăsi postul de prim ministru. Starea sănătății președintelui de consiliu al Angliei — adaugă ziarul — s’a îmbunătățit considerabil în ultimul timp. In­ consecință, d. Mac­Donald va rămâne în fruntea gu­vernului până la sfârșitul legislatu­rei actuale. Modificările care se vor face în compunerea cabinetului vor fi de mică importanță, cei mai multi din­tre miniștri păstrându-și portofolii­le până la viitoarele alegeri gene­rale. „Daily Mail“ adaugă că această hotărîre este foarte bine primită iur cercurile guvernamentale

Next