Epoca, octombrie 1936 (nr. 2297-2322)

1936-10-01 / nr. 2297

szsmm O mmm- DUPĂ DOUĂZECI DE ANI In afară de pericol. 30 Septem­fc­rie 1916. Nicolae Filipescu închi­dea ochii neliniștit, dar însem­nat de viziunea vic­toriei finale. Cum spunea Take Ionescu, petrecân­­d­u-i spre locul odihnei de veci, „numai așa, în cu­tele tricolorului victorios, sufletul lui Nicu Filipe­scu a putut să-și ia zborul spre nemurire“. Au trecut repede două decenii, Dar toți cei cari au trăit clipele eroice de­ atunci, îl revăd. Auzim, pare că acum ar răsuna, „glasul îndrăzneț în care se întrupa striga­tul smuls din inima țării“. Am izbândit. Visul care a umezit atât de­ ades fru­moșii ochi albaștri ai ma­relui luptător, a devenit realitate. L­upta și sacri­ficiul lui Nicolae Filipe­scu n’au fost zadarnice. 30 Septembrie Descoperiți în fața 1936. tei sfinte măsurăm ch­p­mai exact și trecutul și pre­zentul. Ca de atâtea ori altă dată acelaș gând ne cuprinde: de-ar mai pu­tea fi Nicolae Filipescu printre noi». Căci să nu ne înșelăm, prind din nou glas marile furtuni. N'auziți glasul profetic de­la 15 Februa­rie 1916? „Cronicarul zice că trăs­nete și fulgere erau în cer când î­n scaun s’a ur­cat Șerban Vodă Cantacu» zinc. Era o prevestire. Când pe tron s’a urcat re­gele Ferdinand, Europa era zguduită de cel mai înfricoșat război din câte sunt pomenite de istorie. E și aceasta o prevestire de ce va fi domnia de a«“* **!.. ... E și acum, în norii deși cari se adună de pretu­tindeni, o prevestire. O prevestire de ce va fi domnia regelui Carol al doilea. Nu suntem neîncreză­­t­ori. Dar nici nu ne pu­tem legăna în somnolen­ța absenților. Vom avea de înscris în cartea de aur a istoriei noastre a noui pagini de încercări și de glorie. Și ca atunci, când Nicolae Filipescu a strivit păcatul cu puterea conștiință lui curate și brațul său bărbătesc, pu­ruri întins spre Ardeal, a înviat vitejia strămoșea­scă, va trebui să fie iar împletirea tuturor ener­giilor românești și a tutu­ror conștiințelor curate, pentru a învinge. Atunci brațul bărbătesc se întindea spre Ardealul nostru, care nu era al no­stru. Azi ne sunt pândite hotarele și va trebui să ni le păstrăm. 30 Septembrie 1936. Descoperiți în fața crip­tei sfinte așteptăm să ră­sune glasul furtunos al chemării la datorie. înălțat din mormântul său, Nicolae Filipescu ne­ar privi­t o clipă încruntat și dojenitor, — o clipă nu­mai, și ar porni repede la lucru. Repede s’ar aduna oști­le de-atunci, trecătoa­rele dușmănii dintre frați ar fi uitate, și ar bate ia­răși furtunos o singură i­­nimă, și ar fi iar un sin­gur gând: să ne păstrăm hotarele. Descoperiți în fața crip­tei sfinte să ne pătrun­dem de elanul celui care nu mai este. Și ca și cum ar păși din nou în frun­tea noastră, toți în armura în vestmân­credinței lui, mai conștienți de gre­utatea vrem­il­or pe cari le străbatem, mai tari și mai siguri de noi, să ne dăm frățește mâna uitându-ne în“j­u­r.crî:»îe, isgotiaaiu­ toa­­­te socotelile mărunte, în­călziți numai de un singur gând, al patriei. Nicolae Filipescu ne cheamă, ne sfătuește, ne îndeamnă. Să-l ascultăm. Sub acest titlu „România nouă” din Cluj publică următorul avântat articol: „D. Titulescu este în afară de orice pericol. Ultimele trei zile, — după cum au cons­tat somitățile medicale care veghează la căpătâiul lui, — i-au adus, în sfârșit, procesul de regene­rare a sângelui, menit să-l rețină în viață și­­ așteptat cu înfrigurare de toată suflarea. Trebue să mărturisim, că biruința strălucitului bărbat de stat asupra u­­nei încercări atât de mistuitoare pare, în adevăr, de domeniul minu­nilor. Mulți medici cu reputație de la noi îl credeau definitiv pierdut. A­­semenea cetățenimea întreagă a tră­it zile de-a rândul cu inima împie­trită de durere, la gândul că un des­tin mașter e gata-gata să smulgă din­tre cei vii pe acest legendar purtător de cuvânt al neamului peste hotare, la o cotitură dintre cele mai crânce­ne ale istoriei, atunci când, după toa­te semnele, avem mai multă lipsă de genialitatea sa diplomatică, de expe­riența sa unică în politica externă și de stima de care se bucură în cer­curile hotărâtoare internaționale. Sfârșitul fatal, ireparabil, părea cu atât mai posibil cu cât eminentului bărbat de stat i-a fost dat să reziste la două lovituri deodată, la o lovi­tură crâncenă, administrată trupului său plăpând. (D. Inculeț a fost mi­nistru de interne. Azi d-sa nu mai este decât vice-președinte al consi­liului. D. Iuca a fost subsecretar de stat la interne. Azi d-sa nu mai este de­cât ministru de interne. Prin ur­mare tot d. Inculeț este ministru de interne!). S’a îndurat însă Cerul și ni l-a re­dat. Ni l-a redat vieții la care mai avea încă dreptul și nădăjduim că ni-1 va reda după complecta res­tabilire și activității politice fiindcă un neam cu cât de puțină demnitate nu va putea admite niciodată ca un om de talia, de genialitatea și mai ales de meritele inegalabile ale d-lui Titulescu să fie înlăturat pe totdea­una așa cum a fost înlăturat. Mi-aduc aminte de duelul­ său, in­trat în analele istoriei, cu contele A­­pponyi. Acesta din urmă nu repre­zenta numai interesele materiale feu­dale ale aristocrației maghiare. Prin bătrânul conte Apponyi vorbea, la Geneva, însuș orgoliul rănit al rassei maghiare, vorbea în plus, cu infinită rutina de orator clasic, o „cultură superioară” prezentată de dușmanii noștri milenari drept inaccesibilă minților noa­stre sălbatice. S’ai dove­dit rnsa iin chip străchup *’ yh for p unui for planetar că rassa, cultura, oratoria și­­ pătrunderea românească a problemelor social-politice știu­ să înfrunte și după o trântă dreaptă, să izbească la pământ pe reprezentan­tul rezumativ al celui mai orgolios dintre neamuri. Prin biruința sa de atunci, d. Titulescu n’a câștigat nu­mai celebrul proces al optanților, ci a câștigat, în ochii umanității, o bi­ruință simbolică a minții românești asupra unor adeversari instinctuali. De unde i s’a tras apoi, precum și din alte isprăvi de mare răsunet in­ternațional, acea simpatie generală impresionant de înduioșătoare, care l-a făcut popular și îndrăgit pe globul întreg și care, acum, când se lupta eroic cu aripile negre ale morții, s’a revărsat spre Saint-Mo­­ritz dea dreptul torențial. Dar biruința sa de azi nu este oare și ea, simbolică? D. Titulescu, — au spus-o somități medicale cu renume mondial. D. Inculeț a fost ministru de inter­ne. D. Inculeț este vicepreședinte de consiliu. D. Inculeț visează să fie și președinte de consiliu­. Cu ajutorul organismului său care nu s’a dat bătut și cu ajutorul sân­gelui care i-­a fost dăruit spontan de umanitatea în care crede și în a că­rei stimă s’a înălțat ca nimenea al­tul. Și-a biruit și cumplita lovitură morală care i s’a aplicat pe la spate din partea a­lor săi, — drept recu­noștință pentru serviciile imense pe care le-a adus cauzei neamului din­colo de fruntarii. Astăzi este în afară de primejdie. Se reface treptat. Spre bucuria fără de margini a românismului care-și pierduse, la un moment dat, orice nădejde și spre ,a satisface — după toate indiciile — și acel principiu de dreptate imanentă a lucrurilor, care nu putea admite că după cariera de a dreptul uluitoare Nicolae­­ Titulescu să sfârșească atât de tra­gic”. D. N. TITULESCU MUMM«. NEMHaAN MEHMEEHI Misterul: o adâncă, o nemăsurată dragoste de patrie Take lenesen despre Nicolae Nicu Filipescu a văzut limpede și de sus problema pe care războiul general o punea neamului româ­nesc. Să nu se uite că el a fost cel dintâi care a recomandat în public necesitatea participării noa­stre la acțiunea contra puterilor centrale. Pe Nicu Filipescu îl mânase aici întreaga lui viață. Născut într'o si­tuație care l-ar fi ingăduit să nu guste din viață decât deliciile, Nicu Filipescu a preferat să ducă exis­tența oricăruia dintre cetățeni și să-i cunoască toate amărăciunile, înzes­trat cu însușiri cari i-ar fi permis să ajungă în vârful piramidei fără mare osteneală, Nicu Filipescu a preferat să fie un adevărat munci­tor, un muncitor harnic, neobosit, care în tot ceasul plătește cu per­soana lui. Unde era misterul acestei pre­ferințe a lui Nicu Filipescu ? Intr’o adâncă, într’o nemăsurată dragoste de patrie, în forma ei cea mai înal­tă­ venerație și mândrie pentru tre­cut, încredere și speranță în viitor.­­ In această dragoste de patrie stă secretul activități atât de zbuciu­mate a lui Nicu Filipescu din tre­cut. In această dragoste de patrie stă explicarea limpedei concepții pe viața și acțiunea lui Filipescu care a avut-o acum in urmă și a propovăduit-o cu atâta căldură in privința obligațiilor pe care onoarea le impunea generației de azi. Războiul a dat prilej înaltelor virtuți ale lui Nicu Filipescu să se ridice la înălțimi uimitoare. Răz­boiul a făcut dintr-un șef de partid un erou național, un om de stat eu­­ropean. Tot războiului datorim și nenorocirea că ne-a lăsat așa de timpuriu. Nicu Filipescu este una din victi­mele războiului nostru, cea dintâi dintre victime. Alături de ofițerii, de lucrătorii și de țăranii cari au stropit cu sângele lor generos câm­piile Transilvaniei și ale Dobrogei, stă și Nicu Filipescu. Glonțul nu este singurul instrument al morții. Tot așa de asasin este și chinu. Viața lui Nicu Filipescu în cei doi ani din urmă, a fost un chin de fie­care ceas. Totul se ștersese din preocupările lui, afară de grija in­trării în război și a pregătirii pen­tru război. Ființa lui atât de puter­nică a fost tocită zi cu zi, ceas cu ceas, de grija care ucide. Nicu Fi­lipescu în adevăr a căzut pe câm­pul de onoare, ca un soldat intre soldați. Ședința comisiei financiare a senatului francez PARIS, 29. (Rador). — Omisiu­nea financiară a Senatului s’a în­trunit la ora 16, pentru a lua­ în dis­cuție proectul de lege referitor la reforma monetară, votat azi dimi­neață la Cameră. înainte de ședință, senatorii din stânga democratică au ținut o scurtă consfătuire sub președinția» . d-lui Martín, pen­tr­­ V­a fixa atitudinea în desbaterile de mâine. Grupul stângii democratice a hotărit să aștepte hotărîrea fina­lă a comisiunii financiare, în care are deplină încredere că va îndepăr­ta anumite dispozițiuni care se pare că indispun pe senatori. In cercurile senatoriale se afirma înainte de deschiderea ședinței «». membrii comisiunii financiare ar fi dispuși să accepte articolul I din pro­­ect, referitor la stabilirea unei noui proporții între francul francez și celelalte monede. Totodată însă co­­misiunea financiară ar avea de gând să propună disjungerea mai multor alte dispozițiuni, întrucât socotește că compensațiunile pre­văzute în favoarea cetățenilor atinși în interesele lor de această lege, ar trebui să formeze obiectul unor pro­­ecte de lege deosebite. Or, aseme­nea proecte de lege nu ar putea să fie puse în discuție decât în mo­mentul când s-ar manifesta urmările nouei legi privitoare la puterea d­e cumpărare. Buletinul demagegic pe luna Iu­nie, lucrare de­ valoare cuprinde da­tele privitoare la născuți, morți cu pricinele lor pe luna Februarie a. c. De unde în Februarie 1935, se năs­cuse 49.872, în Februarie a. c., naș­terile ating cifra de 51.076. Acolo unde îmbunătățirea este mai de seamă, este scăderea mortalității. In 1936 au murit in luna Februarie 54.792, în Februarie a. cr., numai 32.475, deci cu 22.317 morți mai pu­țini. Cifra dela sate este mai mulțumi­toare. In Februarie 1935 au murit la sate 47.587 inși — în Februarie a. c. a scăzut la 26.871. La fel mortalitatea sugarilor a scăzut de la 15.143 la 8.151. Numai de s’ar menține ! Februarie 1935 s’a încheiat cu o pagubă de 4920 suflete, pe când Februarie a. c. s’a încheiat cu un spor de 18.601 su­flete pe toată ța­ra, din care orașele abia 583 spor. Această cifră ne arată că traiul la orașe e foarte greu pen­tru toată lumea. Boli infecțioase în cursul lunii Fe­bruarie au fost 15.852 cazuri cu 1113 morți, deci o mortalitate de­ 7 la su­tă față de 16.5 mortalitaea în­­ 1935. Și aici cifră satisfăcătoare. Proporția mortalității sugarilor de 6470 până la vârsta de 6 luni și nu­­mai 1681 morți de la 6 luni la un an, confirmă statistica mea dintr-un un număr de cifre importante în fantila până la 6 luni este de trei ori mai mare decât de la 6 luni la un an. Ca atare mai ușor de inter­venit. Buletinul demografic ne mai dă și un numrr de cifre importante în direcția socială. Dir. Alex. Manolescu NOTE Răsfoind buletinul demografic Bogații balneo­climaterice: Movila Miresei Deși are­­ un nume atât de su­gestiv, este o stațiune balneocli­materică în plină ascensiune ca re­putație, nu îndeajuns­ de cunoscută. Situată într-o regiune pitorească din județul Brăila, la 2 km. de gara Urleasca, e înconjurată­ în parte de o pădurice umbroasă ce o adă­postește de vânturi și îi dau un farmec deosebit. Climatul este constant, aerul­ cu­rat, ozonizat, fără curenți și cu­ un miros plăcut câmpenesc, întreaga­ natură îții îmbie poftă de viață,­ ambianța ei­­ e dătătoare de­­ sănătate. . î Respirația, calorificația și siste­mul nervos sunt:■ stimulate; funcțiile vitale se îndeplinesc cu un calm bi­nefăcător; nutriția și asimilația se fac cu rezultatele cele mai optime pentru vizitator. Cât­ privește sis­temul vascular, el nu este subiectul nici unei excitații. Ca stațiune climaterică, se pre­tează foarte bine persoanelor deli­cate, sensibile, irascibile; dease­­meni convalescenților epuizați, neurastenicilor, surmenaților,­­bol­navilor cari suferă, de­­ cataruri, ale mucoaselor sau de­ plămâni și sunt expuși răcelilor.­­ Reumatizanții se simt foarte bine acolo, m­ai ales că au posibilitate să facă și băi de nămol, scos din lacul din imediata apropiere. Acesta­­ este situat pe un­­ platou­­ și are lo­­ suprafață de câteva sute de hectare. Nămolul proaspăt are o colorație albăstrue și conține să­ruri de natriu, calciu și potasiu în cantitate mare, deasemeni brom, iod, sulf, etc. El are proprietăți medicamen­toase foarte apreciabile; dealtfel am văzut vizitatori suferinzi, mai ales reumatici, veniți din toate păr­țile României. Solul din această regiune pre­zintă anumite caracteristici; se pare că acum câteva mii de ani, a fost aci o mare de apă sărată. Geologii au cuvântul. Movila Miresei este de fapt o co­mună cu case prezentabile, in­gie­­nice, ce aparțin unor gospodari bo­gați; fiecare sunt proprietari a 20- 160 pogoane. Locațiunea este comodă, pensiu­nea alimentară satisfăcătoare; sunt trei restaurante de calitate, bă­cănii; există o farmacie bine a­­provizionată. Se pot face plimbări la Brăila, Galați. In apropiere este reputata pădure dela Ianca. Deasemeni se poate vizita fru­moasa fermă de la Morotești ce a­­parține d-nei Cecil­a ing. Maxim, o strălucită reprezentantă a femeei românce, apoi ferma statului „Dom­nița“, unde se lucrează intens la îmbunătățirea grânelor și plantelor furajere. D. ing. agronom Chiru­­lescu a obținut ameliorări și acli­matizări din cele mai bine venite pentru agricultura noastră. Odată cu cura balneo-climaterică se poate face și cură de struguri procurați ușor în condițiile cele mai avantajoase de la fermele Mo­rotești a d-nei Maxim și Vladimi­­rești a d-lui Șerban Răducanu. Sunt varietăți de struguri dintre cele mai alese și folositoare pentru organism. Astfel am constatat că Muscatte Hamburg de aci este mult superior viței originale, căci pose­dă aceiaș tărie, dar are un buchet­­mai fin, o dulceață mai pronuțată.. și aromată­ Dealtfel pământul țărei noastre se bucură de o faimă ce a avut e­­pocă de glorie în timpurile istorice cele mai depărtate în ceea privește producția de vinuri fine. Grecii antici, cari proslăveau pe Dr. Emilian Demetrescu (Continuarea in pagina a Hl-a)

Next