Epoca, ianuarie 1937 (nr. 2372-2395)

1937-01-01 / nr. 2372

H ő £ fa No. 2372 8 PAGINI 3 fej REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚII BUCUREȘTI, PASAGINI 1 ROMAN pm RA­RE­A PRIN CALEA VÎCTORIEI R­ REGLAME și INSERȚII Se­nsimt&și la J»d­iraț­a ziarului și la agențiile de publicitate Telefons 3.82-11 Ziar al partidului c­atimfor«. • Fondat la anul 188« de NI­COLAE FIUPESCI *r«­­«a m­n Ut scBHipo tara. utere» mea te manca si »ma ca mea le um­ire. fikolae ri:h URARE DE ANUL NOU „Ofensiva română” din Cluj, reproduce un articol apărut in „Timpul” din 29 iulie 1881 sub titlul „pătura suprapusă”. Sem­nează M. Eminescu. Articolul este reprodus „pen­tru actualitatea pe care o are și azi”. In adevăr, sunt rânduri de mare actualitate. Vom cita doar câteva: „... Vedem bună­oară pe un C.­IA„ Rosetti, un grec, și pe Carada, un alt grec înființând o gazetă. .Ce nume-i dau? Românul. Ei cari n’au fost ro­mâni neam de neamul lor”. Mihai Eminescu a fost un cu­getător politic de mare adânci­me și presa partidului conserva­tor s’a mândrit cu colaborarea lui. Dar cele câteva rânduri mai sus nu sunt de așezat în lumina nouă a potolirilor pe cari le a­­iduce vremea, ci în cadrul de vâlvărie a luptelor politice de a­­tunci. é Ar mai putea vorbi azi cine­va despre „grecul” C. A. Rosetti, ori măcar despre „grecul” Ca­rada? Acești „greci” cari n’au fost români „neam de neamul lor” sunt așezați la loc de cinste In cartea de aur a neamului, tocmai pentru însușirile cari li se contestau: suflet românesc, înaltă moralitate și înaltă inte­lectualitate românească. " ... Așa­dar, sunt în adevăr de mare actualitate rândurile pe cari le-am reprodus mai sus. Nu ne măsurăm nici azi înde­ajuns pornirile politice, setea de a lovi adversarul necunoscând nici­ o limită. Acuzarea de lipsă de pa­triotism este aruncată cu ușurin­ță în orașul oricui și deopotrivă și acuzarea de trădare. Ba chiar trăim o vreme de frenezie în a­­cest domeniu al tăgadei oricărui merit și a oricărei simțiri româ­nești îndată ce ne aflăm în fața adversarului politic. Dacă ar fi să ne credem unii pe alții, prea puțini români ce ar mai rămâne în pătura noastră conducătoare? Ba poate chiar n’ar mai rămâne niciunul! ... Sfârșit de an și obicei de a ne deschide sufletele speranțe­lor de mai bine în pragul anului nou. Ce-ar fi să încercăm a ne prețui mai atent, de la om la om, de la român la român? Ce-ar fi să încercăm a renunța la me­toda de luptă pe cari un viitor apropiat le-ar putea așeza în lu­mina în care apar azi atacurile contra , grecilor” C. A. Rosetti și Carada? Cuminte lucru ar fi­ înțelept și folositor lucru. Urăm oamenilor noștri poli­tici, de anul nou, să le dea Dom­nul această cumințenie. La marginea vechiului an Am luat cunoștință din ziare de interpelarea d-lui Pan. Halippa, ci­tind-o din cuvânt în cuvânt. Am văzut răspunsurile la Senat precum și comentariile ample din diferite ziare ce sau dat acestei interpelări. Domnul Pan. Halippa a vorbit... Domnul Pan. Halippa s’a plâns in numele Basarabiei părăsită și dez­nădăjduite... In definitiv d. Pan. Halippa n’a spus nimic nou, sau ceva ce nu se s?rie dintre Prut și Nistru. Numai că eșirea d-lui Pan. Halippa, care pă­cătuiește in forma in care s’a pro­dus și este greșită în fond, se în­dreaptă în primul loc în contra d-sale. Oare d. Pan. Halippa n’a fost de mai multe ori ministru, reprezentând Basarabia în guvernele țării, ce s’au perindat dela Unire încoace? Oare d. Halippa n’a fost continuu în par­­­lament, alegându-se chiar sub oblă­­­duirea guvernelor, atunci când par­­­tidul său era în opoziție?­­ In asemenea situație n’are oare și d. Halippa aceiași răspundere per­­­­­tru scăderile, de care suferă Basa­­­­rabia și pentru care d-sa a găsit de cuviință să se plângă abia astăzi? Iată întrebări, pe care dacă d. Halippa le punea fie însăși înainte de a vorbi la Senat, desigur că n’ar fi fost considerat drept sinucis de d. Iorga. Noi ne-am făcut totdeauna dato­ria de a fi ecoul suferințelor basara­­bie. Am făcut însă aceasta nu din cauză că Basarabia astăzi este cea mai neglijată, ci din cauză că ră­mânând din timpul stăpânirii mos­covite în urmă cu toate cerințele civilizației, atenția guvernanților din prezent și din trecut, împreună cu d. Halippa, ar fi trebuit să fie mult mai mare față de ea, decât față de restul țării. Glasul românesc, al unui ținut românesc, nu poate fi speculat îm­potriva rom­ânizmului. Așa scrie o­­ficiosul d-lui Halippa la Chișinău. Suntem de acord, numai cu con­diția ca aceste glasuri să se producă când trebuie și întru formă care să nu fie tocmai în contra româniz­­m­ului. Știm că d. Halippa cu gândul și sufletul era cu totul departe de ceea ce a spus: Trecutul lui în slujba românizmului este o chezășie și pentru prezent și pentru viitor. Să considerăm deci interpelarea d-lui Halippa terminată și închisă odată cu sfârșitul de an urmând ca odată cu începerea noului an să ne unim cu toții pentru triumful cauzei românești. Făcând mai puțină politică dar mai multă gospodărie națională nu se va vorbi nici de neglijarea Basa­rabiei și nici de nemulțumirile Ar­dealului. MIHAIL A. MEREACRI MOTE Doi ani de activitate In ultimii doi ani zestrea de ver­deață a Capitalei a sporit cu 120.000 metri patrați, împărțiți în 51 gră­dini, squaruri și parcuri. In 1936 insă, s-a câștigat Bucureștilor un parc de 60 de hectare. E vorba de parcul „Regele Carol al II-lea“, unde a fost și expoziția „Luna Bucureștilor 1836“’. La inaugurarea lui, Suveranul a spus: „I-au trebuit acestui colț fer­mecător 29 de ani de proect și un an de împlinire“. Cuvintele regale arată concis rit­mul în care a progresat Capitala țării în ultimii ani. In general azi nu se mai poate spune că n'avem refugii de verdea­ță în Capitală. D. Donescu a ame­najat și pădurile Pustnicul și An­­dronache, construind alei petruite, case de odihnă și restaurante. Dar pentru că suntem la margi­nea Capitalei să reținem în acest lor și t­recerea de nivel de la Bănea­­sa. Șoseaua a fost scoborîtă sub ni­velul liniei ferate, construindu-se de­asupra un frumos pod. Această importantă arteră de cir­culație a fost astfel degajată, îm­­plinindu-se un vechi ș­ deziderat al bucureștenilor. Trecerea de nivel de la Băneasa constitue numai un început. Șaseprezece bariere se închid de zeci de ori pe zi întrerupând scur­gerea normală a vehiculelor și în­­cur când complect circulația pe căile: Colentina, Grivița, Rah­ova, Dudești, Pantelimon, etc. Programul d-lui Donescu preve­de treceri de nivel în toate aceste puncte. Aces­e lucrări ar reclama însă mai mult de două sute de mili­oane, și de aceea nu se vor putea face de­cât treptat. Dar peste pu­țin, pătrunderea în Capitală de toa­te aceste artere de circulație se va face în condiții mult mai bune. Este una dintre cele mai de seamă rea­lizări în harnica gospodărie a Capi­talei. R. NIȚESCU — S’au de zgomot la hotare ? TĂRIA DREPTUTU-MQASTRE Sunt încă în discuție cazurile Gh. Pop și Halipa. In special presa n­a­­tional-tărănistă din Cluj consacră știutelor incidente numeroase arti­cole de explicații, de protest, de so­lidarizare și de afirmare româneas­că. Am arătat la vreme în ce constă eroarea celor doi parlamentari na­­țional-țărăniști. Nu strigătul desnă­­dăjduit în fața durerilor de care­ge­rie poporul din provinciile alipite, este de condamnat. Dimpotrivă este bine să se strige cât de tare, pen­­tru că numai așa poate fi îndreptare, și în acelaș timp să se și lucreze pentru vindecarea rănilor. In aceas­tă ordine de idei este de întrebat în ce măsură au lucrat spornic când au guvernat ,desnădăjduit, de zi­­lele trecute. Dar să trecem peste acest amă­nunt pentru a repeta că este de con­damnat cu tărie orice încercare de a înfățișa provinciile alipite în si­tuații de năpăstuire și mai ales de a o face într’un ton jignitor. Sântem una în durere, sântem una în scă­derile de cari ne plângem. Dacă sânt suferințe, ele sânt de­opotrivă în toată România Mare. Solidarizarea cu felul cum au pro­testat d-nii Gh. Pop și Pan Ha­ipa, putea lipsi, chiar și într’o atmosferă de tiranie a solidarității de partid. Dar ne place să reținem, din ar­ticolele așa de vii ale presei cluje­ne, în special afirmarea dârză a sentimentelor naționale. ....Să nu ni se drămuiască nouă, ardelenilor, sentimentul național. Aderarea noastră la România una și nedespărțită este totală, absolu­tă, vecinică. Când ardeleanul rndi­­că un protest să nu i se răspundă cu o profanare a simțămintelor lui celor mai sfinte. El va lupta mereu pentru dreptate în cuprinsul hotarelor mărite ale țării, fără știrbi cu nimic tăria dreptății celei a mari care s’a săvârșit acum 17 ani. Dimpotrivă, luptând pentru dreptate, luptând mereu, consoli­dează patrimoniul sfânt la întoc­mirea căruia a adus și el credință, osteneală și omenie“. Citatul este din „Patria” Și ce frumos este când se vorbește așa. Ce frumos ar fi să se vorbească nu­mai așa, nesocotindu-se meschi­nele calcule ale tacticei de partid și nedându-se nici­o dată, chiar amă­răciunilor îndreptățite, aspectele u­­nor intenții cari nu pot exista. Ce frumos ar fi să nu știrbim ni­ciodată, nici într un fel tăria drep­tății celei mari. Am reprodus într’un număr tre­cut cuvintele semnate în numărul jubilar al „României aeriene“ de A. S. R. prințul Nicolae și articolul semnat de d. Caranfil ministrul aerului și al marinei. In acelaș număr d. general Sam­­sonovici a semnat următorul inte­resant articol: „Toate forțele și resursele țării trebuesc valorificate și puse la con­tribuție neprecupețit, când este vor­ba de realizarea apărării naționale. Legea organizării națiunii și teri­toriului pentru timp de războia, prevede o serie de măsuri prin care s’a urmărit a pregăti națiunea încă din timp de pace, astfel ca, în ca­zul unui conflict armat, să se creeze o Independență cât mai complectă față de străinătate, din punct de vedere al procurării diferitelor ma­teriale de războiu. Dacă foarte multe nevoi­ în legă­tură cu apărarea națională pot fi împlinite cu ușurință — grație unor resuse pe care o țară bogată ca a noastră le oferă din plin — în ceea­ce privește procurarea anumitor materiale de războiu, lucrurile pre­zintă un aspect care trebue cerce­tat cu mare atenție. Fiindcă vorbim de aviație, vom spune că se impune să acordăm a­­cestei arme o grije deosebită, din cauza importanței sale crescânde, din cauza materialului său foarte costisitor, greu de creiut și greu de întreținut. Ar fi banal, să se mai insiste azi asu­pra importanței aviației. Fiecare este convins de aceasta. Pentru țara noastră, cu așezarea sa geo-politică, organizarea unei puternice aviații civile (ușor trans­­formabilă la război), formează unul din imperativele de prim ordin. Dar realizarea unei atari aviații, antrenează cheltueli enorme, pe care statul singur nu le-ar putea satisface. De aceea contribuția, jude­țelor, comunelor, a inițiativei parti­culare, etc. trebue neapărat sa in­tervină cât mai mult, pentru per­fectarea acestei opere de superior interes comun. Este îmbucurător a constata în­țelegerea ce s’a acordat acestui pro­blem: în adevăr, sumele înscrise — pentru prima oară în acest an — de județe, comune, particulari, etc. în folosul aviației civile, reprezintă de patru ori mai mult bugetul or­dinar al ei. Suntem pe calea cea bună. înfăptuirile, de asemenea, sunt conforme resurselor bănești anga­jate. Aceste resurse însă — cu totul modeste încă — trebuesc neapărat înmulțite. Fiecare cetățean să fie convins. Că sacrificiile ce i se cer astăzi pen­tru aviație (civilă sau militară), vor fi răscumpărate mâine, printr’o mai bună pază a sa și a familiei sale, a neamului și teritoriului­ național. CRONICA AVIATICA Nici­ un sacrificiu nu este prea mare — Pentru a avia o aviație puternica — f A Pe drum bun Asistăm — în ultimul timp — la o intensă activitate de publicitate și la o avalanșe de comunicare și dispoziții, desfășurată de ministe­rele de muncă și de industrie. Motivul și scopul urmărit îl con­­stitue protecțiunea muncitoresc național, elementului căruia se caută să i se dea îndrumarea utilă în diversele ramuri comerciale și industriale, asigurându-i-se posibi­litatea de muncă și de promovare spre treptele superioare de ierar­hie, azi inaccesibile din cauza in­­vaziunei unui număr covârșitor de străini. Daca la unele întreprinderi impor­tante de pură specialitate teh­nică ce impunea cunoștinți și educație profesională deosebite se simțea nevoia de un specialist desăvârșit, faptul acesta nu putea justifica ge­neralizarea precedentului și cazu­lui aparte, ajungându-se astfel la trista situație de azi când posedăm în țară industrii ce utilizează nu­mai străini­ Și dacă au fost excepții printre aceștia în ceea ce privește educația lor teh­nică, universitățile și școlile noastre superioare au dat un număr suficient de oameni bine pregătiți practic și teoretic — capabili să satisfacă cu prisosință cerințele noastre industriale și economico­­financiare. Totuși, salarizarea lor la grad și pregătire egală este mult inferioa­ră străinilor și chiar mi s’a adus la cunoștință cazuri uimitoare de sa­larizări ce ating sume fabuloase (până la 2 milioane lunar) deși a­­cești abuziv favorizați nu pot să emită în plus decât calitatea de străin — fie ca nume, fie ca per­soană — fapt, ce în orice altă țară care își cunoaște interesele sale­ naționale și își respectă obligațiile civice și sociale, constitue o piedi­că serioasă. Din păcate noi împingem ospitali­tatea până la pagubă și inconștien­ță. Dar intențiunile sus-numitelor mi­nistere,nu sunt nou-venite. Ele nu sunt decât repetarea ace­lor precise și destul de vechi texte ale unor legi de mult votate și puse în aplicare ,neexecutate încă fie din nepricepere, fie din necunoștința lor, fie chiar din cauze venale. Acesta e adevărul și am satis­facția că în urma unei viguroase campanii dusă în cadrul vederilor de conservatorism prosper și de pretențiune a românismului munci­tor, prin coloanele „Epocei“, am reușit să trezesc spiritul de legali­tate și respect al legilor la cei în drept. Comunicate ce nu spun nimic precis ne aduc la cunoștință că zil­nic sunt respinși la viză 3-20 străini. Ce greu trebue să lucreze acea comisie pentru cercetarea străini­lor dacă de-abia e în stare să exa­mineze actele unui număr atât­­ de mic de intruși în câmpul muncii ro­mânești! Când statisticele oficiale dau ca cifră aproximativ 90 la sută de străini în foarte multe întreprinderi, ne întrebăm pe drept cuvânt în câ­te secole va putea fi desăvârșită o­­pera de control și de revizie a ele­mentului muncitoresc din toată ța­ra? Nu cred oare d-nii miniștri de re­sort că trebue să dea o dispoziție serioasă pentru accelerarea acestei operațiuni reclamată cu multă ur­gență de mari interese de stat? Dr. EMILIAN DEMETRESCU In plină pregătire La popas«] «Je sfârșit al unui an care se duce — ne îndreptăm încre­zători odată cu privirile, gândurile noastre întregi spre cele ce aștep­tăm dela zilele noul care ne vin, și, ca întotdeauna așteptăm clipe și ceasuri mai bune cu nădejdea ne­strămutată ca mame vă fi mai bine ca ole. S’au succedat în tot cursul anului 1936, probleme înalte care interesau nouile așezări ale statului nostru, așezări care se schimbă după na­tura vremurilor și a trebuințelor zilnice. O încordare continuă pentru depășirea greutăților și aflarea dru­murilor sănătoase, face statul în zilele care se scurg ale unui an în­treg, regăsindu-se în cursul istoriei în situațiuni care se repetă. Anul care se duce, a fost frămân­tat de chestiuni hotărâtoare, venite atât din afară cât și din cadrul in­tern. Politicei din afară a trebuit să i se alăture una internă de cumpă­nită chibzuință in toate marile pro­bleme desfășurate in cursul anului. An de grele încercări, a supus țara la pregătiri armate și la înar­marea conștiințelor pentru lupta p­e care ne-o rezervă viitorul apropiat sau îndepărtat. Iată-ne pe pragul unui an care vine împovărat de greutăți având a trece pe drumurile cotite ale istoriei îndrep­ându-ne pe calea cea bună. Viața statului se va desfășura in cadrul chemărilor sale. Școala, cu pregătirea temeinică a tineretului pentru zilele de azi, agricultura și industria, bogățiile pe care se spri­jină întreaga economie a noastră, se cer și în anul care vine așezate și îndreptate pe făgașul cel drept. Iar la toate acestea să se adaoge grija pentru deplina sănătate populației, șubrezită parcă de griji a și de boală, înțelegerea întreagă a situațiunii înapoiate în care ne gă­sim în materia asistenții medicale. Multe sunt piedicile pe care ni le ridică viitorul — ce este mai ușor însă, decât a recurge la ceea ce se cheamă prevedere, calitate dăruită omului — Și a preîntâmpina senini greutățile ce ne așteaptă, înțelegători ai clipelor de față aș­teptăm fără tresăriri anul care vine gata a răspunde cu puterile noastre la realizările pe care timpurile le­ cer. C. G. ROZOPOL ■ illich «»«IW <iar torți wó von Seekt BERLIN, 30. (Rador). — Noua ar­­mată germană a ținut să aducă un ultim și strălucit omagiu generalului von Seeckt, întemeetorul­wehrului, ale cărui funeralii Reichs­­s’au desfășurat astăzi. VON SEEKT P­apa a petrecut o noapte agitată CETATEA VATICANULUI, 30 (Rador). — Papa a petrecut noapte agitată cu perioade de In­o­somnie, datorate durerilor provo­cate de un abces la picior. CETATEA VATICANULUI, 30. (Ra­dor). — Emoția pricinuită azi dimi­neață, de svonul că Papa ar fi pe­trecut o noapte deosebit de grea, a trecut repede. Această alarmă nejustificată a fost provocată de faptul că spre miezul nopții s-a aprins lumina în dormi­torul Papei . De fapt, starea bolnavului conti­nuă a fi staționară. Rana de la pi­ciorul stâng se menține neschimba­ Problema desvoltării aviației civile în legătură cu apărarea națională, mai dă naștere, între altele la urmă­toarele reflecțiuni: In timp de pace, o vastă activi­tate de ordin internațional revine aviației. Linii aeriene proprii stră­bat văzduhul altor țări, precum a­­viația civilă a altor puteri străine deservește și teritoriul nostru. Aceste linii aeriene, odată organi­zate, nu-și pot schimba așa de ușor traseul. Capitalurile considerabile învestite în instalațiunile terestre (cu mult mai costisitoare decât ma­terialul volant), se opun la modifi­carea traseului unei linii aeriene. Din cauză că o astfel de schimba­re reclamă foarte mari sacrificii bă­lă, deși durerile nu mai sunt atât de violente. In cercurile Vaticanului se speră că evoluția favorabilă a nevritei de care suferă Papa îi va da posibilita­tea să se odihnească. O UȘOARĂ AMELIORARE CETATEA VATICANULUI, 30. (Rador). — Profesorul dr. Aminte Milani a făcut azi dimineață la ora 6 și 30 , vizita Papei, rămânând în apartamentele înaltului Pontif până la ora 8 și 30. Medicul a constatat o ușoară a­­meliorare în starea bolnavului. Du­rerile pricinuite de nefrită s-au po­tolit în parte și circulația sângelui în piciorul bolnav este ceva mai normală. S’a afirmat greșit de une­le ziare că Papa ar suferi de diabet. De fapt suferința Papei provine dintr’o rană varicoasă la picior. In afara nevritei nu s’a produs nici o altă complicație. Neliniștea cercurilor din jurul Va­ticanului și a medicului provine din­­ slăbiciunea și iregularitatea inimii Papei. nești, toate statele se întrec azi să acapareze dela început cele mai bune linii aeriene și nodurile importante ale acestor linii. Țara noastră beneficiază de ma­rele avantaj de a se găsi plasată geograficește în calea celor mai multe și mai importante linii ae­riene internaționale. Să profităm de aceasta. Este însă cazul a pune aoi, o che­stiune de demnitate națională și de siguranță națională. In adevăr, nu este de admis ca străinii să poată trece pe­ deasupra teritoriului nostru, fără ca noi să putem beneficia de același trata­ment față de ei. De aceea, organele noastre de resort, chemate să în­cheie astfel de convențiuni interna­ționale, nu trebue sub nici un mo­tiv să renunțe la acest legitim de­ziderat. Lipsa de reciprocitate cu un stat vecin nouă.— rezultat al unei con­vențiuni de dată­ recentă —­ trebue neapărat remediată. In legătură cu canalizarea mari­lor linii aeriene internaționale pe deasupra teritoriului nostru, este in­teresant­ de relevat avantajele pe care această captare le realizează pentru țara noastră. Contribuția fi­nanciară străină (extraordinar de mare) la crearea infrastructurei ne­cesară acestor linii aeriene interna­ționale (aeroporturi, terenuri de a­jutor, de escală, balizări, transmi­siuni diferite, hangare, ateliere, etc.), oferă marele avantaj de a be­neficia în caz de război, de aceste instalațiuni, numai noi și aliații no­ștri. Insă la ce ar putea, servi in caz de războiu, această infrastructură, fără un bogat parc de­ avioane pro­prii, fără mecanici cu practică, fără piloți români continuu antrenați, etc.? Desigur, ar fi o mare lipsă, cu ur­mări dezastruoase. De aceea, desvo­­tarea unei cât mai bogate rețele aeriene românești, for­mează o necesitate necontestată în legătură cu apărarea națională. Utilizarea — prin completare sau transformare — a avioanelor civile în avioane destinate operațiunilor militare, precum și realizarea unei infrastructuri astfel plasată pe te­ren ca să servească apărarea țării, sunt argumente puternice care ple­dează pentru desvoltarea aviației civile. Această desvoltare — pe care o dorim cât mai complectă și mai grabnic realizată — mai oferă a­­vantajul că industria aviatică va progresa grație comenzilor ce i s-a­r da de către aviația civilă, deoarece această industrie nu poate trăi nu­mai din comenzile date de aviația militară. D. Hitler, membrii guvernului, re­prezentanții partidului național-so­­cialist și toți principalii șefi ai ar­matei au luat parte la trista cere­monie. Au participat deasemeni și fostul rege Ferdinand al Bulgariei, mareșalul von Mackensen și atașații militari străini din Berlin. Fuehrerul­ cancelar a depus o­ co­roană pe mormântul generalului von Seeckt, aducând un ultim salut a­­cestuia. Apoi generalul von Blom­berg, ministrul de Războiu, a rostit o scurtă cuvântare, în cursul căreia a spus că numele generalului von Seckt nu va putea fi niciodată șters din istoria armatei germane. La baza desvoltării aviației tre­bue să stea o întinsă și bine orga­nizată propagandă. Grație unei astfel de propagande, cele mai multe state și-au putut făuri o aviație civilă de primă­ or­­din. Datorită desvoltării aviației ci­vile, aviația lor militară — iar prin aceasta și apărarea lor națională —­ a făcut progrese uriașe. Aviația civilă a Rusiei Sovietice a sporit numărul de kilometri par­curși în anul­ 1934, de la 9.000 000 la 19.000.000, deci un spor de 10 000.000 km, într-un singur an. Iar, dela a­­proximativ 12.000 pasageri trans­portați în cursul anului 1930, a sărit in 1935, la peste 111.000 oameni. Astăzi, cu siguranță, aceste cifre sunt cu mult depășite. In Germania — obligată prin tra­tatele de pace să nu aibă aviație militară­­ r- aviația­­ civilă a permis sa treacă repede­ și masiv ia* reali­zări extraordinare, în materie de aviație de războiu. Ar fi de reamintit că în 1931, un aparat german prezentat la noi ca avion comercial, avea deja amena- General de divizie N. Samsonovici Șeful Marelui Stat Major General al Armatei Continuare în pag. ll-a . D. General SAMSONOVICI I

Next