Epoca, ianuarie 1938 (nr. 2669-2690)

1938-01-04 / nr. 2669

/V6 6 9 la,2 Lei RtiiJ ÖTW ȘI «DimSSTMTIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMÂN CSNT^lftSSfIA PRIN CALEA VECTORIEI) RECLAME și INSERȚII Se prüis si la administrația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon: 3.82.11 Director: DRIDORE N. FELIPESCU Ziar al partidului conservator.­Fondat in anul 1885 de NICOLAE FIUPESCU tmm ATENȚIE • • Să nu uităm... Să nu uităm indiferent, de credințele noastre, de ideolo­giile și de programul nostru, — să nu uităm că nici un regim politic nu se poate menține fă­ră ordine internă și fără nor­mala funcționare a mecanis­mului economic și financiar. Să nu uităm că dacă nici ce­le mai tari guverne nu pot su­praviețui situațiilor deficitare, răul se restrânge asupra între­gii economii naționale și că dacă în momentul crizei nu in­tervin măsuri eroice, boala a­­junge foarte greu de locuit. Să nu uităm, prin urmare, în combaterea unui regim politic advers, porunca de a nu adop­ta atitudini cari să favorizeze alarmismul. Toată lumea știe ce prețuim în personalitatea d-lui Octa­­vian Goga și în lupta sa națio­nalistă, și deopotrivă ce ne des­parte de ideologia sa politică și de programul său de azi. Dar, ca în tot lungul activită­ții noastre nu vom uita că de­asupra guvernelor este intere­sul național, și dominați de gândul liniștei interne și al sta­bilității și înviorării economi­ce, — nici un fel de interes de partid nu ne va face să adop­tăm tactica alarmismului. Cum a spus și M. S. Regele, guvernul Goga are multe greu­tăți de învins. D. Goga însuși o știe. Un intelectual de talia d-sale nu poate ignora dificultățile fatal legate de un regim care se situează pe plan nou. Toată problema este să nu adauge la ceea ce era de neînlăturat, o mișcare cârmuitoare de tre­mur, ori măsuri nechibzuite cari nasc neîncredere. Să nu uităm nici un mo­ment : nesiguranța și teama duc la paralizia vieții econo­mice. Am înregistrat, de aceea, cu bucurie, asigurările liniștitoa­re date de nouăi membri ai gu­vernului în legătură cu pro­gramul economic. De stânca financiară se spar­ge vasul oricărei ideologii. Nu se poate și creșterea aparatu­lui de stat, ceea ce înseamnă nouă cheltuieli, și degrevări fiscale, în acelaș timp, chiar într’o vreme de înviorare eco­nomică și de mare încredere. Nu s’a născut încă geniul fi­nanciar care să izbutească a­­cest record. Așa­dar, atenție. Nu este vre­mea experiențelor, cu gândul că am putea izbuti noi, ceea ce nimeni n’a izbutit. Iar dacă nu va fi această înțelepciune­.. ....... ——————1 —I »■"■ [UNK] [UNK] M. S. Regele către străjeri Cu prilejul anului nou M. S. Re­gele a dat următorul înalt ordin de zi: 1 ianuarie 1938. Privind cu deosebită dragoste spre tineretul țării mele sunt feri­cit a constata progresele mari ce le-a făcut străjeria în anul ce a tre­cut. Această nouă și întăritoare edu­cație a tinerelor­­ generații este o chezășie sigură a unei desvoltări rodnice a României de mâine. Călăuziți și însuflețiți în fiece cli­pă de deviza străjerilor „Credință și Muncă pentru Țară și Rege“ tre­bie să fiți conștienți că îndepliniți o sfântă datorie către Patrie și Neam. Cu adâncă încredere în străjeri, la acest început de an, care doresc să fie cât mai rodnic în realizările folositoare României, urez­a tuturor din „Straja Țării". La mulți ani, Sănătate! ț _ __________ Ne iau alții înainte La radio pe lângă abuzul fabri­canților a roșului de buze, a pudrei și a ciorapilor, reclame cu poezii și muzică, se mai află și lucruri foar­te interesante. La Johanesberg, 500 negrese au pornit în procesiune, cântând im­nuri compuse de dânsele, cerând primarului ca să nu dea autorizație pentru vânzarea băuturilor alcoo­lice (măsuri de civilizare a albilor) ca bărbații lor să nu-și piardă să­nătatea și punga, cerând în schimb deschiderea de lăptarii cât de mul­te. La 2 zile am primit prețioasa revistă de medicină populară „Să­nătatea” unde găsim sub titlul „femeia bețivă” reprodus din „Cu­vântul Moldovenesc” d. C. Ionescu- Brădicești descrie tristul spectacol cum „femeile câte două, prinse de gât, clătinindu-se într’o parte și în alta frământând adâncul glod,’ în­ghețat”. Mai arată cum o femeie din sat întorcându-se din satul ve­­cin, unde a chefuit, a pierdut pe drum pruncul ce-l avea în brațe, atâta băuse. Nu odată în cei 30 ani, ca medic rural, am găsit la crâșmă buni dimineața femei jucând. Aceasta m’a făcut încă în 1897, că am tipărit și distribuit gratuit 10.00 broșure „Sfat copiilor de să­teni — primejdiile beției”. Regretatul prof. A. D. Xenopol a scris prefața, îndemnând pe copiii de săteni, să urmeze sfaturile ce le-am dat. . Dacă sătenii ar reduce măcar la jumătate cheltuiala ce fac pentru băuturi s’ar resimți mult sănătatea și gospodăriile lor. In 1924 patru comune din fosta mea plasă au cheltuit 12% milioa­ne, atingând în 1927 suma de 15 milioane lei. In patru ani s-a risi­pit pentru băutură 59% milioane valoarea a 45.335 hectare teren a­­rabil pe prețul împroprietărit. După evanuările regretatului pro­fesor dr. Obreja pentru 11.627.000.000 valoarea a 8.890.430 hectare de pă­mânt s’a băut anual. Renunța­ la bugetul statului la venitul ce-i aduce această patimă, care în 1927 a adus bugetului Un miliard 730 milioane lei? Daca s’ar fi dat urmare alarmei date încă în 1862 de regretatul dr. Iacob Felix, venit în țară din alte meleaguri, care a arătat halul de beție a gorjenilor de pe urma țui­­cei, dacă s'ar fi dat prunelor între­buințarea pentru fabricarea de mar­melade, etc., dacă pentru voturi nu s’ar fi dat învoirea plantării mă­­trăgunei de terasă, care ocupă mai multă întindere decât vița nobilă nu ar fi atâtea nevoi printre pru­­mari și viticultori. Actualul ministru al sănătății pu­blice dr. C. Banu cunoaște bine si­tuația sanitară a țării și dezastrele alcoolului — atunci când 416 grame de zahăr revine de căciulă pe lună. D-sa ca medic știe, că din orice bo­­loboc bei, — urmările sunt aceleași. Regretatul Vintilă Brătianu a spus-o limpede în o ședință a Ca­merei din 1926: „Statul să nu se îmbete din beția tuturor”. Bugetul țării nu trebue bazat pe otrăvirea populațiunei noastre”. Că legea Costinescu care apără întru câtva pe țărani, nu se aplică și că legiuirile bune găsite în pro­vinciile alipite le-am desființat sub motiv de unificare. In Bucovina a fost o întrecere între ministerul de finanțe, cel de interne și prefectu­rile în acordare de deschidere de crâșme. In loc de a se fi urmat o politică de stânjenire a alcoolismu­lui — s’a făcut cu bună știință mai mult o politică de alcoolizare, de demagogie și otrăvire”. Ar fi interesant de știut cam cât s’a băut în Decembrie — luna de propagandă electorală — d­ață de Decembrie 1936. Relativ la aceasta tot I. V. Bră­tianu a spus: Rezultatele le-au­ pu­tut vedea cea mai mare din dv. a­­cum in urmă cu ocazia campaniei electorale când a-ți luat contact cu populația. A-ți putut judeca, da­că mai erau cu putință, să se vorbea­­scă alegătorului din cauza situației nenorocite, la care îl aduseră bău­turile spirtoase. Până una­ alta, până când va veni un guvern, care să renunțe la veni­turile beției, care va scoate din con­sumație alcoolul sub toate formele, va smulge din rădăcină terasa; cum până atunci mai va — să adu­­­­cem câteva propagandiste din Jo­­hanisberg, poate vor avea mai mul­tă trecere decât noi medicii și cei­lalți propagandiști indigeni. Dr. Alex. Manói­eseu Cancelarul Hitler la Roma ROMA, 2. (Rador). — pondentul agenției „Reuter” Cores­află din izvor sigur că d. Hitler va sosi la Roma în ziua de 6 Mai, pentru a întoarce vizita pe care d. Musso­lini a făcut-o de curând în Germa­nia. ROMA, 2. (Rador). — După toate probabilitățile cancelarul Hitler va veni la Roma la 9 Mai. Vizita can­celarului va coincide cu serbările ce­lei de a doua aniversări a înteme­ierii Imperiului. Cancelarul Hitler fiind șef de stat, s-a pus întrebarea dacă va face vi­zita sa regelui Italiei. De fapt, el este șeful partidului național-socia­­list și în această calitate va întâlni pe șeful partidului fascist. D. Hitler va rămâne șase sau șapte zile la Roma. Primirea sa va fi mă­reață. Sosind prin gara Ostis, can­celarul Hitler se va duce in piața Veneția prin calea Aventină și calea Imperiului. D. Mussolini va­ primi pe oaspete la gară, și-l va însoți apoi până la reședința sa, care va fi, se pare palatul Doria, unde a locuit înainte de război împăratul Wilhelm . **+G06 Pe marginea ultimelor desfășurări Pe marginea ultimelor desfășurări politice inter­ne sunt de subliniat mai ales câteva aspecte. In primul rând este de reținut că sufagiile expri­mate în alegerile gene­rale, ca și constituirea gu­vernului Goga, n’au înțe­lesul unei orientări noui în politica noastră ex­ternă. Nu sunt numai protoco­lare schimburi de politețe manifestările de politică externă­ ale noului gu­vern. Rămânem pe linia alianțelor și a prieteniilor noastre, ori cum­ ar fi schimbările de politică in­ternă și luptele ideologice dintre partide. In al doilea rând este de subliniat că în nu există partide România antidi­­nastice. Cei cari încearcă să deplaseze ciocnirile în­tre partide pe axa unei mișcări protestatare mer­gând până la antidinasti­­cism, greșesc și împotri­va intereselor românești și împotriva adevărului. N’au fost și nu pot fi de­cât deosebiri tactice. Co­roana răm­âne, deopotri­vă, pentru t­oate partidele noastre politice, chezășia destinelor r­omânești. Ac­centul pugi­ntelor de po­litică intern­ă, greșit pus în unele ul­tim­e manife­stări, este de strămutat grabnic acolo unde el ca­de natural în domeniul­­ ideologic și tactic. Și în sfârș­it, este de re­ținut grija in care guver­nul își afir­mă ortodoxia economică și financiară. Am mai ar­ătat că prima­tul muncii naționale nu reclamă răsturnări, nu­ Numai proștii și nebii­(vorba d-lui Tătăre­scul) nu vor întâetatea e­­lementului national și în­tietatea capitalului natio­nal. A fost miopie și nepă­sare până azi? Au fost nu­mai manifestări sonore, fără mișcare reală de pro­teguire și de ridicare, pe teren? Să reparăm și să respirăm mai adânc aerul proaspăt al brazdei. Dar să excludem orice gest necugetat, orice gest care poate cășuna complicatu­lui mecanism economic. 4.Să fiu uităm că in acest domen­iu greșelile se plă­tesc scump, șî că nu le­ plătește numai cârmuirea care greșește, ci le plă­­tește cu grele suferințe întreaga nație. Situația si­­ economica Franța nu a intrat în criză decât după celelalte țări. Această întâr­ziere în contractarea boalei, ea a conservat-o și la însănătoșire. Ast­fel în Mai 1936, Franța abia mar­case o ușoară urcare, atunci când celelalte țări erau cu mult avansate în redresarea ciclică. Franța a respins de altfel în mod formal devalorizarea cu toată reu­șita ei incontestabilă, obținută în țările anglo-saxone, scandinave și­ în Belgia, toate state democratice. Această întârziere se explică în parte prin convulsiunile din Mai 1936. A fost în acel moment o schimbare totală, schimbare de oa­meni și schimbare de principii. Po­liticii de contracție bugetară și de economie i s-a substituit un program de largi cheltueli și de expansiune de credite. Se spera că mărirea pu­­terei de cumpărare a populației, în special, a masselor salariate, ar pro­voca o repriză a afacerilor si o res­tabilire a echilibrului financiar com­promis. In aceste conditiuni a început „experiența“ după câteva săptă­mâni de mișcări sociale ale că­ror consecințe economice au fost fără îndoială supra-estimate. Conducătorii nu au întârziat să-și dea seama că o politică de expan­siune de credite era incompatibilă cu paritatea monetară care era menținută greu și în perioada de deflație. La sfârșitul lui Septembrie 1936, îndoiala nu mai era permisă și guvernul a hotărît devalorizarea francului cu circa 30 la sută. In acest moment a avut loc o puter­nică repriză care s’a menținut în timpul toamnei și la începutul ier­­nei; totul permitea să se spere că Franța întrebuințând mijlocul spe­cific care reușise peste tot, intra la rândul ei pe calea însănătășirii e­­conomice. In acest moment săptă­mâna de 40 ore a fost adoptată. A­­ceastă măsură care însemna o îm­bunătățire lăudabilă în sine, a con­­dițiunilor de viață ale muncitorilor încărca economia franceză cu o sarcină nouă; ea a provocat cum era natural sensibile dificultăți de adaptare, necunoscute țărilor care, ca Olanda și Elveția, devalorizase­ră moneda lor în acelaș timp cu noi.Numeroase industrii n’au mai avut la dispoziția lor numărul de mun­citori calificați de cari aveau ne­voie. Cifra producției s’a resimțit destul de mult. Și drept consecință impozitele intrau mai greu, situa­ția financiară a guvernului trecu printr-o nouă criză, agravată de lipsa de capitaluri, evacuate din Franța sau blocate în fondurile de rulment, care din cauza mărirei pre­țurilor trebuiau să crească cores­punzător. La începutul lui iulie, guvernul Chantemps fu chemat la putere și a recurs la o politică nouă; pentru a readuce încrederea în economii, el reduse cheltuelile și crescu ve­niturile. Grație acestor măsuri, pro­blema tezaurului care era pusă în termeni imperativi, a fost dacă nu rezolvată în totalitate, dar cul pu­țin în parte serios îmbunătățită. Rămânea problema economică. Pen­tru a o aborda în întreaga ei am­ploare și complexitate, guvernul a recunoscut nevoia unei vaste an­chete în toate ramurile activității naționale. Scopul acestei anchete acum în curs, este nu numai de a da la iveală o documentare care să permită orientarea sforțărilor, dar și de a contribui la pacea socială, punând reprezentanții patronilor și ai muncitorilor față în­ față, cum și în prezența realităților. Trebuie de asemenea să recunoaș­tem că starea generală de spirit s’a ameliorat sensibil de un an; dificul­tățile înregistra­e în planul de lucru au obligat pe conducătorii cei mai clar văzători ai frontului popular de a proceda la un, examen critic, per­mițând de a analiza pentru ce îm­bunătățirea atât de așteptată nu s’a produs. In mediile patronale, sur­prinse la început prin amestecul sin­dicatelor în afacerile lor, s’a discu­tat și analizat mult situația și ma­joritatea a răm­as convinsă că cea mai bună sc­utie constă într’o strânsă colabraare cu muncitorii. In acelaș s­ă filtreze în cetul vîrgicetul n­oțiunea de bogăție în natură opusă bogăției monetare. Iluziuni înrădăcinate se risipesc gradat și necesitatea unei măriri a productiunei se răspân­dește încet. In ziua în care ea nu va mai fi discutată de nimeni, abia a­­tunci, se poate considera partida câștigată. Dar mari eforturi rămân de făcut în acest sens. Dacă insuficiența pro­ducției este vizibilă în industriile cărora nu le lipsesc debușee, interne sau externe, ca în metalurgie, din contră în alte ramuri ca la textile, unde comenzile sunt insuficiente și unde există încă un șomaj parțial, insuficienta nu e atât de evidentă. In aceste ramuri patronii au o ten­dință naturală de a crede într’o su­­pra-productie și muncitorii într’un exces al mâinii de lucru. Aceasta corespunde cu a nu vedea decât un aspect al problemei. In situația ac­tuală a lucrurilor cererea se adre­sează mai ales produselor metalur­gice. Dacă această cerere ar putea fi satisfăcută (de exemplu cu prețul derogărilor de la legea de 40 de a Franței ore), populația trăind din metalur­gie ar beneficia de o putere de cumpărare mai ridicată (salarii sau beneficii), ceace ar procura indus­triei textile cel puțin în parte unele debușee ce-i lipsesc. Punem dege­tul chiar pe rană. Ceea ce situația actuală comandă, nu este o anumită durată a săptă­­mânei de lucru, ci diferențe între diferitele săptămâni de lucru în ra­port cu ramurile respective de pro­ducție. Vom arăta de exemplu că, I’-*'« JaMBfitií oțe. ca acum 18 luni, textilele vor găsi d­e lucru pentru 40 ore. Dar dacă în industriile metalurgice săptămâna este limitată la 40 ore, textilele nu vor avea de lucru, decât pentru ma­ximum 32 de ore. Astfel săptămâ­na medie se va stabili sub 40 de ore, ceea ce nu era de loc scopul urmărit. Când aceste fenomene, simple de altmintrelea, vor fi mai bine cunos­cute, se va admite și necesitatea u­­nei mai mari elasticități în aplicarea legii. In loc de a fi ales în mod ar­bitrar­ un nivel identic pentru toate ramurile activității, numărul orelor de lucru va fi fixat în raport cu necesitățile tehnice ale producțiunei. In acel moment Franța, care a în­vins numeroase obstacole, va fi în fata unui drum mai bine definit și situația sa comparată cu cele ale altor țări, va fi mult mai bună decât ea ne apare actualmente. Alfred Sauvy Șef de serviciu în Ministerul de finanțe francez ? D. Iuliu Maniu despre guvernul Goga Ziarul „Patria“ din Cluj a pu­blicat următorul articol, semnat de d. Iuliu Maniu, președintele parti­dului național-țărănesc: „Ziua nașterii Domnului ne-a gă­sit prăznuind bucuria învingerii. Străduința spre mai bine a răs­colit sufletul mulțimii românești. Chemată la vot, ea și-a spus ju­decata. A condamnat regimul libe­rala creștină, batjocorită de cei ce d-lui Tatărescu ieșit din păcat și din îngâmfarea puternicilor zilei. A ridicat altar strălucitor demnității naționale și a făcut să triumfe mo­rala creștină, batjocorită de cei ce ar trebui s-o cinstească mai mult, dând pildă bună și altora. Ce satisfacție mare pentru luptă­torii partidului național-țărănesc de atâtea ori loviți de nedreptatea soartei și de atâtea ori răsfățați de razele strălucitoare ale victoriei. Biruința cinstei și a bărbăției ar fi trebuit să aducă și biruința aș­teptării noastre de a lua cârma ță­rii în mână pentru a înlătura ne­cinstea, neseriozitatea și desfrâul din viața publică, de a înstăpâni buna stare și ușurarea în viața de toate zilele a țărănimii noastre și mai ales de a înstăpâni cu adevărat între cetățenii țârii și la vetrele ro­mânești porunca creștină: ,­Pe pă­mânt pace, între oameni bună în­voială”. Ori ziua Anului Nou nu a adus răsunetul marei biruințe. S’a înstă­pânit în fruntea unei țări un gu­vern care nu răspunde votului mul­țimii nici dorințelor de dreptate și libertate a sufletelor românești atât de însețoșate. A venit un guvern care își bate joc de drepturile constituționale ale națiunii noastre, care drepturile politice ale nesocotește cetățenilor și care în loc de a se inspire, din marile adevăruri ale democrației naționale, pune în valoare, când pe față, când în mod ascuns, o dicta­tură care călcând demnitatea națio­nală înstăpânește puterea bunului plac isvorîtă din dorul de stăpânire și persecuțiune, născute din ideile preconcepute. Anul Nou ni se arată ca plămădit pentru noi în zodia luptei. Va trebui să luptăm pentru înlăturarea unui nou guvern personal pus în fruntea țării, în contra voinței clar expri­mate a națiunii și proptii de trădă­tori ai partidului nostru care de dra­gul puterii trecătoare au vândut drepturile națiunii și au trădat par­tidul național-țărănesc și tovarășii lor de luptă, pe munca și sacrificiul cărora sau înălțat. Via trebui să ducem cea mai hotă­­rîtă luptă pentru respingerea aten­tatului ce s’a săvârșit în contra li­bertății și în contra adevăratului naționalism. Marile tracțiuni ale Ardealului și ale Banatului. Prin aventuriata încercare a gu­vernului pus în fruntea statului sunt aruncate în joc, mari interese de existență a țării nostre, îndeosebi prin politica externă a noului guvern, în urma evidentei contraziceri ce există între vederile binecunoscute ale primului ministru și politica tradițională a României. Neamul românesc trebue să-și dea seama de acest lucru și trebue prin urmare să dea cea mai categorică luptă pentru grabnica înlăturire a guvernului Goga născut dintr’un ca­priciu neexplicabil. Doresc ca Anul Nou să dea prilej a prăznui biruința definitivă a na­ționalismului nostru constructiv, a democratei curate și a dreptății so­ciale, după care atât de mult sun­tem însetoșați. Credința mea este tare și hotărî­­rea mea nestrămutată de a săui în serviciul acestei lupte. Urez tuturor un nou fericit în semnul biruinței prin care vom în­stăpâni pacea frățească în sân­ul mult încercatului neam românesc. flU 2014 22. Ție scumpă fără, p­rea de muncă și piica mea de iubire. Nicolae Fîipest Urările M­. S. Regelui de Anul Nou M. S. Regele a rostit la Radio, în ajunul Anului Nou, următoarea urare: In aceste clipe de început de an, primul Meu gând se îndreaptă că­tre poporul Meu, căruia îi aduc, prin această minunată cale a progresului, cele mai calde urări de liniște, pros­peritate și fericire. Pe zi ce trece, România se întă­rește atât înăuntru, cât și în afară. Consolidarea acestui îmbucurător fapt nu este patrimoniul numai al conducătorilor, ci este sfânta dato­rie a tuturor românilor de pe acest pământ strămoșesc. Strânsa colaborare între Rege, guvern și națiune, iată chezășia care să închege din ce în ce mai pu­ternic progresele făcute de noi. Oricât de grele ar părea uneori unele clipe ale desvoltării poporului românesc, noi trebue să privim în trecutul nostru, să vedem cât ade­văr este în zicătoarea că „Româ­nul nu piere”, să ne întărim deci inimile și să privim viitorul cu spe­ranță și încredere. Un popor care vrea să trăiască și să propășească, trebue să aibă în­credere în viitorul său și să creadă că strâns legat într’un ideal comun cu Suveranul Său, să lupte printr’o muncă fără răgaz la întărirea nea­mului. Am zis odată că bucuriile neamu­lui Meu, sunt bucuriile Mele, că du­rerile sale sunt durerile Mele ,și că năzuințele lui sunt năzuințele Mele. Astăzi, în aceste­ clipe de viață nouă pentru România, aceste cu­vinte sunt mai vii decât orișicând. In aceste, urări pe­ cari le aduc poporului Meu, nu vreau să uit oști­rea .Mea de care­ mă leagă “Mafia ani de strânsă conlucrare, și căreia, în această oră de început de an, îi reînoiesc simtluUntele Mele de dra­goste și de încredere desăvârșită. Mai trimit o deosebită urare tine­retului și copiilor neamului Meu, care, crescuți în idealul de întări­re a românismului, sunt nădejdea ce­lui mai frumos viitor al Patriei. Cu sufletul cald și cu aceiași dra­goste care m’a îndemnat­ totdeauna în toate faptele c­ete de cârmuitor al României, glăsuesc în primele clipe ale anului 1938, aceste cuvinte de încredre și de speranță. Tuturor acelo­ra dela orașe sau deja sate, celor tineri și celor bă­trâni, li se îndreaptă în această oră, gândul meu de grijă părintească, rostind cuvintele strămoșești de urare: La mulți ani! Strig din tot sufletul: Trăiască poporul român. M. S. REGELE Problema reglementării b­fuietare internaționale. Um articol al d-lui Schacht BERLIN, 2 (Rador). — In re­vista „Zeitschrift der Akademie fur Deutsches Recht“, d-rul Schacht, președintele Băncii Reichului, se o­­cupa de problema unei reglemen­tări monetare internationale. D-rul Schacht spune între altele: Pentru a se putea ajunge la o reor­ganizare durabilă a condițiunilor monetare internaționale trebue să în prealabil să se încerce biruirea spi­ritului de la Versailles nu numai în viața politică, dar și în domeniul economic. Este necesar să se lichideze ches­tiunea datoriilor de origine politică și să se găsească o soluție la pro­blema unei mai echitabile distribuții a materiilor prime, chestiune vitală pentru țările industriale. Pentru Germania, problema unui acces la fostele sale colonii rămâne de prima urgență și soluționarea ei ar fi unuul din factorii în stare să pună capăt războiului economic ge­neral. Oricare ar fi noua soluție mone­tară a viitorului, ea se va sprijini din nou pe deviza aur. Aurul va fi singura bază în stare de a asigura o soluționară monetară internațio­nală, pentru că în schimburile in­ternaționale aurul este singurul mijloc de plată recunoscut în mod general și pentru că în materie de compensație a excedentelor el nu poate fi înlocuit prin nici un alt mijloc mai practic sau de o valoare egală. Se înțelege de la sine că băncile de emisiune vor avea de respectat regulele monetei aur: înainte de război, exista un fel de „gentlemen agreement“—o conven­ție internațională nescrisă. Rămâne să se vadă dacă pe viitor va mai fi cu putință să se renunțe la acordu­rile formale. D. DR. SCHACHT Politica economică și financiară a guvernului Declarațiile d-lui Savu D. ministru de finanțe a făcut ori ziariștilor următoarele declarații: — Guvernul deplin conștient de necesitatea primordială a ordinei în finanțe socotește că această ordine trebuie tradusă în fapt printr’o perspectivă politică de echilibru bugetar, in vederea acestui echili­bru vom ține seama atât de puterea contributivă a cetățenilor Țării, pentru că impunerea să repreznte o cât mai reală justiție fiscală, cât și de totalul obligațiunilor de plată ale Statului, cari trebuiesc echili­brate cu veniturile lui. In ce privește moneta națională politica noastră este fermă și ne­clintită pentru apărarea ei, socotind ca neconforme cu conceptiunea noa­stră orice manipulări, cari ar tinde să-i altereze pozițiunea. Vom face însă tot ce ne stă în putință pentru a dezvolta opera de consolidare a monedei noastre. Piața internă a capitalurilor a fost totdeauna temelia sănătoasă pe care s’a sprijinit dezvoltarea vieții economiei noastre nationale. Din a­­ceasta piață s’au ridicat în mare parte forțele financiare ale factori­lor de productiune națională, ale creditului public și privat, precum și ale circulației bunurilor prin mij­locirea comerțului. De aceia, această piață trebue să aibă întreaga noastră atențiune, a­­părând­ investițiunile ce a făcut și susținând-o pentru o cât mai bună consolidare, spre a i se asigura li­niște, siguranța și o progresivă pro­pășire pentru binele economiei noa­stre naționale. Ministerul de finanțe continuă tratativele începute cu unele gru­pări de creditori din străinătate și nădăjduim că ele vor duce la bun sfârșit. In curând, potrivit acordu­rilor existente, se vor deschide tra­tative și cu ceilalți creditori în ve­derea aranjamentelor respective, ce urmează a se încheia.

Next