Epoca, iulie 1938 (nr. 2771-2772)

1938-07-01 / nr. 2771

«o. 27,1 2 Lel REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) RECLAME Ș I INSERȚII Se primesc la administrația ziarului și la toata agențiile da publicitata Telefon: 3.82.11 Director: GRIGORE N. FILIPESCU ce internațional par a o apropia mai mult de gruparea statelor democratice, nu intră deocam­dată în considerație din cauza situației ei interne și militare, când e vorba de gruparea for­țelor europeene. Aceasta este situația in limii cu totul mari. Care e interesul nostru? Să lăsăm la o parte simpatiile față de regimurile totalitare, sau pentru cele democratice, și chiar afinitățile de rasă, care nu pot intra nici unele, nici celelalte in calcul, când e vorba de interese vitale ale țărei, poate chiar de existența ei. Și să presupunem, spre a sim­plifica problema, că din trecut nu ne leagă nimic nici cu unii nici cu ceilalți. Germania n’a renunțat, nu va renunța nici­odată, și nu poate renunța, la aceea ce a constituit mereu ținta politicei sale exter­ne,la acel „Drang nach Osten”, care corespunde unei necesități vitale și permanente a ei. Și pri­ma etapă este Mediterana. Chiar admițând că această necesitate nu va fi mai tare de­cât făgăduiala solemnă a Fue­hrerului către Duce, în orice caz pe câtva timp calea prin A­­driatica e închisă. Nu rămâne altă cale decât Dunărea, Marea Neagră și Dar­­danelele. Și ce foloase nepre­țuite de recoltat în drum la fie­care pas! Ne vine deci repede rândul. Căci o țară ca Germania, mai cu seamă sub un regim totali­tar, nu se poate opri multă vre­me. Nu e vorba bine înțeles deocamdată decât fie o cucerire economică. Avem tot ce le tre­­bue lor. Avem cereale, avem pe­trol, avem in munții noștri mi­nereuri de tot fel­ul neexploa­tate, avem­ Deltul Dunării. In schimb avem nevoi multe­ ne­voi de armament, de drumuri, de silozuri, etc. pentru Germania Ce ușor ar fi de a face schimbul și de a pune mâna pe bogățiile noastre prin mari so­cietăți germane, mai întâi cu binișorul, până ce vom fi în mâinile ei, apoi apăsând tot mai greu. Și aceasta se poate face pe nesimțite, fără să se alarmeze nimeni. Mai e nevoie de război, cu toate riscurie lui? De sigur că Franța și Anglia au tot interesul să bazeze Ger­maniei această cale de cucerire. Pentru dânsele nu e vorba de plasament sau de afaceri, ci de un covârșitor interes politic. Ni­meni nu se îndoiește că-și dau seama de toate acestea. Dar se vor hotărî ele destul de repede? Și vom putea noi rezista presiu­­nelor de tot felul ale Germaniei, până ce se vor hotărî? Deocamdată ofertele nem­țești sunt foarte atrăgătoare. Și e firesc, căci nici pentru Ger­mania nu e vorba de afaceri sau de plasamente ci de un mare interes politic. Avem deci de ales. Mergând economicește cu Ger­mania, mergem spre sclavia e­­conomică. In schimb cu Anglia și cu Franța avem un scop co­mun : înlăturarea stăpânirei germane în centrul Europei. Și deci implicit salvgardarea inde­pendenței noastre economice. Așa cred că se pune azi pro­blema politicei noastre externe. Ea e îmbinată mai mult decât oricând cu o problemă econo­mică. N. Miclescu 4 pagini Vineri 1 iulie 1938 Fondat in anul 1835 de NICOLAE FILIPESCU 25 de ani de la înființarea regimentului 1 Grăniceri M. S. Regele, Marele Voevod Mihai, d-nil G. G. Mir­onescu, consilier regal și Iulian Peter, primarul general, la serbarea ani­ver­sării a 25 ani de la înfi­ințarea Regimentului I Grăni­ceri ție scumpă tară, puterea mea de muncă și puterea mea de iubire. Nicolae Filipesco Putină politică externă Cu­Vân­tu­l SOUL peste hotare SANATATEA_SATELOR Aflând­u-se peste hotare cu­vântul oricui despre țara sa nu poate violenta un anumit ca­dru de reținere. Ideologii poli­tice diferite, credințe deosebi­te despre metodele de lucru, ori prelungite amărăciuni per­sonale, — nu îndreptățesc și nu scuză cuvântul aspru din care străinii își pot face o idee rea despre țara ta. Nimeni nu este obligat să fie de acord cu amănuntele câr­muirii și nimeni nu s’a gândit vreodată la obligativitatea ex­tazului în fața reformelor unor miniștri trecători și cari, fi­rește, pot greși oricât ar fi de bine intenționați. Aici, între noi, putem spune cuvântul de critică și neadeziune, oricât de răspicat. Dar există o perma­nență obligatorie: interesul suprem de a nu stânjeni acțiu­nile de liniștire și de progres sa. Oricine este mândru de nu­prin acele negațiuni cu orice preț cu cari ne-a dreprins o lungă și nenorocită practică politică. Iar în cuvântul spus peste hotare această perma­nență obliga­orie devine o po­runcă a cărei nesocotire desca­lifică. Stângăcii, erori, neplăceri, încurcături, chiar când sunt— și ele nu lipsesc din viața nici unui stat, — sunt de înfățișat de cei cari se află peste hotare într’un fel care să înlăture orice nedumerire, s­ă asigure și să sporească încrederea. Există o solidaritate a prestigiului na­țional pe care nimeni n’are dreptul s’o nesocotească, și ca­re izvorând din adâncul dra­gostei de țari, se impune tira­nic oricui aflându-se peste ho­tare, are prilejul unui cuvânt despre desfășurările din țara Atonalitatea sa, caută în toate împrejurările acea prezentare a faptelor mai potrivită senti­mentalității, înțelegerii și tradițiilor poporului în mijlo­cul căruia se află trecător, pentru ca astfel țara sa să a­­pară, chiar și atunci când sunt nervozități ori nemulțumiri, în lumina metodelor civilizate, a respectului angajamentelor, a forței izvorîte din solidaritatea perfectă dintre popor și câr­muirea lui. Oricine se mândrește că e român. Oricine este gelos de prestigiul țării sale. Iar când lipsește această mândrie, când lipsește această gelozie, până la rătăcirea corului cu defăi­mătorii străini interesați și dușmani, — nici un fel de veș­tejire nu este prea aspră. însemnări pe marginea unui recent jurnal de perdere a ce­tățeniei române. S’ar năzpa ră statele din lu­ international nar a o am­onia Problema refacerii țarii preocu­­m­­lii au pus la dispoziție și o casa S’ar părea că statele din lu­mea întreagă s’au grupat între dânsele după regimul lor intern. Căci pe de o parte e grupul sta­telor cu regim dictatorial, al statelor așa zise totalitare: Ger­mania, Italia și Japonia, iar pe de altă parte avem gruparea statelor democratice: Franța și Anglia, susținute puternic de Statele Unite, pentru a nu cita decât pe cele mari. Aceasta este însă numai o a­­parență. Identitatea de regim politic intern nu e cauza legătu­rii de azi dintre statele aceleiași grupări. E numai o întâmplare. Politica externă a unui stat cârmuit de oameni de stat, care văd mai departe decât vârful nasului lor nu poate fi dictată de considerațiuni de politică in­ternă. Când e vorba de orientarea unui stat în politica sa externă, e de ținut seama de interese a­­tât de mari, încât față de dân­sele dispar interesele de ordin intern. De orientarea unui stat în politica lui externă poate une­ori să atârne însăși existența lui. Interesele care apropie statele, pe unele de altele, sau le înde­părtează, sunt une­ori perma­nente, căci decurg din situația lor geografică, alte­ori istorice, în înțelesul că nu sunt schim­bate decât de mari evenimente istorice, care pot schimba fața politică a unui continent , dar nu survin decât după lungi pe­rioade istorice. Bine­înțeles că oamenii poli­tici a două state, care întâmplă­tor au același regim politic in­tern, vor invoca în discursuri și la banchete această identitate de regim, pentru a arăta tăria unei apropieri sau unei alianțe T­ara în realitate sunt die­rt interese de­­ ordin international mult mai adânci și mult mai importante. Dovadă discursurile Ducelui și ale Fuehrerului la vizitele pe care și le-au făcut reciproc, în Cu toată identitatea de regim Italia și in Germania,­­ cea dintâi ar continua și azi să fie, cu tot regimul ei dictatorial ală­turi de statele democratice, dacă nu s’ar fi opus Anglia cu atâta îndârjire la cucerirea Abi­­siniei, înlocuind la Foreign Of­fice pe d. Hoare prin d. Eden. Căci orice s’ar zice, Italia, țară mediteraneană, nu poate avea interesul de a lăsa ca Germania să scape în Mediterana, mai cu seamă prin Adriatica. Anglia e deja în Mediterana și Italia știe că nu o poate scoa­te. Dar nici una nici cealaltă n'au interesul să lase pe un al treilea stat mare să vie peste dânsele. Și e vorba aci de un interes radical și permanent. Nu voesc să judec politica d-lui Mussolini, nici să mai ntreb dacă nu­-și mușcă degetele în urma Anschlussului. Poate ca a­­tunci când a legat soarta Italiei de soarta Germaniei nu putea face altfel. Poate că greșala a­­ceasta, dacă greșală este, e con­secința unei greșeli mai vechi în politica lui externă. Ori­cum ar fi însă, Italia e de­ocamdată trasă în făgașul Ger­­maniei, așa că azi sunt în E­u­­ropa două mari forțe, care stau față în față: pe de o parte Ger­mania și Italia, pe de altă parte Anglia și Franța. Căci Rusia So­vietică, al cărei regim politic și economic, se apropie mai mult de acel al Statelor totalitare, dar ale cărei interese de ordin pă intens cercurile conducătoare, cari îmbărbătate de îndemnul vi­guros al M. S. Regelui Carol II, în­țeleg să depună multă pe calea mult așteptatelor vrednicie reali­zări. Aparatul nostru de Stat începe să se descătușeze de lanțul greoi al tembelismului, nepriceperei și abu­zurilor care au împins massa cetă­țenească spre orizonturi neclare și credințe deșartă. Un reviriment îmbucurător se face simțit în întreaga activitate a instituțiilor de stat, animat de un dinamism înviorător, depus de a­­cei ce vor să ilustreze numele lor prin înfăptuiri temeinice date folo­sinței societății Sănătatea publică este pusă pe primul plan de discuție și energi­cul ministru, d. general N. Mari­­nescu, nu pregetă un moment să caute soluțiile dela cari s’ar putea obține rezultate maxime și defini­tive. Vom trece în revistă situația rea­lă, existentă azi, în ceea ce privește asistenta medicală pe care o avem atât la orașe, cât și la sate, pentru a­ ne forma o cunoaștere exactă a modului cum se lucrează pentru sănătatea publică, la care trebue să­­ ținem seamă și de contribuția instituțiilor recunoscute de stat. Orașele se bucură de o mult mai mare atenție, înzestrarea lor cu spitale, dispensare, servite de un număr suficient de medici, pare să satisfacă — pentru moment — ne­voile­ mereu crescânde ale asisten­tei medicale. Nu trebue să uităm că aceasta este îndrumată actualmente numai spre oficiile medicinei curative progresul științific, logica vieții re­și clamă să se recurgă imediat și la efectele salutare și mult superioare ale medicinei preventive. Către aceasta trebuesc îndrep­tate sforțările tuturor celor ce sunt în prezent sau vor avea calitatea să se ocupe de treburile sănătății publice Asigurările Sociale și Casa Mun­cii F.­F.R. cu menirea lor socială de ajutorare pe baza mutualității, cu legile lor speciale cari le acordă îndreptățită autonomie motivată și din­ cauză că fondurile acestor in­stituții provin din contribuția per­sonală a propriilor lor membrii au adus un aport considerabil, de­oarece lor le revine meritul de a fi pus bazele unor temeinice înfăp­tuiri sanitare de cea mai preten­țioasă speță medicală și tot ele au a se ocupa de asistența medicală și de pensionarea pe considerente de invaliditate de boală sau prin accident a celei mai mari părți din colectivitatea de muncă a țării. Astfel, statul s-a văzut degrevat de numeroase îndatoriri — fapt ce îl poate pune ușor în posibilitatea să îndeplinească restul operei sa­nitare în întreaga țară. Vom menționa și opera Funda­țiilor Culturale Regale, care desfă­șoară o activitate dintre cele mai intense și binefăcătoare la sate, în­vățând pe săteni noțiuni elemen­tare și folositoare de medicină cas­nică, de higienă, de profilaxia boa­­lelor sociale și infecțioase. Intr’adevăr, satele sunt cele mai oropsite — îngrijirea lor sanitară a rămas pe seama lui Dumnezeu, a soarelui, a ploilor, a vracilor și a babelor milostive și atotcunoscă­­toare în ale medicinei sătești Rezultatele de acolo se văd, se simt mereu. Sătenii sunt debili, trăesc puțin, mortalitatea infantilă și a lehuze­­lor­ a atins proporții dezastruoase, bolile sociale bântite cu furie. Noi nu vom recunoaște cu exacte sta­tisticile prezentate de ministerul sănătății, deoarece nu s’a făcut e­­xaminarea generală a cetățenilor din­ întreaga­ țară — pe bază de examene clinice, biologice și radio­logice — spre a fi depistați toți cei atinși de boli sociale. Cea mai mare parte din stările morbide oculte, latente sau croni­ce, nu sunt menționate în statisti­cele oficiale S’au trimes medici la sate — dar casa higienică care să servească oficii­lor medicale cu titlul de dispensar, li s’a impus să îngrijească o cir­cumscripție vastă, dar nu li s’a dat și mijloc de locomoțiune rapidă spre a putea face dese controluri medicale, spre a putea acorda o promptă și complectă asistentă medicală. Astfel că contribuția actualei asi­stente medicale de la sate este ex­trem de redusă, fiindcă e absolut insuficient regisată și înzestrată de Ministerul sănătății. S’au adus acuzări că Asigurările Sociale și Casa Muncii C.F.R. nu acordă un sprijin real și efectiv ministerului sănătății care dispune de prea puține mijloace materiale. Problema, astfel pusă, este însă extrem de delicată. Dacă aceste­­ instituții dispun de un capital flotant de proveniență pur particulară, adunat pe baza u­­nor principii sociale și legiferări speciale cari le acordă calitatea­ unei autonomii integrale cu anu­mitele ei drepturi intangibile asu­pra bunurilor materiale ce le apar­țin numai lor de drept și de fapt, totuși, problema recunoaște un fond mult mai vast. Asistenta medicală nr având în­ vedere substratul infecțios și con­tagios al tuturor bolilor — trebue să fie uniformă și generalizată a­­supra întregii țări, directivele și fiind centralizate și conduse de au­toritatea cea mai competente și cea mai în măsură și legal să răspundă obligațiilor totalitare ale sănătății publice. Ministerul Sănătății. Cu o asistentă medicală frag­mentată și parțială nu se va ajunge­ niciodată să obținem ce se impune imperativ: sănătatea tuturor locui­­torilor acestei țări Trăim cu toții în aceiași am­bianță care nefiind sterilizată și imunizată în toată generalitatea ei, nu putem spera și afirma că vom face o operă sanitară com­plectă și definitivă, considerând și terenul de activitate al Asigurărilor­ Sociale și Casei Muncii­­.­P Pe acest temei suntem cu totul de acord cu bunele intențiuni și ju­dicioasele opinii ale d-lui ministru g-ral N. Marinescu. Anumite interese trebuesc puse de acord pe căi legale spre a se pune temelia unei strânse și efec­tive colaborări între toate organele medicale din țară, fiindcă numai atunci putem spera că vom putea îndeplini — în întregime — toate dezideratele științifice, curative și profilactice, în vederea obținerii scopului final ce tinde să definiti­veze sănătatea și vitalitatea ca un­ bun, bine câștigat pentru Națiune. Dr. Emilian Demetrescu S­ENTIMENTAUSM PELAGROS Câțiva oameni ce încă n’au aflat de starea falimentară a­ ligilor s’au constituit în ligă pentru combate­rea războiului pe care omul îl duce contra sa, contra patimilor sale ori contra vieții... In buna lor credință ei uită de supremul egoism ce-l stăpânește pe om când e copleșit numai de el și de patimile lui. Atunci orice inter­venție din afară nu face decât să grăbească tristul final al unui con­flict inegal, căci nu e luptă mai ine­gală decât a omului cu el însuși, îngrijorați de contingentul mare al celor ce se sacrifică, cu desin­­voltură, la vârsta primelor aprin­deri sentimentale, pe altarul dra­gostei,­ membrii filantropicei ligi s'au gândit la diminuarea masacre­lor pretinse­­ de tón zeu, atât de gin­gaș ca făptură, și au hotărît să-i mai scadă din pretenții opunându-i o ligă. Dar nu toți câți ajung la ștreang, la pistol, la mangal, sau alte pro­cedee de vehiculare în divinitate, sunt atinși de filoxera dragostei. Sunt o majoritate, dar sunt cei mai puțini serioși, cei mai slab pregă­tiți sufletește. Moartea lor e un egoism de care societatea nu poate fi făcută responsabilă. Obscur, în câte un sat îndepăr­tat și înfrățit cu sărăcia, agățat de lațul ștreangului cu care și-a pur­tat boii peste, sărăcia ogorului, un bătrân a căutat refugiu de pelagră. Vârsta, numele și mobilul sinuci­derii nu sunt elemente de publici­tate cu succes. Un alt bătrân s-a aruncat în lac,­­ dar cei mai mulți își agață gâtul cu disperare de fu­rie, de brăciri, de curea ori de no­­jițe. O bătrână și-a pus foc­ me­reu gesturi de disperare la o vâr­stă când nu mai poate fi vorba de lipsa experiendi. Cine înțelege dramatismul aces­tor acte? Cât de nesuferite trebue să-i fie viața,­­ cât de ucigătoare boala, când, u­n bătrân care nu merge decât spre moarte, nu pre­getă să se arunce cu o clipă mai devreme într’o viață unde nu este durere. s ' Cine cmmiște sănătatea sufle­tească a poporului nostru și atitu­dinea de oprobiu ce o are în fața disperaților ce-și curmă viața, va înțelege desigur cât de zdruncinat trebue să fie sufletul celor,stăpâ­niți de boala mămăligii naționale mucigăite și vor g­asi un simptom social în aceste acte izolate și cu caracter aparent personal. Numai într’o săptămână am aflat din ziare șase­ sinucideri de pela­­groși. Toți bătrâni, femei și băr­bați. Și nu ne-am putut opri de a găsi o vină, o mare vină , să-i zi­cem socială. Dacă este un efect al orgoliului nostru de țară agricolă atunci este prea scump plătit. Dacă este­­ la mijloc inexistența grijei de sănă­tatea poporului, atunci este con­damnabil. Mămăliga mucigăită a anilor ce au urmat unei cămătărești or­ganizări bancare, ne-a compromis orgoliul cu pelagra, mărind desgu­­stul de viață. Se sinucid bătrânii la 50 de ani cu înflăcărare de îndră­gostiți. Sensibilitatea pelagroasă face concurența celei amoroase. Și tot nu se vede simptomul unei cri­minale înapoeri? In secolul al XX pot muri oameni de șomaj, de desa­­mugiri sentimentale, pentru absur­ditatea unei ideologii, dar de pe­­agră, boala Celei mai primitive mi­zerii, e prea mult! Așa ies pe ori­ginile organizării de până acum, organizării de exploatare a igno­­ranței publice concesionate alter­­nativ: pelagră, exantematic. Fără sentimentalism, fără surse, sănăta­tea satului trebue salvată, adică sănătatea țării. Organizarea statului să fie imensă ligă de protecție pe care e țăranul o merită ca o dreaptă răs­cumpărare. Munca e grea, dar tre­­bue începută. Regiuni întregi cu aspecte de bolniță așteaptă salva­rea. Pelagroșii dau semnalul­ dis­perării și trebue să fie înțeleși. D. Ursulescu Pentru o Corporație a Muzicii Către o corporație generală a muncii intelectuale Munca intelectuală, întrucât e un fapt constatat în fenomenul total al existenții și vieții și nu poate deci să fie considerat în afara necesității, sau a vreunui scop superior, — oricât s’ar sprijini pe adevărata realitate, eternă, a divinității, nu poate to­tuși nesocoti principiul existen­ței în materialitate. De toate timpurile — și lumea pare a avea această impresie astăzi mai mult decât oricând— intelectualul, față de muncitorul manual, a fost neînțeles, depre­ciat; îndeletnicirea și rodul sfor­țărilor lui i-au fost nesocotite, ne­valorificate în funcție de exi­stență și viața generală, nefolo­site decât după criterii regreta­bil reduse; persoana chiar i-a fost neluată în seamă, suspec­tată ori persecutată chiar, îm­prejurarea că persoane cu răs­punderi ale conducerii sânt fie și întotdeauna câte un fel de in­telectuali, nu a ajutat îndestul dezlegarea problemei, din­ cauza unilateralității facultății lor de gândire. A trebuit clar ca inte­lectualul, lăsat în voia soartei, să se îngrijească singur și de ne­voile lui fizice și materiale, silit să alunece în vâltoarea unor preocupări și acțiuni incompati­bile și prejudiciabile. Intelectuali aparenți au profitat de o situație generală nelămurită pentru ca să pervertească și să compromită principiul intelectualității făcând să se creadă că intelectualismul — bineînțeles pseudointelectua­­lismul lor — trebue valorificat în poziție socială și bănească, iar nici­decum în condițiuni de existență apropiată și de muncă, ceea ce constitue dezideratul in­telectualismului autentic. De aici prăpastia între dreptatea înge­­nunchiată și zdrobită — și ne­dreptatea triumfătoare. Adevă­ratul intelectual nici nu a obținut mai niciodată acele condițiuni și nici nu a negat altora dreptul de a și le reclama, drept pe care trebue să li-l recunoască și să li—i acorde Statul. Dar pentru greaua întreprindere de a lumi­na organele Statului, intelectua­lul, ca individ, s’a dovedit a fi cu totul dezarmat. Și astfel a simțit necesitatea de a se consti­tui în societăți, asociații, sindi­cate... corporații. In domeniul de activitate mu­zicală, avem astăzi deplin con­stituite: 1) Societatea Compozi­torilor Români. 2) Sindicatul muzicianilor instrumentiști. Sindicatul artiștilor lirici și dra­­­­matici. 4) Asociația profesorilor secundari de muzică. Cred că toate aceste uniri de forțe au și obținut rezultate de cari să be­neficieze și fiecare membru al lor în parte, rezultate ce nu s’ar fi putut­ dobândi printr’o acțiune individuală. De aici se poate deduce calea ce trebue urmată pentru izbândirea deplină a cau­zelor în joc. Corporația artiști­lor muzicieni, a tuturor artiștilor muzicieni la­o­laltă, cuprinzând în sânul, ei pe toți compozitorii,, profesorii, cântăreți soliști și corali, instrumentiștii soliști și de orchestră, artiștii dramatici­ (ca frați ai cântăreților de org­i­nă), apoi dansatorii, dirijorii. A A­­ceasta n’ar implica desființarea actualelor organizații, ci numai o eventuală reorganizare a lor, cel mult, și mai cu seamă pe chestii de principii, nu atât de persoane, cât de organizație, artă, etică și naționalism. Sper să găsesc în decursul săptămâ­nilor ce vin momentele libere necesare unei schițări, cât de sumare, a organizării unei ast­fel de Corporații a Artiștilor muzicieni. Găsesc că nu e locul aici pen­tru adâncirea motivelor care im­pun realizarea urgentă a Cor­porației. Dar fiecare din noi se va fi lovit, de ajuns, de crude ex­periențe pentru ca să admită că în această idee i se deschide fie și numai perspectiva unor spe­ranțe noui, ceea ce e destul ca să ne poată interesa și atrage pe toti. Ce vom reuși să ne consti­tuim, pilda noastră va fi fără în­doială urmată­ de toți artiștii pla­stici, unindu-se și dânșii într’o corporație a tuturor acelora cari activează sub nu importă ce titlu în domeniul plastic. Și nu vom fi departe apoi de a mărturisi strângerea laolaltă a tuturor scriitorilor de gen știin­țific, artistic și filozofic. Și a­­tunci, ce operă, ce putere nebi­ruită și folositoare pentru pro­gresul omenirii noastre cel pu­țin, nu se va împlini când fiecare mare corporație — rezultată din unirea micilor corporații spe­ciale — va da mâna cu toate vecinele ei din vastul ocean al intelectualității, capabilă în sfâr­­șit să schimbe fața lumii după cuvenitele norme ale demni­tății și menirii omenești! Cu en­tuziasm la muncă deci, pentru o Corporație a Muzicii, peludiu al unei corporații generale a inte­lectualității­­ DIMITRIE CUCLIN De la vecini .­ Cu prilejul aniversării nașterii prințului moștenitor Simion al Bul­gariei, administrația poștelor a e­­mis mărci noui de 4, 7 și 14 leva, cu efigia prințului. Tineretul școlar și corpul profe­soral bulgar, au colectat trei mili­oane jumătate leva pentru aviație. ★ D. Stoiadinovic a împlinit trei ani de guvernare. Cu acest prilej, toate ziarele iugoslave au analizat activitatea d-lui Stoiadinovici și a principalilor săi colaboratori d-ni­ Koroșel și Spaho, subliniind rezul­tatele bune obținute și în politica in­ternă și in cea externă. ★ A fost definitiv fixat programul zilei armatelor Micii înțelegeri în­ cadrul congresului școlilor. A fost aleasă pentru aceste festi­­vități ziua de 6 Iulie. La exhibițiile militare vor parti­cipa mai mult de 3000 de oameni din armata cehoslovacă, 300 din cea românească și 300 din cea iugosla­vă. Programul zilei va începe prin prezentarea detașamentelor militare participante în fața comandantului suprem al armatei cehoslovace, d. dr. Edvard Beneș, președintele Re­publicii cehoslovace, înainte de ora 3 p. m., in acea zi, toate detașamen­tele militare care participă la jocurile comune, vor lua loc pe staion și sub comanda generalului de brigadă Langi, vor aștepta sosirea președin­telui Republicii. In momentul veni­rii lui, muzica militară va intona imnurile naționale și regale a tutu­ror statelor din Mica Antantă. După momentele acestea solemne, toate u­­nitățile militare se vor retrage după stadion, urmând să înceapă progra­mul propriu zis. Primul număr al programului va fi constituit din exi­­biții a trei unități militare cehoslo­vace motorizate, formate din arme deosebite. Vor urma probe de pregătirea și instrucția fizică a armatei cehoslo­vace, care vor fi executate iarăși de trei unități din arme deoisebite, anu­me din infanterie artilerie și cava­lerie. Cele două puncte următoare din program sunt rezervate pentru unitățile militare ale statelor aliate, române și iugoslave. Acestea vor fa­ce exerciții cu armele, jocuri educa­tive și jocuri naționale. Cu totul im­pozantă va fi participarea aviației cehoslovace cu aproape 200 avioane militare, care va culmina prin miș­cările de acrobație în grup conduse de către celebrul acrobat aviator ce­hoslovac Novak.

Next