Era socialistă, ianuarie-iunie 1987 (Anul 67, nr. 1-12)
1987-03-25 / nr. 6
CĂRŢI VIABILITATEA PRINCIPIILOR FILOZOFIEI MARXISTE I N. ROŞCA Lucrarea consacrată istoriei filozofiei marxiste elaborată de prof. univ. dr. Gh. Al. Cazan* este destinată, după cum se arată în „Prefaţă", „studenţilor de la facultăţile de istorie-filosofie, profesorilor de filosofie din învăţămîntul liceal, precum şi tuturor celor interesaţi să aprofundeze procesul apariţiei şi dezvoltării materialismului dialectic şi istoric, bogatele sale semnificaţii contemporane" (p. 3). Totodată, ea răspunde unei cerinţe majore a activităţii noastre ideologice, fundamentată la Congresul al Xlll-lea de către secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, potrivit căreia „in întreaga activitate ideologică, in învăţămîntul de partid este necesar să se asigure studierea filozofiei marxist-leniniste, a lucrărilor de bază ale lui Marx, Engels şi Lenin, precum şi alte lucrări teoretice contemporane". Lucrarea realizează o sinteză asupra întregii istorii a filozofiei marxiste, fiind prima încercare din ţara noastră de a cuprinde în totalitatea lor operele lui Marx şi Engels (lucrarea realizată de Traian Pop, „Marx-Engels. Filozofia operei de tinereţe", vol. I, II, Editura „Dacia", Cluj-Napoca, 1973 şi 1976, încheindu-se cu analiza „Manifestului Partidului Comunist" din 1848) şi de a proiecta unele deschideri asupra întregii creaţii filozofice marxiste ulterioare. Astfel, primele trei părţi ale lucrării abordează creaţia lui Marx şi Engels, periodizată în trei etape 1837 — 1844, 1844 — 1848 şi 1848—1895; partea a IV-a se referă la prima generaţie de marxişti, a V-a — la dezvoltarea filozofiei marxiste în opera lui Lenin, iar ultima secţiune este consacrată problematicii filozofiei marxiste de la Lenin pînă azi şi, în acest cadru, contribuţiei partidului nostru, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la dezvoltarea teoriei revoluţionare. Fireşte, un singur autor nu poate să trateze la fel de amplu şi detaliat toate etapele unui proces atît de variat şi complex, ce ridică unele dificultăţi aproape insurmontabile. în lucrarea la care ne referim, etapele mai noi ale gîndirii filozofice marxiste şi chiar ultima perioadă a creaţiei întemeietorilor materialismului dialectic şi istoric nu beneficiază de o cercetare amănunţită, ci doar de identificarea unor caracteristici mai generale. Acest fapt nu diminuează însă cu nimic meritul autorului de a aborda întregul proces al istoriei filozofiei marxiste şi nici nu înseamnă că investigarea etapelor amintite nu se soldează şi ea cu anumite rezultate notabile. Apreciem, totodată, că cele mai temeinice contribuţii ale autorului privesc analiza şi interpretarea date lucrărilor lui Marx şi Engels din perioada 1844—1848, fundamentale pentru elaborarea filozofiei materialiste a istoriei şi principalei opere filozofice a lui Lenin „Materialism şi empiriocriticism". Reconstituind problemele şi soluţiile conţinute de lucrările lui Marx şi Engels de pînă la 1848, autorul subliniază semnificaţiile acestora, înnoirile survenite de la o lucrare la alta, precum şi premisele lor specifice. în acest context, se distinge, prin rigurozitatea analizei şi consistenţa interpretării, capitolul despre cunoscutele „Manuscrise economico-filozofice din 1844". Sunt abordate aici probleme filozofice, mai ales teoria înstrăinării muncii, dar şi noile idei economice şi politice formulate de Marx, urmărite în conexiunea lor cu principiile filozofiei materialist-istorice Se evidenţiază, astfel, în mod argumentat, spiritul umanist-ştiinţific al materialismului istoric, al marxismului în ansamblu, relevîndu-se, totodată, modalităţile în care aceste idei, teze, principii au fost dezvoltate în opera secretarului general al partidului nostru, în activitatea teoretică şi practică a Partidului Comunist Român, în capitolele consacrate „Tezelor despre Feuerbach", lucrării lui Marx „Mizeria filosofiei", precum și cunoscutelor opere elaborate de el împreună cu Engels, „Sfînta familie", „Ideologia germană" şi „Manifestul Partidului Comunist", se remarcă angajarea autorului în elucidarea, în spiritul clasicilor marxismului, a unora dintre problemele abordate de aceştia şi aflate în dezbaterile contemporane de idei. Raportîndu-se la unele interpretări date concepţiei marxiste, autorul răspunde unor întrebări formulate în cadrul exegezelor asupra marxismului cum ar fi, bunăoară. Există o „ruptură" între scrierile de tinereţe ale lui Marx şi cele de maturitate? Ce este şi trebuie să fie filozofia? Ce este dezvoltarea istorică? Care sunt forţele ei motrice? Se demonstrează, astfel, pe bază de argumente solide, viabilitatea principiilor materialismului dialectic şi istoric, valoarea perenă a filozofiei marxiste. Apreciem că secţiunea consacrată lucrărilor clasicilor marxismului elaborate în perioada 1848—1895, deşi, în ansamblu, interesantă, este, totuşi, prea succintă, reţinînd, bunăoară, din „Luptele de clasă din Franţa" şi „18 Brumar al lui Ludovic Bonaparte" numai contribuţia lui Marx şi Engels la dezvoltarea concepţiei despre stat, din „Bazele criticii economiei politice" şi „Capitalul" numai problema metodei, iar din ultimele lucrări ale lui Engels doar aprecierile referitoare la rolul filozofiei. Contribuţiile de substanţă, originale, aduse de autor şi, în genere, ţinuta teoretică elevată a întregii lucrări nu ar fi fost posibile fără o profundă cunoaştere a textelor clasicilor, a operei tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a altor lucrări marxiste, precum şi a unor exegeze marxiste sau nemarxiste. în această ultimă privinţă, autorul se raportează în permanenţă, fie în consens, fie prin opoziţie, la unele interpretări mai mult sau mai puţin cunoscute din alte ţări, în special din literatura franceză, iar uneori şi la literatura de specialitate din ţara noastră. Dialogul sau confruntarea cu interpretări din alte spaţii ale culturii reprezintă unul din meritele majore ale lucrării, sporindu-i gradul de temeinicie şi de originalitate. După opinia noastră, un efect similar ar fi avut şi lipsa de reticenţă a autorului de a dialoga cu un număr mai mare de cercetări întreprinse în ţara noastră, care, în pofida unor diferenţe specifice de la autor la autor, au meritul de a contura o poziţie românească în diferite probleme ale istoriei filozofiei marxiste, poziţie căreia i se circumscrie, de fapt, cu contribuţiile sale proprii, şi autorul. Valoarea lucrării se datorează în mare măsură aplicării consecvente a metodologiei marxiste, autorul reconstituind şi apreciind teoriile dintr-un domeniu sau altul al materialismului dialectic şi istoric atît în relativa lor autonomie, în plan logic-formal, cît şi în funcţie de premisele lor sociale, filozofice, ştiinţifice şi, în genere, culturale. Cercetarea şi expunerea istoriei ideilor filozofice marxiste pe etape şi pe lucrări constituie o modalitate clasică, utilizată atît în ţara noastră cît şi în alte ţări. Această perspectivă prezintă, ca, de altfel, oricare alta, atît virtuţi cît şi unele limite. în principal, ea permite reconstituirea şi aprecierea fiecărei perioade sau lucrări cercetate, în funcţie de specificitatea lor problematică şi ideatică, de premisele şi semnificaţiile proprii, într-un cuvînt de orizontul lor singular, ireductibil, dar nu îngăduie să fie dezvăluită, în suficientă măsură, şi continuitatea ideilor de la o opera la alta, de la o etapă la alta. Gh. Al. Cazan depăşeşte însă, în bună parte, incovenientul semnalat, prin faptul că, în interiorul fiecărui „moment" cercetat, fără a se pierde în amănunte, selectează problemele şi ideile esenţiale, care, prin firea lucrurilor, se continuă sau se completează în cadrul procesului de ansamblu. Amploarea procesului investigat, bogăţia elementelor sale teoretice, densitatea acestora permit nu numai utilizarea unor modalităţi de investigaţie complementare, dar şi noi înţelegeri şi interpretări ale unora şi aceloraşi „momente" teoretice, etape, lucrări. Subscriind marii majorităţi a interpretărilor date de autor, considerăm, însă, că în privinţa unora dintre ele textele reclamă şi alte distincţii şi aprecieri. Le notăm pe cele care ni se impun mai stăruitor. Dupa opinia noastră, în „Ideologia germană" Marx şi Engels utilizează noţiunea de „prim act istoric" pentru a desemna ordinea valorică dintre „premisele istoriei", iar nu ordinea lor cronologică. De aceea, nu toate premisele pe care le identifică sunt definite de ei ca „prim act istoric", ci numai producerea şi reproducerea mijloacelor de trai. Considerăm, totodată, că în lucrările sale „Bazele criticii economiei politice" şi „Capitalul" Marx nu întrebuinţează şi nu propune doar metoda cercetării istorice a modului de producţie capitalist, ci, deopotrivă, metoda istorică şi cea logică, pentru că cercetarea istoriei obiectului nu este posibilă fără prezenţa, fie şi sub formă de ipoteză, a ideilor despre esenţa, structura şi devenirea obiectului investigat. în aceleaşi lucrări, termenul de „concret logic" nu desemnează, credem, o anumită abstracţie, fie ea şi mai generală, ci o sinteză de determinaţii abstracte. în consecinţă, demersul lui Marx în economia politică nu este unul „de la abstract (concretul logic) la concret" (p. 248), (se subînţelege concretul sensibil), ci de la abstract (o abstracţie — marfa) la concretul logic (ca sistem de abstracţii, ca totalitate noţională). Din opera clasicilor rezultă, după părerea noastră, şi faptul că, în dimensiunea ei teoretică, dialectica este înţeleasă nu numai ca „teorie a dezvoltării" (p. 246), ci şi a conexiunilor din şi dintre sistemele realităţii. De asemenea, considerăm că prin „adevăr obiectiv" Lenin înţelegea nu numai o proprietate a ideilor, ci, uneori, şi realitatea obiectivă exprimată de către idei. Or, fără această distincţie, nu credem că pot fi clarificate pe deplin unele din afirmaţiile sale despre raportul dintre adevărul absolut şi cel relativ, cum ar fi şi aceea redată de autor, prin enunţul „adevărul obiectiv absolut este necondiţionat..., cunoaşterea lui este relativă, condiţionată, limitată" (p. 290). Evident, observaţiile de mai sus nu afectează cu nimic conţinutul lucrării; ele nu au decit menirea unui posibil dialog. Prin profunzime şi claritate, ca şi prin virtuţile ei analitice şi sintetice, lucrarea realizata de Gh. Al. Cazan contribuie la aprofundarea multiplelor aspecte privind afirmarea şi dezvoltarea materialismului dialectic şi istoric, la relevarea semnificaţiei mereu actuale a principiilor sale fundamentale. Gh Al Cazan, Istoria filosofiei marxiste, Editura didactică și pedagogică, București, 1985 Trimiterile la lucrare vor fi date in text.