Era socialistă, ianuarie-iunie 1987 (Anul 67, nr. 1-12)

1987-03-25 / nr. 6

CĂRŢI VIABILITATEA PRINCIPIILOR FILOZOFIEI MARXISTE I N. ROŞCA Lucrarea consacrată istoriei filo­zofiei marxiste elaborată de prof. univ. dr. Gh. Al. Cazan* este desti­nată, după cum se arată în „Pre­faţă", „studenţilor de la facultăţile de istorie-filosofie, profesorilor de filosofie din învăţămîntul liceal, precum şi tuturor celor interesaţi să aprofundeze procesul apariţiei şi dezvoltării materialismului dia­lectic şi istoric, bogatele sale sem­nificaţii contemporane" (p. 3). To­todată, ea răspunde unei cerinţe majore a activităţii noastre ideolo­gice, fundamentată la Congresul al Xlll-lea de către secretarul ge­neral al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, potrivit căreia „in întreaga activitate ideologică, in învăţămîntul de partid este ne­cesar să se asigure studierea filo­zofiei marxist-leniniste, a lucrărilor de bază ale lui Marx, Engels şi Le­nin, precum şi alte lucrări teore­tice contemporane". Lucrarea realizează o sinteză asupra întregii istorii a filozofiei marxiste, fiind prima încercare din ţara noastră de a cuprinde în tota­litatea lor operele lui Marx şi En­gels (lucrarea realizată de Traian Pop, „Marx-Engels. Filozofia ope­rei de tinereţe", vol. I, II, Editura „Dacia", Cluj-Napoca, 1973 şi 1976, încheindu-se cu analiza „Ma­nifestului Partidului Comunist" din 1848) şi de a proiecta unele des­chideri asupra întregii creaţii filo­zofice marxiste ulterioare. Astfel, primele trei părţi ale lucrării abor­dează creaţia lui Marx şi Engels, periodizată în trei etape 1837 — 1844, 1­844 — 1848 şi 1848—1895; partea a IV-a se referă la prima generaţie de marxişti, a V-a — la dezvoltarea filozofiei marxiste în opera lui Lenin, iar ul­tima secţiune este consacrată pro­blematicii filozofiei marxiste de la Lenin pînă azi şi, în acest cadru, contribuţiei partidului nostru, a se­cretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la dezvoltarea teoriei revoluţionare. Fireşte, un singur autor nu poate să trateze la fel de amplu şi detaliat toate etapele unui proces atît de variat şi complex, ce ridică unele dificultăţi aproape insur­montabile. în lucrarea la care ne referim, etapele mai noi ale gîndirii filozofice marxiste şi chiar ultima perioadă a creaţiei întemeietorilor materialismului dialectic şi istoric nu beneficiază de o cercetare amănunţită, ci doar de identifica­rea unor caracteristici mai gene­rale. Acest fapt nu diminuează însă cu nimic meritul autorului de a aborda întregul proces al istoriei filozofiei marxiste şi nici nu în­seamnă că investigarea etapelor amintite nu se soldează şi ea cu anumite rezultate notabile. Apre­ciem, totodată, că cele mai temei­nice contribuţii ale autorului pri­vesc analiza şi interpretarea date lucrărilor lui Marx şi Engels din perioada 1844—1848, fundamen­tale pentru elaborarea filozofiei materialiste a istoriei şi principalei opere filozofice a lui Lenin „Mate­rialism şi empiriocriticism". Reconstituind problemele şi so­luţiile conţinute de lucrările lui Marx şi Engels de pînă la 1848, autorul subliniază semnificaţiile acestora, înnoirile survenite de la o lucrare la alta, precum şi premi­sele lor specifice. în acest context, se distinge, prin rigurozitatea ana­lizei şi consistenţa interpretării, capitolul despre cunoscutele „Ma­nuscrise economico-filozofice din 1844". Sunt abordate aici probleme filozofice, mai ales teoria înstrăi­nării muncii, dar şi noile idei eco­nomice şi politice formulate de Marx, urmărite în conexiunea lor cu principiile filozofiei materia­­list-istorice Se evidenţiază, astfel, în mod argumentat, spiritul uma­­nist-ştiinţific al materialismului is­toric, al marxismului în ansamblu, relevîndu-se, totodată, modalităţile în care aceste idei, teze, principii au fost dezvoltate în opera secre­tarului general al partidului nostru, în activitatea teoretică şi practică a Partidului Comunist Român, în capitolele consacrate „Tezelor despre Feuerbach", lucrării lui Marx „Mizeria filosofiei", precum și cunoscutelor opere elaborate de el împreună cu Engels, „Sfînta fa­milie", „Ideologia germană" şi „Manifestul Partidului Comunist", se remarcă angajarea autorului în elucidarea, în spiritul clasicilor marxismului, a unora dintre pro­blemele abordate de aceştia şi aflate în dezbaterile contemporane de idei. Raportîndu-se la unele in­terpretări date concepţiei marxiste, autorul răspunde unor întrebări formulate în cadrul exegezelor asupra marxismului cum ar fi, bu­năoară. Există o „ruptură" între scrierile de tinereţe ale lui Marx şi cele de maturitate? Ce este şi tre­buie să fie filozofia? Ce este dez­voltarea istorică? Care sunt forţele ei motrice? Se demonstrează, ast­fel, pe bază de argumente solide, viabilitatea principiilor materialis­mului dialectic şi istoric, valoarea perenă a filozofiei marxiste. Apreciem că secţiunea consa­crată lucrărilor clasicilor marxis­mului elaborate în perioada 1848—1895, deşi, în ansamblu, in­teresantă, este, totuşi, prea suc­cintă, reţinînd, bunăoară, din „Luptele de clasă din Franţa" şi „18 Brumar al lui Ludovic Bona­parte" numai contribuţia lui Marx şi Engels la dezvoltarea concepţiei despre stat, din „Bazele criticii economiei politice" şi „Capitalul" numai problema metodei, iar din ultimele lucrări ale lui Engels doar aprecierile referitoare la rolul filo­zofiei. Contribuţiile de substanţă, origi­nale, aduse de autor şi, în genere, ţinuta teoretică elevată a întregii lucrări nu ar fi fost posibile fără o profundă cunoaştere a textelor clasicilor, a operei tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a altor lucrări marxiste, precum şi a unor exe­geze marxiste sau nemarxiste. în această ultimă privinţă, autorul se raportează în permanenţă, fie în consens, fie prin opoziţie, la unele interpretări mai mult sau mai puţin cunoscute din alte ţări, în special din literatura franceză, iar uneori şi la literatura de specialitate din ţara noastră. Dialogul sau con­fruntarea cu interpretări din alte spaţii ale culturii reprezintă unul din meritele majore ale lucrării, sporindu-i gradul de temeinicie şi de originalitate. După opinia noas­tră, un efect similar ar fi avut şi lipsa de reticenţă a autorului de a dialoga cu un număr mai mare de cercetări întreprinse în ţara noas­tră, care, în pofida unor diferenţe specifice de la autor la autor, au meritul de a contura o poziţie ro­mânească în diferite probleme ale istoriei filozofiei marxiste, poziţie căreia i se circumscrie, de fapt, cu contribuţiile sale proprii, şi auto­rul. Valoarea lucrării se datorează în mare măsură aplicării consecvente a metodologiei marxiste, autorul reconstituind şi apreciind teoriile dintr-un domeniu sau altul al ma­terialismului dialectic şi istoric atît în relativa lor autonomie, în plan logic-formal, cît şi în funcţie de premisele lor sociale, filozofice, ştiinţifice şi, în genere, culturale. Cercetarea şi expunerea istoriei ideilor filozofice marxiste pe etape şi pe lucrări constituie o modali­tate clasică, utilizată atît în ţara noastră cît şi în alte ţări. Această perspectivă prezintă, ca, de altfel, oricare alta, atît virtuţi cît şi unele limite. în principal, ea permite re­constituirea şi aprecierea fiecărei perioade sau lucrări cercetate, în funcţie de specificitatea lor pro­blematică şi ideatică, de premisele şi semnificaţiile proprii, într-un cu­­vînt de orizontul lor singular, ire­ductibil, dar nu îngăduie să fie dezvăluită, în suficientă măsură, şi continuitatea ideilor de la o opera la alta, de la o etapă la alta. Gh. Al. Cazan depăşeşte însă, în bună parte, incovenientul semnalat, prin faptul că, în interiorul fiecărui „moment" cercetat, fără a se pierde în amănunte, selectează problemele şi ideile esenţiale, care, prin firea lucrurilor, se conti­nuă sau se completează în cadrul procesului de ansamblu. Amploarea procesului investigat, bogăţia elementelor sale teoretice, densitatea acestora permit nu nu­mai utilizarea unor modalităţi de investigaţie complementare, dar şi noi înţelegeri şi interpretări ale unora şi aceloraşi „momente" teo­retice, etape, lucrări. Subscriind marii majorităţi a interpretărilor date de autor, considerăm, însă, că în privinţa unora dintre ele tex­tele reclamă şi alte distincţii şi aprecieri. Le notăm pe cele care ni se impun mai stăruitor. Dupa opinia noastră, în „Ideolo­gia germană" Marx şi Engels utili­zează noţiunea de „prim act isto­ric" pentru a desemna ordinea va­lorică dintre „premisele istoriei", iar nu ordinea lor cronologică. De aceea, nu toate premisele pe care le identifică sunt definite de ei ca „prim act istoric", ci numai produ­cerea şi reproducerea mijloacelor de trai. Considerăm, totodată, că în lucrările sale „Bazele criticii economiei politice" şi „Capitalul" Marx nu întrebuinţează şi nu pro­pune doar metoda cercetării isto­rice a modului de producţie capi­talist, ci, deopotrivă, metoda isto­rică şi cea logică, pentru că cerce­tarea istoriei obiectului nu este posibilă fără prezenţa, fie şi sub formă de ipoteză, a ideilor despre esenţa, structura şi devenirea obiectului investigat. în aceleaşi lucrări, termenul de „concret lo­gic" nu desemnează, credem, o anumită abstracţie, fie ea şi mai generală, ci o sinteză de determi­naţii abstracte. în consecinţă, de­mersul lui Marx în economia poli­tică nu este unul „de la abstract (concretul logic) la concret" (p. 248), (se subînţelege concretul sensibil), ci de la abstract (o ab­stracţie — marfa) la concretul lo­gic (ca sistem de abstracţii, ca to­talitate noţională). Din opera clasi­cilor rezultă, după părerea noas­tră, şi faptul că, în dimensiunea ei teoretică, dialectica este înţeleasă nu numai ca „teorie a dezvoltării" (p. 246), ci şi a conexiunilor din şi dintre sistemele realităţii. De ase­menea, considerăm că prin „ade­văr obiectiv" Lenin înţelegea nu numai o proprietate a ideilor, ci, uneori, şi realitatea obiectivă ex­primată de către idei. Or, fără această distincţie, nu credem că pot fi clarificate pe deplin unele din afirmaţiile sale despre raportul dintre adevărul absolut şi cel rela­tiv, cum ar fi şi aceea redată de autor, prin enunţul „adevărul obiectiv absolut este necondiţio­nat..., cunoaşterea lui este relativă, condiţionată, limitată" (p. 290). Evident, observaţiile de mai sus nu afectează cu nimic conţinutul lucrării; ele nu au decit menirea unui posibil dialog. Prin profun­zime şi claritate, ca şi prin virtuţile ei analitice şi sintetice, lucrarea realizata de Gh. Al. Cazan contri­buie la aprofundarea multiplelor aspecte privind afirmarea şi dez­voltarea materialismului dialectic şi istoric, la relevarea semnificaţiei mereu actuale a principiilor sale fundamentale. Gh Al Cazan, Istoria filosofiei mar­xiste, Editura didactică și pedagogică, București, 1985 Trimiterile la lucrare vor fi date in text.

Next