Evenimentul, octombrie-decembrie 1896 (Anul 4, nr. 1063-1134)

1896-11-08 / nr. 1094

ANUL IV No. 1094 ABONAMENTE: Inainte pe un an . . . . Let 24- „ pa 6 luni . . . . B 12— „ pe 3 luni ... » 8-Pentru străinătate, un an „ 36— Kin Kiniiaf So­bani ISodUboția, la. Tipografia jEstt © Q­lmemt-valial 8T2ADA 8TEPAK ORL MASE No. fsi. Iași in număr io eu,si ZIAR COTIDIAN "Sî Director politic G. A. SCORTESCU VINERI 8 NOEMBRE 1838 Animaluri Inserții și Reclame Pe pagina I linia garmopol . M 4— Pe pagina XI­I » . • . 8~* P ® n Iîi ji «p Ci­a —­ 50 X*® «t X1T n * « • *•" 25 Sin număr III bani -ak.c9.ro.lii.l»tra.d­a . LA TIPOGRAFIA :8 VSN1 INSNTITUTI“ STRADA ȘTEFAN CEL MARE LA Catul l­ iu. CADEREA GUVERNULUI έNTRUNIM­I PUBLICE întruniri»** majori­ta­tei­ ­ PRIN FIR TELEGRAFIC — Telegrama noastră.—întrunirea mratorită­ ei — Tupeul il-lui Sturza.— Discursul d-lui Macri.—Un democrat înaintat — Sfârșitul intrunirei —lin presiunea—Situ­atia. Aseară la orele 5. 30, după ce „Eve­nimentul“ apăruse, am primit de la co­respondentul nostru din Capitală urmă­toarea telegramă sansațională cu pri­vire la situația politică. In treacăt avem să amintim, că ținînd seamă de evenimentele grave ce se suc­ced, am luat toate măsurile pentru ca cetitorii noștri să nu fie lipsiți de nou­tățile imeditate. Vom comunica la timp im­­bunătațirele ce am adus in această pri­vință. Întrunirea Majorități Aseară, la ora cinci, a avut loc o nouă întrunire a majorităței la minis­terul de interna. A vorbit incăi d. Dl Sturza, declarând că el este partidul li­beral căci o dată ales șef de întregul­ partid, intragul partid trebuie să desfa­că ceia ce el a făcut, la atare nu per­mite nici o inițiativă fără știrea lui. D. Sturza continuând desavuează e­­nergic pe autorii tratativelor de împă­care cu d. Fleva, făcută fără știrea sa. După ce provoacă la o explicație pe prezidenții Parlamentului, d. Sturza de­clară chestia Mitropolitului definitiv în­chisă, zicind­ ca este un fapt în­deplinit. Rrespunsul d-lui Giani D. Giani respunde in mod evasiv, zi­­cind că dacă azi d. Sturza se ptinge de lipsa de armonie complectă intre danstil și majoritate, causa este că ma­joritatea nu a fost consultați înaintea indeplinirei faptelor.­­Un democrat înaintat Surprinzătoare a fost cuvîntarea d- ui îViacrî. * V. M­iacri declară că guvernul a putut comite greșeli, poate chiar să fie con­­rupt, el insă li va susține pentru că e guvern și ntrun stat din guvern trebue acoperit ori­ce ar face și dată deplină autoritate, altfel e anarh­ie; de aceia d-sa va susține guvernul inchinîndu-se înaintea faptelor îndeplinite, fără ale judeca. jfc * Se înscriu mai mulți deputați pentru a respunda acestei teorii, d. Sturz­a insă cere cuvântul și arată ca pildă pe d. Maori, democrat înaintat in idai, cum înțelege cit de intre­agă trebue să fie autoritatea guvernului și cere incă o dată Majorităței a merge pe calea ce o indică d-sa, căci el nu admite alta. Ceia ce am făcut, termină sinistrul bâtrîn—e £>ine făcut, Mir apelatul va râmins­ la Căldurușani, iar cabinetul nu se va remania s D­ sa invită majoritatea la o nouă în­trunire, pentru astă­zi Joi,­­ ora 5. E cu neputință de a descrie nervosi­­tatea și reaua impresiune produsă de această întrunire. Situația se agravează din ce in ce mai mult. COHESP dului și al guvernului, n’ar mai încape dis­­cuție și trebuie primit ca atare in virtu­tea unui principiu de disciplină de partid foarte apropiată de disciplina meș­teacă, care in definitiv duce mai curind sau mai târziu in rezultate cu totul contrare de ci­ cele dorite, toate acestea sunt speran­țe deșerte. Dacă la actele violente mai adaugăm și intrigile pentru supremație, precum și dorințele nemăsurate de portofolii minis­teriale, atunci frământările iau un cara­cter incă și mii meschin, contra cărora să sfărâmă și ultima speranță de rezis­tență, majoritatea compactă, care face tă­ria ori­cărui guvern, cit de mizerabil ar fi el. Ori­câte voturi de încredere va căpăta guvernul, totuși zilele sale sânt numă­rate, căci nu prin intrigi și acte violente să mai poate susține astă­zi mult timp un guvern, chiar­ in țara romanească. Dl Sturdza cu toata majoritatea sa, va trebui să cedeze in cele din urmă și a­­propierea deschiderei parlamentului’este și apropierea căderei sale. VOLO căuta să apere pe Mărgărit, scoțindu-l drept o victimă. Nu știm insă ce va răspunde d. Poni la cuvîntarea d-lui Aslan care va in­terpela guvernul in chestia Macedoneană. Vor mai veni apoi o sumă r enormă de interpelări, care de care mai dăună­toare guvernului ocultist al d-lui Stur­za, interpelări care vor slăbi intr­atî la situația ocultiștilor, nn­cit nu știm rău cum vor mai ieși lucrurile pentru d. Sturza. Cite-vi zile numai și judecata țărei va da verdictul in afacerea faimoaselor ne­legiuiri săvârșite de ocultă. Să avem răbdare. PION. Impacarea cu d. Fleva S­amurai Frământările guvernului Guvernul și interpelările Panglicărie și cinism Teatru Național Framantanle mamim Framintările ce sa produc asta­zi in si­nul guvernamentalilor, este semnul cel mai evident al situației precare pe care plutește asta­zi barca colectivistă. Și cind te gin­­dești că un mare impărat, care a fost a­­dus expres pentru a da o nouă forță de vitalitate unui guvern deochiat fată de țara, n’a putut lasa in urma sa de­ci­ a­­mintirea unui entuziazm dinastic, iară nici un efect reconfortant asupra unor miniș­tri, cari tăcuseră deja proba sistemului lor de guvernămint,—un sentiment de a­­dincă tate și compătimire te coprinde! Și care să fie oare cauza acestor fră­­mân­turi? Este oare vorba de reforme, ca­re să facă obiectul unor discuții adinei și înflăcărate, care să nască deosebirile de idei, ce-ar putea justifica o sncordare chiar intre elementele unui și acelaș partid? Suntem oare in ajunul unor evenimente grave, care să dividă intre ei pe mem­brii unui și aceluiaș guvern omogen? Nimic din toate acestea. Să apropie pur și simplu momentul ju­­decăței. Suntem in ajunul unui act nor­mal in viața constituțională, deschiderea corpurilor legiuitoare. Ce altă discuție ar putea să aiba loc in perioada care prece­­dează deschiderea parlamentului, de­cit acea a proiectelor de legi, ce ar fi fost pregătite de guvern și care aveau să fie depuse pe biroul camerilor. Acesta este jocul normal al luptelor in regimul cons­tituțional, mai cu samă in această peri­oada. Am fi dat in drept și e tocmai timpul bine-venit, ca să ne intrebăm, ce are de grnd guvernul să prezinte ca proiecte de legi, care este economia și spiritul din care ele pornesc, pentru ca­ o luptă de i­­dei, o luptă de argumentare să poată in­­cepe și discuțiele să poată avea un ca­racter mai obiectiv. Singura lucrare cu care guvernul se o­­cupă la aceste momente și care să indice că activitatea parlamentară s’ar apropia, pgt-- 1 ---——---------------— de­cît o pierdere de timp mai mult. Este polița pe care miniștrii, sub girul regelui o trag asupra nouei sesiuni deschise, po­liță plină de promisiuni banale unele și aceleași, care dau numai joc la discuții neterminabile și mai cu samă la o intre­­cere in dunasticism și adulațiune cătră re­ge, fară ca ceva serios, ceva util să iasă din acest formalizat ce încurcă treaba. Este o poliță veșnica protestată, veștii a­­mănată din­ toamnă in primăvară și din primăvară in toamnă, care ține intr’o veș­nică speranța pe cei naivi, și scamatoria e gata. „ . . Dar dacă iață cu starpiciunea de con­­cepțiune și de’idei pentru o legiferare ne­cesară, guvernul ar fi redus la ocupațiu­­nea plăcută a unui mesagiu, in care fie­care ministru să construiască fraze da re­sortul departamentului respectiv, tot ar mai merge. Din nenorocire pentru din­­stil preocupările mesagiului T sunt com­plicate cu alte chestiuni care’i frămintă până in adincul celor mai dulci speranțe și’i dă chiar probabilitatea de a trece la alți autori textul și concepțiunea viitoru­lui mesagiu. . A cui e insă vina dacă guvernul in foc să aibă liniștea de a lucra cu spor la in­­datorirele sale, ’și frămintă ch­erii pentru a eși din impasul pe care singur și din senin și l-a creat. Ceia*ce ’și face omul singur nici dra­cul nu desface zice proverbul, și guver­nul să află astă­zi in această vnsta situ­ație. *Bazat pe autoritarizmul seu, a crezut că totul ii este permis, că in afară de gu­vern și de mamelucii săi din camere nu mai există opoziție, nici țară și ca cotul ce face este și ramine bine tăcut pentru tot­deauna. Din fericire insă pentru țară și din neno­rocire pentru guvern, nu mai suntem as­tă­zi pe timpul cind autoritarizmul mai po­­te să aibă trecere și să fie consfințit, numai pentru că așa voiește guvernul și incă un guvern, care­­ șia perdut de unuit autori­tatea. Are un adevăr guvernat o majori­tate compactă, care va fi desigur gata să dfeie aprobarea sa tuturor actelor de vio­lență și să-i aprobe toate infamieie ce a comis. Cu tot interesul superior, cu toată rațiunea de partid ca in față faptul SILUETE­A. E destul de negru la față ear barba lui și mai neagră e dispărț­tă in două cu mul­tă îngrijire Tot de a sma fercheș, in baluri e neobosit, dar totuși are un singur defect:­­e cam slab de inger, cum spune românul, ușor iși perda capul, când vede câte o cu­coniță frumușică... Și, atunci se'l vezi cât e de trist și gânditor, iar pasiunea lui se tra­duce mai tot­de­a­una prin vre’o siluetă in „Evenimentul“ in care cu tot focul talentu­lui lui de siluetist descrie in colorile cele mai vii ființa care ia răpit liniștea. In voiaj cu apli­ il supără accidentele fie cât de mici, in călătoria lui la Constantino­­pol a avut multe de indurat, așa că era cât pe ce se se întoarcă inapoi de la mijlocul drumului; ear pe mare, când ea venit rău, era să-și facă și testamentul, atât de tare se speriase. Semne particulare . De nu plătești poli­ța la timp, el ții popa. Soris Guvernul și interpelările Cite-va zile ne mai desparte până la deschiderea corpurilor legiuitoare. Vom video, atunci ce mină va­­ ace d. Sturza împreuna cu cei­l­alți tovarăși din minister, cind interpelările vor urma una după alta, cind va fi chemat ași da seamă de cele ce a savârșit de cind se afla in capul [drei. Nu știm rău cum va ieși oculta din aceasta încurcătură, căci are at­tea de multe infamii și nelegiuiri in sarcina sa, in­cit chiar mulți din acei ocultiști care au stat mai de­ oparte de la ‘nelegiuirele făptuite, se vor cruci, cind vor auzi cite pacate sunt pe capul d-lui Sturza et Camp. Va veni la ordinea zilei chestia detro­­nărei mitropolitului primat, chestie care a răsculat țara de la un capăt la cei­ L­ alt. Ocultistul Poni va căuta să aducă învi­nuiri și aici 1. IP. S. S. Mitropolitului Chenadie, va căuta să-și mai bată joc de religie și de țară, dar credem că de data asta, i se va înfunda, și nu va mai putea să urmeze înainte cu nelegiuirele sale. Se va interpela guvernul asupra hoție­­lor comise in toată țara, și aici iarăși d-lui Sturza et Comp. va căuta să facă lucrurile mușama. Dovezile insă vor fi prea zdrobitoare ca să nu înțeleagă și un copil că argumentările ocudei sunt nu­mai niște păpușerii. Ce va răspunde oare onorabilii d-nn Sturza și Stolojan, cind vor fi interpelați asupra hoțielor de la comuna Galați, ho­ții care au făcut atita zgomot in toată țara ? Ce vor răspunde oare puternicii zilei asupra hoțiilor și neregularităților de la primăria Iași ? Cu ce argumente va veni guvernul ca să-și scoată tovarășii sei din invinuirele nn­de ajuns probate relativ la hoțiile săvirșite ? Va căuta dar ca să îndruge cite­va fraze care de­sigur vor stirni ilaritatea celor prezenți, care argumente de desvi­­novațire nu pot avea, de­oare­ce sunt des­tul de dovedite hoiiele comise. Și va interpela murninuL­ RUBRICA LITERARĂ Or­ fBitî APUSI (IMITAȚIE) I­atit de multă vreme De când ne-am despărțit, Și tot păstrez in minte Frumosu'ți chip, iubit, Ca umbra zonei umbre Din vremile apuse, Iei umple al meu suflet De fericiri nespuse. Și nimini nu o să poată d­i mintea mea vre­odată Să ștearg’a ta icoană Privirea ta curată. In veci rămâne teplu Chiar templul părăsit. Si­ un idol ce-l fărimă Rămâne tot slăvit. RADU Teatrul national ca urmare ia primul nostru articol pri­vitor la chestiile teatrale vom vorbi des­pre o altă măsură la care trebue să se gindească comitetul teatral. E vorba de clasicul nostru obiceiu ce se practică pe o scară largă, de a recurge la concursul poliției ori de cite ori ie vorba de un be­neficiu, de vr’o representație in folosul cui­va ori ai vre­unei instituțiuni. Obi­ceiul este tradițional. Abuzurile la care dă foc sunt nenumărate și lesne de ințe­­les. Oamenii poliției — vorbim de subal­ternii de a treia mină mai ales—așteaptă cel puțin tot cu atâta nerăbdare epoca be­neficiilor ca și... baneficienții artiști. In­stituția teatrului pare pusa­ sub eternul patronaj al grațioasei administrații care știe să-și­ creeze venituri comode, vinzind și revînzînd unul și acelaș bilet, abuzind cu nerușinare de populați­a saracă, mai a­­les de cea evreească—nu se supere d-nii Ganea și Funtinariu... Ar fi timpul să se puie ca­păt acestui rău și teatru să fie tea­tru prin sine insuși. Nu­ aducem acuzări artiștilor, personal, cunoaștem prea bine starea deplorabilă a artiștilor dramatici pe care simpaticul Pechea Alexandrescu ii inscrie in masă in lista siracilor —nu chiar pe toți simpaticii Pechea­ —știm că in sfirșit nu ei sunt cauza directă­ a abu­zurilor vinzătorilor de bilete,—dar le to­lerează și le dau prilej. Am dori ca tea­trul să aibă el insuși puterea de a atrage publicul la spectacole, am dori ca să nu fie valabile de­cit biletele cumpărate de la casa teatrului, ori cel mult de la be­­neficienii personal, dar să se inlătura tris­tul obiceiu de a cufunda poliția cu tea­trul, epistații cu actorii noștri, care spe­răm că vor ajunge mai geloși de o bună reputație grație frumosului și noului tea­tru ce ii s’a pus la dispoziție pentru a se impune publicului și a-și atrage asi­gurarea beneficiilor —d’upă ’stagiune. Un exemplu pentru a sfirși. Știm, in mod pozitiv, o pildă de am­bițiune artistică, este ultima reprezenta­ție de beneficiu a simpaticului Penel, in trecuta stagiune. Cu toate aceste, fara concursul administrației, publicul a venit foarte numeros pe o vreme nefavorabilă să aplaude pe tânărul artist. Sperăm că pilda se va generaliza și co­mitetul teatral va avea grija de a nu în­curaja amestecul poliției la teatru, spre demnitatea artei dramatice. II. CONVOCARE Clubul Conservator din Iași invită pe toți Cetățănii Iașani, fără ose­bire de par­tid, a asista la întrunirea care va avea loc in SALA PASTIA Duminică in 10 Noembrie 1896 oarele 2 p. m. Pentru a ne consfatui in chestiunea M­ITRO­PO­LITULUI PRIM­IT La această intrunire vor lua parte Domnii: Lascari Gatargi, Geor­­ggie G« I Cantacuzino, General G. Maria, Georgia Pana, Ta­che Ionescu, Nicu Filipescu și alte persoane din București și Județe Clubul Conservator mmm bis­mm După zile intregi in cea mai desăvîrșită uitare in mijlocul unei febrite activit­ați, după atitea sari petrecute tirziu, tirziu in zgomotul spectacolelor, in extazul artei,— o singură oară cind rămii singur cu tine in odăiță rece, tăcută și pustie, ’ți pare că de o­ vedie întreagă unitul și no’stalgia te apasă, te zugrumă ; in oara aceia retră­­ești sub forma unei dureri tot trecutul teu și* a lor tai inghetat in frigul instrăinării, tot viitorul,—o lacrimă incremenita in gro­­za ta de tine insuți. O, atunci ai da totul, zgomotul și extazul, emoțiile și aplauzele, bucuria și* uimirea prin care ai trecut pe o clipă d’e emoțiune care să te’nvie acum , să’ți vorbească, să te miște, să te incinte ce­va, o amintire, un răvaș, o știre, o spe­ranță—din alte lumi, de sub alte ceruri. A*i fost vre­odată singur cetitorule amic? Singur cu tine, cu Tăcerea, groaza vieței omenești­! O, singurătate tu ai fost unicul idol ce mi s’a indeplinit. Dar idealul de­venit aevea — se cheamă Durere și Regret. Gine­va’mi scria dimineață că pe la noi e un frig de iarnă, că a nins. Cît v’am in­vidiat amicii mei și cu­ vă invidiez. In mo­mentul cind scriu —luni seara—vintul șu­­eră in curtea ingusta, ca un horn mărgi­nit de patru ziduri înalte, șueră intr’un dus amar cu o ploaie plingătoara. Odini­oară am incercat să ies din casă; stropii m’au lovit umed și rece in obraz și re­pede am inchis ușa, —m­’am­ resemnat. Ninsoarea! Dar’nu e nimic mai plăcut, mai estetic de frumos ca acea cădere moa­le, liniștită, uniformă a omătului ce s’aș­­terne in straturi albe ca să’ți înăbușe pa­sul in sările de iarnă cind te furișezi sub f­reasta iubitei ca să asculți o Sinfonie fermecătoare, ori să’i admiri chipul prin stolul subțire. Dar aci,—nici zapada albă și moale, nici fereasta sub care să tremuri în nopțile frumoase de iarnă, cu licăriri de stele resfrînte in cristale de omăt. Nu cunosc o umezeală mai mizerabilă, un vînt mai vinăt de­cit toamna aceasta e­ernă a Parisului. Cărbunii mei mă'ncălzesc pană la ge­nunchi, iar de la spate mă iea cu junghiu și ploaia pătrunde par­că prin păreți și geamuri, prin haine... Și tot gindind la primă­vară—’mi zic, de-cei veni cel puțin b­enzina mai curind. * ** Marți. Intilnesc dimineți in piața re­­publicei... in fața enormei stații—pe edi­torul meu, cel m­ai „mare“ dintre Șuruga. E foarte bine instalat și nu se plî­nge de nimic. Am avut un moment ideia sa ne fotografiem inpreuna pentru a lasa poste­rității o emblemă, editor și autor. ** * * Ziua s’a inseninat cu o repeziciune ne­obicinuită. Obosit de cursuri mă abat in parcul Luxemburgului. Iarba după atita ploaie capătă pentru un moment o stră­lucire de tinerețe și primăvară sub raze­le soarelui. Grădina e plină de copii, de copii, de veselie și de joc. E un muzeu de statui, de izvoa­re și de lacuri grădina aceasta, intr’un colț—pe arcul poieților. Mur­­ger și Banville stau santinele de piatră de o parte și de alta a micului iaz care șop­tește un ritm ud—ca un cintec cu lacrimi. Piatra busturilor pare inverzită de ploaie și poieții au frunze veștede pe cap, scu­turate de vint.... O, in țară la noi ce bine VII

Next