Evenimentul, ianuarie-martie 1897 (Anul 5, nr. 1135-1208)

1897-02-14 / nr. 1170

ANUL al V-lea No. 1170 ABONAMENTE, înainte pe un an ... Lei 24— „ pe 6 luni ..... 12 — „ pe 3 Iani ... n 6 - Pentru străinătate, un an „ 36 R­edacția la Tipografia Evenmantului STRADA STEFAN GEL MA E No 38 lași Ml Director Politic G. A.SCORTESCU UN NUMĂR I® BANI Un număr 10 bani EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN WINERS 14 FEBRUARIE 1337 Anundiuri Inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmond . Lei 4— Pe pagina II » » . . . 2— Pe , III , , 50 Pe » IV „ „­­25 Un număr 10 bani A­dministraț­ia LA TIPOGRAFIA «EVENIMENTULUI «m.A «rm*­­I«L­UARE: La Catul l-iu.” DREPTUL DE INTERPELARE Sumarin Desastrul guvernului Dreptul de interpelare Instrucțiunea secreta Lipsurile din armată DEZASTRUL GUVERNuLui —Prin fir telegrafic— Ședința de eri. —Dreptul de apărare. Cuvîntarea d-lui G. A. Scorțescu. — In­terpelarea d-lui Fleva.—Declarațiu­­nele generalului Berendei. Amănunte. Ședința de eri a fost de­­sastroasă pentru banca mi­nisterială. D. Aurelian, ocupîndu-se de interpe­larea d-lui Lecca, o declară ca nulă și nevenită și refuză a respunde d-lui Lecca. La această afirmațiune, d. Q. R. Scorțescu protestă cu energie arătînd că drep­tul de interpelare e un drept sfânt al deputatului, iar nu lasat la discreția gu­vernului. In fața unei interpelări—zice d. Scor­țescu—miniștrii n'au de­cit un singur lucru: datoria de a răspunde. * PROTESTAREA Protestez—azice d. Scor­țescu—in modul cel mai e­­nergic in contra precedentu­lui ce tinde să crea d. Aure­lian.—Mâine in oposiție se va întoarce in contra noastră și apoi e trist a se vedea in ce condițiuni se prezintă in­cidentul de azi. Eri când onor. domn Lecca a făcut interpelarea, d. prim ministru era present, pentru ce n’a cerut cuvintul și n’a zis cele ce zice astăzi ? l-a trebuit 24 de ore de târguiala pentru a se decide a apăra pe colegul seu, lucru pentru care nu-l felicit. O asemenea procedare e nedemnă de trecutul d-lui Aurelian, de situația sa de liberal democrat, să renunțe dar la incident și să res­pecte regulamentul, răspun­zând „pai­ nine“ la interpela­rea anunțată. Aplause unanime acopăr cuvântarea atât de inimoasă a d lui G. A. Scorțescu. Interpelarea d-lui Fleva. In aceiași ședință d. Neculae Fleva și-a desvoltat interpelarea asupra armamen­tului armatei no­stre, rezumatul interpelă­­rei cetitorii il vor găsi in corpul ziarului. D. Fleva a fost sdrobitor, admirabil, sublim in interpelare. Nici un fapt n’a fost desmințit de ge­neral Berendei care prin mărturisirile sale a pălmuit atit incapacitatea generalului Budișteanu cit și fanfaronda d-lui Au-Vßd­ClU. Ocultiștii și Banca ministerială au ră­­mas consternați, ploați ghiață. In public efectul e teribil. După interpelare, generalul Berendei, întrebat, a răspuns categoric: „Ce vo­iți nu știu să mint I * CORESP. in credință că am putea fi folositori­i concetățenilor noștri, ne facem aci inter­pretul dorințelor lor intime și venim să vă atragem atenția, d-le Minis­tru, asupra cător­va scandaluri comunale ale consiliu­lui nostru, care este de o incapacitate și de o insuficiență notorie, incit toate ade­văratele interese ale orășenilor sunt neîn­grijite, mai toată activitatea acestui con­siliu mărginindu-se la satisfaceri de inte­rese personale și de partid. Credem, d-le‘Ministru, că nu avem ne­voie a vă aminti de rapoartele ce dl. Pre­fect de Județ, le a inaintat ministeriului in diferite timpuri, prin cari dl. Prefect, reprezentantul d-voastre direct, ’și mani­festa complecta sa nemulțumirea asupra modului cum sunt conduse treburile co­munei lași. Aceste nemulțumiri dl. Pre­fect și le manifestă astăzi” in public, ori și de cite ori i se ivește ocaziunea. Una din cele mai de aproape și mai i­­mediate griji ale unei administrații co­munale trebuie să fie de­sigur higiena publică, fără de care nu să poate garanta intr’un mod eficace sănătate­ publică, cel dintâi bun al unei societăți. Administrația nostră comunală, impreu­­nă cu consiliul care o asistă, aproape nici nu ’și dă sama de importanța higienei publice, așa că pare a fi de o ignoranță crasă in materie. In această privință ați putea cere, d-le Ministru, lămuriri mai amănunțite de la domnul Director al serviciului sanitar su­perior, care in diferite rînduri, alarmat de permanența boalelor epidemice ca scar­latina, anghina difterică și febra tifoi­dă, a venit la Iași și a tri­­is in diferite rînduri inspectorii sa­nitari pentru a sili și a impune administrației comunale să ieie oare­cari măsuri imediate pentru a pune o stavilă mersului progresiv al acestor bu­le, cari au făcut și toc inca numeroase victime. In legătură cu o bună stare higienică, atît publică cit și privată, primează ca e­­lement primordial APA. In teorie, aceasta pare a fi fost atît de bine cunoscut mem­brilor acestui consiliu, in­cit au dat lupta electorala pe chestiunea apei, făcindu-și un punct de onoare și luînd angajamen­tul solemn de a rezolvi această chestie. A fost insă de ajuns ca d-nii consilieri impreună cu administrația comunală să se fi instalat in mod definitiv in scaunele comunale, ca cea mai desevîrșită dezori­entare, ca nici un spirit de continuitate, ca o adevărată babilonie, un adevărat haos să fie caracteristica discuțiunelor, ce au urmat in această chestie. ” Da ce e mai mult și mai grav, este că interese contrare au găsit timp de luptă in această chestie vitala. Nu aveți, d-le Ministru, de­cit să luați in deaproape cercetare dezbaterile ce au urmat, dar mai ales hotăriile ce s’au luat, hotariri contrazicătoare, care nu pot face de­cit cea mai temeinică ilustrație a in­­capacităței consiliului și a administrației. Voturi exprese cari s’au luat de majo­ritatea consiliului și care după lege devin executorii, au fost înlăturate de bunul plac al administrației comunale, care a între­prins alte lucrări, fara autorizarea consi­liului, ba care chiar fuseseră respinse mai înainte de consiliu și combătute de insuși dl. primar, care in urmă le a ordonat. Lipsa de apă este permanent simțită in oraș, dar această lipsa ajunge să fie alar­mantă pe timpul verei, cind am putea zice fără a fi exagerat prea mult lucrurile, că lumea plinge după un pahar cu apă. Să luase un vot, d-le Ministru, și aceas­ta după îndemnul administrației comunale și a inginerului șef al comunei, de a se face la Șapte oameni galerii, după un sis­tem aplicat și a cărui rezultate erau ri­dicate la ceruri de d-nni din administra­ția comunală și de di inginer, și care a­­veau să deie pană in Septembrie trecut un debit eventual de 1000 metri cubi, ceea ce ar fi adus o imbunătațire reala asupra situației mizerabile de astăzi. Acest vot a rămas in cartoanele administrației, iar acum cite-va zile aceiași administra­ție comunală seziseaza consiliul cu o pro­punere de galerii la Aroneanu, unde di primar a trebuit să recunoască că apa din vechile captații a fost in parte sustrase prin gileriile deja executate. Și toată această lucrare are de scop ca să aducă in definitiv un debit de 150 me­tri cubi, pe cind numai noul abator, care nu poate funcționa tocmai din cauză de lipsa de apă, are necesitate de 300 metri cubi. Nu m­ai vorbim de noua construc­țiuna a băilor, care va trebui să rămînă închisă, din lipsă de apă. V’am mai expune, d-le ministru, și alte părți din activitatea acestui consiliu, dacă n’am abuza de­o­căm­dată prea mult de atențiunea d-voastră. Credem insă că in­capacitatea de care a dat probă și culpa­bilitatea de care s’au făcut vinovați consi­liu și administrație in cea mai de căpi­­tenie chestie, ce avea de rezolvat, sunt su­ficiente pentru a vă face convingerea. Nu putem insă termina fără să vă sem­­nalăm, d­­e ministru, cite ceva din cele ce se petrec cu teatrul comunal, care da­torită aceluiaș spirit de incapacitate ce domnește la comuna noastră, a ajuns o a­­devarata pacoste, o plagă pentru bugetul comunei. După milioanele cari a costat, să votea­ză aproape săptămînal zeci de mii de lei sub diferite forme : requisite, decoruri, sală de bal, reparații etc. Cunoașteți, d-le ministru, modul scan­dalos in care s’a aprobat licitația pentru furnitura mobilelor. Ei bine, aceste mo­bile sunt de așa calitate, nu­cit să rup și să strică pe timpul reprezentațielor in fața spectatorilor, așa că vor trebui ime­diat reparate sau cump­ălate altele. Dar ceea ce e mai grav, este că că prin modul cum se administrează acest teatru, asupra căruia comitetul teatral și socie­tatea dramatică au pus stăpînire, bugetul comunei se va solda cu un deficit de zeci de mii de lei. Comuna cheltuește cu a­­cest teatru o sumă bugetară, fară ca să poată acoperi acele cheltueli, din cauză că veniturile care ar trebui să intre in casa comunală, intră in casa societăței dra­matice. Este singura instituție asupra că­reia se revarsă favoarea intregei solicitu­dini a administrației și a consiliului co­munal. Pentru ce ne întrebați ne rugăm d-le Ministru, pe dl Primar. Spațiul nepermițindu-ne, d-le Ministru, să ne expunem mai pe larg tot ceea ce avem de zis asupra administrației noastre comunale, suntem siliți a ne opri pentru moment aici, dar credem, d-le Ministru, că cele expuse sunt elemente suficiente, ca să vă poată hotărî după o prealabilă cercetare prin reprezentantul puterei e­­xecutive, pe care îl aveți “in capul jude­țului, ca să inaintați Majestăței Sale un raport explicativ de motivele care ve fac sa ’i prezentați decretul de disolvare a a­­cestui incapabil Consiliu, dăunător inte­reselor acestui oraș, a doua capitală. Primiți, ne rugăm d-le .Ministru, inalta expansiune a devotamentului nostru. Evenimentul prin violențe de limbagiu și prostie in cugetarea d-lor Ghica et comp. Sunt adltea luni de zile de cind ziarul nostru judecă, controlează și condamnă negativa activitate a onorabilului, a prea onorabilului consiliu comunal. E azita timp de cinci sub teascurile ti­pografiei noastre, ca odinioară sub fur­cile caudine, trecem zilnic parohiile de capete ale Manolachilor din consiliu! Și lucrul acesta îi doare, îi omoară, îi otră­vește, îi au­ță. Ce însemnează un adevăr neînsemnata putere a unui biet consiliu față cu ma­rea autoritate de care se bucură „Eveni­mentul‘ in marea masă a cetățenilor? Și „Evenimentul­ ș'a înțeles chemarea, el ține cu tărie la rolul seu; el ține in curent pe cetitori cu închipuitele bune in­tenții și cu neputincioasele zbuciumări ale consiliului care se inspiră de cultura ac­torului Manolachi, de cinstea dubiosului domn Ghica. El observă și denunță, el studiază și rîde; el face cum îi place și cum crede că e in interesul marelui pu­blic ieșan, ale cărui vederi le reprezintă tirajul enorm al ziarului... A, i-ar fi plăcut onoratului, prea ono­ratului consiliu să fie en familie, i-ar fi­ fost mai nndămână la adăpostul oricărui control; iar fi convenit să uricioasele adevăruri, cum nu transpire sunt bună­oară mici dar averi de contrabandă, de vînzări de loji,­­i-ar fi convenit de­sigur. Dar nu de aceiași părere suntem noi, nu tot așa crede lașul, întregul oraș care urmărește cu atenție coloanele „Eveni­mentului“ și care a aplaudat caustica și nemiloasa cuvântare a d-lui A. Volanschi. ■ Cînd avem in parte-ne sprijinul a­tot­puternic al opiniei publice, firește că ur­măm a rîde de copilăroasele zvîrcoliri și discursuri, rîdem cu triumf de dușma­nii neputincioși—și trecem înainte, in ciuda lor, în# UT. Dlui Ministru de Interne Domnule Ministru, V. Lascar. Multele ocupațiuni zilnice ce vă absorb cea mai mare parte din timp, precum și preocupațiunile la care vă dedați pentru a face din administrație o a doua magis­tratură, tendință de altmentreli nobilă și care va avea de­sigur ca efect mai apro­piat sau mai indepărtat domnia legilor, nu vă lasă desigur timpul necesar pentru ca să puteți in­deajuns medita asupra is­prăvilor consiliului comunal din a doua capitală a țarei. IIST LOC DE sil­.0T 1 £ TB "Cartea vieței Ideal visat in somnul Basmelor copilărești, Și veghiat de ochiul vremei Astă­zi nu te mai ivești ? Blindă rază de lumină Dătătoare de viață, Asta­zi a ramas o umbră In a vremurilor ceață. Și cetind in cartea vieței Rind pe rind cite o filă, Ici colea, apare ’n slove Cîte-o palidă idilă. Dar cu cu­ întorc la file Cu-atit slovele se ’nșir, Tot mai negre și mai triste Ca morminte 'n cimitir. le-un volum intreg viața Scris in lacrimi și prinsori, Ce se ’ncheie ’« tot­de­auna Cu ai m­orței reci fiori. Dionisie. Dușmani neputincioși stic Cetitorii au urmărit­,fără indoiala ca o­cuvintare a primului nostru re­dactor d. A. Volanschi, rezumată in nu­mărul de Marți al „Evenimentului“. Șe­dința consiliului comunal de ordinar ba­nală și fără importanță, se arată arare­ori atit de instructivă pentru marele pu­blic care de­sigur nu-și mai bate capul cu activitatea consiliului care constă in a bate apă in piuă după cum prea bine știu nenumărații editori ai „Evenimen­tului“. A. nenumărații cetitorii Iată,iată unde e toată filozofia memorabilei ședințe, iată cheia conspirației oficiale care s’a tradus Vv. Paris 1897. DIN VREMURI SI ASTAZL... Pe-un pat moale de matasă, castelana îmbrăcată Numa ’n purpur — stofa ’aleasă, — să răsfață, stă culcată, La picioare-i trubadurul, chip de Adonis visat, Drăgostos îi cântă aurul, basm din alintări lucrat. Cavaleri din alte vremuri imbracați in fier și aur, Purtători de scumpe flamuri, fruntea ’ncununată ’n laur Viața ’n dar iubitei voastre hărăzeați — frumoasă moarte Intr’o clipă mori, — odată / Nu poți ști ce-i mai departe. Cu surîs de porunceală, albă —var, la chip spoită, Astă­zi curtezana ’nșeală, gând ascuns, masă croită Cu sarcasm, nerușinare, vorbe ’n vânt in șir îndrugă Și ’nprejuru-i cu’mbalare mulți le-asculta ca pe-o rugă. Cavaleri din alte vremuri, chipuri secunde, mohorâte, — Să-i privești și te cutremuri —veșnic fețe istovite; La voi somnul de pe urmă se inlănțue cu traiul, Moartea—viața când v’o curmă, of­erit de mult vi­e graiul. MANFRED. INSTRUCȚIUNEA SECRETA Scrisoarea d­lui Tanoviceanu.-O eroare judiciară. — Afacerea Instrucțiunea Secretă.— Henri Robert.—Pressa și Parlamentul. D. Tanoviceanu, profesor de procedu­ră la facultatea noastră de drept, intr’o scrisoare ce publică in „Epoca“ cam post-festum—prin care se pronunță pen­tru menținerea rezumatului președintelui Guriei cu juri, zice: „Onoarea dar Se­natului, care a știut să se împotri­vească curentului și să înfrunte preju­diciul liberalismului ignorant. Înainte de a discuta acest articol, ne grăbim a atrage atențiunea d-lui Tano­­viceanu asupra amănuntelor „Afacerei Pelissier“ petrecute zilele acestea inain­tea curtei cu juri din Paris. * $ 4: Pelissier a fost acuzat de a fi ucis o vecină a sa, d-na Vaillant. Timp de șap­­te luni a fost ținut in secret, și torturat. Nemic n’au lăsat neintrebuințat d-nii de la justiții, pentru a amenința* și conrupe pe marfuri și a-i face să acuze pe Pe­lissier. Dar n’au putut reuși. Cind s’a inceput procesul, președintele cursei vroia prin interogatorul *seu să esplice altfel respunsurile acuzatului și atunci a fost intrerupt cu violența de d. Henri Robert, celebrul jurisconsult, care a declarat președintelui că rolul seu nu este a acuza. La urmă insuși Procurorul a trebuit să recunoască că acusația n’are temei și că renunța la dansa. Pelissier a fost achitat, in aclamărele generale a­le mulțimei, care striga „jos președintele curței”, jos instrucția secretă •ft înc Toată pressa franceza e in de acord in a califica faptul și spre buna lămurire, reproducem aci , cele ce spune ziarul ,,L'Eclair,“ nu nnci’un articol de repor­­tagiu, ci sub rubrica importantă La Politique: „Procesul intentat înaintea curței cu jurați lui Pelissier, s’a terminat intr'un mo­ ce nu face de loc onoare justiției. Ministerul public insuși a trebuit să re­cunoască că acuzarea e neîntemeiată. De la inceput și pană la sfârșit interogato­rul a fost condus intr’un mod scandalos. El a fost condus de președinte cu așa inconștiință, cu o astfel de părtinire de a utiliza cele mai neinsemn­ate co­incidențe naturale, încât d.­bert a trebuit cu severitate Henri Ro­să rea­mintească imparțialitatea care treb­ie să caracteriseze pe președinte. Acest proces, a zis d. Henri Ebert, a sunat ultima oară pentru instrucțiu­nea secretă. Ne oprim aci pentru a reveni altă dată, când ne vom ocupa mai pe larg și de scrisoarea d-lui Tanoviceanu. D Un semn îmbucurător atît de rar îi se face orașului nostru o­­noarea unei atențiuni speciale din partea a­tot­puternicilor zilei, incit trebuie să inregistram ca un rar eveniment fap­tul că prin noul budget al ministerului de culte s’au acordat două credite noi, fa­­cultății de medicină. In­­ genere universitatea Iașană e consi­derată ca inferioară celei bucureștene, din cauză că această din urm­ă a fost tot­dea­­una obiectul unei speciale ingrijiri; ea posedă la toate facultățile mai numeroase Catedre similare cu cele de la Iași. Lucrul e cu desăvirșire nedrept și in dauna țării insăși. Cind deja capitala noastră a acaparat toată activitatea politică și socială a țarii, cînd cea mai mare concentrare lasa o­­rașele țării lipsite de ori-ce mișcare și vi­ață, nu­ este absurd ca și pe calea cultu­­rală guvernele să ajute ele inși­ le ac­est î curent nenorocit care mină siegele unui­­ națiuni cătră inima ei, — capitala­­ fără a se ingriji de viața organiz­matui intreg, îndelungata obicinuința, a creat ca as­tă­zi reputația celei de a diut univ­ersi­­tăți e aproape compromisa; aceasta e con­­siderată ca o instituție neserioasa și nu o dată s’a ivit ideia la mulți politi­cani de a contopi cele două universități in una ingură. — la București baie lu^d­es. H * ^

Next