Evenimentul, ianuarie-martie 1897 (Anul 5, nr. 1135-1208)
1897-02-14 / nr. 1170
ANUL al V-lea No. 1170 ABONAMENTE, înainte pe un an ... Lei 24— „ pe 6 luni ..... 12 — „ pe 3 Iani ... n 6 - Pentru străinătate, un an „ 36 Redacția la Tipografia Evenmantului STRADA STEFAN GEL MA E No 38 lași Ml Director Politic G. A.SCORTESCU UN NUMĂR I® BANI Un număr 10 bani EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN WINERS 14 FEBRUARIE 1337 Anundiuri Inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmond . Lei 4— Pe pagina II » » . . . 2— Pe , III , , 50 Pe » IV „ „25 Un număr 10 bani Administrația LA TIPOGRAFIA «EVENIMENTULUI «m.A «rm*I«LUARE: La Catul l-iu.” DREPTUL DE INTERPELARE Sumarin Desastrul guvernului Dreptul de interpelare Instrucțiunea secreta Lipsurile din armată DEZASTRUL GUVERNuLui —Prin fir telegrafic— Ședința de eri. —Dreptul de apărare. Cuvîntarea d-lui G. A. Scorțescu. — Interpelarea d-lui Fleva.—Declarațiunele generalului Berendei. Amănunte. Ședința de eri a fost desastroasă pentru banca ministerială. D. Aurelian, ocupîndu-se de interpelarea d-lui Lecca, o declară ca nulă și nevenită și refuză a respunde d-lui Lecca. La această afirmațiune, d. Q. R. Scorțescu protestă cu energie arătînd că dreptul de interpelare e un drept sfânt al deputatului, iar nu lasat la discreția guvernului. In fața unei interpelări—zice d. Scorțescu—miniștrii n'au decit un singur lucru: datoria de a răspunde. * PROTESTAREA Protestez—azice d. Scorțescu—in modul cel mai energic in contra precedentului ce tinde să crea d. Aurelian.—Mâine in oposiție se va întoarce in contra noastră și apoi e trist a se vedea in ce condițiuni se prezintă incidentul de azi. Eri când onor. domn Lecca a făcut interpelarea, d. prim ministru era present, pentru ce n’a cerut cuvintul și n’a zis cele ce zice astăzi ? l-a trebuit 24 de ore de târguiala pentru a se decide a apăra pe colegul seu, lucru pentru care nu-l felicit. O asemenea procedare e nedemnă de trecutul d-lui Aurelian, de situația sa de liberal democrat, să renunțe dar la incident și să respecte regulamentul, răspunzând „pai nine“ la interpelarea anunțată. Aplause unanime acopăr cuvântarea atât de inimoasă a d lui G. A. Scorțescu. Interpelarea d-lui Fleva. In aceiași ședință d. Neculae Fleva și-a desvoltat interpelarea asupra armamentului armatei nostre, rezumatul interpelărei cetitorii il vor găsi in corpul ziarului. D. Fleva a fost sdrobitor, admirabil, sublim in interpelare. Nici un fapt n’a fost desmințit de general Berendei care prin mărturisirile sale a pălmuit atit incapacitatea generalului Budișteanu cit și fanfaronda d-lui Au-VßdClU. Ocultiștii și Banca ministerială au rămas consternați, ploați ghiață. In public efectul e teribil. După interpelare, generalul Berendei, întrebat, a răspuns categoric: „Ce voiți nu știu să mint I * CORESP. in credință că am putea fi folositorii concetățenilor noștri, ne facem aci interpretul dorințelor lor intime și venim să vă atragem atenția, d-le Ministru, asupra cătorva scandaluri comunale ale consiliului nostru, care este de o incapacitate și de o insuficiență notorie, incit toate adevăratele interese ale orășenilor sunt neîngrijite, mai toată activitatea acestui consiliu mărginindu-se la satisfaceri de interese personale și de partid. Credem, d-le‘Ministru, că nu avem nevoie a vă aminti de rapoartele ce dl. Prefect de Județ, le a inaintat ministeriului in diferite timpuri, prin cari dl. Prefect, reprezentantul d-voastre direct, ’și manifesta complecta sa nemulțumirea asupra modului cum sunt conduse treburile comunei lași. Aceste nemulțumiri dl. Prefect și le manifestă astăzi” in public, ori și de cite ori i se ivește ocaziunea. Una din cele mai de aproape și mai imediate griji ale unei administrații comunale trebuie să fie desigur higiena publică, fără de care nu să poate garanta intr’un mod eficace sănătate publică, cel dintâi bun al unei societăți. Administrația nostră comunală, impreună cu consiliul care o asistă, aproape nici nu ’și dă sama de importanța higienei publice, așa că pare a fi de o ignoranță crasă in materie. In această privință ați putea cere, d-le Ministru, lămuriri mai amănunțite de la domnul Director al serviciului sanitar superior, care in diferite rînduri, alarmat de permanența boalelor epidemice ca scarlatina, anghina difterică și febra tifoidă, a venit la Iași și a triis in diferite rînduri inspectorii sanitari pentru a sili și a impune administrației comunale să ieie oarecari măsuri imediate pentru a pune o stavilă mersului progresiv al acestor bule, cari au făcut și toc inca numeroase victime. In legătură cu o bună stare higienică, atît publică cit și privată, primează ca element primordial APA. In teorie, aceasta pare a fi fost atît de bine cunoscut membrilor acestui consiliu, incit au dat lupta electorala pe chestiunea apei, făcindu-și un punct de onoare și luînd angajamentul solemn de a rezolvi această chestie. A fost insă de ajuns ca d-nii consilieri impreună cu administrația comunală să se fi instalat in mod definitiv in scaunele comunale, ca cea mai desevîrșită dezorientare, ca nici un spirit de continuitate, ca o adevărată babilonie, un adevărat haos să fie caracteristica discuțiunelor, ce au urmat in această chestie. ” Da ce e mai mult și mai grav, este că interese contrare au găsit timp de luptă in această chestie vitala. Nu aveți, d-le Ministru, decit să luați in deaproape cercetare dezbaterile ce au urmat, dar mai ales hotăriile ce s’au luat, hotariri contrazicătoare, care nu pot face decit cea mai temeinică ilustrație a incapacităței consiliului și a administrației. Voturi exprese cari s’au luat de majoritatea consiliului și care după lege devin executorii, au fost înlăturate de bunul plac al administrației comunale, care a întreprins alte lucrări, fara autorizarea consiliului, ba care chiar fuseseră respinse mai înainte de consiliu și combătute de insuși dl. primar, care in urmă le a ordonat. Lipsa de apă este permanent simțită in oraș, dar această lipsa ajunge să fie alarmantă pe timpul verei, cind am putea zice fără a fi exagerat prea mult lucrurile, că lumea plinge după un pahar cu apă. Să luase un vot, d-le Ministru, și aceasta după îndemnul administrației comunale și a inginerului șef al comunei, de a se face la Șapte oameni galerii, după un sistem aplicat și a cărui rezultate erau ridicate la ceruri de d-nni din administrația comunală și de di inginer, și care aveau să deie pană in Septembrie trecut un debit eventual de 1000 metri cubi, ceea ce ar fi adus o imbunătațire reala asupra situației mizerabile de astăzi. Acest vot a rămas in cartoanele administrației, iar acum cite-va zile aceiași administrație comunală seziseaza consiliul cu o propunere de galerii la Aroneanu, unde di primar a trebuit să recunoască că apa din vechile captații a fost in parte sustrase prin gileriile deja executate. Și toată această lucrare are de scop ca să aducă in definitiv un debit de 150 metri cubi, pe cind numai noul abator, care nu poate funcționa tocmai din cauză de lipsa de apă, are necesitate de 300 metri cubi. Nu mai vorbim de noua construcțiuna a băilor, care va trebui să rămînă închisă, din lipsă de apă. V’am mai expune, d-le ministru, și alte părți din activitatea acestui consiliu, dacă n’am abuza deocămdată prea mult de atențiunea d-voastră. Credem insă că incapacitatea de care a dat probă și culpabilitatea de care s’au făcut vinovați consiliu și administrație in cea mai de căpitenie chestie, ce avea de rezolvat, sunt suficiente pentru a vă face convingerea. Nu putem insă termina fără să vă semnalăm, de ministru, cite ceva din cele ce se petrec cu teatrul comunal, care datorită aceluiaș spirit de incapacitate ce domnește la comuna noastră, a ajuns o adevarata pacoste, o plagă pentru bugetul comunei. După milioanele cari a costat, să votează aproape săptămînal zeci de mii de lei sub diferite forme : requisite, decoruri, sală de bal, reparații etc. Cunoașteți, d-le ministru, modul scandalos in care s’a aprobat licitația pentru furnitura mobilelor. Ei bine, aceste mobile sunt de așa calitate, nucit să rup și să strică pe timpul reprezentațielor in fața spectatorilor, așa că vor trebui imediat reparate sau cumpălate altele. Dar ceea ce e mai grav, este că că prin modul cum se administrează acest teatru, asupra căruia comitetul teatral și societatea dramatică au pus stăpînire, bugetul comunei se va solda cu un deficit de zeci de mii de lei. Comuna cheltuește cu acest teatru o sumă bugetară, fară ca să poată acoperi acele cheltueli, din cauză că veniturile care ar trebui să intre in casa comunală, intră in casa societăței dramatice. Este singura instituție asupra căreia se revarsă favoarea intregei solicitudini a administrației și a consiliului comunal. Pentru ce ne întrebați ne rugăm d-le Ministru, pe dl Primar. Spațiul nepermițindu-ne, d-le Ministru, să ne expunem mai pe larg tot ceea ce avem de zis asupra administrației noastre comunale, suntem siliți a ne opri pentru moment aici, dar credem, d-le Ministru, că cele expuse sunt elemente suficiente, ca să vă poată hotărî după o prealabilă cercetare prin reprezentantul puterei executive, pe care îl aveți “in capul județului, ca să inaintați Majestăței Sale un raport explicativ de motivele care ve fac sa ’i prezentați decretul de disolvare a acestui incapabil Consiliu, dăunător intereselor acestui oraș, a doua capitală. Primiți, ne rugăm d-le .Ministru, inalta expansiune a devotamentului nostru. Evenimentul prin violențe de limbagiu și prostie in cugetarea d-lor Ghica et comp. Sunt adltea luni de zile de cind ziarul nostru judecă, controlează și condamnă negativa activitate a onorabilului, a prea onorabilului consiliu comunal. E azita timp de cinci sub teascurile tipografiei noastre, ca odinioară sub furcile caudine, trecem zilnic parohiile de capete ale Manolachilor din consiliu! Și lucrul acesta îi doare, îi omoară, îi otrăvește, îi auță. Ce însemnează un adevăr neînsemnata putere a unui biet consiliu față cu marea autoritate de care se bucură „Evenimentul‘ in marea masă a cetățenilor? Și „Evenimentul ș'a înțeles chemarea, el ține cu tărie la rolul seu; el ține in curent pe cetitori cu închipuitele bune intenții și cu neputincioasele zbuciumări ale consiliului care se inspiră de cultura actorului Manolachi, de cinstea dubiosului domn Ghica. El observă și denunță, el studiază și rîde; el face cum îi place și cum crede că e in interesul marelui public ieșan, ale cărui vederi le reprezintă tirajul enorm al ziarului... A, i-ar fi plăcut onoratului, prea onoratului consiliu să fie en familie, i-ar fi fost mai nndămână la adăpostul oricărui control; iar fi convenit să uricioasele adevăruri, cum nu transpire sunt bunăoară mici dar averi de contrabandă, de vînzări de loji,i-ar fi convenit desigur. Dar nu de aceiași părere suntem noi, nu tot așa crede lașul, întregul oraș care urmărește cu atenție coloanele „Evenimentului“ și care a aplaudat caustica și nemiloasa cuvântare a d-lui A. Volanschi. ■ Cînd avem in parte-ne sprijinul atotputernic al opiniei publice, firește că urmăm a rîde de copilăroasele zvîrcoliri și discursuri, rîdem cu triumf de dușmanii neputincioși—și trecem înainte, in ciuda lor, în# UT. Dlui Ministru de Interne Domnule Ministru, V. Lascar. Multele ocupațiuni zilnice ce vă absorb cea mai mare parte din timp, precum și preocupațiunile la care vă dedați pentru a face din administrație o a doua magistratură, tendință de altmentreli nobilă și care va avea desigur ca efect mai apropiat sau mai indepărtat domnia legilor, nu vă lasă desigur timpul necesar pentru ca să puteți indeajuns medita asupra isprăvilor consiliului comunal din a doua capitală a țarei. IIST LOC DE sil.0T 1 £ TB "Cartea vieței Ideal visat in somnul Basmelor copilărești, Și veghiat de ochiul vremei Astăzi nu te mai ivești ? Blindă rază de lumină Dătătoare de viață, Astazi a ramas o umbră In a vremurilor ceață. Și cetind in cartea vieței Rind pe rind cite o filă, Ici colea, apare ’n slove Cîte-o palidă idilă. Dar cu cu întorc la file Cu-atit slovele se ’nșir, Tot mai negre și mai triste Ca morminte 'n cimitir. le-un volum intreg viața Scris in lacrimi și prinsori, Ce se ’ncheie ’« totdeauna Cu ai morței reci fiori. Dionisie. Dușmani neputincioși stic Cetitorii au urmărit,fără indoiala ca ocuvintare a primului nostru redactor d. A. Volanschi, rezumată in numărul de Marți al „Evenimentului“. Ședința consiliului comunal de ordinar banală și fără importanță, se arată arareori atit de instructivă pentru marele public care desigur nu-și mai bate capul cu activitatea consiliului care constă in a bate apă in piuă după cum prea bine știu nenumărații editori ai „Evenimentului“. A. nenumărații cetitorii Iată,iată unde e toată filozofia memorabilei ședințe, iată cheia conspirației oficiale care s’a tradus Vv. Paris 1897. DIN VREMURI SI ASTAZL... Pe-un pat moale de matasă, castelana îmbrăcată Numa ’n purpur — stofa ’aleasă, — să răsfață, stă culcată, La picioare-i trubadurul, chip de Adonis visat, Drăgostos îi cântă aurul, basm din alintări lucrat. Cavaleri din alte vremuri imbracați in fier și aur, Purtători de scumpe flamuri, fruntea ’ncununată ’n laur Viața ’n dar iubitei voastre hărăzeați — frumoasă moarte Intr’o clipă mori, — odată / Nu poți ști ce-i mai departe. Cu surîs de porunceală, albă —var, la chip spoită, Astăzi curtezana ’nșeală, gând ascuns, masă croită Cu sarcasm, nerușinare, vorbe ’n vânt in șir îndrugă Și ’nprejuru-i cu’mbalare mulți le-asculta ca pe-o rugă. Cavaleri din alte vremuri, chipuri secunde, mohorâte, — Să-i privești și te cutremuri —veșnic fețe istovite; La voi somnul de pe urmă se inlănțue cu traiul, Moartea—viața când v’o curmă, oferit de mult vie graiul. MANFRED. INSTRUCȚIUNEA SECRETA Scrisoarea dlui Tanoviceanu.-O eroare judiciară. — Afacerea Instrucțiunea Secretă.— Henri Robert.—Pressa și Parlamentul. D. Tanoviceanu, profesor de procedură la facultatea noastră de drept, intr’o scrisoare ce publică in „Epoca“ cam post-festum—prin care se pronunță pentru menținerea rezumatului președintelui Guriei cu juri, zice: „Onoarea dar Senatului, care a știut să se împotrivească curentului și să înfrunte prejudiciul liberalismului ignorant. Înainte de a discuta acest articol, ne grăbim a atrage atențiunea d-lui Tanoviceanu asupra amănuntelor „Afacerei Pelissier“ petrecute zilele acestea inaintea curtei cu juri din Paris. * $ 4: Pelissier a fost acuzat de a fi ucis o vecină a sa, d-na Vaillant. Timp de șapte luni a fost ținut in secret, și torturat. Nemic n’au lăsat neintrebuințat d-nii de la justiții, pentru a amenința* și conrupe pe marfuri și a-i face să acuze pe Pelissier. Dar n’au putut reuși. Cind s’a inceput procesul, președintele cursei vroia prin interogatorul *seu să esplice altfel respunsurile acuzatului și atunci a fost intrerupt cu violența de d. Henri Robert, celebrul jurisconsult, care a declarat președintelui că rolul seu nu este a acuza. La urmă insuși Procurorul a trebuit să recunoască că acusația n’are temei și că renunța la dansa. Pelissier a fost achitat, in aclamărele generale ale mulțimei, care striga „jos președintele curței”, jos instrucția secretă •ft înc Toată pressa franceza e in de acord in a califica faptul și spre buna lămurire, reproducem aci , cele ce spune ziarul ,,L'Eclair,“ nu nnci’un articol de reportagiu, ci sub rubrica importantă La Politique: „Procesul intentat înaintea curței cu jurați lui Pelissier, s’a terminat intr'un mo ce nu face de loc onoare justiției. Ministerul public insuși a trebuit să recunoască că acuzarea e neîntemeiată. De la inceput și pană la sfârșit interogatorul a fost condus intr’un mod scandalos. El a fost condus de președinte cu așa inconștiință, cu o astfel de părtinire de a utiliza cele mai neinsemnate coincidențe naturale, încât d.bert a trebuit cu severitate Henri Rosă reamintească imparțialitatea care trebie să caracteriseze pe președinte. Acest proces, a zis d. Henri Ebert, a sunat ultima oară pentru instrucțiunea secretă. Ne oprim aci pentru a reveni altă dată, când ne vom ocupa mai pe larg și de scrisoarea d-lui Tanoviceanu. D Un semn îmbucurător atît de rar îi se face orașului nostru onoarea unei atențiuni speciale din partea atotputernicilor zilei, incit trebuie să inregistram ca un rar eveniment faptul că prin noul budget al ministerului de culte s’au acordat două credite noi, facultății de medicină. In genere universitatea Iașană e considerată ca inferioară celei bucureștene, din cauză că această din urmă a fost totdeauna obiectul unei speciale ingrijiri; ea posedă la toate facultățile mai numeroase Catedre similare cu cele de la Iași. Lucrul e cu desăvirșire nedrept și in dauna țării insăși. Cind deja capitala noastră a acaparat toată activitatea politică și socială a țarii, cînd cea mai mare concentrare lasa orașele țării lipsite de ori-ce mișcare și viață, nu este absurd ca și pe calea culturală guvernele să ajute ele inși le acest î curent nenorocit care mină siegele unui națiuni cătră inima ei, — capitala fără a se ingriji de viața organizmatui intreg, îndelungata obicinuința, a creat ca astăzi reputația celei de a diut universități e aproape compromisa; aceasta e considerată ca o instituție neserioasa și nu o dată s’a ivit ideia la mulți politicani de a contopi cele două universități in una ingură. — la București baie lu^des. H * ^