Evenimentul, octombrie-decembrie 1897 (Anul 5, nr. 1353-1424)

1897-10-10 / nr. 1361

ANUL al-Y-lea Yo. 1361 ABONAMENTE: lainte pe un an „ , * pe 6 luni , „ „ pe 3 lnn •Irăinătace, aa an :K«dGtcția. la Tipografia Exrertlm.«rj.t-u.lial STRADA STEFAN CEL MASE No 38 lașii UN NUMĂR 10 BANI Lei 24-. »-36 Un număr 10 bani EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN Director Politic G. A. SCORȚESCU VINERI 10 OCTOMBRIE 1897 anunciuri Inserții și Red­art­e Pe pagina 1 linia gannond . Lei 4 i Pe pagina II » » . . , 2— Pe , III , . . .. vi Pe . IV „ „ • . —25 Un număr IO bani LA TIPOGRAFIA.EVENIMENTULOF STRADA STEFAN GEL imra La Catul Mu. Sumariu Naționalismul guvernului liberal Consecințele unei visite _____Cei cu Ieszenszky? UNGURII In curînd vaggoni in dis­cuția consiliului­ comunal al­cătuirea listelor electorale pentru Senate Cameră și Comună. Atragem d­ inainte atențiunea cetitorilor noștri asupra acestui fapt care pen­tru acest an prezintă o de­osebită importanță, căci lis­tele electorale din acest an vor servi DE­SIGUR, pen­tru alegeri de comună si de constituantă in Camera si Senat. Afirmăm această știre in modul cel mai positiv: încă odată cetățenii se ve­gheze pentru a nu se vedea pe neașteptate, fie sterși din listele electorale prin sur­prindere și fraudă, fie în­scriși in liste o sumă de persoane fără nici un drept. O îndoită grijă ni se im­pune pentru a impedeca fal­­a șificarea adevăratei expresii alegătorilor, de aceia „EVENIMENTUL “își înde­plinește datoria, atrăgînd la vreme atențiunea alegăto­rilor. In deosebi anunțăm că s’au constituit pe lăngă redacția noastră un comitet special pentru primirea tuturor plîn­­gerilor, înscrierea celor ne­dreptățiți și ștergerea celor înscriși fără drept. EVENIMENTUL. Dar să reproducem întocmai cele ce na­rează Timpul:* Parcă e un făcut: joc zi ce trece naționalismul liberalilor noștri se dă de gol, opărind in culorile cele mai negre. Pin cele ce vom istorisi mai jos cetitorii noștri se vor putea convin­ge in modul cel mai neîndoios de slugărnicia și nemernicia oamenilor cari ne guvernează și cari înainte numai cu doui ani luau Transilvania ca și cum ar înghiți un pahar de apă. Iată de ce e vorba: Acum doi ani, țăranul Ion Savu Oprișor, din comuna Ocna Sibiului, eșise la gară ca să aclame pe d. dr. Ion Rațiu și ceilalți membri ai co­mitetului național cari se întorceau de la Cluj, unde au fost judecați și condamnați in cunoscutul proces al memorandului afară de Eugen Brote omul d-lui Sturza, care spălase pu­tina. Procurorul unguresc din Alba lu­­lia, văzind in această atitudine a lui Ion Sava Oprișor o glorificare a crimei, pentru care au fost con­damnați membrii comitetului națio­nal, la dat in judecata tribunalului, care la și osindit la două luni si 21 de zile inchisoare, plus 20 fiorini a­­mendă. E de notat că tribunalul din Alba-Iulia, in sentința sa, taxează delictul de ordinar și nu politic, cum ar crede toată lumea. Țăranul Sava, care nu voia să-și lasă nevasta și copii pe drumuri, a trecut cu familia la un moment dat granița, a venit in București și s’a făcut birjar. Intr’o zi din Februarie trecut, Savu se pomenește chemat la prefectura poliției sub pretextul de a da infor­­mațiuni asupra unei persoane pe care ar fi dus’o cu trăsura in ajun. La poliție insă, bietul Savu e supus unui interogatoriu asupra faptului dacă a fost sau nu condamnat in Ungaria și dacă și-au făcut sau nu pedeapsa, întrebări la care a res­­puns spunând, in credință că are de a face cu niște funcționari ro­mâni, purul adevăr. Și atât a fost destul pentru ca Sava să nu mai scape pentru multă vre­me din mâna autorităților noastre. De la poliție, Sava a fost dat pe mâna judecătorului de instrucție al tribunalului Ilfov,­­ numele ii tăcem deocamdată­­ care va și trimis de ur­gență la Văcărești, unde ni se afir­mă, că Va ținut închis patru luni de zile. Ingrijat de pâinea de toate zilele pentru soția și copii­iei, bietul Savu s’a adresat in mai multe rînduri d-lor de la Tribuna din Sibiu ca să’i trimită ceva bani, spunându-le tot­odată și cele ce i s’au intîmplat. D-nii de la Tribuna n’avend de unde să’i vină in ajutor, s’au adresat u­­nor persoane de inimă din Bucu­rești, cari i-au adunat o sută și ce­va de lei. Cu acești bani se spune că bietul Sava s’a adresat unui important ad­vocat liberal ca să’l scape din Vă­cărești, lucru pe care advocatul in chestie­na și făcut cu succes. Ei, dar credeți că dacă Savu sca­­pat de Văcărești, a devenit om li­ber? Nu. Scos din Văcărești, nenorocitul Savu a fost escortat până la Predeal, unde a fost predat in Iulie trecut autorităților ungurești. Ajuns pe mina acestora, Savu a fost­ trimis in temnița din Alba Iulia, unde a fost ținut două luni și 25 de zile, so­­cotindu-se pentru cei 20 fiorini amendă incă patru zile de inchisoare, și de un­de a scăpat la 2 Octombre. Și astfel bietul Sava, pentru că a strigat: „Să trăiască dr. Rațiu și nația romînă!“ a făcut, grație naționalis­mului guvernului liberal din Rom­ă­­nia, 6 luni și 25 zile de inchisoare, un loc de 2 luni și 21 de zile, la care f­usese condamnat de tribunalul un­guresc din Alba lulia. Cu alte cuvinte, țăranul român Sa­vu a fost pedepsit pentru entuzias­mul seu, mai aspru de guvernul țe­­rei românești, unde căutase ref­ugiu, de­cît de tovarășii d-lui Sturza din Ungaria. Asta insamnă să fii mai.... Jeszen­szky de cit Jeszenszky ! * * * Faptul e de o gravitate escepțională și e menit de a ridica românimea intreagă ca un sngur om in­potriva ungurilor de la guvern, înainte de a reveni, ținem incă să comu­nicăm cetitorilor noștri, că faptul acesta va forma obiectul primei interpelări pe care directorul nostru și deputatul lașului d. G. A. Scorțescu o va adresa guvernului, in primele zile chiar a deschiderei sesi­­unei Parlamentare. EV. * * lin» guvernului liberal Nu-ți vine sa crezi și cu toate acestea e adevărat. Se pare că in fruntea inte­reselor statului nu mai avem un guvern eștt din partidul liberal, dar o bandă de bandiți unguri, cari și-au propus a zu­­grum­a pe romîni intr’un mod mult mai sălbătăcesc de cum o fac ungurii de naș­tere in țara lor. Sub titlul „Naționalismul guvernului li­beral“. Timpul eri povestește despre su­ferințele și torturele indurate de un ro­mân din Transilvania care fugit pe pămîn­­tul românesc pentru a scăpa de urgia un­gurească, s’a văzut inhățat, arestat și tor­turat de guvernanții noștri, cari și-au for­mat părerea că nu este mai mare crimă de­cit acea a unui român strigînd: Tră­iască nația românească: DE LA GUVER­ netului Silniei. D. Georgevici, ambasado­rul Serbiei la Constantinopol este aștep­tat pentru a fi însărcinat cu formarea noului cabinet.* •­■ * Camera Austriacă a fost din nou teat­rul unui scandal enorm. Din causa obs­­trucționismului unor deputați, ședința a fost rădicată. Rodrigo ** * Aflăm că dl. dr. C. Thiron profesor la universitate și membru al ligei anti­­alcoolice din Iași, lucrează cu multă ac­tivitate la conferința ce voiește să o fie asupra alcoolismului. Conferințe care se va ținea la teatru un scop de propagandă și pentru spori­rea fondului ligei, se va ilustra cu pro­­ecțiuni electrice, care vor face senzație. Vom anunța la timp data conferinței. Rep. Celii dăună zi in „Evenimentul“ că excelența sa ministrul de interne, dl. Ferechide, trecînd de la moșia sa prin gara Iași și avind a convorbi cu dl. prefect Penescu cu privire la măsurile luate pen­tru primirea suveranilor romîni,­trenul a trebuit să-­și intîrzie plecarea cu 15 minunte. Adică faptul că iești ministru și excelentă iți dă dreptul de a jertfi interesul public gusturilor tale fistichii ? Dacă excelența sa avea de vorbit nu pu­tea să piardă trenul, ca ori­care alt muritor ? Nu ie așa că i e bine să fii ministru in țara romineas­­că, sau cum s'ar zice chiar in țara orbilor ? "»îlui ete Inginerul I. B. P... Venit de cărând in orașul nostru și cu toate a­­ceste, a devenit copilul răstalat al tîrgului. Moartea tuturor celor care nu s'a însurat pina acum , căci cu toate că e departe de Paris, cu toate aceste rupe merele tuturor runonelor află­toare in mijlocul nostru. Semne particulare. Ii place havana, muncitor, foarte întreprinzător, actualminte î­și scaldă ari­pele in apele inbătătoare a lui Venus și se gin­­dește a curma odată singuratatea-i cu ochii sei azurii. Dr. Pintea REPORTAGIU Informații diverse Din comuna Coropceni jud. Vaslui, s’a adus la spitalul central pe flecăul Ion Ti­­mofti bolnav de pelagra și alienație min­tală. ** * Școalele din satele Hadîmbu comuna Mironeasa și Ciurea din comuna Ciurea s’au inchis pe 15 zile din cauza epide­miilor de anghina difterică. Școala din Ciurea s’a inchis pentru a doua oară. Telegramele noastre © pisa in Serbia Regele Serbiei a primit demisia Cabi­* •jc 4c Consecințele unei vizite De abia porțile temniței din Seghedin s’au inclus pe urmă învățătorului Cru­­ceanu Simu, de-abia s’a proclamat con­damnarea preotului B. Morariu, de abia „Tribuna“ a fost chiemată din nou in judecată pentru un articol intitulat „Me­­hadica“; de abia s’au întâmplat aceste fapte, in scurtul timp care a urmat de la vizita Regelui Carol la Buda­pesta, și „Tribuna“ se vede amenințată cu un nou proces pentru un articol intitulat „leszenzchi“. O campanie sistematică s’a organizat împotriva „Tribunei“, ultimul mijloc, care a mai ramas romînilor de dincolo pentru a aduce la cunoștința noastră și a Eu­ropei infamiile și barbariile ungurilor. Ceea ce a dat imbold și curaj maghia­rilor ca să organizeze această cam­panie a fost vizita regelui Carol la Viena, pe care lor n­-a plăcut să interpreteze ca o dezavansare și o dez­a­aprobare a mișcărei iridentiste române. Și au avut dreptate ungurii să creadă astfel, când s’a propus regelui Carol pentru decorare pe cel mai aprig dușman al romînilor, pe fostul procuror de la Cluj și actualul cancelar Jeszenzschi. S’a zis că această vizită ieste pur și simplu o vizită de curtoazie, vizită de curtuazie insă unui popor ignorant, sălbatec și incapabil de ori­ce avânt intelectual, nu se incape, căci de a doua una, ori vizita aceasta a fost cum pretind maghiarii o dezaprobare a ac­­țiunei ligei—și decorarea procurorului din Cluj pare a afirma că aceasta pă­rere ie justă, ori iea a fost o vizită de curtoazie, și atunci consecințele acestei vizite, expuse mai sus, dovedesc că iea a fost o greșală. In ori ce caz cei ce au pus la cale această vizită, și nu poporul român, trebuie să sufere consecințele iei. Urb. H se ceti pe păgina ll­a ro­manul „Intriga Mortală“ Gel­oi Ieszenszly ? Sunt căte­va zile de cănd sucursala « Voinței Naționale », « L’ independance roumaine » ziar quasi guvernamental, a lansat in public știrea că Ieszenszky nu ie trecut pe lista persoanelor oficiale un­gurești care au fost decorate cu ocazia vi­zitei Regelui la Pesta. Se’nțelege că toată lumea a dat puțină crezare ziarului scrie in limba franceza, și cu toții am socotit că această știre a numitului ziar, avea de scop să pună capăt agitațiunei și indignărei publicului. Și ca o dovadă că nu ne-am înșelat in credința noastră de faptul că, acum in urmă, ziarele ungurești spun că Leszenszky a fost decorat, și nu pierd ocaziunea de a ne mai trage și căte­va insulte. Ca să zică stupidul calomniator și calan al neamului românesc, rămîne ban decorat pentru faptele sale murdare, de către in­­su­și regele nostru “? Și va semna oare consiliul nostru de miniștri, decretul prin care ordinul «Corona României» se acordă individului ? Va trece actualul guvern peste ori­ce considerații, va călca in pi­cioare voința intregei țâri, va nesocoti cu totul cele căte­va meetinguri mărețe pe care le-a ținut liga și studenții, ajutați de toți cetățenii cu iubire de țară ? Din luptă aceasta intre intreaga țară și intre Ieszenszky, ieși­ va învingător acest din urmă . Iată o sumă de întrebări pe care ori­cine­­ și le pune, și la care guvernul nostru se dator să răspundă cît mai neîntârziat. Prin urmare : Ce’i cu Ieszenszky ?.... Raid.­ E. BEENER Cu cit mai departe cu atît mai !e Zacharias Lubisch Kotsehikovnicow fost funcționar, azi retras la pensie, stă la masă bindu-și ceaiul de dimineață, vis-a-vis de el lingă samovariul clocotind stă nevasta lui. Se aude de­odată soneria. «Pe cine oare ne trimite Dumnezeu acuma?* in­­trebă el, uitîndu-se cu grijă la nevastă. «vai, cum ’mi mai bate inima! E ingro­­zitor, ce frică mai am acuma de sonerie,» adaugă. «Nu înțeleg de ce ț’ar fi frică, dacă nu-i noapte acuma!» respunse ne­vasta. «In vremea de azi, draga mea, și­ noaptea și ziua, egal. Ziua e și mai rea». «Dute încolo!... Ai devenit de un timp în­coace grozav de bănuitor Zaharius!» «De­vin, draga mea, cînd se'ntîmplă ast­fel de lucruri... întotdeauna sunt oameni suspecți, cari se preumblă pe străzi. Ei se furișea­ză pe scări, sun, făcându-se că nutreb de cine­va, atunci garantează de se poate. Vezi, eu singur­­­a seară când am deschis ușa am găsit un om suspect care mă în­treba de generalul Turkov». «De ce ți s’a părut suspect? Chiar era un servitor. Purtând semnul și numerul servitorilor și ducând o turtă cu un bilet ce era de la cofetarul Kotseliukov care stă in colțul străzei regale». «Asta insă nu probează nimica. Omul care e suspect poate foarte bine să se inbrace ca un ser­vitor si să ducă și turte. Și de unde știi că ducea turte? Dumnezeu știe ce a dus!» «O știu foarte bine, căci eri era ziua naș­­terei generalului. M-ia spus bucătăreasa că a primit turte». «Spune ce vrai», zice bărbatul, «mie n’ai să’rai spui. Dar, pen­tru mine... o fi fost de astă dată un ser­vitor, care ducea o turtă... dar putea foarte bine să și fie un hoț deghizat și știe dra­cul ce putea să duca in locul turtat. Alt- Foița ziarului „EVENIMENTUL“ MINCIUNA 99) SINGELUI Mare rowan Parisian inedit diI Roger-MiMs și Louis Gastine XXIX Doue furtuni — Acea pe care trebuia să mi-o spui. — Deja ți-am spus prea mult, zise Jean sentențios, acum domnișoară Georgette retrage-te, m’ar putea compromite faptul că stai așa de mult la mine. — Ei vezi. — Încă o guriță. — Poftim, una... una... — Și ține minte bine ce ți-am spus, zise Jean grav. Trebue să știu unde se află simțul, mă interesează băiatul. Georgetta se duse. Jean se imbrăcă re­pede și cind contesa chemă pe cameristă Jean iera in grajd stînd de vorbă cu caii și cu băutul din grajd. XXX Cela dintâi vizită Negreșit, Jean avea nițică minte. Gind contesa în gata, pe la unu și jumătate, chemă pe Georgetta și-i zise: — Spune să-mi aducă o trăsură. -- Doamnă contesă, ninge și nu se va găsi trăsură mai ales dacă doamna are de mers departe. -- Intr’adevăr am să merg departe și nu vreu să obosesc caii mei. Ș’apoi nici Jean nu ie bine, are o migrena Strașnică. -- Jean ie mai bine și intru­cît" pri­vește dragostea și grija­­ ce-o poartă cai­lon, doamna contesă poate să se lese in nădejdea lui ! — Iți spun ca nu vreu, du-te și-mi caută o trăsură. In acest moment, ușa camerei se des­chise și servitorul Îmbrăcat in livrea a­­nunță * D. Jean m­’a însărcinat să spun doam­nei contese că trăsură o așteaptă la scară. Contesă privi fix pe Georgette; aceasta simțind că vrea să-i puie o intrebare care o va incurca nu îndrăznea să ridice ochii. Un gând grozav îi trecu prin mintea con­tesei. Nu cum­va Vilpele chear pe oame­nii iei ca s’o supravegheze ? Oare după ce internase pe fiul iei are și pretenția de-a ținea pe mama la dis­creția sa și să-i pridească ori­ce pas și ori­ce mișcare. I er­a negru la suflet Vulpele, dar pănă aici nu ajunsese incă viclenia. Știa iei că contesa avea tot interesul să nu facă ce­va care ar putea compromite și pe unul și pe altul. Cu toate aceste se hotărîse să se ducă să-și vadă fiul, fară a se sfătui intăi cu iei și deja intimpina rezistență, și nu poate­ face această vizită așa cum voia să-și vadă fiul! Intr’adevăr iera singurul refugiu, unde ar fi putut găsi mîngîiere și iertare poate! Nu fusese fiul iei un copil supus, as­cultător respectuos și iubitor chear? Știa cea ce să creadă despre nebunia lui.° — Va spune lui Gonzague tot, tot ce va avea putere să spuie, li va avea dovedi că fă­cuse tot numai din dragoste cătră iei, că numai pentru asta a atentat rea la liber­tatea lui și i-a rănit de moarte inimă. Prin dragoste va căuta să și-l recîștige iar­­ și răbdînd din nou iubirea copilu­lui va­ regăsi poate in același timp și li­niștea sufletească, după strașnica furtună. *Cu toate aceste, o apucase oboseala, nu mai iera in stare de a lupta. Mai voia să facă o încercare pentru a hotărî pe Jean să n’o insoțească. — Ți-am­ poruncit să te odihnești îi zise iea aspru, cînd il văzu așezat pe ca­pră ținînd frîul intr’o mină și biciul in ceal’altă, gata să pornească. Trăsura iera sub boltă lingă scară. — Nu pot lăsa pe doamna contesă, să meargă cu birjă pe așa vreme, zise iei respectuos și ințepat. Ar fi să-mi uit datoria. — Datoria dumitale se să asculți, res­punse contesa, foarte scurt. — Sau să mă las de slujbă, respunse la rîndul său Jean fără a se mișca. Sermăni ca contesă, nimic nu-i mai reu­șea azi dimineață. Pănă și Jean care prin­­tr’o imprejurare nenorocită devenise păr­tașul mut al unei taine, pănă și Jean care abuza de iea pănă intr’atita ca să calce in picioare vechea tradiție de ascultare oarbă. — La Saint Augustin­ zise iea suindu­­se in trăsură și trîntind ușa. Ningea incet dar pămîntul iera lunecos Jean, care mina foarte bine, dete bicia cailor, poarta se inchise incet, după ple­carea lor. (Va urma).

Next