Evenimentul, iulie-septembrie 1905 (Anul 13, nr. 118-181)

1905-09-11 / nr. 166

REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 44 STRADA LAP­UȘNEANU 44 I­iu­ Apare In toate zilele de lucru Un număr Țechin 50 bani Soarele] 1.­­ a. 5 Luni—Păr. Zaharia I 6.591 6.901 6 Marți—Mart. EudoxieJ 6. 1|­6.19­­7 Mere.—Mart. Lozont 10 bani—Seria : Anul XIII No. 166 DUMINICA 11 SEPTEMBRIE 1905 ista? comertator BUCURIE» LOR Sä te ferească sfîntul, spu­ne o vorbă romînească, de bucuria dușmanului. Să știi că atunci sau ți-au pregătit o lovitură mortală, din care să iasă cîștigul lor, sau, mai bine, din care să-și poată mă­car pentru moment, înviea în suflet o speranță, o licărire de speranță că are să le vie și lor rîndul, cînd­va, să te îngenunchie și să-și rîdă de tine. In această stare de suflet au fost epochiștii timp de vre-o două sau trei săptămîni Credeau, cei de cari Emines­cu și-a bătut joc cu atîta pro­fundă ironie, și pe care totuși nu-i uită a-i exploata memo­ria, la vremuri de nevoe cum că au pus mîna pe ceia ce le trebuia ca să-și poată ajunge la țintă. Au exploatat c’o bucurie de diavol, chestia telegramelor între cei doi ne­despărțiți prieteni, D. Gre­­ceanu și A. Badarea. O ches­tie, care a luat naștere nu­mai în mintea lor, dar care de altfel, nici n’a existat. O chestie, căreia, ei, nedespăr­țiții, nu i-au dat nici o aten­ție, și care, în ultima conclu­zie, a făcut rău numai celor cari­ o inventaseră. Le-a făcut rău fiind-că bucuria ce-o stîr­­nise în mijlocul lor s’a schim­bat de-odată într’o tristeță ne mai pomenită. Tuturor ace­lora cărora le flutura pe buze zîmbetul drăcesc al sa­tisfacției li s’a tăiat pofta, fiind-că li s’a tăiat pe loc și speranța chiar ce li se năștea în suflet, fără să mai vorbim de cîștig, căci cîștig a fost de partea noastră. Nedespărțiții noștri frun­tași s’au jucat cu dinșii cum să joacă copii la Paști cu ouă roșii. Au fost încă buni de i-au lăsat pe toți să se mîngîie cu această ju­cărie c’ar fi­­ existînd oare­­cari neînțelegeri între dînșii. Și de-odată, din senin, le-au stricat jucărioara și acum sînt nemîngîiați. Bucuria lor, care le făcea liniștea somnului, care le făcea ca sorbiturile cafelelor de dimineață să se facă cu mai mult deliciu în așteptarea acelei catastrofe ce era să isbucnească și din care dînșii să tragă folosul așa de mult așteptat, s’a risi­pit cum se risipesc seara no­rii cei mici ce se zăresc, va­ra, cînd tocmai soarele tri­mite căldura sa cea mai bi­nefăcătoare. Și­ acum acea ma­nifestă bucurie ce-o puteai zări, dacă ești puțin observa­tor, în gestul, în mișcarea, în toată a lor atitudine, s’a schimbat într’o ținută, care denotă starea de dezolare a copilului căruia i s’a luat ju­cărioara. Sunt oameni cari să doriască a-și schimba starea lor de conștiință cu a lor ? Acum numai, trebue de re­ținut aceasta, pentru cine cu­noaște a lor mentalitate, tre­bue să ne așteptăm la un lucru, ce sigur trebue să se întîmple. Vor născoci, cu si­guranță, alt­ceva. Oamenilor acestora le tre­bue numai­de­cît o neînțele­­legere, fiind-că știu că din asta vor profita ei și moral și material, își închipue. Mo­ral, fiind-că le trebue o jucă­rie, care să le reînvie o nouă speranță și material, fiind-că ’și mai pot menținea creditul în piață. Ii putem asigura însă, de pe acum, cum că a­­ceastă dulce speranță în care ’și leagănă, mintea, se va stinge cum s’au stîns celelal­te, și că’n afară de bucuria ce le poate aduce oare­care deliciu momentan, în care nu vor putea înregistra nimic dar absolut nimic de­cît doar deziluziile ce le încasează re­gulat. De la Roșcani. 7 DIN FAPTELE ZILEI Localurile de școală Chestiunea organizărei învățămîn­tului nostru public pe baze mai serioa­se și mai potrivite cu nevoile noastre, stă in strînsă legătură cu chestiunea con­­strucțiunei localurilor anume pentru școală. Este adevărat că mai in toate orașele s’au făcut clădiri mai mult sau mai puțin impunătoare și destul de încăpătoare, dar se află încă multe localuri particulare, închiriate de Stat care contractează cu menirea lor. In ele, școlarii capătă germenii tuturor boalelor și se desgustă cu atîta grabă de școală, în­cit studiul e o tortură, localul fiind ca un penitenciar de grea osîndă. Nu mai zicem nimic de pro­fesori, ale căror drepturi la un trai omenesc se pare că sînt înnăbușite de momeala unui mizerabil salar, care a­­bea acopere goliciunea unei și mai mi­zerabile existențe. In Iași, grație solicitudinei ce au avut diferiții miniștri conservatori pen­tru acest oraș, s-au pus bazele celor mai mărețe monumente arhitectonice, care fac fața Iașului cultural. Ast­fel, universitatea și liceul internat se dato­­resc d­lui Tache Ionescu, Seminar­iul răposatului Gh. Dim. Teodorescu. A făcut și d. Heret ceva și anume Ex­ternatul de fete, dar nu știu pentru care motiv l-a pus în ograda Goliii, lângă ospiciul de nebune... Bietele fete vin și pleacă spăriete, căci cele mai de multe ori nenorocitele din ospiciu umblă libere prin ograda bisericei, pe und­e intrarea la externat Școala de arte și meserii este de a­semenea o podoabă a lașului, începu­tă și sfirșită sub guvernul conservator Gimnaziul Alexandru cel Bun și școala comercială inferioară au loca­luri cu chirie, foarte improprii pentru școală. Gimnaziul Ștefan cel Mare are ce e drept localul propriu. Sta­tul a cumpărat, cu un preț destul de mare o casă veche, cu aspectul unei mori părăsite, interiorul însă e într’o stare absolut imposibilă, la care s’a adăogit vncuria fostului director d. Gh. Nă­dejde. Localul gimnaziului Ștefan cel Mare este în reparație după stăruința har­nicului său director, care cu toată ura și invidia trîntorilor, cu toate atacu­rile păcătoase strecurate prin Voința Naționale, își caută de datoria sa. Chestiunea localurilor de școală fiind foarte importantă, vom reveni. O intervenție ce se urmează azi, pretențiuna for­mulată de majoritatea parlamentului din Buda­ Pesta și care de fapt este și singura și adevărata cauză a cri­zei politice acum în ființă ce-și gă­sește existența din chiar ziua formă­­rei demisionatului minister­ Fejervary. Din toate acestea un fapt însă ese bine în relief după cele ce se petrec în cercurile politice din capitala Un­gariei și curtea imperială: dualismul Austro-Ungar a început să se clatine din temelie pe care a fost clădit și pe care vremurile au slăbit’o simți­tor. Ultimele evenimente politice mai în­deosebi, cari s’au desfășurat la Buda­pesta, erau aproape pe punc­tul de a sfărîma cu desăvirșire legă­turile dintre Austria și Ungaria. Cum va fi rezolvită actuala criză ? Care va fi soluțiunea politică eficace ce i se va da ? Iată întrebări la care cu greu s'ar putea răspunde cu pre­­ciziune. Probabilitățile însă sunt nu­meroase și se pare că și de data a­­ceasta, acel care va face mai multe concesiuni, va fi tot șeful statului In această privință sunt și carac­teristice și importante declarațiunile făcute de Kossuth unui ziarist. Iată ce a declarat acesta după audiență avută la Imparat: „Nu știu care va fi rezultatul au­dienței, dar pot spune că ar fi de dorit ca regele și națiunea să se În­țeleagă în sine. Coroana ar trebui să cedeze și atunci națiunea va arăta o apropiere către rege,—căci tot binele pentru țară, poate să rezulte numai dintr’o cooperațiune între Coroană și națiune. Sunt convins că națiunea văzînd buna-voința Coroanei, nu va respinge compromisul făcut. Coaliția va oferi destule recompensa pentru sacrificiile ce ar trebui să se facă e­­ventual". Acestea sunt declarațiunile lui Kos­suth și credem că însemnătatea lor politică nu poate fi pusă la îndoială, mai ales în actualele împrejurări prin care trece Ungaria. Afirmațiunile a­­cestui barbat politic par a fi o indi­cație, ori cât de mică si­ la ea, asu­pra adevăratelor intențiuni ale îm­păratului, intențiuni ce au putut fi presupuse în timpul audienței. Surprizele nu sunt excluse însă in nici un caz. I. P. S. S. Iosif Gheorghian Mitro­politul primar al Ungro-Vlahiei, a trimes o adresă d­lui general Manu ministru ad-interim la interne și pre­ședinte al consiliului de miniștri, prin care-1 roagă a lua măsuri și a da sfaturi populației rurale, să nu mai trăiască în concubinaj, ci să se că­­săătorească. O decisiune Ministerul de instrucți a decis să nu se mai acorde nici unui membru din corpul didactic primar urban și rural, concedii pînă ce nu va fi exa­minat cu scrupulositate de medicii inspectori ai ministerului. Cererile de concedii pentru studii, ca să fie aprobate, trebuie să fie în­soțite de acte doveditoare de cursu­rile ce au urmat petiționarii, de sîr­­guința depusă, de rezultatele obținute, arătînd în același timp timpul, între­buințat la aceste studii și timpul de care cred că mai au nevoe pentru complectare ori terminare. BULETINUL EXTERN Criza politică din Ungaria •— ° mininist­ă De aproape două săptămîni Unga­ria se sob­cd­ește în frigurile celei mai cumplite crize politice. De două săptămîni împăratul Frantz Josef tratează cu șefii coaliției ungare, fără a ajunge totuși la vre­un rezultat. Tratative și iarăși tratative. iată re­zultatul a­ altor zile de strădănuință. Votul universal a adus după sine demisia cabinetului Fejervary, limba de comandă maghiară în armată, for­mează mărul discordiei în tratativele Ruperea relațiilor cu Grecia Am spus încă de mult, că în urma persecuțiunilor la cari se dedau grecii in contra rom­ânilor din Turcia o oare­care răceală, destul de accentu­ată, a intervenit în raporturile di­plomatice dintre Romînia și Grecia. Guvernul român stăruind asupra punctului său de vedere în această chestiune­, d. T­abazis, ministrul Gre­ciei la București, s'a grăbit să plece în concediu Cum adresa legațiunei Greciei prin care d. Tombazis făcea cunoscut gu­vernului român plecarea sa în concediu nu fusese încă comunicată d­lui ge­neral Iacob Lahovari, ministrul afa­cerilor străine, care se afla la Bușteni, nu am putut de­cit desminți știrea dată de un ziar liberal prin care se anunța plecarea d-lui Tombazis în concediu nelimitat. Indată însă ce generalul Lahovari a luat cunoștință de condițiunile în care­­ Tombazis a plecat în concediu s’a grăbit să dea ordine în consecință d-lui Papiniu, ministrul Romîniei la Atena In acelaș timp „Agenția Romînă a comunicat ziarelor nota următoare: D. Tombazis, ministrul Greciei la București, a plecat în concediu, fără a lăsa în locul său un însărcinat de afaceri. Guvernul român a dat ordinu în consecință d-lui Papiniu, ministru­­ul Romîniei la Atena, să plece de asemenea în concediu, lăsînd un simplu impiegat la legațiune însărci­nat cu paza ordinelor, tot ast­fel după cum a făcut și d. Tombazis. * * * Impiegatul însărcinat cu paza ar­hivelor legațiunei grecești din Bucu­rești este d. Vamali, iar d. Covati, impiegat la legațiunea României din Atena, a primit aceeași însărcinare din partea guvernului român. Aci­stă deocamdată chestiunea ra­porturilor diplomatice dintre România și Grecia. E­C­OURI U­N ura zadarnic.­Următoarea istorioară s’a întîmplat zilele trecute, la Gassel, cu ocazia unei pa­rade militare în prezența împăratului Germaniei. Trupele formaseră careul de paradă în fața palatului regal, pe cînd îm­păratul se afla în sala tronului, unde se sfințea drapelul, ofițerii au făcut cunoscut trupelor, că atunci cînd ge­neralul de brigadă care sta în fața frontului călare va ridica sabia de­ a­­supra capului său, acesta era semn, că se apropie împăratul și că trebue să strige : Ura. Soldații trebuiau deci să aibă ochii îndreptați asupra generalului de bri­gadă. Toate disposițiile fură lupte, și soldații iși dară toată silința să îm­plinească porunca după toată posi­bilitatea. Lucrurile ar fi mers bine dacă ge­neralul de brigadă n’ar fi fost miop. Acesta văzind galopînd de la castel in spre trupe un adjutant imperial, a crezut că­ tr. împăratul, îndată ridică sabia de mai multe ori de-asupra capului. Trupele înce­pură îndată să strigă : Ura ! iar mu­zicile regimentelor intonară imnul : „Heil dir im Siegeskranz“. Bietul general observă greșala și începu să facă semne cu sabia ca să înceteze aceste ovațiuni. Soldații însă se ți­neau strict de instrucțiile primite și strigau ura­­ până cînd se făcură la față roșii ca sfecla. Cu cit disperatul general făcea mai tare semn cu sabia, cu atît soldații strigau mai tare, până cînd în sfirșit apăru împăratul, tocmai la timp, ca să culeagă o parte din ovațiunile la adresa adjutantului său. JJ.relicvii scumpe.­Un ziar din­­ Londra se ocupă cu diversele prețuri cu cari au fost vîndute relic­­viile sau hainele purtate ale oameni­lor mari, cari au jucat un rol însem­nat în istorie. Ast­fel toga, care a aparținut lui Catone, a fost cumpărată de împăratul roman Nero cu suma de 300.000 sesterțe. O jachetă a filoso­fului Jean Jaques Rousseau a fost vîndută cu o mie de franci, și cea­sornicul seu de aramă cu 500 franci. Pentru un barometru al seu, care avea o valoare cu totul neînsemnată un entusiast adorator al său a plătit 1600 franci. Celebrul baston al filo­sofului francez Voltaire a fost cum­părat de un doctor, din Paris pentru suma de 600 franci. Coleotanții de redovii prețuesc și perucile. Peruca filosofului german Kant a fost vîn­­dută cu 250 franci dar era roasă cu totul, o altă perucă a sa bine con­servată a fost vindută cu 500 franci. Craniul filosofului francez Decartes a fost vîndut cu 1000 de franci iar pentru un dinte al celebrului astro­nom Newton, un lord englez a plătit 18.000 de franci, f­ie ce poartă bărbații mustăți? Această cestiune a putut fi­­ rezolvată numai printr-o anchetă și ziarul parisien Le Gaulois a făcut a­­­ceasta anchetă. ] El a întrebat o sută de bărbați și 1 a obținut următorul rezultat: 1­6 au lăsat să crească mustața pen­­­tru a se scuti de ras. < 3 pentru ca să nu se repească.­­ 1 vroia să ascundă dinții. 1 1 dorea să micșoreze mărimea na­­­­sului.­­ 3 credeau că mustața e bună pen­t­­ru respirație.­­ 3 o poartă pentru că și oamenii­­ celebri au purtat-o.­­ 7 o cred necesară pentru sănă­­­­tate. 1­17 au fost de părere că motivul < nu importă pe nimeni. 2 au declarat că poartă mustața c pentru a face plăcere nevestelor lor. 1­27 au declarat că au lăsat să­­ crească mustața pentru că au mai­­ mult succes pe lîngâ femei.­­ Despre părerile celor­lalți 30 nu se­­ spune nimic. 1 U­n evreu cu 100 de femei. c Dentistul G. A. Bitzvor, e evreu american, îi părea rău că ve­­s­tele biblic Solomon avea harem și a t­roit să aibă și dînsul unul, dacă nu î ju 700 de femei, dar cel puțin cu 100 Cartierul t­yresse din Manchester c i fost cuprins de groază cind a afl­at­­ că acest Solomon No. 2, care în A­­m­­erica trecea drept un ghicitor ves­­t­it, s’a căsătorit legitim în diferite l­ocalități cu vre-o 100 de femei; în u­­rmă venise în Manchester, unde­­, in timp de o săptămină se logodise c­­­u 4 femei. Cînd a început să­ i se a­latine pămîntul sub picioare în A­­m­­­erica, <4 fugi în Anglia și se sta­­b­ >ii­ în Manchester. Nu da mult însă c­ipărit într’un jurnal englezesc o fo­­t­ografie; trei din logodnice recunos­­c­sură figura logodnicului lor și de- a­nn ațară cazul poliției. Cînd însă po­l­iția voi să pună mina pe dînsul, el f­ugise din cuib. D După toate probabilitățile dînsul ar fi fugit în Germania cu o tinără a­­mericanâ din New York, cu care fă­­c­use cunoștință în Manchester.­­ Aflînd că are vre-o 5000 de lei, e logodi cu dinsa și a făcut-o să o plece singură în Germania, unde se vor întîlni. Poliția din Anglia caută să-l prindă t­estament ciudat.­­ Pictorul olandez, Martin Hamskerk, ilustrațiune din veacul tre­cut, a lăsat un fond din care să se mărite pe fie­care an este o fată din satul său natal, cu condițiune ca mi­reasa și cu ginerile să danseze in ziua nuntei pe mormîntul său. Testamentul se aduce la îndepli­nire conform voinței sale.­­C­larence Wolfe, directorul unui ziar din New­ Harmony (In­diana), a avut ideea originală da­r cumpăra de la un director al unei m­enagerii un leu pentru serviciul ziarului. Acest leu va trebui să fie „fighting­­editor* al ziarului, adecă „redactorul luptător* însărcinat să fie la dis­tanță pe inoportunii cari vin să pro­testeze contra articolelor ziarului. j^­iarul „ Berliner Tageblatt “ "^""^spune că doi urmași ai lui Kosciusko, eroul polonez, au intenția de a intenta guvernului Statelor­ Uni­­te un proces cerând o despăgubire de 425 milioane de mărci. Ei spun că Kosciusko a luat parte la războiul independenței Statelor­ U­­nite ca aghiotant al lui Washington, și a primit ca dar niște terenuri pe care se ridică acum Chicago. Ei reclamă acum aceste terenuri sau o despăgubire. A se vedea în corpul ziar­­raia­­noni amănunte cu pri­vire la Catastrofa Apeduc­ precum și din strada interesan­tele știri din localitate, țară și străinătate. CARNETUL MEU Munca La Viena se lucrează vîrtos, în mo­mentul de față, pentru noi și acela care are buna grație de a ne face a­cest serviciu este... congresul interna­țional pentru asigurarea lucrătorilor. De­sigur că nu vedeți legătura : Con­gresul muncind pentru noi ? Faptul­ e­­ste totuși evident. Mă gindeam la aceasta pe cînd ci­team desbaterile laborioase ale congre­sului. Iată o chestiune mare și grea, foarte mare și foarte grea: asigurarea lucrătorilor contra accidentelor, a bă­­trineței, a lipsei de lucru și așa mai încolo. Insă și chestiunea socială, în întrea­ga ei mărime. Ce soluțiune să se dea acestei for­midabile probleme, care este marea problemă a vremilor de față ? O for­mula mică și generala nu s’a găsit încă nicăiri , nu toate țările nu întimpină de­cît încercări, experiențe stadii co­mpeie de legislații, cu un cuvânt sforțări ce n’a­i adus încă la un pas hotaritor. Și să nu credeți că aceste încercări și sforțări sunt ușoare; ele costă enorm ca sacrificii în bani și ca sacrificii de situații sociale, de preju­decăți și de putere de rațiune. Luați de pildă congresul din Viena. Fie ce țara își are soluția ei, fia ce delegat procedeul lui iar fie­ ce grup interesele lui aparate. Cum să eși din haosul a­cesta ? Multe țări au început să iasă. Tre­­cind peste contradicții și opoziții vio­lente, țări ca Germania, Ang­ia, Fran­ța, Belgia au creat instituțiuni mari de asigurare a lucr­ătorilor Primele în­drumări spre o politică, din ce în ce mai mare, de îmbunătățire a salariați­lor agricoli și industriali. Ma­i­ndeam la uara noastră, pe cînd citeam dezbaterile congresului din Vi­­ena de muncă uriașă pentru a ajunge acolo unde s’a ajuns și ce muncă pen­tru a putea merge mai departe, din ce în ce spre progres. Toate acestea și în folosul nostru, căci atunci cînd vom deveni și noi o țară industrială sau cînd cultura va fi făcut progrese așa de mari ca țăranii sa se deștepte și ei și cind chestiunea socială se va pune și la noi cu acui­tate, nu vom avea pe cît să luăm de la alții degeaba ceea ce vor fi perfec­ționat pînâ în momentul acela. Noi vom avea imensa șansă de a fi scutiți de toate acele pipâiri în necunoscut și de toate acele conflicte dureroase cari au caracterizat în țările civilizate, diferi­tele etape spre legislația socială uma­nitară. Vom avea rezultatul experienței altora, cîștigată cu mari sacrificii, și nu vom avea de­cît să întindem mina pentru a fi la nivelul societăților cele mai civilizate. Așa am procedat pină acum și tot ast­fel vom proceda și de azi înainte De aceea am spus că la Viena se muncește acum pentru noi. Cel puțin să avem inteligența de a imita la momentul oportum. abonamentul Pe un m 84 iei 1 pe 4 lant 18 !«* pe 8 lani 6 iei In străinătate pe un an 30 lei Ananois.r­, 'inserții.', jî reduce 50 banirindul în pag. HI io feliW.v. ■_______ vi SoarMeX a.] A. | 8 Je­i 6.15* 9 Vineri^S. Ioo și 4 6.131 10 Sâmb.­—^feMiDodoral G. 6 6.121 CHESTIUNI JURIDICE PROIECȚIEI COPIILOR URI Discurs rostit de d­l N. V. LEONESCU Procuror General pe lângă Curtea de Apel din Iași în ziua de 1 Septembrie 1905, cu oca­zia deschiderei noului an judecătoresc 1905—1906 (Urmare). Interogarea, este o formalitate sub­stanțială de procedură a pronunțarei decăderei puterei părintești, dar nu­mai cînd este present. Tribunalul poate hotărî și în ab­sența piratului. După interogare Ca­mera de consiliu precede la exami­narea afacerei. Cel din urmă element de informa­­ție este avizul judecătorului de orei, a locului pirîtului. Apoi după ce as­cultă concluzia ministerului public, Camera de consiliu hotărăște. Sen­tința se pronunță în public cu exe­cuție provisorie, cu opoziție și apel, după cum pîrîtul este prezent sau nu. In timpul judecătei pentru decăderea puterei pămintești, Camera de con­siliu, poate lua măsuri pentru paza, întreținerea și educarea copiilor; a­­ceste măsuri de protecție se esecută provizor. Organizare­a tutelei După ce au sustras pe copii de aur autoritatea părinților nedemni, legea se ocupă ca să le asigure o protecție, de care au trebuință. Dacă amîndoi părinții au perdut puterea părintească legea asimilează pe copii, copiilor orfani. Două situații se pot prezenta sau copii au o familie și rude onorabile, atunci consiliu de familie se va în­truni și numi un tutore, tutela drep­tului comun, sau copii nu au rude, sau dacă au sunt și ele nedemne ca și părinții lor și atuncea copiii sunt în­credințați asistenței publice, tutela va fi administrativă. Se poate ca o persoană caritabilă să se ofere ca să fie copilului loc de părinte ca să’l întreb­e și să’l educe, legea permite, aceasta se numește tutela oficioasă. Ori­cine are dreptul ca să refuze tutela. Tutorele este dispensat de cau­țiune. Puterea părintească poate fi resti­tuită părintelui cînd cazurile rîdicărei puterei părintești au dispărut și în­deplinind anume formalități înaintea Tribunalului pentru aceasta. Protecțiunea minorilor plasați cu sau fără voia părinților Titlu II al legei din 24 iulie 1889 formează o lege specială, care se o­­cupă cum pot fi primiți și îngrijiți copiii fie de administrație fie de par­ticulari. Două situații se prezintă care tre­bue ca să fi regulate. Cîte­odată părinții constează pe co­piii lor, fără mijloace de a-i crește, asistenței publice, asociațiunilor de caritate sau particularilor. C­­e­odată copiii sunt părăsiți in stradă și luați de la poliție de către caritatea privată. In afaindouă cazu­rile cind copilul au ajuns In stare de a munci, se prezintă părinți și -1 re­clamă. Părinții pot obține remite­rea apilului lor îndeplinind inain­tea Tri­bunalului certe formalități. Legea a luat în considerație că un părinte din cauză de boală, mi­zerie, din cauza profesiunei, sau pen­tru ca să și espre o pedeapsă a fost nevoiți ca să-și abandoneze copiii. Sentimentele iubitei părintești au ren­ăscut în ei, și pot cere redobân­direa puterei părintești. Tutela, fii de drept comun fie ad­ministrativă, sau oficioasă, trebue ca sa aibă in vedere creșterea, instrui­rea și educarea copilului, ca să com­bată și să distrugă în el înclinările răle, ca să­­ deprindă ascultător, de«­­ciplinat și muncitor a înrădăcina în el marele principii de morală, ones­titate, legalitate, justiție, caritate, o­­noare, patriotism și credință, care fac pe om adevărat mare prin suprema­ția spiritului și inimei. Ținând samă de impresionabilita­­tea copilului, a înrădăcina în el dis­­pu­t­ ură și dispreț cătră tot ce este rău, imoral și poate duce către vițiu și corupție. Ai întări voința in bine pentru ca să nu cadă în rău, ar în­văța un meșteșug Numai așa că poate forma un bun părinte de familie, bun cetățean, fo­lositor sie­și și societaței. * Numai așa asistentele publice și private, își vor atinge scopul, vor prelutimpina pentru viitor comiterea crimelor și delictelor de cătră mi-

Next