Evenimentul, iulie-septembrie 1905 (Anul 13, nr. 118-181)
1905-09-11 / nr. 166
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 44 STRADA LAPUȘNEANU 44 Iiu Apare In toate zilele de lucru Un număr Țechin 50 bani Soarele] 1. a. 5 Luni—Păr. Zaharia I 6.591 6.901 6 Marți—Mart. EudoxieJ 6. 1|6.197 Mere.—Mart. Lozont 10 bani—Seria : Anul XIII No. 166 DUMINICA 11 SEPTEMBRIE 1905 ista? comertator BUCURIE» LOR Sä te ferească sfîntul, spune o vorbă romînească, de bucuria dușmanului. Să știi că atunci sau ți-au pregătit o lovitură mortală, din care să iasă cîștigul lor, sau, mai bine, din care să-și poată măcar pentru moment, înviea în suflet o speranță, o licărire de speranță că are să le vie și lor rîndul, cîndva, să te îngenunchie și să-și rîdă de tine. In această stare de suflet au fost epochiștii timp de vre-o două sau trei săptămîni Credeau, cei de cari Eminescu și-a bătut joc cu atîta profundă ironie, și pe care totuși nu-i uită a-i exploata memoria, la vremuri de nevoe cum că au pus mîna pe ceia ce le trebuia ca să-și poată ajunge la țintă. Au exploatat c’o bucurie de diavol, chestia telegramelor între cei doi nedespărțiți prieteni, D. Greceanu și A. Badarea. O chestie, care a luat naștere numai în mintea lor, dar care de altfel, nici n’a existat. O chestie, căreia, ei, nedespărțiții, nu i-au dat nici o atenție, și care, în ultima concluzie, a făcut rău numai celor cari o inventaseră. Le-a făcut rău fiind-că bucuria ce-o stîrnise în mijlocul lor s’a schimbat de-odată într’o tristeță ne mai pomenită. Tuturor acelora cărora le flutura pe buze zîmbetul drăcesc al satisfacției li s’a tăiat pofta, fiind-că li s’a tăiat pe loc și speranța chiar ce li se năștea în suflet, fără să mai vorbim de cîștig, căci cîștig a fost de partea noastră. Nedespărțiții noștri fruntași s’au jucat cu dinșii cum să joacă copii la Paști cu ouă roșii. Au fost încă buni de i-au lăsat pe toți să se mîngîie cu această jucărie c’ar fi existînd oarecari neînțelegeri între dînșii. Și de-odată, din senin, le-au stricat jucărioara și acum sînt nemîngîiați. Bucuria lor, care le făcea liniștea somnului, care le făcea ca sorbiturile cafelelor de dimineață să se facă cu mai mult deliciu în așteptarea acelei catastrofe ce era să isbucnească și din care dînșii să tragă folosul așa de mult așteptat, s’a risipit cum se risipesc seara norii cei mici ce se zăresc, vara, cînd tocmai soarele trimite căldura sa cea mai binefăcătoare. Și acum acea manifestă bucurie ce-o puteai zări, dacă ești puțin observator, în gestul, în mișcarea, în toată a lor atitudine, s’a schimbat într’o ținută, care denotă starea de dezolare a copilului căruia i s’a luat jucărioara. Sunt oameni cari să doriască a-și schimba starea lor de conștiință cu a lor ? Acum numai, trebue de reținut aceasta, pentru cine cunoaște a lor mentalitate, trebue să ne așteptăm la un lucru, ce sigur trebue să se întîmple. Vor născoci, cu siguranță, altceva. Oamenilor acestora le trebue numaidecît o neînțelelegere, fiind-că știu că din asta vor profita ei și moral și material, își închipue. Moral, fiind-că le trebue o jucărie, care să le reînvie o nouă speranță și material, fiind-că ’și mai pot menținea creditul în piață. Ii putem asigura însă, de pe acum, cum că această dulce speranță în care ’și leagănă, mintea, se va stinge cum s’au stîns celelalte, și că’n afară de bucuria ce le poate aduce oarecare deliciu momentan, în care nu vor putea înregistra nimic dar absolut nimic decît doar deziluziile ce le încasează regulat. De la Roșcani. 7 DIN FAPTELE ZILEI Localurile de școală Chestiunea organizărei învățămîntului nostru public pe baze mai serioase și mai potrivite cu nevoile noastre, stă in strînsă legătură cu chestiunea construcțiunei localurilor anume pentru școală. Este adevărat că mai in toate orașele s’au făcut clădiri mai mult sau mai puțin impunătoare și destul de încăpătoare, dar se află încă multe localuri particulare, închiriate de Stat care contractează cu menirea lor. In ele, școlarii capătă germenii tuturor boalelor și se desgustă cu atîta grabă de școală, încit studiul e o tortură, localul fiind ca un penitenciar de grea osîndă. Nu mai zicem nimic de profesori, ale căror drepturi la un trai omenesc se pare că sînt înnăbușite de momeala unui mizerabil salar, care abea acopere goliciunea unei și mai mizerabile existențe. In Iași, grație solicitudinei ce au avut diferiții miniștri conservatori pentru acest oraș, s-au pus bazele celor mai mărețe monumente arhitectonice, care fac fața Iașului cultural. Astfel, universitatea și liceul internat se datoresc dlui Tache Ionescu, Seminariul răposatului Gh. Dim. Teodorescu. A făcut și d. Heret ceva și anume Externatul de fete, dar nu știu pentru care motiv l-a pus în ograda Goliii, lângă ospiciul de nebune... Bietele fete vin și pleacă spăriete, căci cele mai de multe ori nenorocitele din ospiciu umblă libere prin ograda bisericei, pe unde intrarea la externat Școala de arte și meserii este de asemenea o podoabă a lașului, începută și sfirșită sub guvernul conservator Gimnaziul Alexandru cel Bun și școala comercială inferioară au localuri cu chirie, foarte improprii pentru școală. Gimnaziul Ștefan cel Mare are ce e drept localul propriu. Statul a cumpărat, cu un preț destul de mare o casă veche, cu aspectul unei mori părăsite, interiorul însă e într’o stare absolut imposibilă, la care s’a adăogit vncuria fostului director d. Gh. Nădejde. Localul gimnaziului Ștefan cel Mare este în reparație după stăruința harnicului său director, care cu toată ura și invidia trîntorilor, cu toate atacurile păcătoase strecurate prin Voința Naționale, își caută de datoria sa. Chestiunea localurilor de școală fiind foarte importantă, vom reveni. O intervenție ce se urmează azi, pretențiuna formulată de majoritatea parlamentului din Buda Pesta și care de fapt este și singura și adevărata cauză a crizei politice acum în ființă ce-și găsește existența din chiar ziua formărei demisionatului minister Fejervary. Din toate acestea un fapt însă ese bine în relief după cele ce se petrec în cercurile politice din capitala Ungariei și curtea imperială: dualismul Austro-Ungar a început să se clatine din temelie pe care a fost clădit și pe care vremurile au slăbit’o simțitor. Ultimele evenimente politice mai îndeosebi, cari s’au desfășurat la Budapesta, erau aproape pe punctul de a sfărîma cu desăvirșire legăturile dintre Austria și Ungaria. Cum va fi rezolvită actuala criză ? Care va fi soluțiunea politică eficace ce i se va da ? Iată întrebări la care cu greu s'ar putea răspunde cu preciziune. Probabilitățile însă sunt numeroase și se pare că și de data aceasta, acel care va face mai multe concesiuni, va fi tot șeful statului In această privință sunt și caracteristice și importante declarațiunile făcute de Kossuth unui ziarist. Iată ce a declarat acesta după audiență avută la Imparat: „Nu știu care va fi rezultatul audienței, dar pot spune că ar fi de dorit ca regele și națiunea să se Înțeleagă în sine. Coroana ar trebui să cedeze și atunci națiunea va arăta o apropiere către rege,—căci tot binele pentru țară, poate să rezulte numai dintr’o cooperațiune între Coroană și națiune. Sunt convins că națiunea văzînd buna-voința Coroanei, nu va respinge compromisul făcut. Coaliția va oferi destule recompensa pentru sacrificiile ce ar trebui să se facă eventual". Acestea sunt declarațiunile lui Kossuth și credem că însemnătatea lor politică nu poate fi pusă la îndoială, mai ales în actualele împrejurări prin care trece Ungaria. Afirmațiunile acestui barbat politic par a fi o indicație, ori cât de mică si la ea, asupra adevăratelor intențiuni ale împăratului, intențiuni ce au putut fi presupuse în timpul audienței. Surprizele nu sunt excluse însă in nici un caz. I. P. S. S. Iosif Gheorghian Mitropolitul primar al Ungro-Vlahiei, a trimes o adresă dlui general Manu ministru ad-interim la interne și președinte al consiliului de miniștri, prin care-1 roagă a lua măsuri și a da sfaturi populației rurale, să nu mai trăiască în concubinaj, ci să se căsăătorească. O decisiune Ministerul de instrucți a decis să nu se mai acorde nici unui membru din corpul didactic primar urban și rural, concedii pînă ce nu va fi examinat cu scrupulositate de medicii inspectori ai ministerului. Cererile de concedii pentru studii, ca să fie aprobate, trebuie să fie însoțite de acte doveditoare de cursurile ce au urmat petiționarii, de sîrguința depusă, de rezultatele obținute, arătînd în același timp timpul, întrebuințat la aceste studii și timpul de care cred că mai au nevoe pentru complectare ori terminare. BULETINUL EXTERN Criza politică din Ungaria •— ° mininistă De aproape două săptămîni Ungaria se sobcdește în frigurile celei mai cumplite crize politice. De două săptămîni împăratul Frantz Josef tratează cu șefii coaliției ungare, fără a ajunge totuși la vreun rezultat. Tratative și iarăși tratative. iată rezultatul a altor zile de strădănuință. Votul universal a adus după sine demisia cabinetului Fejervary, limba de comandă maghiară în armată, formează mărul discordiei în tratativele Ruperea relațiilor cu Grecia Am spus încă de mult, că în urma persecuțiunilor la cari se dedau grecii in contra românilor din Turcia o oarecare răceală, destul de accentuată, a intervenit în raporturile diplomatice dintre Romînia și Grecia. Guvernul român stăruind asupra punctului său de vedere în această chestiune, d. Tabazis, ministrul Greciei la București, s'a grăbit să plece în concediu Cum adresa legațiunei Greciei prin care d. Tombazis făcea cunoscut guvernului român plecarea sa în concediu nu fusese încă comunicată dlui general Iacob Lahovari, ministrul afacerilor străine, care se afla la Bușteni, nu am putut decit desminți știrea dată de un ziar liberal prin care se anunța plecarea d-lui Tombazis în concediu nelimitat. Indată însă ce generalul Lahovari a luat cunoștință de condițiunile în care Tombazis a plecat în concediu s’a grăbit să dea ordine în consecință d-lui Papiniu, ministrul Romîniei la Atena In acelaș timp „Agenția Romînă a comunicat ziarelor nota următoare: D. Tombazis, ministrul Greciei la București, a plecat în concediu, fără a lăsa în locul său un însărcinat de afaceri. Guvernul român a dat ordinu în consecință d-lui Papiniu, ministruul Romîniei la Atena, să plece de asemenea în concediu, lăsînd un simplu impiegat la legațiune însărcinat cu paza ordinelor, tot astfel după cum a făcut și d. Tombazis. * * * Impiegatul însărcinat cu paza arhivelor legațiunei grecești din București este d. Vamali, iar d. Covati, impiegat la legațiunea României din Atena, a primit aceeași însărcinare din partea guvernului român. Acistă deocamdată chestiunea raporturilor diplomatice dintre România și Grecia. ECOURI UN ura zadarnic.Următoarea istorioară s’a întîmplat zilele trecute, la Gassel, cu ocazia unei parade militare în prezența împăratului Germaniei. Trupele formaseră careul de paradă în fața palatului regal, pe cînd împăratul se afla în sala tronului, unde se sfințea drapelul, ofițerii au făcut cunoscut trupelor, că atunci cînd generalul de brigadă care sta în fața frontului călare va ridica sabia de asupra capului său, acesta era semn, că se apropie împăratul și că trebue să strige : Ura. Soldații trebuiau deci să aibă ochii îndreptați asupra generalului de brigadă. Toate disposițiile fură lupte, și soldații iși dară toată silința să împlinească porunca după toată posibilitatea. Lucrurile ar fi mers bine dacă generalul de brigadă n’ar fi fost miop. Acesta văzind galopînd de la castel in spre trupe un adjutant imperial, a crezut că tr. împăratul, îndată ridică sabia de mai multe ori de-asupra capului. Trupele începură îndată să strigă : Ura ! iar muzicile regimentelor intonară imnul : „Heil dir im Siegeskranz“. Bietul general observă greșala și începu să facă semne cu sabia ca să înceteze aceste ovațiuni. Soldații însă se țineau strict de instrucțiile primite și strigau ura până cînd se făcură la față roșii ca sfecla. Cu cit disperatul general făcea mai tare semn cu sabia, cu atît soldații strigau mai tare, până cînd în sfirșit apăru împăratul, tocmai la timp, ca să culeagă o parte din ovațiunile la adresa adjutantului său. JJ.relicvii scumpe.Un ziar din Londra se ocupă cu diversele prețuri cu cari au fost vîndute relicviile sau hainele purtate ale oamenilor mari, cari au jucat un rol însemnat în istorie. Astfel toga, care a aparținut lui Catone, a fost cumpărată de împăratul roman Nero cu suma de 300.000 sesterțe. O jachetă a filosofului Jean Jaques Rousseau a fost vîndută cu o mie de franci, și ceasornicul seu de aramă cu 500 franci. Pentru un barometru al seu, care avea o valoare cu totul neînsemnată un entusiast adorator al său a plătit 1600 franci. Celebrul baston al filosofului francez Voltaire a fost cumpărat de un doctor, din Paris pentru suma de 600 franci. Coleotanții de redovii prețuesc și perucile. Peruca filosofului german Kant a fost vîndută cu 250 franci dar era roasă cu totul, o altă perucă a sa bine conservată a fost vindută cu 500 franci. Craniul filosofului francez Decartes a fost vîndut cu 1000 de franci iar pentru un dinte al celebrului astronom Newton, un lord englez a plătit 18.000 de franci, fie ce poartă bărbații mustăți? Această cestiune a putut fi rezolvată numai printr-o anchetă și ziarul parisien Le Gaulois a făcut aceasta anchetă. ] El a întrebat o sută de bărbați și 1 a obținut următorul rezultat: 16 au lăsat să crească mustața pentru a se scuti de ras. < 3 pentru ca să nu se repească. 1 vroia să ascundă dinții. 1 1 dorea să micșoreze mărimea nasului. 3 credeau că mustața e bună pentru respirație. 3 o poartă pentru că și oamenii celebri au purtat-o. 7 o cred necesară pentru sănătate. 117 au fost de părere că motivul < nu importă pe nimeni. 2 au declarat că poartă mustața c pentru a face plăcere nevestelor lor. 127 au declarat că au lăsat să crească mustața pentru că au mai mult succes pe lîngâ femei. Despre părerile celorlalți 30 nu se spune nimic. 1 Un evreu cu 100 de femei. c Dentistul G. A. Bitzvor, e evreu american, îi părea rău că vestele biblic Solomon avea harem și a troit să aibă și dînsul unul, dacă nu î ju 700 de femei, dar cel puțin cu 100 Cartierul tyresse din Manchester c i fost cuprins de groază cind a aflat că acest Solomon No. 2, care în America trecea drept un ghicitor vestit, s’a căsătorit legitim în diferite localități cu vre-o 100 de femei; în urmă venise în Manchester, unde, in timp de o săptămină se logodise cu 4 femei. Cînd a început să i se alatine pămîntul sub picioare în America, <4 fugi în Anglia și se stab >ii în Manchester. Nu da mult însă cipărit într’un jurnal englezesc o fotografie; trei din logodnice recunoscsură figura logodnicului lor și de- ann ațară cazul poliției. Cînd însă poliția voi să pună mina pe dînsul, el fugise din cuib. D După toate probabilitățile dînsul ar fi fugit în Germania cu o tinără americanâ din New York, cu care făcuse cunoștință în Manchester. Aflînd că are vre-o 5000 de lei, e logodi cu dinsa și a făcut-o să o plece singură în Germania, unde se vor întîlni. Poliția din Anglia caută să-l prindă testament ciudat. Pictorul olandez, Martin Hamskerk, ilustrațiune din veacul trecut, a lăsat un fond din care să se mărite pe fiecare an este o fată din satul său natal, cu condițiune ca mireasa și cu ginerile să danseze in ziua nuntei pe mormîntul său. Testamentul se aduce la îndeplinire conform voinței sale.Clarence Wolfe, directorul unui ziar din New Harmony (Indiana), a avut ideea originală dar cumpăra de la un director al unei menagerii un leu pentru serviciul ziarului. Acest leu va trebui să fie „fightingeditor* al ziarului, adecă „redactorul luptător* însărcinat să fie la distanță pe inoportunii cari vin să protesteze contra articolelor ziarului. j^iarul „ Berliner Tageblatt “ "^""^spune că doi urmași ai lui Kosciusko, eroul polonez, au intenția de a intenta guvernului Statelor Unite un proces cerând o despăgubire de 425 milioane de mărci. Ei spun că Kosciusko a luat parte la războiul independenței Statelor Unite ca aghiotant al lui Washington, și a primit ca dar niște terenuri pe care se ridică acum Chicago. Ei reclamă acum aceste terenuri sau o despăgubire. A se vedea în corpul ziarraianoni amănunte cu privire la Catastrofa Apeduc precum și din strada interesantele știri din localitate, țară și străinătate. CARNETUL MEU Munca La Viena se lucrează vîrtos, în momentul de față, pentru noi și acela care are buna grație de a ne face acest serviciu este... congresul internațional pentru asigurarea lucrătorilor. Desigur că nu vedeți legătura : Congresul muncind pentru noi ? Faptul este totuși evident. Mă gindeam la aceasta pe cînd citeam desbaterile laborioase ale congresului. Iată o chestiune mare și grea, foarte mare și foarte grea: asigurarea lucrătorilor contra accidentelor, a bătrineței, a lipsei de lucru și așa mai încolo. Insă și chestiunea socială, în întreaga ei mărime. Ce soluțiune să se dea acestei formidabile probleme, care este marea problemă a vremilor de față ? O formula mică și generala nu s’a găsit încă nicăiri , nu toate țările nu întimpină decît încercări, experiențe stadii compeie de legislații, cu un cuvânt sforțări ce n’ai adus încă la un pas hotaritor. Și să nu credeți că aceste încercări și sforțări sunt ușoare; ele costă enorm ca sacrificii în bani și ca sacrificii de situații sociale, de prejudecăți și de putere de rațiune. Luați de pildă congresul din Viena. Fie ce țara își are soluția ei, fia ce delegat procedeul lui iar fie ce grup interesele lui aparate. Cum să eși din haosul acesta ? Multe țări au început să iasă. Trecind peste contradicții și opoziții violente, țări ca Germania, Angia, Franța, Belgia au creat instituțiuni mari de asigurare a lucrătorilor Primele îndrumări spre o politică, din ce în ce mai mare, de îmbunătățire a salariaților agricoli și industriali. Maindeam la uara noastră, pe cînd citeam dezbaterile congresului din Viena de muncă uriașă pentru a ajunge acolo unde s’a ajuns și ce muncă pentru a putea merge mai departe, din ce în ce spre progres. Toate acestea și în folosul nostru, căci atunci cînd vom deveni și noi o țară industrială sau cînd cultura va fi făcut progrese așa de mari ca țăranii sa se deștepte și ei și cind chestiunea socială se va pune și la noi cu acuitate, nu vom avea pe cît să luăm de la alții degeaba ceea ce vor fi perfecționat pînâ în momentul acela. Noi vom avea imensa șansă de a fi scutiți de toate acele pipâiri în necunoscut și de toate acele conflicte dureroase cari au caracterizat în țările civilizate, diferitele etape spre legislația socială umanitară. Vom avea rezultatul experienței altora, cîștigată cu mari sacrificii, și nu vom avea decît să întindem mina pentru a fi la nivelul societăților cele mai civilizate. Așa am procedat pină acum și tot astfel vom proceda și de azi înainte De aceea am spus că la Viena se muncește acum pentru noi. Cel puțin să avem inteligența de a imita la momentul oportum. abonamentul Pe un m 84 iei 1 pe 4 lant 18 !«* pe 8 lani 6 iei In străinătate pe un an 30 lei Ananois.r, 'inserții.', jî reduce 50 banirindul în pag. HI io feliW.v. ■_______ vi SoarMeX a.] A. | 8 Jei 6.15* 9 Vineri^S. Ioo și 4 6.131 10 Sâmb.—^feMiDodoral G. 6 6.121 CHESTIUNI JURIDICE PROIECȚIEI COPIILOR URI Discurs rostit de dl N. V. LEONESCU Procuror General pe lângă Curtea de Apel din Iași în ziua de 1 Septembrie 1905, cu ocazia deschiderei noului an judecătoresc 1905—1906 (Urmare). Interogarea, este o formalitate substanțială de procedură a pronunțarei decăderei puterei părintești, dar numai cînd este present. Tribunalul poate hotărî și în absența piratului. După interogare Camera de consiliu precede la examinarea afacerei. Cel din urmă element de informație este avizul judecătorului de orei, a locului pirîtului. Apoi după ce ascultă concluzia ministerului public, Camera de consiliu hotărăște. Sentința se pronunță în public cu execuție provisorie, cu opoziție și apel, după cum pîrîtul este prezent sau nu. In timpul judecătei pentru decăderea puterei pămintești, Camera de consiliu, poate lua măsuri pentru paza, întreținerea și educarea copiilor; aceste măsuri de protecție se esecută provizor. Organizarea tutelei După ce au sustras pe copii de aur autoritatea părinților nedemni, legea se ocupă ca să le asigure o protecție, de care au trebuință. Dacă amîndoi părinții au perdut puterea părintească legea asimilează pe copii, copiilor orfani. Două situații se pot prezenta sau copii au o familie și rude onorabile, atunci consiliu de familie se va întruni și numi un tutore, tutela dreptului comun, sau copii nu au rude, sau dacă au sunt și ele nedemne ca și părinții lor și atuncea copiii sunt încredințați asistenței publice, tutela va fi administrativă. Se poate ca o persoană caritabilă să se ofere ca să fie copilului loc de părinte ca să’l întrebe și să’l educe, legea permite, aceasta se numește tutela oficioasă. Oricine are dreptul ca să refuze tutela. Tutorele este dispensat de cauțiune. Puterea părintească poate fi restituită părintelui cînd cazurile rîdicărei puterei părintești au dispărut și îndeplinind anume formalități înaintea Tribunalului pentru aceasta. Protecțiunea minorilor plasați cu sau fără voia părinților Titlu II al legei din 24 iulie 1889 formează o lege specială, care se ocupă cum pot fi primiți și îngrijiți copiii fie de administrație fie de particulari. Două situații se prezintă care trebue ca să fi regulate. Cîteodată părinții constează pe copiii lor, fără mijloace de a-i crește, asistenței publice, asociațiunilor de caritate sau particularilor. Ceodată copiii sunt părăsiți in stradă și luați de la poliție de către caritatea privată. In afaindouă cazurile cind copilul au ajuns In stare de a munci, se prezintă părinți și -1 reclamă. Părinții pot obține remiterea apilului lor îndeplinind inaintea Tribunalului certe formalități. Legea a luat în considerație că un părinte din cauză de boală, mizerie, din cauza profesiunei, sau pentru ca să și espre o pedeapsă a fost nevoiți ca să-și abandoneze copiii. Sentimentele iubitei părintești au renăscut în ei, și pot cere redobândirea puterei părintești. Tutela, fii de drept comun fie administrativă, sau oficioasă, trebue ca sa aibă in vedere creșterea, instruirea și educarea copilului, ca să combată și să distrugă în el înclinările răle, ca să deprindă ascultător, de«ciplinat și muncitor a înrădăcina în el marele principii de morală, onestitate, legalitate, justiție, caritate, onoare, patriotism și credință, care fac pe om adevărat mare prin supremația spiritului și inimei. Ținând samă de impresionabilitatea copilului, a înrădăcina în el disput ură și dispreț cătră tot ce este rău, imoral și poate duce către vițiu și corupție. Ai întări voința in bine pentru ca să nu cadă în rău, ar învăța un meșteșug Numai așa că poate forma un bun părinte de familie, bun cetățean, folositor sieși și societaței. * Numai așa asistentele publice și private, își vor atinge scopul, vor prelutimpina pentru viitor comiterea crimelor și delictelor de cătră mi-