Evenimentul, octombrie-decembrie 1919 - ianuarie-februarie 1920 (Anul 27, nr. 177-280)

1919-10-10 / nr. 185

— A IS VE al XXV Ibim No. 185 ummaasmx f|leâadu și Jy.6in\\n\ska\\a i A Ș ! PIAȚA UNIREI 25 Bani Organ al partidului Conservates Inserții și Reclame pagina 2-a ! lea rândul Un număr vechiu 50 bani ! Gutpatik Stctonji­li 3.?. Deși sântim in plină campanie­­ electorală, deși politicește lașul , este unul din orașele, cari atra­­­­giau in tot­deauna atentiunea in­­­tregei țări, ca și grija celor din­­ fruntea guvernului, de data aceas­­­­ta, adică tocmai in momentul.­­ când trebuea să se dea lupta cea­­ mai frumoasă, dar in acelaș timp I și mai crâncenă o atmosferă din­­ cele mai apatice, copleșește in­­­­treaga lui ființă. lașul, orașul in­­­­telectual prin excelentă, care tot­­­de­auna a făcut dovada forței și a­­ conștiinței sale, trimițând in atari­­ ocazii in parlamentul țârii, oameni | politici de mâna ’ntâi, in contra | voinței guvernelor sau a partide­­­­­lor coalizate, va fi lipsit de ci.la­r aceasta de o astfel de perspect­­­i­­­vă. totsresul luptei poate fi deja­­ considerat ca dispărut. O parte a r opos d­el compusă din partidul | conservator naționalist, din parti­­­dul „Ligei Poporului“, de sub șefia I d-lui general Averescu a hotărât­­ dintr’un sentiment de imită dem­­­­nitate, a se abține de a lua­­ par­te la aceste alegeri, ca o­­ prek stare pentru făgăduința ds-1 tă, că se va avea la prezidarea 1 alegerilor un guvern, care să nu­­ reprezinte un anumit partid, și că­­ ele nu vor fi făcute nici cu cen­­­­zur și nici sub stare de asediu.­­ Gruparea naționalistă a d-lui­­ Cuza incă nu și a fixat in mod­­ definitiv atitudinea, deși sânt cu­noscute ideile d lui A. Cuza asu­pra șefului actualului guvern. So­­­cialiștii, cari sânt atât de prige­ j­uiți de liberali, aproape sigur că s­au vor candida, iar partidul mun­­­­citoresc și țărănesc, iacă n’a luat­­ o atitudine definitivă­ pînâ in mo­mentul de față, dar probabil câ-și va retrage candidaturile prot­ se­tând contra deciziunei noului gu­vern de a nu ridica starea de­­ [UNK] sediu și de a fi schid­bst cenzura preventivă in represivă. Mai ră­­mân cele 2 partide cu cântec. Cel progresist, a cărui atitudine pare a se îndrepta, cătră direc­țiunea de unde va putea ciupi mai mult, și onor­ab­iul bera), interi­sat până in partid si ­măduva oaselor de a-și asigura o majori­tate, care să le rat­fice noianul de decrete abusive și neconstituțio­nale, spre a putea pune la adă­post ilegalitățile și droaia de par­tizani, cari au înotat in afaceri de tot soiul. In atari condițiuni se prezintă situația electorală la Iași. Din punctul de vedere al propagandei, liberalii cu interesul extrem de mare, se agită necon­ Umt și m foste dincu­ie. In a­­cest scop toate școlile statului, cu bine­voitorul concurs al organe­lor de control inamovibile, au fost transformate in săli de întruniri publice, iar vehiculele autorităț lor publice sunt puse la disposiția candidaților și a agenților, cari cutreeră satele și mahalalele. Dar pretutindeni sânt primiți așa cum trebue și mai al­s cum merită, niște cerelegîo­ri al­e lui Al. Constantinescu. Deși după unele probabilități s-ar putea întâmpla ca ei să râ­mănă singurii candidați in­tentele alegeri, totuși și­ #și, pre au o teamă extraordinară, că voi e avea un eșec teribil, căci ia­fim »’au convins in recentele turneur electorale, cum si apreciază mul­țimea. F*t* de o asemenea lupta electorală la Iași iu situație, va a­­vea însemnătatea dorită și aștep­tată, d­upă cum nu vor avea nici cei, ce probabil vor fi aleși, căci noul parlament ales prin calcarea constituției și a tuturor libertăți­lor, va avea soarta defunctului parlament al d-lui Marghiloman, cari n’a îasat decît niște titluri de — fast — pentru câti­va bieți ne­muritori. mb Cii doi „iMiemi“ „Viitorul“ numește ps­d­verescu „anonim“, pentru că General­u­­l președin­­­­tele „Ligei Poporului“ refuză să candi­­­deze in alegeri. Oficiosul brătienist mai­­ face o vină generalului din faptul că a fost ales, sub guvernul Marghiloman, nu numai in Moldova ci și in Muntenia o­cupată. „Viitorul“ insinuiază că generalul s’a ales deputat in Muntenia cu ajutorul lui... Mackensen, cu care a întreținut relații... literare Dar in Moldova, cu sprijinul cui s’a ales generalul Averescu? Cearșaful colectivist de peste drum de Capsa duce o campanie acerbă de insinuări și calomnii împotriva genera­lului. Somat­in nenumărate rânduri aducă dovezi, să precizeze relațiile din că­tre Președintel „Ligei Poporului“ și Mareșalul Mackensen somat să facă­­ dovadă intenției (? ) generalului de a i preda inamicului misiunea militară fran­­­­ceză, monitorul colectivist s’a eschivat. Generalul a dat in judecată „Viitorul“. Ce ar fi mai firesc ca d Prostilă, pa­ I tronul „Viitorului“, să nu mai aștepte ziua judecăței, ci să etaleze cu lux de amănunte crimele generalului? Doar­­ Averescu nu e un­­ oarecare, nu e un­­ „anonim­, cum pretind Brăd­enii, ci e­l șeful armatei care a luat ofensiva de­­ la Mărăști, iar astăzi e și om politic și f ! incă șef de partid Procesul „Viitorului“ nu e un proces ! intre doi particulari, ci unul politic ce­­ interesează țara întreagă. De ce se de­­s­p­robează „Viitorul“ ? Lumea cunoaște armele de luptă ale­­ „șobolanilor“, tot așa au chițeăit des­pre d. Take Ionescu c’a cedat Torontalul și astăzi vedem că acela care l’a cedat é d. Ionel Brătianu, care a trimes un colonel romăn să iea parte la graniței in Banat După liberali și fixarea co­dița ior d. Marghiloman, d. Take lanss­­ou­ e „apărătorul intereselor străine“, e „vîndut străinilor“, e omul politicei de umilință și așa mai departe.I De ce nu fac dovada, mai ales c’ar înlătura din drumul lor pe un adversar redutabil ? In adevăr, scoțănd din viața politică pe Take Ionescu și General Averescu, cei doi șefi ai opoziției, liberalii și ar asigura domnia nestânjenită asupra Nea­­mului iitreg și ar huzuri in vecii veci­lor, căci concursul de sus pare că și - au asigurat pe multă vreme Ar fi așa de comod să te scapi de doi „anonimi“, așa de insignifianți, ca Take Ionescu și Generalul Averescu ? De ce n’o fac ? Și apoi d iar liberali, degeaba lați’ înainte de vreme. Abținerea de jubi­la alegeri nu înseamnă pasivitate. Opoziția va continua lupta, pe căi legale, nu și extralegale, cum insinuați­a­v, dar o vor continua. Și această luptă e așa de u­­șoară, dată fiind vulnerabilitatea adver­sarilor. In adevăr, liberalii sângerează din mii de răni, chiar fără a fi atac­ai. A­­ceste răni poartă numele orașelor Bră­ila, Caracal, Buzău, Corabia, Iași, Ba­cău, Constanța, etc. etc. Rănile acestea n’au fost cu toate că s’a întins asupra cicatrizate, ior fai­moasa „mușama“ națională. Copfa noastră ! Marefia vremilor de epopeică in­­­­tensitate, pe care neamul acasta le-a trăit in amarul greu al luptei, dar și la lumina izbăvitoare a celor mai îndreptățite nădejdi, cunoaște in e­­­poca epilogului izbănditor, ticăloșia unor moravuri lăuntrice, care întu­necă in afară prin noroiul discredi­tului, toată aureola operei noastre războinice. Să-și fi perdut poporul in bucu­ria care i inundă sufletul, simțul a­­celei datorii pentru desăvârșirea a­­cestei opere, până'ntr’atât, in­cât să l abdice in mâinile traficante ale unei odioase elice. Sau mai degra­bă voința lui să fi fost astfel neso­cotită, in­cât să i se impună cu a­­utocratică complicitate, tirania o­­presiva ? Noi știm ce să credem și dacă prin imposibil asistăm astăzi la des­fășurarea evidentă a manoperei, in­că n’avem motivul să descurajăm o clipă spiritul țarei care este cu noi și pe care trebuește să-l călăuzim spre cucerirea internă, așa precum j­i la vreme am știut sa l încălzim pen­­­­­­tru cucerirea din afară. In trecutul agitat al luptelor noas­tre politice, atitudinea noastră nu s’a desmințit o clipă și dacă când­va am ințeles să purtăm victorios drapelul, salvând coroana de com­plotul colectivist, cu mai bun cuvânt vom ști astăzi sa-l inalțăm in lup­ta pentru salvarea țarei și punerea ei sub ocrotirea constituțională a a­­­­devăratei dinastii. Vom face ca mistificarea dăinui­­­toare incă in starea tranzitorială de­­ azi, să înceteze, pentru ca tot ce e­­ român in țara românească să fie­­ ectificat asupra unui singur lucru, s­tă nu si poate înăbuși o voință care a a lucrat cu cugetul curat la mări­rea acestei țări, pentru a se da in schimb mână liberă consorțiului bră­tienist, să trafice azi cu bucuriile poporului, după cum er­ a traficat cu suferințele lui Țelul nostru e limpede in această privință ca și sufletul cu care întotdeauna am in­treprins o acțiune politică și am fă­urit o operă patriotică pentru țară. Dl. Brătianu s’a înșelat dar nu- i chipuindu și că ne va putea atrage­­ pe terenul inegal de luptă al par­­­­lamentului fabricat. D sa va eviden­­­ția prin el, cul mult documentul i­n trist al acelor moravuri politice, in­­ care incomensurabilul pușcăriaș de i­eri, se complace in cârdășia mon­­­­struoasă a gâdelui impostor. Avem | „ noi tărâmul sigur de luptă acolo, |­­! unde se știe că nu purtăm pe su­ 1 ■ 1 flet nici păcatul dezastrului de la 1 I ; furtucaia al Napoleonului impus și 1 || nici pe acela de a fi evacuat șle­ | ■ I­puri încărcate cu vinuri de Viorica, 1 11 Pe apele înroșite cu sângele soldați [UNK] 1­­­1 lor martiri. Este o lume care ne cunoaște, ca­ 1­­1 re ne înțelege și care ne sprijină ni­­ I lupta răsplatitoare pentru desăvârși­­r­­­rea onestă a operei pe care am _­m inspirat-o, înlăturând pe aceia care ■ I­in pragul sfintelor destine, socot­i că și mai pot hrăni existența, cu in- i că un sacrilegiu. " I . S­r I G. G. P. I Domnii membri ai clubului Conservator națio­nalist din Iași sunt rugați a se întruni în localul clu­bului nostru in astă seară Joi 9 Octombrie c. orc îe 5 p.m, Pskow evacuat Stockholm 9­­ Membrie. Bolșevicii au început ivad­uM localitaței Pskow. VINERI 10 OCTOMBRIE 19­9 - ,.Gazul Bărbulesc trt la Universitatea din­­ Iaș D. O. Meissner, șeful partidului nem­țesc din Iași, și directorul ziarului « Lascar Antoni», care oglindește mentalitatea acelui partid, țin cu pr­ea preț să se vorbească de adorul lor, Uie Bărbulescu de la Universitate. Recunoaștem că Uie Bărbulescu este „intelectualul“ partidului, steaua lui oratorică, fața lui științifică Să facem dnei plăcare d lor Meiss­ner și Antoniu, și să vorbim și noi de d. Ilie Bărbulescn. Nu vom urma metoda nesațească a d-lor, metodă de minciuni și de.. gaze asfixiante, care a compromis pe vecie Germania ia ochii în mii civilizate, fără s’o facă a câștiga n­oi războiul. Vom lua calea dreaptă a adevărului și a faptelor câte in deobște cunoscut că d. Ilie Bărbulescu a avut și inainte de răz­boiu­ni, mai ales, in timpul războiu­lui, o atitudine fățiș antinațională. A batjocorit acțiunea pentru întregirea­ neamului, a insultat armata romană și fapturi ei glorioase, a calomniat pe fruntașii transilvăneni cari luptau in contra tiraniei austro maghiare, și la soldații romăni pari fugiseră de sub jugul dușmanului și au venit sub steagul Romăniei libere să lupta pen­tru liberarea Transilvaniei și unnirea ei cu regatul român. Această atitudine revoltătoare din partea unui profesor al statului nos­tru a rănit aga da adânc sufletul ro­mânesc încât unii nu s’au putut stă­pani da a gi arăta indignarea prin m­ijloace sensibile chiar pentru ca­rapacea robustă a conștiinței d­lui Ilie Bărbulescu. Odată, in Iași, in plină ședință a Asociației celor două Universități, din partea unui distins universitar bucuriștean, altă dată la Chișinău din partea unui intelectual transilvănean, d. Ilia Bărbulescu a avut oooaie, să simtă fizicește după energia reacțiunii acelora, pănă la ce grad acțiunea sa nesocotită apăsase asupra resantului destul de tolerant al sufletului național. Când războiul a încetat prin vic­toria marilor noștri aliați din apus, cănd Nemții au luat fuga și, de la noi, și, in locul guvernului umilinței naționale a venit nesc reprezentând un­­ guvern româ­România din nou liberă, ministrul Instrucției, d. dr. C. Angelessiu a voit să curețe școala de profesorii compromiși prin atitudinea lor sucrapatib­lă cu misiunea de a­­ducatori ai poporu­­i rom­ăn. Dar, ca profesor universitar, dorind să respecte principiu­­l autonomiei uni­­verstare, a cerut ca facultățile să in­dice ele inșile pe acei profesori ai lor care le’a u făcut vinovați de atitu­­dine antipatriotică in timpul războiu­lui și al ocupației nemțești. Ea a feastă cerere a Ministrului, f­a­cultatea de Drept din Iași , răspuns ind când ca vinovați pe profesorii Stere și Virgil Arion, in locul secui­­tații de Litere, insă, unde se gâsta vinovatul Ilie Bărbulescu, a răspuns c­u e - însuși Ilie Bărbulescu, in ca­litate de decan — da, de decan, căci ocupația nemțească, intra alte um­i­­linți, a adus pe capul țării românești și fih rușinea de a fi avut ca decan de facultate o speță de renegat os Ilie Barbulescu. Și ce a răspuns liie Bărbulescu la întrebarea minstrului dacă la facul­tatea, unde el era decan, se află vr’un profesor, compromis prin atitudinea lui antipatriotică ? își inchipue or­dine, nu a nimeni! Nu se află pe acolo ast­fel de ticăloși. Atunci se adună Marele Colegiu universitar convocat din inițiat­va a 7 profesori, și examinează, ei, cheu! Barbulescu, destul de cunoscut de toată lumea. In fața dovezilor arătata da d­e C. Cusa și de alți profesori, chiar cei mai indulgenți, chiar cei mai dispuși a trece cu buretele peste manifestările compromițătoare ale co­­legului lor, au trebuit să recunoască adevărul . Ilie Bărbule­scu e vinovat. Și Ma­rele Colegiu, in unanimitate, a infie­rat dezaprobând, in ședința da la 7 Martie, și atitudinea nepatriotică a d­Lui Ilie Bărbulescu in contra acțiunii noastre pentru unitatea națională și cuvintele antiromănegâ rostite in Se­nat in contra armatei și a victoriilor ei strălucite In fața sentința unanime a Mare­lui colegiu, însuși Uie Bărbules­u, și-a recunoscut vina, și speriat de urmările faptelor sale, și-a cerut ie­­tare. Văsăud starea lui lamentabilă de pocă ars, sinevră or­­imularfi, Mi­sele Colegiu s’a nduioșat si a decla­rat „incidentul inchis“. Ministrul instrucției, insă, „ nu s’a declarat mulțumit, cu­ acest rezultat. In conformitate cu decretul-lage No. 441 din 2b Ian 1919 an Colegiul universitar, ci consiliul facu­tații res­­pective ,trebuia că se pronunța asupra cazului. De aceea, printr’un nou ordin, din 30 Aprilie, ministrul cere să se aducă din nou „etanu­l lui Ilie Bir* H­bulescu“, înaintea facultății da Utere­i din Iași. In acest consiliu, din diferite cause, neputăndu-se întruni, s’a hotărât să ea amăna chestia până la intoarcerea din străinătate a tuturor profesorilor facult­ății, ca astfel consiliul să și dea avizul in complectul său. Era natural ca chestia aceasta, pen­dinte încă din cursul anului trecut, să aibă, la începutul noului an api versîtar, precădere asupra altor ches- uii, și din cauza priorității ei în timp și din cauza importanței ei deosebita. Astfel s’a făcut să d­nii Găvă­ses­­eni și Tafrali au putut lua parte la consilul de facultate, chemat de mi­nistru, încă din Aprilie, să­ sa pronun­ța asupra cazului Bărbnkssu, iar nu aum spune „Prassa“ d-lor Meissner și Antonia, după s­etoda ntai­ască de născociri, că domniile lor au ce­rut să sa mai judeca odată un ast deja judecat, deși n’ar fi nimic extra­ordinar ca în caz, judecat odată, să aș mai judeca și a doua oară, ah­ar" dată asta n’ar p­ăona d­lui Meissner când e vorba de pclorul glorios care reprezintă în mod tipic, mantulat­ tsa partidului nemțesc. La Consiliul de Facultate d la 1> Octombrie profesorii cari Iu*­fera parte la ședința Mare­ul­­ Colegiu U­­­niversitar, adică i ți afară da d li Gavanescul și Tafrali, și-au menținut votul de blam dat atitudini­i­­ nepa trimise a d­lui Ilie Bărbules u, cu mențiunea că astfel considera inci­dentul în echk. D­nii Găvănesctîl gi Tafrali (dl. Ursa n’a luat parte la consiliu fiind permutat la Univers­tatea din 01*1) s’au ra­tat la votat de blam al cole­gilor lor, adăugând, în opinia sepa­rată, că da asi înainte vine pe datoria autorității școlara, fiare trebuie să re­curgă la mijloc colo se Legea île pu­ne la­ dispoziție spre a restabili or­­­dinea morală in Universități. B’a ispravit cu aceasta chestia Băr­ă­bulascu ? „S’a închii incidentul’i de­finitiv și pentru toată lumea . Nu știm. Ce știm e că lumea, oara nu prea urmărește cu atenție viața internă a Universității, era cât p’asi să lase a treei nebăgată In seamă fana nouă, dacă nu era din armnă, a cazulu­i­lie Bărbulescu, Noroc că ura neputincioasă și ri­­di­culă a d-lor Meissner și Antonia in contra profesorilor naționaliști i-au făcut, din dorința da a lovi in d -ni Găvănascu și Tafrali, să ne aducă a­­minte de ocorul lor liie B., caufca atacurilor... de epilepsie a pamfletu­lui lor nemțesc din Iași. 1 "I

Next