Evenimentul, iulie-septembrie 1920 (Anul 28, nr. 109-180)

1920-09-23 / nr. 175

— anul­ui, XXVumjEa m 50 Bani femmmmmxsmmmmzmsmmvi m ff|ip at padh#ti­fil Bem@Gras cnvimttwen «mamMMMMe ■ [UNK] ,7G-c;--rr. i | ^ juj js xsmmwm im ^U&ae\\am |! Jlamimlâkațit IAȘI m la unirfj pgtai­n­ 1 In Mi SPECULATORUL “ Speculatorul !? Dar el este o ființă in carne și o?se,­­ care apa­re veșnic înaintea noastră asm ne urmărește tiindu ne tot ce ar pu­tea să îmbunătățească traiul nostru. Dacă ni se spune, de exemplu, că greutățile vieții provin din clasă că marele răsboi a nimicit enor­ma bogăție pe cari popoarele in mai multe decenii o strânsese, și in primul loc căile ferate, dacă adăugăm la aceasta că avem un export foarte neînsemnat și că importul se fac­e prin mijlocir a permiselor, cari costă, dacă spu­­nem că eu tu poți mișca fără să plătești șpagă, că Statul prin Bși­­ca Națională a emis o deosebit de mare cantitate de monedă hâr­tie și altele, mulți stau indiferenți la toate aceste argumente. La aere pentru a le ințelege o oste­neală de gândiră pe care nu sun­tem dispuși a o face, iar mulți, cu toată osteneala ce s'ar da a eu le prea vnț­reg. Torbiți-i insă da speculator. Pe aceasta il cunosc toți, ii cunosc și copii, de aceia asupra lui tă­rifirăm cu toții. Și ori­ce s’ar zice, ori­câte ar­gumente de altfel s’ar produce, rămâne cert că judecata aceasta a ma­țimii nu e fără fond. Mar acolo unde greș­i cu toții este când credem că e de­­stu s sa i­tinzi mâna și să dai de spe­culatorul, care te nenorocește. In această ordine de lucruri esti un lanț, care pleacă de l. cel ce intr’o noapte de petrecere s'a gîndit la o afacere și a aler­­gat pe unde știe el să capete pirn misei, pe care 1 vs vinde cu un preț bunișor până la cel mai mo­dest muncitor. O nebunie de speculă a cuprins pe toată lumea, care se mișcă in jurul nostru. Se speculează asu­pra prețului obiectelor fabricate, se speculează asupra celor ce se vor fabrica in care scop s’sa in­stituit nenumărate societăți ce au emis acțiuni, se speculează asu­pra muncei etc. Și ia drept vor­bind cine nu e speculant astăzi ? Măturătorul de strictă cu și mi vinde* munci pe nimic. El vede că pentru a trăi astăzi trebue să cheltuești mai mult ca altă dată, timp­­ă regulile economice, cari cârmuiau altă dată traiul nostru, sunt des­ființate și de aceia nu găsește limita pără la c­­e să ur­ce cererea de sporire a seism­ini său. Nu găsești astăzi un speculări, care nu nu se plargă că e specu­lat de alții, colegi ai lui de altfel. Și e ușor de văzut cum in a­­cest ețgrenaj vine foarte greu au­torităților să pară mina pe ade­văratul speculator. Publicului consumate­r i se pare insă că lucrul e așa de ușor pen­tru că el știe că speculatorul nu e o abstracțiune.­­Ci­rsta ia rea­litate, îl simte la on ce pis. Să uite acest public Ia X, care nu-și putea plăti o poliță de 3­ 400 lei mai ieri, iar astăzi se preumblă in casetă, ori automo­bil, proprietate a sa, are case, moșii etc. Se întreabă nedumerit de unde toate acestea? Le pune pe teste pe sama speculei, căreia in lim­ba giul lui puțin figurat, îi zice hoție. De aici testele și protestările lui, cari ajung la urechile celor mari, iar aceștia fac legi pentru comba­terea speculei și numesc eovvi­siimi pentru urmărirea specula­torilor. Dar ce pot face ele, când mo­ravurile s’au schimbat și s’au schimbat un râu !? Kiv, Un inte esant document istoric pentru no! Veacul al 17- lea,francez, este un veac interesant nu numai din punctul de ve­dere literar, dar și din acel pedagogic. E veacul care, intre altele neințelegănd incâ valoarea învățământului poporan, îndreaptă atenția tuturor pedagogilor fie spre educația aristocrației sau a bur­gheziei superioare fie spre educația prin­ților, mai ales a viitorilor regi. Din primele clipe ale nașterii unui principe de coroană, se și prezentau pe­­dagogii, cu scrieri și propuneri, pentru a solicita favoarea creșter­i viitorului moștenitor al tronului. Se părea că dis­pensa de a educa un popor întreg, pu­tea să fie răscumpărată cu grija mare de a educa cât se poate mai cea bi­ne pe un singur om Astfel, avem in a­cest veac erudiți și teologi ca: Nicole, Bossuet, Fenelon și alții, cari își făce­a o cinste in cariera lor, de a fi a precep­­torii prinților mai de seamă și de a scrie cărți pentru educația lor Ludovic al 14 lea, faimosul rege sca­re, cum i se mai zicea, oare pecetluite cu numele lui întregul veac al 17 lea din Franța, a avut doi preceptori, pe un anume Parefixe și pe un Mosof numit Francisc la Motte le Veyer, de care mă voi ocupa mai pe larg, căci el tocmai ne reprezintă documentul istoric ce ne in­teresează. Acesta, după ce fu respins o dată, prin 1640, de către Regina mamă a lui Ludovic al XIX subt motivul că­, era însurat, fu însărcinat totuși in 1619 cu educația fratelui regelui ca o incer­care, după care apoi in 1652, fu in­sărcinat cu­­ însăși educația și învăță­măntul lui Ludovic al X­V lea, până in 1660, anul căsătoriei acestui rege. Posedând operile pompleeta ale lui La Motte le Veyer, in două mari vo­ume, in a treia ediție din 1666, găsesc intre lecțiile de geografie pe care pedagogul nostru­­ ea predat regescului său elev, la pag. 783 din volumul I, capitolul 40 intitulat Despre Transilvania, Vala­hia și Moldova. Iată traducerea acestui ceste provincii cari formează capitol: „A azi mici State, sunt compuse din vechia Dacie. Transilvania a fost astfel numită de Romani din cauza pădurilor cari o in­conjura tot așa precum fac și munții. Alba lun­a (Albe Jele/ pe care Germanii o numesc Veg6ssenburg (sic), este re­­ședința ordinară a principelui, după cum se zice că era din timpul regelui De­­cebal, și se găsește la 47 de grade și câteva minute de latitudine. Situația Tran­silvaniei este la nord de Ungaria și la răsărit de Moldova, având muntele Cari­pat de nord și Valaehhia la miazăzi. Lungimea și lărgimea ei, sunt de patru zile fiecare. Se zice că Valaechia își trage numele de la un Flaccus, trimis­ acolo de Tra­ian cu tre­izeci de mii de oameni, cari s’au stabilit acolo, luânduși numele a­tunci de Flaccia, de unde prin conrupe­­­­re Valachia. Orașul ei principal este Târgoviște (Tergovi’ste), [așezat la pa­­truzeci și șeasă de grade’și unde citiește Voevodul , (le Voevode) care !e cărmuitorul ei. Astă dată, el recunoștea­u pe regii Ungariei și chiar pe acei­ ai Poloniei, dar azi el atârnă absolut de marele Turc Acelaș lucru este și cu Moldova, că­­reia râul Moldau i­a dat numele și pe care unii o numesc [marea Walschie. Voevodul ei, atărnănd de turc, își are reședința la Czukau sau Suschau (Su­ceava). întinderea Moldovei este de ș­ase­­zeci și patru de leghe. Partea ei ori­entala se chiamă Bessarabia, și­­ se in­­ f­tinde pănă la Puntele Euxin (Marea­­ Neagră), la locul unde acesta primește­­ Dunărea prin șeapte guri deosebite Tot s­i acolo se vede și lacul Obidovo, numit­i­­ astfel, zic unii, de la numele lui Ovidiu, 1 trimis in captivitate da August in țara f­i­reților, locuitorii acelor meleaguri' de­­­­ unde se mai crede că nu este departe | * orașul Torni (Constanța),”de care a vor­­­­­bit atâta acel poet, și pe­­ care Ptolmeu­­­l îl așează in M­­ysia inferioară.“ | . ' Acum, dacă lăsăm la o parte câteva­­ I mici lacune inerente timpului ca faptul | I că autorul pune mai mult preț pe ori­­­ I­ginele etimologice legendare ale­­ mirilor diferitelor provincii, cum e denu­ | ca: ] I­au! cu Transylvania, Valah­ia, etc, sau | i că alterează câte­va, numiri de orașe ca | I Suceava, sau că așează Carpatul !a | I nordul Transylvaniei cum făceau unele I I hărți, etc., interesante sunt următoarele | = puncte ce le putem observa udai vităi, | I e faptul că autorul «consacra un capitol 1 % aparte acestor state inpreună, in cari­­ I intră și Transilvania. Ungaria formează | I obiectul de cercetare al capitolului en­­­­­­terior, adică al 381ea, și consacră nu 1 I mai 17 rânduri, pe când țărilor­­ noastre | I de 28 rânduri Apoi autorul nu se ocupă | I de origina Ungurilor, pe câtă vreme îl | ti vedem pomenind de colonizarea lui­­ I Traian, deci de origina noastră latină ! Capitolul asupra Ungariei, este mai­­ sărac in amănunte de­căt cele p ves­­­tite despre țările noastre. In fine, au­­­­torul îmbrățișează cu o privire gene­­­­rală, întregul câmp geografic al Intre­­g­­ului neam Românesc, așezat in Tran­­­­silvania, Moldova cu Basarabia și Bu­­­covina, și Muntenia cu Dobrogea, până­­ la Marea Neară, adică așa cum «fie J­a aici azi întregul neam românesc vi­r România Mare. » Poate că ceea ce învăță dascălul­­ francez, pa viitorul rege Ludovic al 1­14-lea, despre țările noastre, era un­­ rezumat din cele ce cunoștea el cu pri­­­vire la isprăvile lui Mihai Viteazul din­­ 1599 și se încerca să*i dea ,fără ca să ;• intre in amănunte, numai o scurtă i­ | ■­coană, vie și suggestivă, a unității pa­­t­­­ționale a popoarelor ce locuiau aceste­­ provincii despărțite Dar ceea ce știa­m­ la Motte le Veyer­­ 1 și un Ludovic al !4lea in Veacul al 1­­ 17 lea, se vede că nu merită să se­­ știa de atâți învățați unguri din al 20 La, ba nici chiar de atâți veacul­­ diplo­­­­­mați străini adunați in jurul mesei de I­­ pace de la Versailles.­­ De aceeia, poate ca nu este de prim - i sos și* aducerea acestui modest docu­­­­ment la lumina zilelor de acum. Ceea : i se m’fi îndemnat s’o fac­a T­ladimir @hiaione$m. profesor la Universitatea din Cluj 1< O a.XLstit"u.­d­e s*. aia.xista.cei la, BnacTAsesti Cursuri da s’am­atică, natedrain ri­­g»să pentru altfel de cursuri ființea­ză de multă vrajaa in străinătate in special li Paris. Acel care a dat aco­lo viață unor asemenea folositoare corsari e­te Leon Bourgeois Se­para că s’a înțeles șî la noi ne voia ersăre? unor sarsuri sesmănătoa­­re celor din sir fi­ia St­ata și dacă n’ac fost până astă?.­ insă ființă, este să suntem după război Oaia se statui nu pot sta insă rece, o vor face parte cu­­tarii. Dej­a s’a crm­at de anul tilsat o ca­tedră de siaristică ’a Universitatea din Disir. Titulara­ aceasei catedre este d. Braniște Dat să salutăm oroarea unui estist da îstedre, regretăm că ea nu era eraist la B'3'­irești, im capitala Regatului, unde siaristiga e in­ fl­oare, unde sunt seci de s'are rsviote, etc, și unde es­te adunat un bun mannnohin de zia­riști și publiciști, cari ar folosi mult da­pa urma predara­ unor cursuri serioase de ziaristică. La București se va orsia o Institu­te da s’aristică, nu o catedră anmm­e la Cluj. D. Iulien Teodorsecu, profe­sor la facultatea de drept din Bucu­rești și in’ți­atorul criăr ai instituției ziaristice, creda că­ au concursul tu­turor șefilor de partide și a fruntași­­lor part­delor, instituția va păși re­pede spre deplina ei realis­t­a și va umplea un mara gol, care se resim­țea in „a patra putere a statului“. Instituția stavist­ari va cuprinde un comitet de proteguire, scai din care vor face parte șefii de partide și frun­tașii politiei ai țărei și un comitet di­riguitor, format din cei mai eminenți ziariști și publiciști. Salutăm cu bucurie frumoasa și ni­merita inițiativă a d-lui Iulian Teo­­dorsîsau și de pe ECtan ii urăm succos. Marile succese ale lui Wrange! Ofensiva generalului W«agel e plină de saccese. Trupele sale au r­up­t activa două sile 4 noi fa­­cilități capturând f noșeroși prizo­nieri și un foarte bogat material de răsboi. Apoi, continuăKiclu’și ofensiva, trupele aceste au mai făcut pes­te 3000 noi prizonieri, in regiu­nea Tokm­ok, iar in direcț s Po­le­gi, s’au capturat, peste 1500 prizonieri și bogat material de răsboi. " * Eri a avut lo­c înmoramatarea re­­m­ăș'ț^or pământești ele r^gretatului Gh. Daricsn la sim­sirul Eternitatea. Freoț­i Vuia și Găină in cuvinte mi^íatoare, au relevat rete­e frumoa­­re ce au caracterizat vieața mult regretată. B. P Dragomirescu d­nismul pro­fesor universitar și deputat de Iași, a declarat că cele două uzine, de tramvai și electricitate au rămas Ia­șului. Informații " Pentru ca să se scoată in relief un lucru care n’a existat niciodată și anume »buna seministrație de su­b prim?rîatul d-lui C. Crupecschi", ziarul „Mișcarea“ intro foarte lungă s și obositoare nuvel â, care a cuprins șase golane ale oficiosului liberal, in numărul sau de alaHăeti se ocupă despre ul­tim­ul exposeu al d-lui M. Negruzzi, președintele comisiunei in­terimare, asupra activitaței comunale la Iași. Doar trăim in târgul acesta și n’a uitat nimeni c& sub acea stri­­lu­itoare­­[administrație [a d lui C. Crupenschi, cum vrea ziarul „Mișca­ reali s’o pomăduiască, populația ora­șului a mâncat o pane cu târâțe, iar specula era in floare. Căt’și ce n’a putut face administrația iberală și ?i’a­ făcut. Astăzi iși permit dumnea­lor să dea lecție altora, cari nu’și fac decât datoria, muncind de dimi­neață și pănă seara cu tot sufletul pentru reinvirea lașului. Delegații artistilor Testruhu Nați­onul ieșen plecați la București sunt in număr da­r și anume d'nii: Marco­­ves­ui, Dimira și dna Braborescu. Ei ver să li se egaleze salarul ru a cel al artiștiior din Freu regii, —7— Censii­tant& și preoții ieșeni Eri părinte’e Cicerone scrisă d­is­cul d stiEssi preot și­ profesor, a pri­mit te’egrima as misoare : y;Ați fost scrisEpt Membru a! Adu­nării consultative i­entru uni “ci mi­rarea organ­is? ți unei și anten; m­a bi« psrcoe! Ritteiss­ fa’e Orte dr xe rossfine din România intregite, m­i oroare a vă o? munica BecEgia, (se) Preserinte Miro-po­ t Pr’scat Miron Tot es­i in timpul îi5.1. Cicerone îofdscrce u .b mal Parintele primit telegrama cmotcare : BVen:ți urgent prîmul tren, fiind numit în el misiunea c’e organizare bisîricea­scă (sl.) Preșiditte Mitropolit Primat Miron. Această atenție dată de Constituan­­ia bisericean­­ă uns­ preot ieșan a produs in rănduriîa preoțimei cea mai bună impresia. Părintele Cicerone Iordfiehercu a părăsit arează Ioasl Hetea, Procesu­l boișm^inilor din Brissis.bi& la procesul bolșevicilor de la 20 c., K­iap. ascultat o serie de 132 martori. Ședința a început la ore 8 demi­­­ netțf, și s’a term'nit Ja 6 seara, Eină Băndu­se pe dtru ziua de măni, când începe rechizitorul comisaru­lui regal. Regimul și amenajarea economică a apelor din România si Expunere de motive pentru legea asupra regimului apelor Nevoia unei legi, asupra regimului apelor, este din aela mai urgenta. Nici o lua rara hidralină ca caracter economia, nu sa poata executa in țara noastră da către particulari Sa lipan unei asemenea legi, și sunt la Ministerul Industriei num­eroase cereri de autorizare pentru a inființa aaa stîsnea lucrări cari insă sunt ținuta in suspensiune, tocmai din cauza acestei lacune. Ori, importanța e­­conom­ică a lucrărilor de smanejare hidraulică este fosrta mare, mai cu geamă aofim după răsboiu cănd ne­­voie refaasiri sunt sga de adânci și ori­ce intărsiere in înființarea și Ex­ploatarea lor poata să reprezinte pen­tru econosia națională pagube enor­me. Ase«ta este motivul pentru orra ne-ari grăbit că adccesi înaintea domniilor-voEStro, ch­iar in aceasta Certă sesiune, prezentat proest de lege. La întocmirea aceatei proect s’a ținut feamă de principalele rizuite ti și ameliorări adoptate in țările civili­­zate pe acest teren, amonizăndu la bine ințelsB cu cerințele speciele sie țării noastre. S’e avut in vedere și proietul de lege votat de Senatul nostru in anul 1888, preset rămas insă rețxesriist de Cem­­era Deputaților. Trebue să observăm că ecest proect au sa ai corespunde cerințelor timpului nostru rsa in efet a trebuit să fie stilizat mise ai intr’o măsură redusă * Motivele CEs­i reel BKt Et o sch­m­bare însemna«ă intre prevederile pro­iectului de liga din 1918 și acela da astăzi provim de la imprejurarea că acum in urmă, ia perioada de după răsboi anumite importante idei și con­sidmțiuni de ordin tehnico economic d’eu impsa cu o putere irezistibilă, într’adevăr, in urma unor numeroa­se cercetări și disfuziuni, cari s’au perindat intre tehnicianii epenieliști in materie a prevalat și e­ a admis ca o soluțiunE cu totul superisari și cu mani avantagii economice sexecutarea lucrurilor după principiul aKensiunii integra­e, pe baza căruia re pro­­ed­esză istă și in Franța Iumări hi­­draulice din basinul intr­eg al Rhonaîuii Sub ministerele Ciaveille și Ce Îs stabilit prin lege că nici o lu­crare hidraulică nu este admisă a se infiltra dacă nu face parte din cedrul general al amenajării economice in­tegrale a întregului bazin al unui rău. Așa fiind a fost firesc că ținem și

Next