Făclia, octombrie-decembrie 1967 (Anul 21, nr. 6503-6580)
1967-10-19 / 6518. szám
Proletari din toate țările, uniți-vă ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL CLUJ AL P.C.R. ȘI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL Anul XXII—Nr. 6518 Joi 19 octombrie 1967 4 pagini 25 bani Proiectul Directivelor C.C. al P.C.R. UN PROGRAM ȘTIINȚIFIC DE RIDICARE A Întregii activități economice PE D TREAPTA SUPERIOARĂ Conducerea cât mai aproape de producție Proiectul de Directive al C.C. al P.C.R. cu privire la perfecționarea conducerii și planificării economiei naționale, corespunzător condițiilor noii etape de dezvoltare socialistă a României, fundamentează — pe baza experienței acumulate în cele două decenii de dezvoltare planificată și a confruntării judicioase a relațiilor concrete cu cerințele legilor economice obiective — un vast program menit să asigure ridicarea continuă a eficienței economice în toate ramurile și întreprinderile. Acest document — am putea spune cu valoare de tezaur — creează premize pentru ridicarea la un nivel calitativ superior a organizării industriei, agriculturii, construcțiilor, transporturilor, comerțului, a întregii economii naționale, înfăptuirea măsurilor preconizate în Proiectul de Directive, fără îndoială, va determina un nou avînt dezvoltării și mai puternice a forțelor de producție, valorificării depline și superioare a resurselor țării, va face ca economia românească să cunoască o continuă înflorire. Organizarea activității industriei pe trei verigi — întreprindere, centrală industrială, minister economic — va permite valorificarea mai deplină a avantajelor coordonării unitare și concentrării raționale a producției, precum și creșterea opera vității în activitatea economică. Totodată, se va realiza apropierea conducerii de producție, de viața întreprinderilor, participarea celor mai buni specialiști la dirijarea activității economice, concentrarea forțelor și legarea stimulentelor de înfăptuirea sarcinilor de producție. Organizarea după principiul celor, trei verigi "înseamnă și o schimbare esențială a funcțiilor economico-organizatorice,a atribuțiilor ,și răspunderilor,fiecărei verigi. Așa cum sunt expuse , în Proiectul de Directive, atribuțiile centralelor industriale diferă foarte mult de acelea ale actualelor direcții generale industriale. „Dotată cu mijloace materiale și bănești, funcționînd pe principiul gestiunii economice proprii, centrala industrială conduce activitatea întreprinderilor, organizează cooperarea dintre acestea, se acordă asistență tehnică și științifică și, în general, se creează condiții pentru desfășurarea normală a producției, controlează modul în care întreprinderile îndeplinesc sarcinile de plan“. Pentru a face față acestor sarcini, care integrează centralele industriale în procesul producției materiale, amplasarea teritorială a acestora trebuie să fie în zona in care act- Ing. Gheorghe MÄRINCEANU, directorul tehnic al Fabricii de pielărie și încălțăminte Cluj (Continuare în pag. a II-a) IN PERSPECTIVA ANILOR CARE DREEAZA Apropierea conducerii operative de procesul de producție, aplicarea consesventă a principiului muncii colective în activitatea administrației vor constitui un factor de mare importanță în dezvoltarea cointeresării colectivelor, în rentabilizarea producției și ridicarea calității acesteia. Totodată, descentralizarea conducerii pune în fața colectivelor întreprinderilor noi probleme de mare răspundere, cere o perfecționare continuă a artei de a conduce, clarviziune și o justă planificare a procesului de producție, luate pe fiecare element în parte. La baza organizării și planificării procesului de producție vor trebui să stea profunde analize științifice, studii și cercetări, pentru a găsi cea mai bună soluție din variantele posibile. Intre o soluție bună și o altă soluție foarte bună, adoptată în organizarea procesului de producție, la volumul actual al unei întreprinderi, pot să existe diferențe de milioane de lei, care pot fi irosite sau folosite cu eficacitate ridicată. Concomitent cu dezvoltarea rapidă a întregii economii naționale, producția și distribuția energiei electrice capătă o importanță deosebită în economie. Consumurile specifice de energie constituie un element din ce în ce mai hotărîtor în componența prețului de cost al tuturor produselor. Acest fapt impune ca specialiștii din domeniul energetic să se preocupe susținut de organizarea rațională a producției și distribuției energiei electrice, prin studii de perspectivă aprofundate și fundamentate în mod științific în interesul reducerii prețului energiei vîndute. Acest lucru se poate realiza numai prin îmbunătățirea indicilor de producție ai centralelor, reducerea pierderilor în transport și distribuție, ca urmare a unei raționale repartizări a surselor și mijloacelor de transport, în funcție de densitatea consumului și distanțele de la sursă la consumator. Re- Ing. Ion GAVRILA, directorul întreprinderii regionale de electricitate Cluj (Continuare în pag. a lI-a) ÍN NUMĂRUL DE AZI: 9 Intîlnire burg la Salztea-9 Spectacolele Jiului gruzin 9 Invățămîntul ideologic al cadrelor didactice 9 Meridiane sovietice 9 Sport 9 Actualitateaternațională in- TOVARĂȘUL NICOLAE CEAUȘESCU A PRIMIT PE AMBASADORUL REPUBLICII CHILE Tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a primit miercuri, 18 octombrie, pe ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al Republicii Chile în Republica Socialistă România, Miguel Serrano Fernandez, la cererea acestuia. Ambasadorul chilian a transmis tovarășului Nicolae Ceaușescu un mesaj din partea președintelui Republicii Chile, Eduardo Frei Montalva. Cu această ocazie a avut loc o convorbire cordială. Primirea de către președintele Consiliului de Stat, Chivu Stoica, a primului ministru al Indiei, Indira Gandhi Președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Chivu Stoica, a primit miercuri la amiază, la palatul Consiliului de Stat, pe primul ministru al Republicii India, Indira Gandhi. La primire au participat Constanța Crăciun, vicepreședinte al Consiliului de Stat, Grigore Geamănu, secretarul Consiliului de Stat, George Macovescu, prim-adjunct al ministrului afacerilor externe, Mihai Marin, adjunct al ministrului afacerilor externe, Aurel Ardeleanu, ambasadorul României la New Delhi. Premierul indian a fost însoțit de Rajeshwar Dayal, secretar pentru probleme externe în Ministerul ,, Afacerilor Externe, P . ,N. Hakșar, secretar al primului ministru, Amrik Singh Mehta, ambasadorul Indiei la București. Intre președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România și primul ministru al Republicii India a avut loc o convorbire cordială. ★ Președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Chivu Stoica, și soția au oferit miercuri, în saloanele Consiliului de Stat, un dejun în onoarea primului ministru al Republicii India, Indira Gandhi. In cursul dejunului, care s-a desfășurat într-o atmosferă cordială, președintele Consiliului de Stat, Chivu Stoica, și primul ministru al Republicii India, Indira Gandhi, au rostit toasturi. (Agerpres) Dotări în rețeaua feroviară De la începutul anului,rețeaua noastră feroviară a fost înzestrată cu 50 de locomotive Diesel-electrice, hidraulice' și electrice, și. cu aproape 4,000 vagoane de persoane'; și marfă. In aceeași perioadă s-au executat peste 300 de km de linie continuă fără foante, iar pe o serie de trasee, printre care Ploiești-Mizil, Timișoara- Arad, Filiași-Tg. Jiu, au fost montate peste 620 000 traverse din prefabricate de beton armat. S-au sistematizat și centralizat electrodinamic noi stații de cale ferată. Dotarea cu material rulant, mai buna folosire a capacității întregului parc, organizarea judicioasă a manipulării mărfurilor au permis ca în cele 9 luni ale acestui an să se transporte peste prevederi 186 milioane tone de mărfuri, precum și 430 milioane călători. De asemenea, s-au realizat beneficii în valoare de 45 milioane lei. " (Agerpres) TELEGRAMĂ TOVARĂȘULUI FIDEL CASTRO RUZ, PRIM-SECRETAR AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST DIN CUBA PRIM MINISTRU AL GUVERNULUI REVOLUȚIONAR AL REPUBLICII CUBA Am aflat cu profundă durere despre moartea eroică a tovarășului Ernesto Che Guevara, revoluționar înflăcărat care a adus o contribuție de seamă la victoria revoluției cubane și a închinat întreaga sa viață luptei pentru cauza socialismului, libertății și independenței popoarelor. În numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român, vă rog să primiți expresia sincerei noastre compasiuni în legătură cu această grea pierdere. NICOLAE CEAUȘESCU, SECRETAR GENERAL AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Pregătirea patului germinativ pentru griul de toamnă Intîrzierea însămînțărilor - efect al proastei organizări Față de perioada în care ne găsim, lucrările agricole de toamnă sînt mult rămase în urmă în cooperativele agricole din raionul Turda. Pînă la 16 octombrie au fost însămînțate cu grîu numai 9 032 ha, ceea ce reprezintă abia 57 la sută din sarcina de plan. Nu se prezintă mai bine nici recoltarea culturilor de toamnă. Culesul porumbului, principala premergătoare pentru grîu, s-a făcut pe numai 36 la sută din suprafața cultivată. Care-s cauzele? Vom încerca să explicăm, dînd curs faptelor. O unitate în care aceste lucrări sînt mult rămase în urmă este și cea din Boldur. Pînă acum s-au semănat abia 130 ha cu grîu din cele 300 ha planificate, datorită ritmului necorespunzător în care se face recoltarea culturilor tîrzii și eliberarea terenului destinat însămînțării griului. Greoi se face mobilizarea membrilor cooperatori la lucru, din care cauză recoltarea porumbului, sfeclei de zahăr și a cartofilor nu am putut-o executa așa cum ne-am propus, ne spunea tov. Vasile Cojocnean, secretarul comitetului de partid... Aceleași motive mi le-a invocat și brigadierul Vasile Pașcu, șeful brigăzii I de cîmp. Dar cauzele reale ale întîrzierii lucrărilor din campania de însămînțări sînt altele. Brigada are planificat să însămînțeze cu grîu 89 ha, din care pînă la această dată a semănat abia 15 ha, avînd ca premergătoare cînepa. Restul suprafeței urmează a se semăna după sfeclă și porumb, plante încă nerecoltate. De fapt, cooperatorii nici n-au început culesul porumbului. Iată deci cum deficiențele în organizarea muncii la recoltări devin frînă în calea desfășurării însămînțărilor. Situația lucrărilor de pregătire a solului și însămînțări nu este mult mai bună nici la celelalte brigăzi ale C.A.P., deoarece, nu există suficient teren eliberat, iar tractoarele și mașinile agricole nu pot fi folosite la întreaga lor capacitate. Adevărat este și faptul că din brațele de muncă existeme, abia jumătate participă la recoltări. Dar interesul scăzut al cooperatorilor pentru executarea lucrărilor de toamnă, se datorește în mare parte faptului că consiliul de conducere al cooperativei (președinte Francisc Bogăteanu și ing. Ioan Bostan) nu s-au preocupat de aplicarea măsurilor indicate pentru creșterea cointeresării membrilor la muncă. In anii trecuți — ne spunea cooperatorul Dumitru Duca — cînd culturile prășitoare erau repartizate pe brațe de muncă, treaba mergea mai bine atît la executarea lucrărilor de întreținere cît și la cele de recoltat, deoarece fiecare membru căuta să realizeze cît mai repede suprafața ce-i revenea. In acest an, însă, prășitoarele au fost repartizate în cadrul brigăzilor numai pe echipe și, de aici, o serie de greutăți. Lucrul începe abia pe la ora 9 dimineața, numai după ce se prezintă toți membrii echipei. Cu alte cuvinte, așteaptă banda pe banda... Deși s-a stabilit aplicarea retribuirii suplimentare, consiliul de conducere, pentru a nu-și face bătaie de cap su ținerea evidenței, susține că din cauza producțiilor mai scăzute, în acest an nu se va putea acorda retribuirea suplimentară. Curioasă gîndire !!! Similar se prezintă situația și în cooperativa agricolă din Urca. Tov. ing. Mihai Sibianu — specialistul unității — ne asigura că unitatea va încheia pînă la 20 octombrie însămînțările, așa cum a fost stabilit. Va fi posibil acest lucru, cînd în momentul de față a mai rămas de semănat o importantă suprafață, iar terenul nu este eliberat? Din cele 70 ha de porumb după care se va semăna grîu, pînă acum nu s-a eliberat nimic, iar pentru terminarea recoltării și transportului sfeclei de zahăr în ritmul de lucru actual, mai este nevoie de 12 zile. Rezultate nesatisfăcătoare există și în alte unități din raion. Astfel, cooperativele din Vîlcele, Ceanul Mare, Iuriul de Cîmpie și altele nu au semănat la această dată nici jumătate din suprafața de grîu prevăzută, fiind întîrziată și cu recoltarea culturilor de toamnă. In raion există posibilitatea ca ritmul recoltărilor și însămînțărilor să fie intensificat. O demonstrează unitățile avansate cu aceste lucrări. Trebuie însă să existe o mai mare preocupare din partea consiliilor de conducere și a organelor raionale pentru mobilizarea tuturor forțelor la recoltări și însămînțări. Gh. BUDAREANU PODGORII~ I. CIUMBRUD: „Bun atîta Ie n-ar fi / Vinul pe cît este / Noi de veselie-am ști / Numai din poveste“. Acest mic cîntec de inimă senină corespunde, la scara temperamentală blîndă a țăranului român, refrenului strigat către stele in urmă cu două-trei mii de ani de popoarele Mediteranei: „E vohe Bachus!“. Ba Giumbrud, însă, simți șocul puternic al unei bizare contemporaneități cu cei care-l onorau pe zeul vinului Isus în fața cramei de pe Dealul Viilor (nu există podgorie in Transilvania fără un „Deal al Viilor“!), zac două pietre de teasc, probabil din vremea romanilor, dar posibil din vremea dacilor. Masive și calme, ele cern vinul tare al veacurilor, constituind, parcă, matrița eternă a ,vinului de toate zilele“ ce se plămădește în soare, se varsă în cascade cu cep, în preajma lor, an de an și veac după veac. Departe, însă, de a constitui ele, cele două pietre, singurele dovezi ale vechimii vinului din Transilvania! In mitul vinoclast al lui Burebista e greu de crezut; rămîne însă un simbol al bogăției ce devine pericol pentru propriul popor: marele rege dac a voit să reducă nu una bogățiile ispititoare ale Daciei, ce i-ar fi putut atrage pe lacomii năvălitori pe care ochii regelui îi vedeau dincolo de veac, inghesuindu-se la porțile viitorului. Burebista n-a distrus viile, căci atunci, pe seama cui ar fi imitat așa de strălucit meșterii daci cupele grecești de Kantharos? Romanii pedanți și pozitiviști — din a căror încrucișare cu dacii ne-am născut noi, așa, bine cumpăniți cum ne ducem viața în spațiul Mioriței — au subordonat licoarea zeilor birocratismului perfect al cohortelor Basorelieful „Liber et libera“ de la Sarmizegetusa, stela funerară romană cu vrejuri și ciorchini din același loc, medalia „Dacia Felix“, bătută in cinstea lui Traian (se păstrează la British Muzeum din Londra), amfora romană de la Deva, teascurile de la Ciumbrud — sunt dovezile unei extraordinare dezvoltări a viticulturii. Vinul a secondat din vreme, fără Întrerupere, sufletul românului din Transilvania; iar cei care susțin hiatusuri, se lovesc de tăria documentelor și legendelor. Oare Tarkzal, sluga lui Arpad, nu-i relatează stăpînului său că in drumul lor sînt vii legate? Oare „primii hospites regni", saxonii aduși de Geza al Ill-lea, n-au fost așezați ei in satele cu podgorii? ...Ciumbrud 1967 Înseamnă recolta anului și recolta istoriei. Mai presus de amintire, insă, prezentul este o adevărată filosofare a vinului. Evident, totul depinde de reușita ciclului: la cooperativa agricolă de producție, un brigadier de douăzeci de ani — nu-i mai rețin numele — mi-a arătat „casa de naștere“ a podgoriei lor; pepiniera de viță altoită e nouă, dar a ajuns acum la 1 000 000 de butași din soiurile Pinot-Gris, Riesling italian, Regina viilor, Neuburger, Muscat Ottonel, Fetească ș.a.m.d. Aici e începutul, după care ciclul se continuă sus, pe deal, apoi la cramă și, în final, în pahare. Gulesul, cu izul său de vitalitate nestăvilită, atrage fără îndoială, dar nimic nu e așa de interesant ca filosofarea vinului însuși. La Ciumbrud — tonic și semnificativ — cele mai bune suprafețe viticole sunt aferente Liceului agricol cu profil viticol. Unul dintre profesori — Gheorghe Giavași — e un adevărat vrăjitor al vinului. Principiul său: „Vinul este un lux al spiritului uman, o sursă de idei, un reflex al bucuriei de a trăi“. A lui e ideea organizării „Vinotecii“ de la Ciumbrud, o bibliotecă ale cărei volume sunt butelii cu vin. Din 1949 , pînă astăzi, toate cele 8 soiuri de vin obținute an de an, din toți anii, sînt reprezentate în acest muzeu ad-hoc. Baudelaire spunea: „Cine bea vin — bea geniu!" In vinoteca profesorului Ciarași rămi uluit de rafinamentul la care ajunge vinul: vinul de Xeres are miros de coajă arsă, cutare — miros de roșcovă, apoi de fin cosit, sau chiar mirosul părului unei femei frumoase. Cu vreo 150 de ani in urmă, un popă catolic — probabil nu prea treaz! — a „avut ideea“ de a amesteca cumplit cîteva soiuri de Ciumbrud. Stăpînul satului a gustat amestecul și a rămas trăznit, așa buchet nn loan CHINDRIȘ (Continuare în pag. a lll-a) Poveste vinatorească adevărată! Faptele pe care am să încerc să vi le relatez par, la prima vedere, simple scorneli vinătorești. Și totuși ele sunt autentic de adevărate. Ele evocă o intimplare petrecută acum o lună la marginea pădurii de Ungă satul Ardan, comuna Șieu, raionul Bistrița. Eroul intimplării — pădurarul TRAIAN POP. ...Stau pe marginea unui pat de spital. Omul din fața mea să tot. aibă in jur de 40 de ani. înalt, spătos, cu alură de atlet. Povestea decurge molcom. — Coboram pe o potecă prin pădure. Deși nu se înnoptase încă, vizibilitatea era tot mai dificilă. O negură groasă începu să se aștearnă. Faptul, ca atare, nu m-a impresionat. Sunt doar pădurar de mulți ani și bătut am potecile acelea de mii de ori, chiar și pe vreme mai rea. In spate pușca mea de vînătoare cu două țevi. Nu era încărcată. Un fel de presimțire a început să mă furnice. Simțeam parcă in aer o primejdie iminentă. M-am oprit și am încărcat pușca. Am pornit-o apoi din nou la drum, de astă dată cu pușca in mină, gata să trag. Mergeam cu atenția încordată. Deodată, in fața mea, o umbră mare ce se contura prin negură. Să fie vreo strică? Exclus! Cunoșteam doar fiecare tufiș ca-n palmă. M-am oprit. Era prea tirziu însă. In fața mea, la vreo patru metri, o namilă de urs, înfipt in cărarea pe care o coboram spre sat. Infracțiunea de secundă ce-a urmat m-am gîndit s-o iau la fugă, țișnind în jos prin pădure. In aceiași clipă insă ghicindu-mi gindurile parcă, ursul făcu un salt uluitor de rapid spre mine. Instinctiv am apăsat pe trăgaci. Detunătura mi-a redat curajul, trezindu-mă la realitate. Aveam convingerea că l-am lovit din plin. Și totuși ursul se ținea bine. Nici un semn că se resimte după încărcătura ce l-a lovit in plin. Nu mai aveam timp să încarc din nou pușca. O singură alternativă: lupta corp la corp. Cuțit n-aveam. Nici măcar un briceag. M-a străfulgerat un gind, ce-ar fi să-i bag mina in gură, să-l prind de limbă și să-l sufoc? Zis și făcut. Se pare că nu l-am prins tocmai bine de limbă, deoarece am simțit cum trosnește mina mea in gura ursului. De durere mi-am pierdut cunoștința pentru o clipă, dar mi-am revenit imediat. Ursul sufla din ce în ce mai greu. Eu am alunecat și am căzut pe spate. In acele clipe nu mai aveam timp să judec cine va învinge: eu sau el. Lupta noastră se desfășura în cea mai deplină liniște. Țipenie de om care să intervină. Din cînd in cînd țineam amîndoi de durerea rănilor. La un moment dat mi-a lăsat mina și s-a aruncat cu gura spre burta mea. Eram gros îmbrăcat și totuși am simțit cum îmi piite hainele. Puterile mi au slăbit. Am avut impresia că mi-a scos intestinele. Cu forța pe care ți-o dă disperarea am băgat din nou mina in gura ursului. De astă dată strigă, că dreapta era ferfenită. Din nou am simțit cum îmi treznesc oasele între dinții ursului. ~ Nu știam ce să mai fac. Mi-am amintit că urșii nu se leagă de oameni morți. Mi-am scos cu greu mina din gura lui și m-am întins la pămînt. Surprinsă, namila a început să mă măsoare, s-a aplecat peste mine să vadă de mai suflu. Nu știu cu ce forțe am reușit să-mi opresc răsuflarea. Nu m-a mai atacat, dar nici n-a plecat de lingă mine. Dimpotrivă s-a așezat și el pe spate lingă mine. S-a sculat apoi deodată, s-a dus la pușca mea și m-am îngrozit cînd am văzut cum fringe fierul intre labele lui puternice. Cu ultimele puteri m-am ridicat încetișor în picioare. La început tiptl, apoi in goana disperării am luat-o la fugă. Am tot fugit pînă mi-a apărut în față un foc și niște cîini ce lătrau înebuniți la arătarea mea. Am căzut jos fără cunoștință și nu m-am trezit pînă la spital pe masa de operație. 18 operații mi-au făcut la miini ca să mă pot folosi din nou de ele. Ursul a mai trăit pînă a două zi la amiază. Din pușca mea nu mai rămăsese decât o biată bucată de fier încolăcit. Mai tirziu am aflat că ursul a fost rănit în prealabil de un porc mistreț. Așa se explică atacul lui asupra mea. Că doar nu pervtru prima dată dau eu ochi cu ursul! Titus ZAGREANU, corespondentul „Făcliei“ la Bistrița Printre trofeele majore, vis al adevăraților vînători, se numără și renumitul urs carpatin. Cine a doborît un urs înseamnă că gustat din plin din farmecul și peripețiile acestei vînători. Obiectivul aparatului de fotografiat mînuit de Alexandru Andron din Bistrița a surprins un instantaneu inedit: reîntoarcere de la o vînătoare de urși carpatini în Munții Bistriței