Făclia, iulie-septembrie 1968 (Anul 22, nr. 6735-6812)
1968-08-02 / 6762. szám
«MM» Mercurialele Există astăzi la Cluj o situație paradoxală, deși orașul dispune de trei piețe — centrală, Gipariu și o Iunie — funcționează numai una singură, prima, fiind foarte aglomerată. Din această cauză, cetățenii care locuiesc în noile cartiere, de fapt, noile orășele-satelit, sînt siliți, vrindnevrînd, să-și facă tîrguielile în piața centrală, pînă unde trebuie să se deplaseze cu mașinile și troleibuzele, să piardă timp și să „valorizeze“, indirect, o anumită tendință spre speculă. Mai intîi, să explicăm această ultimă idee. Cum se favorizează, indirect, specula? Evident, nerespectindu-se mercurialele. Existind o cerere mare de legume și fructe, negustorii ocazionali sau „profesioniști“ țin la prețuri mari, pentru că, pînă la urmă, cineva tot o să cumpere, mai ales că organizațiile comerciale de stat n-au marfă tocmai în orele de vîrf, dimineața devreme și spre seară. In aglomerația care se creează în piața centrală, cei înduruiți, cu mare greutate pot controla respectarea prețurilor și lasă fenomenul să se desfășoare de la sine. Să fie clar: nu se poate afirma că se face speculă fățișă, de misiune sau interpunere, dar o anumită tendință de a ridica prețurile există. Această tendință apare și datorită faptului că mercurialele, fără să țină seamă, de cele mai multe ori, de abundența de mărfuri, mențin prețuri ridicate. Deocamdată, noi n-am putut să ne lămurim asupra criteriilor care stau la baza alcătuirii mercurialelor, cât de științific sau arbitrar sunt făcute. Să fim înțeleși, nu dorește nimeni să-și însușească produsul muncii altora la prețuri derizorii, după cum nimeni nu este dispus să dăruiască rodul muncii sale. Trebuie să tragem concluzia că mercurialele nu sunt și nu este permis să fie rezultatul unor calcule superficiale, ci să rezulte realist din decizii științifice nepărtinitoare, să reflecte necesitățile consumului și interesele celor care aprovizionează piața. Nu știm câți economiști participă la alcătuirea mercurialelor, însă, credem că toți ar trebui să aibă această calitate. Numai așa se poate ajunge la echitate. Dar să revenim la nepopularea piețelor Cipariu și 11 Iunie. Cum se explică acest fenomen? Lipsa unităților comerțului de stat în preajma acestor piețe — ar fi o explicație. Apoi, dezinteresul tovarășilor de la Direcția piețelor, cărora le convine să controleze doar piața centrală, aflată in imediata apropiere a sediului lor. De ce să te duci pînă în Cipariu sau în 11 Iunie, cînd poți face numai doi pași? Da, dar de ce să vină mii și mii de cetățeni din cartierele Gheorgheni și Grigorescu pînă in piața centrală? Cerem cu toată cuvenita insistență, din curs unor opinii ale cetățenilor, care s-au adresat ziarului, să se caute soluții pentru atragerea producătorilor, cooperative agricole de producție, unități I.A.S., producători individuali, în piețele Cipariu și 11 Iunie. Probabil, ar fi bine să se ajungă la o repartizare zonală, la admiterea accesului unor comune numai în anumite piețe. Cu atît mai mult li se poate impune acest lucru producătorilor din alte județe limitrofe. Sau... Dar rostul acestui articol nu sunt soluțiile. Vrem numai să atragem atenția asupra faptului că schimb prin bună înțelegere, comerț civilizat, aprovizionare abundentă se pot face în toate piețele Clujului. „FĂCLIA" Proletari din toate tarile, iniți-ul ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CLUJ AL P.C.R. ȘI Aii CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN PROVIZORIU Anul XXIII Nr. 6762 Vineri 2 august 1968 4 pagini 30 bani Combinatul de industrializare a lemnului Gherla. Vedere din secția de plăci aglomerate unde funcționează o bandă automată. Fotografia: SZABÓ Tamas m ACEST NUMĂR: • Cartea de artă — O MONOGRAFIE DESPRE AUREL POPP • Schițe in creion-DRAGOSTE ÎN RRTE • CRONICA ANACRONICILOR • Etica străzii -CHESTIONAR •ACTUALITATEA INTERNAȚIONALĂ Secvență Clujeană Cartierul Gheorgheni din Cluj. Draga, adusă nu de mult, efectuând lucrări la viitorul lac de agrement Plecarea unei delegații de oameni de știință români in Australia toi la amiază, a plecat spre Australia o delegație de oameni de știință din țara noastră, care va participa la lucrările celui de-al IX-lea Congres internațional de știința solului ce va avea loc la Adelaida. La congres, delegația română va prezenta comunicări in domeniul fizicii, clasificării și cartografierii solurilor, domenii în care rezultatele cercetărilor științifice au fost apreciate de participanții la ultimul congres de știința solului găzduit de țara noastră. (Agerpres) Noi spații pentru învățămîntul superior O dată cu deschiderea noului an școlar pentru învățămîntul superior vor fi date în folosință spații noi totalizînd peste 55 700 mp. Printre acestea sînt pavilionul cu 7 nivele al Academiei de Științe Economice, o nouă aripă a Institutului de arhitectură din București, noile clădiri pentru Institutul agronomic din Iași ș.a. Cele peste 212 milioane lei alocate în acest an pentru construcțiile universitare, de 1,5 ori mai mult decît în anul 1967, sunt utilizate, de asemenea, pentru ridicarea de cămine și cantine în centrele universitare București, Cluj, Timișoara, Iași, Craiova, Bacău, Suceava ș.a. In același timp, peste 60 milioane lei sînt afectate achizionării de materiale didactice și de cercetare pentru învățămîntul superior. (Agerpres) PIERDERILE ECONOMICE SÎNE O PLAGĂ. DAR NU O FATALITATE In palmaresul industriei județului nostru a fost înscris din nou un succes care merită a fi subliniat: în prima jumătate a anului 1968, întreprinderile industriale au dat economiei 38 407 000 lei beneficii suplimentare. Cînd erîu liber imaginației rezultă calcule spectaculoase, suma este suficientă pentru finanțarea construirii a 9 600 de apartamente sau a 13 școli cu 16 săli de clasă ș.a.m.d. Ne oprim aici cu calculele, deoarece în cele ce urmează ne-am propus să prezentăm un alt aspect al rentabilității și anume: modul în care a fost înfăptuit de către colectivele de muncă ale întreprinderilor industriale dezideratul privind eliminarea pierderilor planificate. Se cuvine un mic preambul. De această dată în graiul cifrelor, volumul total al pierderilor, la 30 iunie, pe întregul județ (deci: industrie, agricultură, comerț, cooperație și gospodărie comunală) se cifrează la 70 258 000 lei. Colectivele de specialiști formate în unități au stabilit că prin înfăptuirea unor măsuri tehnice și administrative, pierderile se pot diminua cu 24 688 000 lei, deci cu 34,2 la sută. Acesta a fost punctul de plecare în acest an în acțiunea de rentabilizare a întreprinderilor planificate cu pierderi și a produselor sau a activităților nerentabile. Ce ne spune bilanțul primului semestru? Un progres minim: s-au obținut 8 579 000 lei, adică 43,8 la sută din suma considerată realizabilă, la începutul anului. Se impune o explicație. Rezultatul obținut în primul semestru este nesatisfăcător din două puncte de vedere: 1. conducerea partidului, la recenta Plenară a C.C. al P.C.R., a precizat că pînă la sfîrșitul acestui an fiecare întreprindere trebuie să devină rentabilă; 2. rentabilizarea a fost inițiată în anul trecut. Ea nu poate fi considerată deci o simplă acțiune, ci un proces continuu și dinamic, care sintetizează preocuparea generală pentru ridicarea la un nivel superior a organizării producției și a muncii, creșterea necontenită a eficienței întregii activități economice. Nu poate fi ignorat că întreprinderea de construcții forestiere în cele șase luni la care ne referim a devenit rentabilă prin eforturile proprii, întreprinderea de mecanizare și transporturi forestiere a eliminat 59 la sută din pierderile planificate, iar Fabrica de ipsos Rapid Aghireș și Fabrica de conserve „11 Iunie” din Dej au rentabilizat sau sunt pe cale de a rentabiliza toate sortimentele planificate cu pierderi. Seriozitatea, dorința de a traduce în viață o sarcină importantă trasată de partid își spun cuvîntul. Un lucru este însă cert: colectivele întreprinderilor amintite au avut de biruit tot atîtea greutăți (dacă nu mai multe) cite se invocă de cele care pînă în prezent au înregistrat rezultate minime. Tocmai acest fapt produce nedumerire. De ce o parte din colectivele de muncă reușesc să învingă greutățile, iar altele capitulează în fața lor? Desigur, „capitularea" — a se citi lipsa de interes — are mai multe fațete, se prezintă în diferite forme. Să vedem care sunt acestea. IN LOC DE CAPITULARE, ACȚIUNE ENERGICA In referatul Comisiei județene de rentabilizare, întocmit recent, se face următoarea mențiune: din totalul pierderilor planificate de întreprinderile industriale, 64,5 la sută, respectiv 25 733 000 lei se înregistrează la întreprinderea minieră Cluj și la Combinatul de celuloză și hîrtie din Dej. Aceste două unități industriale mari au identificat foarte puține rezerve pentru înlăturarea pierderilor — 1141000 lei, adică 4,43 la sută din totalul pierderilor. Paradoxal, aceasta este situația: întreprinderea minieră în urma a două produse înregistrează pierderi de 12 375 000 lei, din care și-a propus să elimine... 617 000 lei! Pînă în prezent a realizat 77 000 lei. Combinatul de celuloză și hîrtie are pierderi planificate pe urma a două produse de 13 358 000 lei. Și-a propus să elimine 524 0OO Isi și a realizat 607 000 lei. Oare aceasta este tot ce se putea? Pentru a da răspuns, să vedem ce s-a întîmplat, de fapt, la Combinatul de celuloză și hîrtie. In planul întreprinderii figurează două produse cu pierderi — celuloza naturală și celuloză albită. La primul, în șase luni, s-au înregistrat 444 000 lei pierderi, iar la al doilea 5 209 000 lei. Beneficiile preconizate la restul produselor, însă, conform prevederilor, trebuiau să acopere deficitul amintit, în așa fel încît pe primul semestru combinatul să înscrie în contul său și 1 168 000 lei beneficiu. In bilanțul pe semestrul I, în schimb, sunt consemnate 3 674 000 lei pierderi, ceea ce practic înseamnă un deficit de aproape 5 000 000 lei. Pe ce canale se scurg aceste valori? Se cunosc și acestea. Raportate la zona de celuloză, consumurile specifice la lemn rotund de celuloză sînt depășite I cu 0,33 metri cubi, la apă cu 1 16 mc, în energia electrică cu 1 48 kWh, iar la săruri sodice I cu 8 kg. Pe lîngă acestea, I pentru reparația și întreținerea utilajelor întreprinderea a cheltuit cu 2 474 000 lei mai mult decît era normal, iar I pentru penalizări, dobînzi etc. I — 381 000 lei. A. VARGA I (Continuare în pag. a lll-a) ■ implicațiile asolamentului cultural Intre producție și cultură au existat întotdeauna raporturi caracterizate prin interacțiune reciprocă. Ele au evoluat permanent și vor continua să evolueze nestingherit. Recunoaștem existența acestui adevăr fără ca să fie nevoie să ni-l demonstreze mereu cineva, în schimb, modalitatea concretă în care se exercită această influență reciprocă presupune o analiză științifică minuțioasă. Ne interesează acum felul în care munca culturală de masă se inspiră din activitatea productivă și cum reușește să o influențeze. Ne-am obișnuit, comod de tot, să spunem că activitatea culturală de masă trebuie să sprijine producția, în așa măsură încît sîntem convinși că într-adevăr ea o sprijină întotdeauna sau aproape întotdeauna. Este perfect adevărat că, îndreptînduși adesea tirul spre relele întîlnite în producție, activitatea cultural-educativă de masă își îndeplinește unul din atributele esențiale. Dar cum, care este eficiența acestui tir, și dacă nu cumva el este prelungit în mod inutil, uneori ani de-a rîndul, asupra aceluiași obiectiv, — sînt probleme asupra cărora trebuie să mai reflectăm. Și cu aceasta am atins, tangențial deocamdată, subiectul pe care ni l-am propus. Firește, procesele economice, industriale își au o dinamică a lor, o curbă ascendentă îndreptată spre perfecționare. Acum ele cunosc un avînt nemaiîntîlnit, alimentat mereu de salturile înregistrate în cercetarea științifică. Munca culturală de masă, inspirîndu-se din activitatea productivă, „molipsindu-se“ de dinamica evidentă a acesteia, încearcă să o urmeze. Ba mai mult, încearcă să-și creeze o dinamică a ei, adică să cucerească o personalitate care să-i permită o creștere independentă, corelată însă mereu cu producția. Este vorba, în acest caz, despre două personalități bine conturate, despre două activități care au o viață a lor fiecare dar numai pentru a sluji unui singur țel: omul. Ideal, lucrurile așa s-ar prezenta. Adică, fiecare dintre cele două activități ar fi capabilă să-și îndeplinească menirea. Să se influențeze reciproc. Dar, coborînd puțin unghiul sub care privim realitatea, ne dăm seama imediat că această interacțiune dintre activitatea culturală de masă și producție șchiopăta puțin. Să explicăm acest punct de vedere. Sîntem de acord că prima se inspiră din cea de-a doua. Adică, dacă se descoperă niște rele în procesul de producție, munca culturală intervine prompt pentru înlăturarea lor. Dar efectul nu este total. Rele criticate, iar apoi înlăturate, au existat, totuși, ele au afectat producția, au pricinuit pagube. Activitatea culturală respectivă a cîrpit numai aceste pagube. De ce se întîmplă așa? Pur și simplu pentru că, în general, munca culturală de masă urmează activitatea economică, nu o precede, cum ar fi ideal. Nici măcar nu merge în pas cu ea. Și acestea se întîmplă pentru că nu și-a conturat încă personalitatea sa, deci nu are o dinamică proprie în dezvoltare, care să-i permită capacitatea de previziune necesară. Care este, totuși, sursa acestei carențe? Bineînțeles, acea optică, total greșită, potrivit căreia munca culturală de masă trebuie să se inspire neapărat din experiența practică. S-a ajuns, ca, de multe ori, ea să se bazeze pe elementele empirice ale acestei experiențe practice, dovedindu-se nu numai insuficientă, ci de-a dreptul anacronică, subjugată, din care cauză în loc să constituie un sprijin, ea devine o frînă. Analizând mai în profunzime aceste prime elemente, vom ajunge la ceea ce denumim, convențional bineînțeles, asolament cultural. El este mai evident în cazul căminelor culturale, dar nu ocolește nici cluburile sau casele de cultură. Ce înseamnă acest asolament cultural? Nici mai mult, nici mai puțin decît că segmentele muncii culturale de masă se rotesc în funcție de anotimpuri, sau, exemplificînd Vaier CHIOREANU (Continuare în pag. all-a) Pornind de la faptul că — banii sunt rodul muncii lui —, cetățeanul își face socoteala, cit a plătit și... cit a primit. La un moment dat, el observă o nepotrivire între valoarea cumpărăturilor și suma cheltuită. Se întreabă — și pe bună dreptate — unde-i diferența, oare a pierdut-o? Pe față îi citești nemulțumirea, parcă ar vrea să-ți spună: — „La magazinul Universal nu am primit rest 30 de bani; la cel de stofe am fost înșelat, la trei metri stofă a 420 lei metrul, cu 6 cm; la tutungerie nu am primit rest de la trei lei pe care i-am achitat pentru un pachet „Carpați cu filtru“. Aparent, toate aceste mici „ciuperi“ nu au valoare. Rămînem consternați doar atunci cînd auzim să s-au furat zeci și chiar sute de mii de lei. Ne gîndim cu toții de cite ori „am făcut cu mina“ ospătarului, care se căuta prin buzunare să găsească 50 de bani, să ne poată da restul. De cite ori nu am fost „grăbiți“ cînd trebuia să ni se dea cei 10 bani rest pe autobuz. Da, sunt „mici ciuperi“ pe care dacă le-am calcula, bănuț cu bănuț, am vedea că în ani de zile se string sume frumoase, se adună averi. Dacă facem caz, insistint asupra „micilor ciupeli“, plecăm nu de la ideea că în jurul nostru ar fi un dezastru, că la fiecare colț ești înșelat, ci de la ideea că cetățeanul poate și trebuie să fie servit corect, cinstit. Intre acești doi factori — CLIENT — VÎNZATOR — trebuie să existe o stimă și un respect reciproc. Și acum, să analizăm împreună, peliculă cu peliculă, radiografia acestor „mici ciuperi“. VEȘNICA LIPSA LA MĂSURĂTOARE SAU GRAMAJ In timp ce fiecare om al muncii caută noi metode pentru a realiza produse mai multe și mai bune, pentru a cîștiga mai bine, unii vînzători, ospătari, barmani sau mandatari, caută „noi metode“ pentru a „atenta“ cit mai bine la buzunarul con "natorului, Ia cîștigul altora, realizat printr-o muncă cinstită. Ei nu fură cu acte false, nu sparg locuința nimănui pentru a-i lua bunurile. Nu atacă nici la drumul mare. Ei „ciupesc“. De aici puțin, de celo mai mult și așa pe nesimțite se îmbogățesc, fac avere. In această ordine de idei un exemplu de tristă amintire ni l-a oferit grupul de infractori de la restaurantul „București“ care a fost descoperit cu cîtva timp în urmă. In anchetă, unii ospătari cu destulă revoltă, declarau: „Dacă vrei să cîștigi trebuie ca în sală să ai un raion cu vad, mai aproape de orchestră, de ringul de dans. Dar pentru a avea vadul, trebuie să dai cota parte din cîștig șefului de sală sau responsabilului, în caz contrar... riști“. Altul declara: „Ca să ajungi ospătar la restaurantul „Continental“, „Someșul“, sau ca să poți pleca pe litoral vara, trebuie să dai... căci la noi așa merge !“. Și într-adevăr, la restaurantul „București“ unii șefi de sală așa au procedat. In fiecare seară, la închidere, își primeau „partea leului“. Dacă se întîmplă ca unii ospătari să se opună, ei riscau fie să primească raioane fără vad, fie să li se găsească „nod în papură“ pentru a-i transfera la un bufet de mina a doua. Cum nici unul nu a fost mutat, ne-am pus întrebarea: De unde realizau ceea ce trebuia să dea? Căci, e la mintea cocoșului că nu dădeau din buzunarul lor. Ei bine, de la tine, de la mine și de la alții cărora ne era „jenă“ să-i pretindem să fie corecți și, colac peste pupăză, pentru „deservirea exemplară“ îi mai lăsam 5, 10 ori 15 lei, avînd satisfacția că se va apleca pînă la nivelul mesei să ne mulțumească. Alții ciupesc la măsurătoare, la gramaj. Ei sunt convinși că 10 — 50 ml la un cetățean nu se cunoaște. Această concepție o are și Ioan HERDEA de la bufetul din gara C.F.R. Huedin care a fost prins în timp ce a servit cu 15—20 ml mai puțin la paharul de vin de 200 ml, iar 100 de grame de spumă de drojdie cu 10 ml mai puțin. Nu s-a lăsat mai prejos nici colega lui de breaslă Aurelia VASILE de la bufetul stației C.F.R. Cluj, care a fost prinsă în timp ce a înșelat 4 consumatori la paharul de 100 ml șliboviță cu cîte 3—13 ml. Cum reacționează aceștia cînd sînt prinși? De negat nu pot nega, din moment ce sînt prinși în flagrant. Dar vin cu fel și fel de argumente. Unii spun că este pentru prima dată, că a fost ceva întîmplător, neintenționat. Dar niciunul nu scoate o vorbă cînd îi întrebi de ce nu a servit cu 10 ml în plus la pahar. Despre nevinovăția lor cînd sînt prinși îți vorbesc atît de convingător încît îți vine să crezi ceea ce nici ei nu cred Alții, care au mai fost prinși, reacționează altfel. Răstoarnă paharele în care au servit sub gramaj, sparg sau răstoarnă sticlele în care sînt băuturi diluate (amestecate cu apă sau sifon). Sînt foarte „respectuoși“, își cer scuze, „fără intenție“, spun că din neatenție. Dar, zîmbetul de pe figura lui pare a spune: „Am scăpat și de data aceasta, i-am dus !“. In goana de a face averi, de a face lux, de a călători în străinătate, uită de omenie, de cinste și corectitudine. Sunt ospătari care cumpără coniacul de la alimentara și-l vînd la restaurant. Clientul nu este înșelat, dar el, ospătarul sau barmanul a cîștigat numai la 1 kg cel puțin 20 lei. Dar la 10 kg? Alți oameni necinstiți care „ciupesc“ de unde și cu pot, se găsesc la unele centre de pîine. Rozalia Miron de la unitatea de pîine din șantierul Căpuș a fost prinsă înșelînd muncitorii de pe șantier cu 250 — 500 gr la o pîine ! Și totuși, pare surprinzător faptul că, la aceeași gestionară, cu ocazia inventarului ce i s-a făcut, i s-a găsit un minus’în gestiune de 10 000 lei. Căpitan Dimitrie DIACONU, Căpitan Dionisie PACURARU (Continuare în pag. a Ill-a) Radiografia „micilor“ ciuperi