Făclia, octombrie-decembrie 1968 (Anul 22, nr. 6813-6892)

1968-11-22 / 6858. szám

Proletari di­n toate țările, uniți-vă ORGAN AL comitetului județean cluj al p.c.r. și al consiliului popular __________________ JUDEȚEAN PROVIZORIU Anul XXIII—Nr. 6858 Vineri 22 noiembrie 1968 4 pagini 30 bani ANCHETĂ AGRICOLĂ Șeful secției-figura centrală in întreprinderea de mecanizare a agriculturii După cum se știe, mai nou, unitățile de bază ale între­prinderilor de mecanizare a agriculturii sunt secțiile de mecanizare amplasate, cum ci­neva spunea plastic, la „locul pi inii“. In cooperativele agri­cole. Se știe, de asemenea, că în fruntea fiecărei secții se află un șef investit cu largi atribuții și responsabilități. El este conducătorul nemijlo­cit, direct, al procesului de producție, răspunzînd perso­nal de buna organizare și des­fășurare a acestuia. Oare șe­fii secțiilor de mecanizare din județul nostru țin seama de acest deziderat? Cum își în­deplinesc atribuțiunile și res­ponsabilitățile încredințate? Ce eficiență are activitatea lor? Ce ajutor solicită sau așteaptă de la comitetele de direcție ale întreprinderilor din care fas parte, pentru re­zolvarea ci și­ succes a sarcini­lor ce se revin? Pornind prin județ în cău­tarea răspunsului la aceste în­trebări, am făcut un prim popas la Direcția agricolă ju­dețeană. Mai precis, ne-am o­­prit la sectorul de mecaniza­re al acesteia. Aflînd despre ce este vorba inginerul AVRAM RUSU, șeful servi­ciului producție al acestui sector, ne-a declarat: — Deși sunt la începutul ac­tivității lor, majoritatea șefi­lor secțiilor de mecanizare dau dovadă de un larg simț al răspunderii față de misiu­nea încredințată, sunt recep­tivi față de orice apare nou, înaintat în domeniul mecani­zării agriculturii, se preocu­pă îndeaproape de îndeplini­rea planului de producție și a planului de venituri și chel­tuieli. Dovadă este extinde­rea și diversificarea gamei lu­crărilor agricole și neagricole, reducerea cheltuielilor de pro­ducție. Pe mulți dintre ei îi poți găsi la orice oră, pînă seara tîrziu, pe cîmp, în mij­locul mecanizatorilor. Din păcate mai sînt și dintre aceia care „uită“ de sarcinile în­credințate, stau în expectati­vă, dar nu dau dovadă de ini­țiativă în rezolvarea multi­plelor probleme ale produc­ției. Intr-un cuvînt, nu s-au ancorat încă în mod temeinic în noul stil de muncă. Am transferat investigațiile pe teren la locul de muncă ai șefilor secțiilor de mecaniza­re. Ne-am oprit, pe rînd, la Apahida, Răscruci, Iclod, Că­­șei și în alte părți. Impărtășindu-ne din preo­cupările pe care le are în noua sa muncă, tov. VASILE BACIU șeful secției de meca­nizare din Răscruci ne-a spus: „ Vreau să mă refer, în primul rînd, la modul cum folosim parcul de tractoare și mașini agricole. Intrucît răs­pund nu numai de îndeplini­rea planului de producție ci și a planului de venituri și chel­tuieli — indicator care în fostele brigăzi S.M.T. nu se urmărea, am căutat să folo-M. GAVRILA (Continuare în pag. a lll-a) in acest număr Pagina a II-a: PARAZIȚI CU... DIPLOMĂ UNIVERSITATEA MUNCITOREASCĂ „CLUJEANA“ Pagina a III-a: • PROFIL INDUSTRIAL: „PORȚELANUL“ • CONFERINȚE PENTRU DARI DE SEAMA ȘI ALEGERI IN ORGANIZAȚIILE DE PARTID Pagina a IV-A: • TELEGRAME EXTERNE DE LA Răspunde cerințelor și nevoilor populației rețeaua prestărilor de servicii din mediul rural ? Documentele elaborate de Conferința Națională a P.C.R. au trasat, printre altele, și sar­cina organizării și lărgirii ac­tivității prestărilor de servicii către populația din mediul ru­ral. In lumina acestor docu­mente, Comitetul executiv provizoriu al Uniunii județene a cooperativelor de consum a acordat o atenție sporită dez­voltării continue a rețelei prestărilor de servicii în co­munele și satele județului. Astfel, dacă la începutul anu­lui 1968 în județ existau 241 secții de prestări, la jumăta­tea lunii trecute numărul lor ajunsese la aproape 300. Au fost înființate, îndeosebi, secții noi de cizmărie, croitorie și frizerie. In același timp, s-a mers și pe diversificarea pro­filului lor de activitate, înfi­­ințîndu-se secții de coafură, croitorie pentru femei, de tri­cotaje, de închiriat obiecte de uz casnic și altele. Pe de altă parte, pentru completarea fondului de mar­fă din comerț, s-a organizat și fabricarea unor produse în se­rie mai mică, a căror valoare depășește un milion lei. Ast­fel, au fost produse de către unele secții ale cooperativelor 30 000 cămășuțe pentru noii născuți, cîteva mii perechi pantaloni bărbătești din joc, cantități însemnate de lenje­rie de corp și de pat, precum și obiecte de sezon din mate­rial plastic și metal, cum sînt: clipsuri, țigarete mentolate, bigudiuri și altele. Tot în sec­țiile cooperativelor, în sezonul de vară, mai ales, s-au produs peste 500 000 litri de sifon și răcoritoare. Deoarece cerințele pentru u­­nele materiale de construcție erau mari, pe lîngă unele coo­perative — ca de exemplu ce­le din Soporul de Cîmpie, Mi­ca, Luna, Mihai Viteazul, Sîmpaul și altele — au fost în­ființate secții pentru fabrica­tul cărămizilor. Au fost satis­făcute și cerințele populației din Ciucea, aici luînd ființă o secție pentru fabricarea de blocuri pentru zidărie, din a­­mestec de zgură, ipsos și ci­ment. Hărnicia de care au dat do­vadă lucrătorii din aceste sec­ții a avut ca rezultat obținerea unor realizări bune în produc­ție. Așa a fost posibil ca la planul producției marfă pe județ, în primele 10 luni ale anului, să se înregistreze o de­pășire de 2,3 milioane lei. Cît privește încasările în numerar la secțiile de prestări, planul pe această perioadă a fost de­pășit cu 9 la sută. Rezultate­le obținute demonstrează cu prisosință că sunt create toate premizele ca planul de pro­ducție și valoric pe 1968 să fie îndeplinit în condiții cores­punzătoare. Trecînd însă la alt aspect și anume acela al modului cum sînt distribuite secțiile de prestări pe cuprinsul județu­lui, constatăm că la acest ca­pitol au mai rămas destul de multe de făcut. Pe de o parte, întîlnim cooperative — cum sînt cele din Gilău, Mo­­ciu, Suatu, Iara, Iclod, So­meșul—Dej și Clujeana— Cluj — care cuprind între 10— 20 secții, ceea ce denotă o preocupare sporită din partea conducerii lor pentru satisfa­cerea nevoilor populației cu prestări de servicii. Pe de al­tă parte, însă, există și condu­ceri de cooperative care, dato­rită dezinteresului cu care-și desfășoară activitatea, numă­rul secțiilor de prestări înfiin­țate pe raza lor de activitate se situează cu mult sub ne­voile și cerințele îndreptățite ale populației. Astfel, coope­rativa de consum din Moldo­venești are numai 3 secții de cismărie — în satele Podeni, Plăiești și Bădeni — în timp ce în satul de centru, unde se află și sediul cooperativei, con­ducerea ei nu s-a învrednicit să deschidă nici o secție. A­­ceasta, fără a mai vorbi că lipsesc și alte secții ale căror N. ARGEȘEANU VIRSTA DE FOC ȘI DE VIS ’Anotimpurile vieții au fost dintotdeauna subiecte intere­sante. Poeții le-au dedicat o­­de, compozitorii le-au cîntat, filozofii le-au disecat și coi mentat, psihologii le-au ana­lizat ... Și... fiecare om le-a trăit sau le va trăi la rîndul și în felul lui. ... îmi amintesc că cineva numea adolescența — vîrstă de foc și de vis... Intr-ade­văr, cele mai ardente trăiri și idealurile cele mai mari se plăsmuiesc la această vîrstă. S-o numim „cea mai frumoa­să"? E, poate, totuși, exagerat. Pentru că fiecare dintre ele își are farmecul său, bucuriile, plăcerile, visele — un întreg noian de atribute! Vom discuta, deci, la masa rotundă despre adolescență. S-au reunit în jurul ei conf. univ. dr. loan VINȚI, Alexan­dru STANESCU, cercetător la sectorul de psihologie pedago­gică al Filialei din Cluj a In­stitutului de științe pedagogi­ce, profesorul-psiholog Valer POPA, de la Liceul pedagogic și profesoara-dirigintă Olga BUCURESCU, de la Liceul „Mihail Eminescu" din Cluj. Al. STĂNESCU: „Adolescen­ța reprezintă în viața unui om a­­cea perioadă care întrunește cea mai mare bogăție de atribute, atribute care se află într-o nu­mai restrînsă bogăție de rela­ții lăuntrice, adesea contradic­torii. Această etapă a dezvol­tării, cuprinsă aproximativ în­tre 15, 16 și 19, 20 de ani, pre­zintă o seamă de caracteristici generale, mai precis cîteva do­minante psiho-fiziologice care, departe de a rupe de celelalte stadii ale dezvoltării personali­tății, o fac să se stabilească to­tuși de aceasta. Astfel, ac­centuarea procesului de creș­tere în greutate recuperează avansul creșterii în talie, ca­racteristic preadolescenței, re­face proporționalitatea fizică, dă contur armonios corpului și definitivează trăsăturile carac­teristice ale feței, ceea ce în­seamnă „o cucerire“ pe linia și alta decît cunoașterea psiho­­pedagogică a fiecărui elev, și aceasta să fie o cunoaștere reală, deplină și cît mai mult conștientizată. Eu, profesor­­educator, să fiu mereu sigur de măsura în care îl cunosc pe elev, iar acesta să fie conștient cît de mult îl cunosc. Faptul acesta are o mulțime de impli­cații educative. El constituie un fel de busolă după care e­­levul își dirijează corabia pro­priei conduite. Practic, acesta se reflectă în numeroase situa­ții cînd, datorită limitelor cu­noașterii elevilor de către clas­ MASĂ ROTUNDĂ dobîndirii echilibrului, a pre­zenței, chiar a frumuseții fi­zice. Amplificarea creșterii fizico­­energetice prin încheierea pro­cesului de osificare și prin in­tensificarea dezvoltării neuro­­cerebrale — creierul ajunge a­­cum la maxima dezvoltării sa­le morfo-funcționale — deter­mină importante implicații și modificări de ordin psihic-for­­mativ­ — se stabilesc acum dominantele personalității su­fletești, se încearcă elaborarea unei concepții proprii despre lume și viață, se încearcă răs­puns la unele dintre marile în­trebări a ceea ce este sau nu firesc, asupra a ceea ce pare sau este într-adevăr necesar; capătă acum o și mai mare im­portanță contribuția organiza­țiilor de tineret în a sprijini și îndruma acest proces de evo­luție conceptuală. Se conturea­ză idealul de viață, se înțe­lege mai adînc scopul procesu­lui instructiv-educativ. La a­­dolescent se manifestă tot mai limpede, mai potențat, ca­pacitatea de autoeducare și as­ta înseamnă o adevărată cuce­rire în formarea sa ca om“. Olga BUCURESCU: „In ca­drul acestor caracteristici ge­nerale despre care s-a vorbit, se manifestă o multitudine de individualități. Este necesar să­­ cunoaștem aceste dominan­te generale ale adolescenței, dar cheia succeselor nu poate călii lor, adoptăm soluții și măsuri nu numai nepotrivite cazului, dar de-a dreptul con­traindicate. Aceste considera­ții pot constitui­, un semnal în plus în lumea dascălilor pen­tru a mări atenția cuvenită cu adevărat adolescenților". Vaier POPA: „Pentru că vîrstă de care vorbim este pe cît de frumoasă, pe atît de di­ficilă, aș sublinia faptul că ea cere eforturi neobosite pe pla­nul înțelegerii. Al înțelegerii adolescenților din partea noas­tră, a generației mature, din partea părinților și a educato­rilor. Discuții consemnate de Stela-Maria LĂSCUȘ (Continuare în pag. a lll-a) I (Continuare în pag. a lll-a) Colectivul de conducere al Fabricii de pielărie și în­călțăminte „Clujeana“, în colaborare cu Camera de Comerț a Republicii Socia­liste România, au organizat în incinta fabricii, pentru specialiștii întreprinderii, o expoziție documentară de încălțăminte. Sunt prezentate 300 de modele, cuprinzînd o gamă variată de încălțăminte — pentru femei, bărbați și copii. Specialiștii și cei in­teresați pot urmări și stu­dia sistemul de confecții pe plan mondial, forma mode­lului, linia virfului și a to­cului, materia primă și bo­găția de culori din care sunt confecționate. De aseme­nea, mai există un stand de reviste de modă a încăl­țămintei. Uzina Unirea Cluj Noua hală de prelucrări mecanice ÎNTIAREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU CU CONDUCEREA UNIUNII COMPOZITORILOR Joi, 21 noiembrie, la Comi­tetul Central al Partidului Comunist Român, tovarășul Nicolae Ceaușescu, împreună cu tovarășul Paul Niculescu- Mizil s-au întîlnit cu condu­cerea Uniunii Compozitorilor. La întîlnire au participat membrii Biroului Uniunii Compozitorilor, ai biroului or­ganizației P.C.R. a compozi­torilor din București, secreta­rii birourilor secțiilor de crea­ție, precum și ai filialelor și cenaclurilor din țară ale U­­niunii Compozitorilor. In cadrul întîlnirii au fost examinate probleme privind adunarea generală a compo­zitorilor, care va avea loc în zilele de 11—12 decembrie 1968. Primire la președintele Consiliului de Miniștri, Ion Gheorghe Maurer Președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Socia­liste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit joi la amiază pe ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al Republicii Arabe Unite, Moustapha Moukhtar, într-o vizită proto­colară de prezentare. Le întrevedere, care s-a des­fășurat într-o atmosferă cor­dială, a luat parte Petru Purlacu, adjunct al ministru­lui afacerilor externe. (Agerpres) Sosirea în Capitală a unei delegații guvernamentale cehoslovace Joi la amiază a sosit în Ca­pitală o delegație guverna­mentală a Republicii Socialis­te Cehoslovace în vederea semnării noului Acord de co­laborare culturală între Repu­blica Socialistă România și Republica Socialistă Ceho­slovacă. Delegația cehoslova­că este condusă de Miroslav Galuska, ministrul culturii și informațiilor. (Agerpres) telegramă excelenței sale Domnului CHARLES HELOU( PREȘEDINTELE REPUBLICII LIBAN BEIRUT Cu ocazia zilei naționale a Republicii Liban am plăcerea să adresez Excelenței Voastre felicitări cordiale, cele mai bune urări de fericire personală, de prosperitate și progres poporului libanez, și să exprim totodată convingerea că re­lațiile prietenești româno-libaneze se vor dezvolta continuu. NICOLAE CEAUȘESCU, PREȘEDINTELE CONSILIULUI DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA Semicentenarul unirii Transilvaniei cu România IDEEA Ulti­­M SINGUR STAT ÍN­UM ÎNAINTATA DE LA 1848 DIN TRANSILVANIA Unirea — reîntregirea României în granițele sale is­torice — vis secular al po­porului nostru, a ocupat un loc de seamă în gîndirea înain­tată de la 1848 din Transilva­nia. Lozinca maselor „să ne unim cu Țara“, care a expri­mat un sentiment înălțător, de profund patriotism, și-a găsit reflectarea și pe plan teoretic, iar idei ca „strînsa comunica­ție națională“, la care se re­ferea parițiu la 1848 sau „strînsa unitate sub raport na­țional“, despre care vorbea I. Rusu în aceeași perioadă, au determinat pe gînditorii pașoptiști înaintați din Tran­silvania să îmbrățișeze și să continue teza DACOROMA­­NIEI, formulată anterior, te­ză, care în viziunea lor, a în­semnat, după cum scria Ba­­rițiu, crearea unui „stat na­țional românesc închegat pe teritoriul vechiului stat al Daciei“. Se știe că anterior anului 1848 și chiar la începutul a­­cestui an, la unii gînditori pa­șoptiști ai revoluției burgheze­­democratice din Transilvania și-a făcut loc teza autono­miei Transilvaniei, pe care Al. Papiu Ilarian a concreti­zat-o în propunerea ca fiecare națiune din Transilvania să aibă un guvern al său și o ad­ministrație cu slujbași proprii, iar „națiunile astfel constitui­te, printr-un guvern central compus din toate națiunile, prin același împărat, prin pa­ce și frăție, vor fi strîns lega­te laolaltă“. Această teză a fost îmbrăți­șată la început și de Barițiu, care, acceptînd-o, a militat pentru crearea unui sistem de state în care să fie garantată egalitatea națiunilor, el scriind în acest sens că „...românii cer cu tot dinadinsul înființarea egalității nu numai în drep­turi civile, ci și în cele poli­tice, adică precum națiunea sasă și maghiaro-secuie a fi­gurat și mai vreau a figura în faptă ca națiuni politice in­dependente cu al lor teritoriu, așa vrea și pretinde a figura și națiunea română cu al său teritoriu neatîrnat de toate celelalte naționalități...“. încă de la 1848 unii gîndi­tori transilvăneni au părăsit teza autonomiei Transilvaniei pentru o alta, care să satisfacă cît mai bine interesele și aspi­rațiile națiunii române. Geor­ge Barițiu, care încă în 1844 scrisese că „tăria și puterea unui popor, baza sa, politica sa de cumpănire, nădejdile sa­le, prezentul și viitorul său zac în unirea națională“, la 1848, atunci cînd Dieta ma­ghiară a hotărît, împotriva voinței poporului român — cea mai numeroasă compo­nentă a populației Transilva­niei —, „unirea“ Transilvaniei cu Ungaria, a lansat lozinca atît de semnificativă prin me­sajul său: „Soarta națiunii ro­mâne se va hotărî în Bucu­rești și în Iași, iar nu în Cluj, nici la Blaj, nici în Buda“. Realizarea la 24 ianuarie 1859 a UNIRII Țării Ro­mânești cu Moldova, pe care Barițiu a caracterizat-o „se­mănătură, însă răsărită numai de 1-2 policari, o văd vie însă numai înmugurită“, a însuflețit pe gînditorii înaintați din Tran­silvania, care și-au consacrat și acum, ca și mai înainte, toa­te puterile lor, toată activita­tea lor practică și teoretică, realizării visului secular al poporului nostru: unirea in­tr-un singur stat. Unirea Principatelor româ­ne a produs schimbări în po­ziția gînditorilor înaintați din Transilvania, pentru că așa cum spunea eruditul profesor blăjan, Timotei Cipariu, „Chestiunea Principatelor de astăzi e pentru români și vii­torul lor de așa mare impor­tanță, cît datoria fiecărui ro­mân este de a cugeta mult și a se cuprinde cu rezolvarea ei“. Al. Papiu Ilarian în „Me­moriu despre raporturile ro­mânilor cu nemții, cu slavii și ungurii, în timp de pace și în cazul unei revoluții în răsări­tul Europei“, prezentat lui Cuza în 1860, a subliniat nece­sitatea unirii românilor în­­tr-un singur stat, arătînd că Principatele unite nu puteau avea o existență sigură fără Transilvania, și-și motiva teza pe o serie de considerente de ordin național, strategic și geografic, comunitatea de neam, limbă și unitatea de te­ritoriu fiind invocate aparte. Prin memoriul său, Papiu Ila­rian a dat domnitorului o se­rie de indicații referitoare la politica internă și externă pe care trebuia s-o ducă, vizînd în primul rînd problema uni­rii românilor într-un singur stat. Se impune mențiunea că domnitorul Cuza a ținut sea­ma de aceste indicații în re­formele realizate. Conf. dr. Dumitru FIROIU (Continuare în pag. a lll-a)

Next