Făclia, octombrie-decembrie 1969 (Anul 23, nr. 7124-7202)

1969-10-19 / 7140. szám

Proletari din toate țările, uniți-vă î ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CLUJ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXIV—Nr. 7140 Duminică 19 octombrie 1969 4 pagini 30 bani ÍN UNITĂȚILE RĂMASE IN URMĂ LA RECOLTĂRI ȘI IISĂMÎNTARI­MIPETI­MANTUL SLĂBICIUNILOR! Credem că rondurile care urm­­ază nu vor relata nou­tăți­­le la C.A.P. Gheorgheni. Situația e cunoscută de specia­liștii Direcției agricole Jude­țene și ai Uniunii Județene a cooperativelor agricole ca­re in ultimul timp s-au pe­rindat In unitate. Considerăm Insă necesar să reamintim fap­tele căci neajunsurile deși sunt cunoscute, persistă, peri­­clitînd recolta din acest an și cea viitoare a cooperativei agricole. E anacronic sa mai vorbim despre treierișul griului, to­tuși sintem­ obligați de fapt să arătăm că la această uni­tate o bună parte din recol­ta de grîu se mai află in sto­guri iar cea de ovăz in clăi. Apreciem că această stare de lucruri nu mai necesită un comentariu în plus, căci o­­glindește destul de limpede spiritul de răspundere cu ca­re conducerea cooperativei a­­gricole, a secției de mecani­zare și-n ultimă instanță con­ducătorii organelor locale de partid și de stat precum și specialiștii trimiși să ajute cooperativa agricolă, s-au o­­cupat de rezolvarea acestei Probleme. Dar deficiențele tn organi­zarea și desfășurarea lucrări­lor agricole de sezon se în­lănțuie, unele întirzieri fiind însoțite de altele. Conducerea cooperativei a­­gricole a privit cu o totală nepăsare faptul că recolta de mazăre de pe circa 15 hec­tare a fost lăsată să se com­promită in cîmp, abia în ziua de 17 octombrie trimițîndu-se cîțiva cooperatori să adune vrejii după ce boabele s-au scuturat din păstăi și s-au risipit pe tarla. Cine va su­porta această pagubă adusă cooperativei agricole? Îngrijorător se tărăgănează și recoltarea precum și trans­portul produselor agricole de toamnă. Timp de două săptă­­mîni a durat recoltarea celor 40 hectare cultivate cu car­tofi. In ziua respectivă două familii mai aveau să-și adu­ne cartofii de pe parceleie repartizate. In același timp in cîmp se mai aflau in grămez, circa 2 tone de cartofi. Oare conducerea cooperativei se va îngriji de transportarea lor numai după ce anumite can­tități vor fi sustrase? Căci paznicul de cîmp ne relata că unii cooperatori au și în­cercat să-și umple căruțele cu cartofi. Vorbind despre cartofi nu putem să nu amintim și felul cum cartofii destinați pen­tru sămînță au fost introduși în siloz. Pur și simplu arun­cați în groapă fără o preala­bilă sortare, deși o parte din cartofi sînt atacați de boli și putrezi, periclitîndu-se ast­fel întreaga cantitate destina­tă pentru sămînță. — N-am avut brațe de muncă pentru sortarea carto­filor — motiva specialistul cooperativei agricole. Dar cu puțină inițiativă a­­ceastă treabă putea fi rezol­ A. UNGUR (Continuare în pag. a lll-a) TRACTOARELOR RANDAMENT MAXIM LA ARAT­A !_____SEMĂNAT! Vineri, 17 octombrie, am întreprins o investigație din cooperativele agricole de pro­ducție din Sînmartin, Divi­­eiorii Mari și B­unești privind stadiul însămmtatorilor de toamnă. Cu acest prilej, am surprins o situație neplăcută,­­sub­ toată critica. Ritmul la care se lucrează la arat și semănat este extrem de lent. Să exemplificăm. In ziua de 16 octombrie, la cooperativa agricolă din Sîm­­martin s-a arat cu 6 tractoa­re o suprafață de 15 hectare și s-au însămânțat cu 2 ma­șini 16 hectare. în aceeași zi, mecanizatorii care deservesc cooperativa agricolă din Bu­sești au făcut arături pe 5 hectare și au însămînțat 12 hectare. Precizăm, în această zi au fost scoase la ctap vreo 12 tractoare. Intr-un ritm asemănător merg cu ară­turile și insâmînțările și me­canizatorii din Divrisitorii Mari. Datorită acestui ritm de lu­cru, cooperativele respective se situează cu însămînțarire in urma celorlalte cooperative agricole deservite de între­prinderea de mecanizare a agriculturii din Gherla. In ziua de 17 octombrie, mai erau de însâimînțat 180 ha la cooperativa din Sînmartin, 120 ha la cooperativa din Divider­ și 92 ha la cooperativa din Bu­nești. Cum se explică această situație, cu totul nesatisfăcă­toare? întrebarea am adre­sat-o atât unor mecanizatori, cât și președinților și specia­liștilor agricoli ai acestor unități. In general, interlocutarii noștri au invocat condițiile grele în care se lucrează tere­nul și lipsa unui număr sufi­cient de tractoare. Este și a­­ceasta o cauză, dar nu unica, nu determinantă. Există în fiecare unitate deficiențe mari în ceea ce privește organiza­rea muncii și folosirea tractoa­relor, care fac ca aces­tea să nu lucreze cu un ran­dament maxim. De altfel, tre­buie să arătăm că în­ acest sezon nici un tractor, fie el al secției din Bunești, sau din Diviciorii Mari, fie al celei din Sînmartin, nu a lucrat la capacitatea sa, nu și-a reali­zat în nici o zi norma la arat și semănat. Multe tractoare se defectează mereu. Altele sunt plimbate de colo, colo, în căutare de teren liber pentru arat și semănat. O parte din tractoare „cad" pe brazdă sau stau la „odih­nă“, la taifas" din vina me­canizatorilor, a indisciplinei­ lor în muncă, a slabei pregă­tiri profesionale a unora din­tre aceștia. In timp ce tre­ceam prim satul Tîrgușor, în drum spre Sînmartin, am în­tâlnit două tractoare împotmo­lite totr-un șanț cu apă și nă­mol. Cei care se conduceau știau prea bine că n-o să poa­tă trece cu ele acest șanț, dar au făcut pe „vitejii” și s-au... împotmolit. A durat mai bine de o oră până ce au reușit să le scoată din șanț. Tractoarele respective erau ale secției de­ mecanizare ■ din Diviciorii Mari. Sunt unii tractoriști care, atunci cîmd nu au chef de muncă, părăsesc câmpul și se adună cu tractoarele la sedii­le secțiilor. Dm ziua de 16 oc­tombrie, 4 mecanizatori ai secției din Bunești se învîr­­teau, pe la amiaza mare, în jurul tractoarelor pe care le parcaseră la curtea secției, întrebați de ce stau cu ele a­ M. GAVRILA (Continuare In pag. a lil-a) Hotărîri ale Consiliului de Miniștri privind generalizarea experimentării noului sistem de salarizare în alte ramuri ale economiei naționale — Ramura energiei electrice și termice — Pe baza rezultatelor obținu­te într-un număr de unități reprezentative de sub îndru­marea și controlul Ministeru­lui Energiei Electrice, Consi­liul de Miniștri a aprobat printr-o hotărîre generalizarea experimentării noului sistem de salarizare și majorarea sa­lariilor cu începere de la 1 noiembrie a.c. în toate între­prinderile de producere, trans­port și distribuție a energiei electrice. Corespunzător acestei ho­tărîri, salariile muncitorilor, inginerilor, economiștilor și funcționarilor din ramura e­­nergiei electrice și termice urmează să fie majorate în medie cu 8,8 la sută; împreu­nă cu majorarea salariilor mici efectuate în anul 1967, se asigură pe ansamblu o crește­re medie de 8,9 la sută. De această creștere a salariilor vor beneficia un număr de peste 40 000 de salariați, ale căror venituri vor fi anual mai mari cu aproximativ 65 milioane lei față de cele rea­lizate înainte de 1 august 1967. Prin elementele sale, noul sistem de salarizare, adaptat la specificul acestei ramuri, stimulează colectivele între­prinderilor în creșterea pro­ductivității muncii și asigura­rea continuității, la un nivel calitativ corespunzător a ali­mentării cu energie electrică și termică a consumatorilor. Astfel, colectivele centralelor electrice sunt direct cointere­sate în respectarea graficului zilnic d­e funcționare a agre­gatelor la parametrii stabiliți de dispecerul energetic națio­nal, în evitarea avariilor, ne­­depășirea cheltuielilor de pro­ducție planificate și a norme­lor de consum, acordarea in­tegrală a salariului tarifar fiind condiționată de îndepli­nirea acestor indicatori. Veni­turile salariaților din între­prinderile de transport și dis­tribuție a energiei electrice sunt la rîndul lor legate ne­mijlocit de realizarea planu­lui de vînzare a energiei și de încadrare în volumul de chel­tuieli stabilite. Prin prevederile sale, hotă­­rîrea Consiliului de Miniștri asigură muncitorilor, ingineri­lor, economiștilor și funcția­(Continuam în pag. m­ul­ a) Au terminat semănatul Comitetul comunal de partid și consiliul popular comunal Gîrbou au trimis Comitetului județean de partid o telegra­mă prin care raportează ter­minarea însămînțărilor de toamnă în cele două coopera­tive agricole existente în co­mună — Turca și Viștea. In telegramă se mai arată că re­coltatul culturilor de toamnă s-a făcut în proporție de 98 la sută. încheierea vizitei in India a tovarășilor Nicolae Ceaușescu și Ion Gheorghe Maurer BOMBAY 18. Trimișii spe­ciali Agerpres, Nicolae Iones­­cu și Paul Finanțu, transmiți Ultima zi a vizitei oaspeților români în India a prilejuit o nouă și puternică manifestare a sentimentelor de prietenie care unesc cele două popoare, a dorinței lor de a se cunoaș­te mai bine, de a contribui la consolidarea unui climat in­ternațional de pace și înțe­legere. Sîmbătă dimineața, preșe­dintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, și tovarășa Elena Ceaușescu, președintele Consiliului de Miniștri, Ion Gheorghe Maurer, și tovară­șa Elena Maurer, însoțiți de Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, Cornel Burtică, ministrul comerțului exterior, și de alte persoane oficiale, au părăsit orașul Bangalore, plecâând spre Bom­bay. Pe aeroportul capitalei sta­tului Mysore, împodobit ca și în ziua sosirii, cu drapelele de stat ale celor două țări, oaspeții români au fost con­duși de guvernatorul Sama­­nath Lyer, cu soția, și de pri­mul ministru al guvernului local, Pau­l Veerendra. Erau, de asemenea, prezenți, p­entru a-și lua rămas bun de la oaspeți, membri ai­­ guver­nului local și ai Consiliului municipal al orașului Banga­lore, generali și ofițeri supe­riori ai forțelor armate indie­ne. Oaspeților le sunt oferite ghirlande de flori. Au fost intonate imnurile de stat ale României și Indiei. După ce a trecut în revistă garda de onoare aliniată pe aeroport, președintele Consi­liului de Stat și-a luat un călduros rămas bun de la ofi­cialitățile indiene. La capătul unui zbor de o oră și 40 de minute, avionul special cu care călătoresc con­ducătorii de stat români ate­rizează la Bombay. Orașul portuar Bombay, al doilea ca mărime din India (4 660 000 de locuitori) și prin­tre cele mai mari din lume, este capitala statului Maha­rashtra. Situat pe țărmul ves­tic al Indiei, Bombay-ul este astăzi, ca și în trecut, una din porțile maritime principale ale țării. Prin Bombay ia dru­mul străinătății cea mai ma­re parte a produselor de ex­port din jumătatea de vest a Indiei, el primind, totodată, majoritatea mărfurilor impor­tate de India din țările Eu­ropei și Africii. La ora 10:00 avionul special cu care au călătorit de la Bangalore conducătorii statu­lui român și persoanele ofi­ciale care îi însoțesc aterizea­ză pe aeroportul din Bombay. Domnește aici, ca pretutin­deni unde au sosit oaspeții ro­mâni, o atmosferă sărbăto­rească. Drapelele de stat ale României și Indiei împodo­besc clădirea principală a aerogării. La coborîrea din avion, pre­ședintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu, cu soția, și președintele Consiliului de Miniștri, Ion Gheorghe Mau­rer, cu soția, sînt întîmpinați de guvernatorul statului Ma­harashtra, P. V. Cherian, cu soția, și de D. S. Desai, loc­țiitor al primului ministru al guvernului local. Oaspeți­lor români le sunt prezentați apoi membrii guvernului sta­tului Maharashtra și alte per­sonalități ale vieții publice. După ceremonia trecerii în revistă a gărzii de onoare și a intonării imnurilor de stat ale celor două țări, con­ducătorii români se îndreaptă spre palatul guvernatorului, reședința pusă la dispoziția lor în timpul vizitei la Bom­bay. In cursul după-amiezii, to­varășii Nicolae Ceaușescu și Ion Gheorghe Maurer, precum și persoanele oficiale care îi însoțesc au făcut o vizită la centrul de cercetări atomice de la Trombay, care poartă numele renumitului savant a­­tomist indian Bhabha. Coloana mașinilor oficiale străbate principalele bulevar­de ala Bombay-ului. Orașul pare un adevărat furnicar de oameni. Blocurile înalte de 15—20 de etaje, multitudinea firmelor comerciale, agitația portului, aglomerația străzilor, accentuată de goana șirurilor neîntrerupte de automobile imprimă Bombay-ului o at­mosferă caracteristică marilor metropole. Ritmului trepidant „clasic" al acestui oraș i se adaugă în prezent, vizibil, un ritm nou, salutar — acela al pro­gresului. De-a lungul străzi­lor, pe măsură ce coloana mașinilor oficiale se apropie de periferiile orașului, pot fi văzute numeroase șantiere și blocuri noi de locuințe care iau treptat locul cocioabelor care constituie peisajul carac­teristic al cartierelor mărgi­nașe ale orașelor indiene. Succesele înregistrate de poporul indian în efortul de înlăturare a sechelelor lăsa­te pe trupul țării de îndelun­gata dominație colonială sunt evidente. O mărturie în acest sens stau și numeroasele în­treprinderi industriale mo­derne din suburbia Trombay: rafinării, uzine chimice, cen­trala termoelectrică etc. Tot aici se află și centrul de cer­cetări atomice „Bhabha“. Oaspeții români sînt întîm­pinați la acest institut de pre­ședintele comisiei pentru e­­nergia atomică a Indiei, dr. V. Sarabhai, și de directorul centrului de cercetări H. N. Set­na. Gazdele prezintă conducăto­rilor de stat români diferite aspecte din activitatea­ acestui modern complex de cercetări științifice, înființat și condus mulți anii de savantul al cărui nume îl poartă, centrul de cercetări atomice desfășoară o complexă activitate vizând aplicarea energiei nucleare în scopuri pașnice, efectuează cercetări fundamentale și cer­cetări concrete, cuprinzând o sferă vastă de aplicări în fi­zică, chimie, biochimie, me­dicină etc. Un rol de impor­tanță națională revine acestui centru în domeniul pregătirii de cadre de specialiști nece­sari aplicării în economia na­țională a energiei atomice. Președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România și președintele Con­siliului de Miniștri vizitează apoi cîteva secții ale Institu­tului, printre care unul din cele trei reactoare nucleare aflate aici în funcțiune și cen­trul de comandă al acestuia, primind explicații detailate despre actualele preocupări ale oamenilor de știință — atomiști din India. Esența a­­cestor preocupări este, în câteva cuvinte, punerea în slujba poporului și dezvoltării țării a cuceririlor celor mai noi ale științei și tehnicii, a­­vantajelor folosirii energiei nucleare în scopuri pașnice. Șeful statului român s-a întreținut apoi îndelung cu gazdele, s-a interesat de dife­rite aspecte ale activității a­­cestui centru, felicitând pe toți cei care lucrează aici pen­tru rezultatele obținute. Seara, la Palatul „Raj Bha­­van" din Bombay, guvernato­rul statului Maharashtra, (Continuare în­ pag. a IV-a) CINSTEA, ML SUI CĂMIN IN STAJIE ? Intr-o dimineață, o femeie la aproape cincizeci de ani, mă aștepta la redacție. De­ la distanță î-am citit mîh­­nirea din priviri. Apropiindu­­mă, am observat pe fața ei urmele unor lovituri Cine era necunoscuta care a între­bat de mine? Pentru ce mă căuta? HALAL RĂSPLATA! La Cluj, deschiderea anului universitar a coincis cu inau­gurarea unei noi linii de au­tobuze. O surpriză plăcută a I.O.T.C. făcută tineretului stu­dios. Gestul frumos al în­treprinderii nu a fost însă apreciat de toți cei care ur­mau să beneficieze de avan­tajele create. încă de la pri­ma cursă, unii studenți au do­vedit o comportare lipsită de respect. Glumele, gesturile fă­cute de ei erau supărătoare pentru personalul de bord: „Dă-mi și mie un bilet, ța­ță", „Hai, birjar, mină“. A­­semenea expresii erau rosti­te cu regularitate de la un capăt la altul al liniei. Controloarele au fost între­­­pinate cu expresii și mai deo­­chiate. Solicitînd biletele la control în modul cel mai po­liticos, acestea erau insultate: „Ți l-am arătat ieri”, „Hai, plimbă ursu’ de-aici“, „La­­să-te,­ cucoană, de meserie și du-te la C.A.P. că au­zia ne­voie de un post de controloa­re tehnică de calitate la fer­ma de porci“. Vrînd să-și bată joc de o controloare, un student i-a prezentat, unul după altul, 30 de bilete, ca la urmă să-l spună, uite-l și pe cel bun. Un altul, în momentul cînd controloarea a întins mîna Ancheta noastră după bilet, a mușcat-o de de­get. Glumele acestea nelalocul lor, grosolănia, nu sînt sin­gurele atitudini care indignea­ză, nemulțumesc și revoltă pe șoferi, taxatori, controlori. Sunt cazuri cînd cei aflați la bor­dul mașinii sînt loviți, mo­lestați. Cerîndu-i-se să se le­gitimeze fiindcă a fost găsit fără bilet, studentul Rădu­­lescu Dănuț de la Facultatea de educație fizică a lovit-o pe controloarea Silaghi, femeia despre care am amintit De fapt, acte de violență se sem­nalează cu regularitate. In ziua de 14 octombrie, am fost martorul unei ieșiri la care nu m-aș fi așteptat niciodată. Vrînd probabil să facă un ser­viciu colegilor fără bilet, stu­dentul Cioară Valentin de la Facultatea de științe economi­ce a sugerat ideea unei ie­șiri, cu hei-lup-ul din mașini pentru a arunca afară con­troloarele. Dacă lucrătorul de miliție, în civil, cu care mă aflam în anchetă nu ar fi domolit iureșul cu care s-a organizat coborârea, nu știm ce s-ar fi întâmplat cu cele două controloare. Asistînd la asemenea scene, te întrebi pe bună dreptate, oare o asemenea răsplată me­rită întreprinderea pentru ini­țiativa bună întreprinsă? Cum este posibil ca un student, un viitor intelectual să se poar­te în acest hal? De ce per­mit studenții unor colegi de-ai lor, certați cu buna cuviință, să-i compromită, să-i înjo­sească? Ce măsuri au de gînd să ia conducerile institutelor și Asociația studenților? CĂLĂTORI FRAUDULOȘI Pe pasagerul fără bilet nu-l întîlnește numai pe linia 32. Oriunde s-ar găsi, omul lip­sit de demnitate, lacom, urcă în mașină fără să scoată bilet L CONSTANTINESCU (Continuare în pag. a­lli-a) Imagine"din Apuseni: Cătunul Scărișoara Jf Mojpaä ®« B­WAONBK Note de călătorie Norvegia — calea nordului de prof. univ. Iuliu BĂRBAT I« Norvegia raporturile dintre om și natură au îmbrăcat o formă originală, de o tensiune neobișnuită. O natură grandioasă, din elemente dezlănțuite parcă sub mânia zeilor, cuprinde în sine și pe om, ca parte a sa. Adaptarea omului, eroică și plină de su­cces,­­ n-a dus la schimonosirea, la distrugerea sălbatică sau la artificializarea lumii din jur. Omul și natura trăiesc într-o înțelegere mu­tuală de respect reciproc. Așezările sunt un mănunchi de case răzlețe ce se ascund după stânci, sub piscuri de brazi. Nici străzile nu sunt prea sever conturate. Casele sunt așezate în locul cel mai frumos, la „vedere plăcută", în mijlocul liniștii, să inspire aerul să­nătos al brazilor. Chiar în orașele mari natura e prezentă prin apele calme ale fiordurilor, prin munții stîncoși ce le împresoară. Viața în acest cadru magnific l-a făcut pe nor­vegian calm, cumpătat, cuminte, dar tare, rezistent, sîrguin­­cios. Liniștea sufletului e plină de poezie naturală, de ome­nie. Se nasc uneori și aici furtuni, ca sus pe crestele în­zăpezite. Atunci omul ia drumul mărilor pînă departe spre țările calde, cu un curaj demn de faima vikingilor, ori caută să înfrunte pustiurile de ghiață pe o corabie de lemn. Pe țărmurile înguste ale fiordurilor, oamenii nordului au semănat ștaburi de cireși și meri printre stîncile rămase de mult, de când ghețarii în scurgerea lor lentă, dar neclin­tită rostogoleau spre mare bolovani uriași. Primăvara , merii și cireșii înfloresc cu generozitate și se oglindesc în apa fiordurilor, unde întâlnesc imaginea zăpezilor și ghețu­rilor de pe crestele munților. Nimic nu simbolizează mai bine conviețuirea idilică dintre om și natură, înțelegerea re­ciprocă ca această confruntare — haina imaculată a pri­măverii cu albul imaculat al zăpezii în apele întunecat de albastre. De la primii pași pe pămîmtul Norvegiei oamenii veniți dinspre sud au întâlnit o natură de o forță neasemuită. După retragerea ghețarilor, care au acoperit Norvegia multe mii de ani au o calotă de ghiață groasă de mai mulți kilo­metri, oamenii s-au apropiat cu prudență de țărmurile dan­telate. înaintarea s-a făcut de-a lungul a secole, dar chiar de la început veneticii au găsit în adîncul fiordurilor ape liniștite, colțuri cu adăpost, unde ascultau înfricoșați furtu­nile de zăpadă sus pe creste. (Continuare în pag. a IV-a) I Esteliig „Șepcii Iarăși despre copiii teribili ai fotbalului românesc. Din­­tr-o măruntă „subversiune“ bibliofilă am devenit pose­sorul cărții Șepcile roșii de Ion Chirilă. Nu din teamă că nu voi reuși să o cum­păr, cu toate că va dispare în două ore din librării și mulți vor fi fericiți că o au, ci pentru că eram nerăb­dător să o citesc, să-mi de­vină familiară istoria echi­pei „U“. Și mi-a devenit fa­miliară istoria fotbalului ro­mânesc, deoarece Șepcile ro­șii nu este numai „o poves­te duioasă și caldă, un lung șirag de amintiri din lunga poveste a celor 50 de ani ai „U"-ului (să mă ierte profe­sorul Ioan Ciobanu, autorul prefeței — este mai întîi, „o poveste duioasă"), ci și un vast comentariu compe­tent și inimos asupra clima­tului fotbalistic românesc. Șepcile roșii este și un poem, nefinisat în metafo­re, dar poem. Despre nostal­gicele cronici cu goal, com­batant (în loc de jucător), back, mreje (în loc de pla­să), jude (în loc de arbitru), cotcă (în loc de balon), echi­pă aleasă (in loc de selec­ționată). Despre aureole stin­se ori aprinse încă: Tony Dascălu, Guga, Brutus Ra­­țiu, Bonciucat, Sfera, Sur­­lașiu, Ploieșteanu, Coracu, Mircea Luca, Medrea, Stra­ja, Joja, Mihuț, Copil, Cris­­tea, Zăhan, Traian Georges­­cu, Dragoman, Nedelcu, A­­vram, Petru Emil, Mateia­­nu, Ivansuc, Gane, Hora­­țiu Moldovan, Anca... Des­pre acea literă din alfabet care a însemnat potcoavă aducătoare de noroc, magnet de atracție pentru toți „bol­navii" de fotbal, balans in­tre idealul perfect și conspi­rația neajutorării. „ Despre „floarea de colț“ a lui Da­vid, care își amintește cum Sfera, la mai puțin de o oră după o baie în Inn, a fost surprins de viscol în munți, căutînd floarea de colț. Un poem despre mar­șul născut la Sibiu: „Haide, U! Haide, U! / Ești simbo­lul tinereții studențești,I / Haide, U! Tempo, U! / Ești mîndria unor inimi româ­nești / Noi luptăm să-nvă­­țăm, / Prin avînt, prin voin­ță și prin cint, / Un trup nou, suflet nou ! Haide, UI ! Tempo U!“. Un poem închi­­­­nat minunatului Traian­­ Grozăvescu, care ținea legă­­­­tura telefonică de la operă cu arena. Victorii, satisfacții,­­ iluzii, deziluzii, joacă de dra­­­­gul și în numele jocului, cupe amare, cupe dulci, um­­­­bre, fantome care au ple­­­­cat, boemă de echipă, infor­­m­aițe și dușuri calde, poves­­­­tea Șepcif­or roșii. Aveți ■ * dreptate, tovarășe profesor­­ Ciobanu. Este o poveste du­ j­toasă, un basm modern și frumos. Scris de cei care au­­ trăit amintirile. Adunat de * dr. Mircea Luca: „Amintirile­­ lor“, „Amintirile mele“. Iți I mulțumesc, doctore Luca! Iți * mulțumesc, Ion Chirilă. Și­­ citez finalul acelui Prolog­­ necesar: „Așadar, în mod ne­­­­firesc, pe copertă se află­­ numele persoanei a doua,­­ care n-a reușit să cedeze in­­­­sistențelor de loc întemeiate­­ ale prietenului său Mircea­­ Luca („U“), care pornește la drum cîntînd corul din I „Hernani“.­­ Nu uitați, apare. Șepcile roșii. Ion ARCAȘ »

Next