Făclia, octombrie-decembrie 1969 (Anul 23, nr. 7124-7202)
1969-10-19 / 7140. szám
Proletari din toate țările, uniți-vă î ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CLUJ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXIV—Nr. 7140 Duminică 19 octombrie 1969 4 pagini 30 bani ÍN UNITĂȚILE RĂMASE IN URMĂ LA RECOLTĂRI ȘI IISĂMÎNTARIMIPETIMANTUL SLĂBICIUNILOR! Credem că rondurile care urmază nu vor relata noutățile la C.A.P. Gheorgheni. Situația e cunoscută de specialiștii Direcției agricole Județene și ai Uniunii Județene a cooperativelor agricole care in ultimul timp s-au perindat In unitate. Considerăm Insă necesar să reamintim faptele căci neajunsurile deși sunt cunoscute, persistă, periclitînd recolta din acest an și cea viitoare a cooperativei agricole. E anacronic sa mai vorbim despre treierișul griului, totuși sintem obligați de fapt să arătăm că la această unitate o bună parte din recolta de grîu se mai află in stoguri iar cea de ovăz in clăi. Apreciem că această stare de lucruri nu mai necesită un comentariu în plus, căci oglindește destul de limpede spiritul de răspundere cu care conducerea cooperativei agricole, a secției de mecanizare și-n ultimă instanță conducătorii organelor locale de partid și de stat precum și specialiștii trimiși să ajute cooperativa agricolă, s-au ocupat de rezolvarea acestei Probleme. Dar deficiențele tn organizarea și desfășurarea lucrărilor agricole de sezon se înlănțuie, unele întirzieri fiind însoțite de altele. Conducerea cooperativei agricole a privit cu o totală nepăsare faptul că recolta de mazăre de pe circa 15 hectare a fost lăsată să se compromită in cîmp, abia în ziua de 17 octombrie trimițîndu-se cîțiva cooperatori să adune vrejii după ce boabele s-au scuturat din păstăi și s-au risipit pe tarla. Cine va suporta această pagubă adusă cooperativei agricole? Îngrijorător se tărăgănează și recoltarea precum și transportul produselor agricole de toamnă. Timp de două săptămîni a durat recoltarea celor 40 hectare cultivate cu cartofi. In ziua respectivă două familii mai aveau să-și adune cartofii de pe parceleie repartizate. In același timp in cîmp se mai aflau in grămez, circa 2 tone de cartofi. Oare conducerea cooperativei se va îngriji de transportarea lor numai după ce anumite cantități vor fi sustrase? Căci paznicul de cîmp ne relata că unii cooperatori au și încercat să-și umple căruțele cu cartofi. Vorbind despre cartofi nu putem să nu amintim și felul cum cartofii destinați pentru sămînță au fost introduși în siloz. Pur și simplu aruncați în groapă fără o prealabilă sortare, deși o parte din cartofi sînt atacați de boli și putrezi, periclitîndu-se astfel întreaga cantitate destinată pentru sămînță. — N-am avut brațe de muncă pentru sortarea cartofilor — motiva specialistul cooperativei agricole. Dar cu puțină inițiativă această treabă putea fi rezol A. UNGUR (Continuare în pag. a lll-a) TRACTOARELOR RANDAMENT MAXIM LA ARATA !_____SEMĂNAT! Vineri, 17 octombrie, am întreprins o investigație din cooperativele agricole de producție din Sînmartin, Divieiorii Mari și Bunești privind stadiul însămmtatorilor de toamnă. Cu acest prilej, am surprins o situație neplăcută,sub toată critica. Ritmul la care se lucrează la arat și semănat este extrem de lent. Să exemplificăm. In ziua de 16 octombrie, la cooperativa agricolă din Sîmmartin s-a arat cu 6 tractoare o suprafață de 15 hectare și s-au însămânțat cu 2 mașini 16 hectare. în aceeași zi, mecanizatorii care deservesc cooperativa agricolă din Busești au făcut arături pe 5 hectare și au însămînțat 12 hectare. Precizăm, în această zi au fost scoase la ctap vreo 12 tractoare. Intr-un ritm asemănător merg cu arăturile și insâmînțările și mecanizatorii din Divrisitorii Mari. Datorită acestui ritm de lucru, cooperativele respective se situează cu însămînțarire in urma celorlalte cooperative agricole deservite de întreprinderea de mecanizare a agriculturii din Gherla. In ziua de 17 octombrie, mai erau de însâimînțat 180 ha la cooperativa din Sînmartin, 120 ha la cooperativa din Divider și 92 ha la cooperativa din Bunești. Cum se explică această situație, cu totul nesatisfăcătoare? întrebarea am adresat-o atât unor mecanizatori, cât și președinților și specialiștilor agricoli ai acestor unități. In general, interlocutarii noștri au invocat condițiile grele în care se lucrează terenul și lipsa unui număr suficient de tractoare. Este și aceasta o cauză, dar nu unica, nu determinantă. Există în fiecare unitate deficiențe mari în ceea ce privește organizarea muncii și folosirea tractoarelor, care fac ca acestea să nu lucreze cu un randament maxim. De altfel, trebuie să arătăm că în acest sezon nici un tractor, fie el al secției din Bunești, sau din Diviciorii Mari, fie al celei din Sînmartin, nu a lucrat la capacitatea sa, nu și-a realizat în nici o zi norma la arat și semănat. Multe tractoare se defectează mereu. Altele sunt plimbate de colo, colo, în căutare de teren liber pentru arat și semănat. O parte din tractoare „cad" pe brazdă sau stau la „odihnă“, la taifas" din vina mecanizatorilor, a indisciplinei lor în muncă, a slabei pregătiri profesionale a unora dintre aceștia. In timp ce treceam prim satul Tîrgușor, în drum spre Sînmartin, am întâlnit două tractoare împotmolite totr-un șanț cu apă și nămol. Cei care se conduceau știau prea bine că n-o să poată trece cu ele acest șanț, dar au făcut pe „vitejii” și s-au... împotmolit. A durat mai bine de o oră până ce au reușit să le scoată din șanț. Tractoarele respective erau ale secției de mecanizare ■ din Diviciorii Mari. Sunt unii tractoriști care, atunci cîmd nu au chef de muncă, părăsesc câmpul și se adună cu tractoarele la sediile secțiilor. Dm ziua de 16 octombrie, 4 mecanizatori ai secției din Bunești se învîrteau, pe la amiaza mare, în jurul tractoarelor pe care le parcaseră la curtea secției, întrebați de ce stau cu ele a M. GAVRILA (Continuare In pag. a lil-a) Hotărîri ale Consiliului de Miniștri privind generalizarea experimentării noului sistem de salarizare în alte ramuri ale economiei naționale — Ramura energiei electrice și termice — Pe baza rezultatelor obținute într-un număr de unități reprezentative de sub îndrumarea și controlul Ministerului Energiei Electrice, Consiliul de Miniștri a aprobat printr-o hotărîre generalizarea experimentării noului sistem de salarizare și majorarea salariilor cu începere de la 1 noiembrie a.c. în toate întreprinderile de producere, transport și distribuție a energiei electrice. Corespunzător acestei hotărîri, salariile muncitorilor, inginerilor, economiștilor și funcționarilor din ramura energiei electrice și termice urmează să fie majorate în medie cu 8,8 la sută; împreună cu majorarea salariilor mici efectuate în anul 1967, se asigură pe ansamblu o creștere medie de 8,9 la sută. De această creștere a salariilor vor beneficia un număr de peste 40 000 de salariați, ale căror venituri vor fi anual mai mari cu aproximativ 65 milioane lei față de cele realizate înainte de 1 august 1967. Prin elementele sale, noul sistem de salarizare, adaptat la specificul acestei ramuri, stimulează colectivele întreprinderilor în creșterea productivității muncii și asigurarea continuității, la un nivel calitativ corespunzător a alimentării cu energie electrică și termică a consumatorilor. Astfel, colectivele centralelor electrice sunt direct cointeresate în respectarea graficului zilnic de funcționare a agregatelor la parametrii stabiliți de dispecerul energetic național, în evitarea avariilor, nedepășirea cheltuielilor de producție planificate și a normelor de consum, acordarea integrală a salariului tarifar fiind condiționată de îndeplinirea acestor indicatori. Veniturile salariaților din întreprinderile de transport și distribuție a energiei electrice sunt la rîndul lor legate nemijlocit de realizarea planului de vînzare a energiei și de încadrare în volumul de cheltuieli stabilite. Prin prevederile sale, hotărîrea Consiliului de Miniștri asigură muncitorilor, inginerilor, economiștilor și funcția(Continuam în pag. mul a) Au terminat semănatul Comitetul comunal de partid și consiliul popular comunal Gîrbou au trimis Comitetului județean de partid o telegramă prin care raportează terminarea însămînțărilor de toamnă în cele două cooperative agricole existente în comună — Turca și Viștea. In telegramă se mai arată că recoltatul culturilor de toamnă s-a făcut în proporție de 98 la sută. încheierea vizitei in India a tovarășilor Nicolae Ceaușescu și Ion Gheorghe Maurer BOMBAY 18. Trimișii speciali Agerpres, Nicolae Ionescu și Paul Finanțu, transmiți Ultima zi a vizitei oaspeților români în India a prilejuit o nouă și puternică manifestare a sentimentelor de prietenie care unesc cele două popoare, a dorinței lor de a se cunoaște mai bine, de a contribui la consolidarea unui climat internațional de pace și înțelegere. Sîmbătă dimineața, președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, și tovarășa Elena Ceaușescu, președintele Consiliului de Miniștri, Ion Gheorghe Maurer, și tovarășa Elena Maurer, însoțiți de Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, Cornel Burtică, ministrul comerțului exterior, și de alte persoane oficiale, au părăsit orașul Bangalore, plecâând spre Bombay. Pe aeroportul capitalei statului Mysore, împodobit ca și în ziua sosirii, cu drapelele de stat ale celor două țări, oaspeții români au fost conduși de guvernatorul Samanath Lyer, cu soția, și de primul ministru al guvernului local, Paul Veerendra. Erau, de asemenea, prezenți, pentru a-și lua rămas bun de la oaspeți, membri ai guvernului local și ai Consiliului municipal al orașului Bangalore, generali și ofițeri superiori ai forțelor armate indiene. Oaspeților le sunt oferite ghirlande de flori. Au fost intonate imnurile de stat ale României și Indiei. După ce a trecut în revistă garda de onoare aliniată pe aeroport, președintele Consiliului de Stat și-a luat un călduros rămas bun de la oficialitățile indiene. La capătul unui zbor de o oră și 40 de minute, avionul special cu care călătoresc conducătorii de stat români aterizează la Bombay. Orașul portuar Bombay, al doilea ca mărime din India (4 660 000 de locuitori) și printre cele mai mari din lume, este capitala statului Maharashtra. Situat pe țărmul vestic al Indiei, Bombay-ul este astăzi, ca și în trecut, una din porțile maritime principale ale țării. Prin Bombay ia drumul străinătății cea mai mare parte a produselor de export din jumătatea de vest a Indiei, el primind, totodată, majoritatea mărfurilor importate de India din țările Europei și Africii. La ora 10:00 avionul special cu care au călătorit de la Bangalore conducătorii statului român și persoanele oficiale care îi însoțesc aterizează pe aeroportul din Bombay. Domnește aici, ca pretutindeni unde au sosit oaspeții români, o atmosferă sărbătorească. Drapelele de stat ale României și Indiei împodobesc clădirea principală a aerogării. La coborîrea din avion, președintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu, cu soția, și președintele Consiliului de Miniștri, Ion Gheorghe Maurer, cu soția, sînt întîmpinați de guvernatorul statului Maharashtra, P. V. Cherian, cu soția, și de D. S. Desai, locțiitor al primului ministru al guvernului local. Oaspeților români le sunt prezentați apoi membrii guvernului statului Maharashtra și alte personalități ale vieții publice. După ceremonia trecerii în revistă a gărzii de onoare și a intonării imnurilor de stat ale celor două țări, conducătorii români se îndreaptă spre palatul guvernatorului, reședința pusă la dispoziția lor în timpul vizitei la Bombay. In cursul după-amiezii, tovarășii Nicolae Ceaușescu și Ion Gheorghe Maurer, precum și persoanele oficiale care îi însoțesc au făcut o vizită la centrul de cercetări atomice de la Trombay, care poartă numele renumitului savant atomist indian Bhabha. Coloana mașinilor oficiale străbate principalele bulevarde ala Bombay-ului. Orașul pare un adevărat furnicar de oameni. Blocurile înalte de 15—20 de etaje, multitudinea firmelor comerciale, agitația portului, aglomerația străzilor, accentuată de goana șirurilor neîntrerupte de automobile imprimă Bombay-ului o atmosferă caracteristică marilor metropole. Ritmului trepidant „clasic" al acestui oraș i se adaugă în prezent, vizibil, un ritm nou, salutar — acela al progresului. De-a lungul străzilor, pe măsură ce coloana mașinilor oficiale se apropie de periferiile orașului, pot fi văzute numeroase șantiere și blocuri noi de locuințe care iau treptat locul cocioabelor care constituie peisajul caracteristic al cartierelor mărginașe ale orașelor indiene. Succesele înregistrate de poporul indian în efortul de înlăturare a sechelelor lăsate pe trupul țării de îndelungata dominație colonială sunt evidente. O mărturie în acest sens stau și numeroasele întreprinderi industriale moderne din suburbia Trombay: rafinării, uzine chimice, centrala termoelectrică etc. Tot aici se află și centrul de cercetări atomice „Bhabha“. Oaspeții români sînt întîmpinați la acest institut de președintele comisiei pentru energia atomică a Indiei, dr. V. Sarabhai, și de directorul centrului de cercetări H. N. Setna. Gazdele prezintă conducătorilor de stat români diferite aspecte din activitatea acestui modern complex de cercetări științifice, înființat și condus mulți anii de savantul al cărui nume îl poartă, centrul de cercetări atomice desfășoară o complexă activitate vizând aplicarea energiei nucleare în scopuri pașnice, efectuează cercetări fundamentale și cercetări concrete, cuprinzând o sferă vastă de aplicări în fizică, chimie, biochimie, medicină etc. Un rol de importanță națională revine acestui centru în domeniul pregătirii de cadre de specialiști necesari aplicării în economia națională a energiei atomice. Președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România și președintele Consiliului de Miniștri vizitează apoi cîteva secții ale Institutului, printre care unul din cele trei reactoare nucleare aflate aici în funcțiune și centrul de comandă al acestuia, primind explicații detailate despre actualele preocupări ale oamenilor de știință — atomiști din India. Esența acestor preocupări este, în câteva cuvinte, punerea în slujba poporului și dezvoltării țării a cuceririlor celor mai noi ale științei și tehnicii, avantajelor folosirii energiei nucleare în scopuri pașnice. Șeful statului român s-a întreținut apoi îndelung cu gazdele, s-a interesat de diferite aspecte ale activității acestui centru, felicitând pe toți cei care lucrează aici pentru rezultatele obținute. Seara, la Palatul „Raj Bhavan" din Bombay, guvernatorul statului Maharashtra, (Continuare în pag. a IV-a) CINSTEA, ML SUI CĂMIN IN STAJIE ? Intr-o dimineață, o femeie la aproape cincizeci de ani, mă aștepta la redacție. De la distanță î-am citit mîhnirea din priviri. Apropiindumă, am observat pe fața ei urmele unor lovituri Cine era necunoscuta care a întrebat de mine? Pentru ce mă căuta? HALAL RĂSPLATA! La Cluj, deschiderea anului universitar a coincis cu inaugurarea unei noi linii de autobuze. O surpriză plăcută a I.O.T.C. făcută tineretului studios. Gestul frumos al întreprinderii nu a fost însă apreciat de toți cei care urmau să beneficieze de avantajele create. încă de la prima cursă, unii studenți au dovedit o comportare lipsită de respect. Glumele, gesturile făcute de ei erau supărătoare pentru personalul de bord: „Dă-mi și mie un bilet, țață", „Hai, birjar, mină“. Asemenea expresii erau rostite cu regularitate de la un capăt la altul al liniei. Controloarele au fost întrepinate cu expresii și mai deochiate. Solicitînd biletele la control în modul cel mai politicos, acestea erau insultate: „Ți l-am arătat ieri”, „Hai, plimbă ursu’ de-aici“, „Lasă-te, cucoană, de meserie și du-te la C.A.P. că auzia nevoie de un post de controloare tehnică de calitate la ferma de porci“. Vrînd să-și bată joc de o controloare, un student i-a prezentat, unul după altul, 30 de bilete, ca la urmă să-l spună, uite-l și pe cel bun. Un altul, în momentul cînd controloarea a întins mîna Ancheta noastră după bilet, a mușcat-o de deget. Glumele acestea nelalocul lor, grosolănia, nu sînt singurele atitudini care indignează, nemulțumesc și revoltă pe șoferi, taxatori, controlori. Sunt cazuri cînd cei aflați la bordul mașinii sînt loviți, molestați. Cerîndu-i-se să se legitimeze fiindcă a fost găsit fără bilet, studentul Rădulescu Dănuț de la Facultatea de educație fizică a lovit-o pe controloarea Silaghi, femeia despre care am amintit De fapt, acte de violență se semnalează cu regularitate. In ziua de 14 octombrie, am fost martorul unei ieșiri la care nu m-aș fi așteptat niciodată. Vrînd probabil să facă un serviciu colegilor fără bilet, studentul Cioară Valentin de la Facultatea de științe economice a sugerat ideea unei ieșiri, cu hei-lup-ul din mașini pentru a arunca afară controloarele. Dacă lucrătorul de miliție, în civil, cu care mă aflam în anchetă nu ar fi domolit iureșul cu care s-a organizat coborârea, nu știm ce s-ar fi întâmplat cu cele două controloare. Asistînd la asemenea scene, te întrebi pe bună dreptate, oare o asemenea răsplată merită întreprinderea pentru inițiativa bună întreprinsă? Cum este posibil ca un student, un viitor intelectual să se poarte în acest hal? De ce permit studenții unor colegi de-ai lor, certați cu buna cuviință, să-i compromită, să-i înjosească? Ce măsuri au de gînd să ia conducerile institutelor și Asociația studenților? CĂLĂTORI FRAUDULOȘI Pe pasagerul fără bilet nu-l întîlnește numai pe linia 32. Oriunde s-ar găsi, omul lipsit de demnitate, lacom, urcă în mașină fără să scoată bilet L CONSTANTINESCU (Continuare în pag. alli-a) Imagine"din Apuseni: Cătunul Scărișoara Jf Mojpaä ®« BWAONBK Note de călătorie Norvegia — calea nordului de prof. univ. Iuliu BĂRBAT I« Norvegia raporturile dintre om și natură au îmbrăcat o formă originală, de o tensiune neobișnuită. O natură grandioasă, din elemente dezlănțuite parcă sub mânia zeilor, cuprinde în sine și pe om, ca parte a sa. Adaptarea omului, eroică și plină de succes, n-a dus la schimonosirea, la distrugerea sălbatică sau la artificializarea lumii din jur. Omul și natura trăiesc într-o înțelegere mutuală de respect reciproc. Așezările sunt un mănunchi de case răzlețe ce se ascund după stânci, sub piscuri de brazi. Nici străzile nu sunt prea sever conturate. Casele sunt așezate în locul cel mai frumos, la „vedere plăcută", în mijlocul liniștii, să inspire aerul sănătos al brazilor. Chiar în orașele mari natura e prezentă prin apele calme ale fiordurilor, prin munții stîncoși ce le împresoară. Viața în acest cadru magnific l-a făcut pe norvegian calm, cumpătat, cuminte, dar tare, rezistent, sîrguincios. Liniștea sufletului e plină de poezie naturală, de omenie. Se nasc uneori și aici furtuni, ca sus pe crestele înzăpezite. Atunci omul ia drumul mărilor pînă departe spre țările calde, cu un curaj demn de faima vikingilor, ori caută să înfrunte pustiurile de ghiață pe o corabie de lemn. Pe țărmurile înguste ale fiordurilor, oamenii nordului au semănat ștaburi de cireși și meri printre stîncile rămase de mult, de când ghețarii în scurgerea lor lentă, dar neclintită rostogoleau spre mare bolovani uriași. Primăvara , merii și cireșii înfloresc cu generozitate și se oglindesc în apa fiordurilor, unde întâlnesc imaginea zăpezilor și ghețurilor de pe crestele munților. Nimic nu simbolizează mai bine conviețuirea idilică dintre om și natură, înțelegerea reciprocă ca această confruntare — haina imaculată a primăverii cu albul imaculat al zăpezii în apele întunecat de albastre. De la primii pași pe pămîmtul Norvegiei oamenii veniți dinspre sud au întâlnit o natură de o forță neasemuită. După retragerea ghețarilor, care au acoperit Norvegia multe mii de ani au o calotă de ghiață groasă de mai mulți kilometri, oamenii s-au apropiat cu prudență de țărmurile dantelate. înaintarea s-a făcut de-a lungul a secole, dar chiar de la început veneticii au găsit în adîncul fiordurilor ape liniștite, colțuri cu adăpost, unde ascultau înfricoșați furtunile de zăpadă sus pe creste. (Continuare în pag. a IV-a) I Esteliig „Șepcii Iarăși despre copiii teribili ai fotbalului românesc. Dintr-o măruntă „subversiune“ bibliofilă am devenit posesorul cărții Șepcile roșii de Ion Chirilă. Nu din teamă că nu voi reuși să o cumpăr, cu toate că va dispare în două ore din librării și mulți vor fi fericiți că o au, ci pentru că eram nerăbdător să o citesc, să-mi devină familiară istoria echipei „U“. Și mi-a devenit familiară istoria fotbalului românesc, deoarece Șepcile roșii nu este numai „o poveste duioasă și caldă, un lung șirag de amintiri din lunga poveste a celor 50 de ani ai „U"-ului (să mă ierte profesorul Ioan Ciobanu, autorul prefeței — este mai întîi, „o poveste duioasă"), ci și un vast comentariu competent și inimos asupra climatului fotbalistic românesc. Șepcile roșii este și un poem, nefinisat în metafore, dar poem. Despre nostalgicele cronici cu goal, combatant (în loc de jucător), back, mreje (în loc de plasă), jude (în loc de arbitru), cotcă (în loc de balon), echipă aleasă (in loc de selecționată). Despre aureole stinse ori aprinse încă: Tony Dascălu, Guga, Brutus Rațiu, Bonciucat, Sfera, Surlașiu, Ploieșteanu, Coracu, Mircea Luca, Medrea, Straja, Joja, Mihuț, Copil, Cristea, Zăhan, Traian Georgescu, Dragoman, Nedelcu, Avram, Petru Emil, Mateianu, Ivansuc, Gane, Horațiu Moldovan, Anca... Despre acea literă din alfabet care a însemnat potcoavă aducătoare de noroc, magnet de atracție pentru toți „bolnavii" de fotbal, balans intre idealul perfect și conspirația neajutorării. „ Despre „floarea de colț“ a lui David, care își amintește cum Sfera, la mai puțin de o oră după o baie în Inn, a fost surprins de viscol în munți, căutînd floarea de colț. Un poem despre marșul născut la Sibiu: „Haide, U! Haide, U! / Ești simbolul tinereții studențești,I / Haide, U! Tempo, U! / Ești mîndria unor inimi românești / Noi luptăm să-nvățăm, / Prin avînt, prin voință și prin cint, / Un trup nou, suflet nou ! Haide, UI ! Tempo U!“. Un poem închinat minunatului Traian Grozăvescu, care ținea legătura telefonică de la operă cu arena. Victorii, satisfacții, iluzii, deziluzii, joacă de dragul și în numele jocului, cupe amare, cupe dulci, umbre, fantome care au plecat, boemă de echipă, informaițe și dușuri calde, povestea Șepcifor roșii. Aveți ■ * dreptate, tovarășe profesor Ciobanu. Este o poveste du jtoasă, un basm modern și frumos. Scris de cei care au trăit amintirile. Adunat de * dr. Mircea Luca: „Amintirile lor“, „Amintirile mele“. Iți I mulțumesc, doctore Luca! Iți * mulțumesc, Ion Chirilă. Și citez finalul acelui Prolog necesar: „Așadar, în mod nefiresc, pe copertă se află numele persoanei a doua, care n-a reușit să cedeze insistențelor de loc întemeiate ale prietenului său Mircea Luca („U“), care pornește la drum cîntînd corul din I „Hernani“. Nu uitați, apare. Șepcile roșii. Ion ARCAȘ »