Făclia, octombrie-decembrie 1969 (Anul 23, nr. 7124-7202)
1969-10-10 / 7132. szám
Proletari din toate țările, uniți-vă ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CLUJ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXIV Nr. 7132 Vineri 10 octombrie 1969 4 pagini 30 bani LUCRĂRILE AGRICOLE DE TOAMNĂ IMPUN TUTUROR RESPONSABILITATE ȘI OPERATIVITATE MAXIMĂ ZILE HOTĂRÎTOARE PENTRU SOARTA RECOLTEI! 0 CÎMP LIBER DE LUCRU TRACTOARELOR 0 CIND STAU TRACTOARELE PRODUCEA ÎNREGISTREAZĂ PIERDERI 0 ATITUDINI IRESPONSABILE - ÎNTÎRZIERI NEJUSTIFICATE 0 CALITATEA LUCRĂRILOR NU ESTE OBIECT DE TIRGUIALĂ Epoca optimă de însămînțări se apropie de sfîrșit iar toamna, care devine tot mai tîrzie, avertizează pe toți cei rămași în urmă cu recoltările și însămînțările că trebuie să-și înzecească eforturile în muncă pentru încheierea cît mai grabnică a acestor lucrări. Terminarea la timpul optim și în bune condiții agrotehnice a lucrărilor agricole de toamnă impune o temeinică organizare a muncii în fiecare unitate, spirit de răspundere din partea tuturor celor chemați să asigure buna desfășurare a acestei importante campanii, participarea la muncă a tuturor forțelor de care dispun cooperativele agricole și folosirea rațională a mijloacelor de lucru existente. Neajunsurile care persistă într-o serie de unități agricole din județul nostru în desfășurarea campaniei agricole de toamnă, denotă însă că atît conducerile, cît și specialiștii și lucrătorii unor cooperative agricole și întreprinderi de mecanizare a agriculturii nu au înțeles aceste cerințe elementare, manifestînd atitudini iresponsabile față de strîngerea recoltei din acest an și pregătirea celei viitoare. Instantaneele surprinse în ziua de 8 octombrie în cîteva cooperative agricole din județ sînt grăitoare. La cooperativa agricolă din Dumbrava, unde din cele 185 hectare prevăzute în plan au fost arate doar 95 și semănate 85 ha, în cîmp se găseau doar două tractoare la arat. Restul tractoarelor au trebuit să fie trimise de la începutul acestei săptămîni la cooperativa agricolă din Căpuș, deoarece la Dumbrava nu aveau cîmp liber de lucru. Cu multe tergiversări, conducerea cooperativei agricole a reușit să recolteze trifoiul de sămînță și să elibereze pînă ieri vreo 30 ha. La indicația dată de inginerul agronom, cei doi tractoriști rămași în unitate au trecut în dimineața zilei respective să execute alături de însămînțări într-o tarla cu trifoiște. Dar, pînă aproape de orele amiezii, cele două tractoare nu au arut nici măcar un hectar, deoarece agronomul a trebuit să-i oprească pe tractoriști datorită lucrărilor de proastă calitate efectuate. — Voi nu vedeți cîte greșuri lăsați și că plugul nu intră nici la o adîncime de 10 cm? — spunea inginerul agronom Moldovan. — Pămîntul este prea tare, nu putem ara altfel — răspunse tractoristul Dan Iosif. — Dacă nu puteți să faceți o arătură bună, lucrînd cu trei brăzdare, folosiți numai două. Cum credeți că se va putea însămînța grîul într-o astfel de arătură? — Conducerea întreprinderii ne-a interzis să mai lucrăm cu două brăzdare. Dacă nu vă place cum lucrăm, plecăm și noi într-o altă unitate — răspunseră tractoriștii. In timp ce tractoriștii se tîrguiau cu agronomul și primarul comunei în legătură cu calitatea lucrărilor, spre orele amiezii și-a făcut apariția la fața locului și tovarășul Păunescu, inginerul șef al I.M.A. Huedin, aflat în control pe teren. — încercați să lucrați cu două brăzdare! — dădu dispoziție inginerul șef. Dar lucrînd și în acest fel, tractoriștii lăsau brazde netăiate. In cele din urmă, cauza lucrărilor de proastă calitate a fost descoperită de inginerul agronom, tractoriștii au ieșit la arat cu fiarele de plug neascuțite. — Nu avem alte fiare, căci toate cele care erau ascuțite le-au dus cu ei cei care au plecat să lucreze la C.A.P. Căpuș — căutau să se justifice ambii tractoriști. Dar conducerea secției și a I.M.A. Huedin cum poate să justifice aceste stări de lucruri și atitudini iresponsabile care pun în pericol întreaga Aurel UNGUR (Continuare în pag. a lll-a) Dilemă la C.A.P. Dumbrava: pămîntul o fi tare sau fiarele de plug neascuțite? CITIȚI IM PAGINA 3-A CE ÎMPIEDICĂ RECOLTAREA ȘI TRANSPORTUL SFECLEI DE ZAHĂR? I Cooperativele agricole de producție din Județul nostru au cultivat anul acesta o suprafață de 35 300 hectare cu porumb. Datorită timpului care se menține frumos, lanurile au dat, în multe zone ale județului, în copt. In dorința de a nu înregistra nici o pierdere de recoltă, multe cooperative agricole au trecut la culesul și depozitarea porumbului. La Cășei și Cîțcău, la Jucu și Gădălin, la Cîmpia Turzii și Frata, se culege porumbul din zori și pînă seara tîrziu. Tot ce se stringe în cursul unei zile ajunge repede în pătule sau în magazii. A doua zi, terenul eliberat este brăzdat de tractoare, pregătindu-l pentru însămînțarea griului. Și in alte părți, cooperatorii lucrează de zor la recoltatul porumbului. Cu toate acestea, suprafețele cu porumb recoltate în cooperativele agricole din județ sunt mici. Potrivit datelor centralizate la Direcția agricolă județeană, pînă în ziua de 6 octombrie, au fost recoltate 1800 hectare cu porumb, reprezentînd 5 la sută din suprafața cultivată. Sînt cooperative, printre care amintim pe cele din Căianu, Chesău, Boian, Ceanul Mare, Luncani, Vad, Jurca, Mintiul Gherlei, Viștea, Moldovenești, Tureni, unde deși porumbul este copt pe suprafețe mai mari sau mai mici, nu s-a trecut la recoltarea lui. Intîrzierea strîngerii de pe cîmp a porumbului în aceste cooperative, ca și în altele, poate cauza pierderi de recoltă, mai ales în cazul unor eventuale ploi. Această rămînere în urmă se datorește, în mare parte, neajunsurilor în organizarea muncii. Forța de muncă, deși insuficientă numeric, nu este folosită în mod rațional. In unele unități, se irosesc ore și zile excelente de lucru, se lucrează cu program redus. Lucrul începe după ora 8 și încetează înainte de chindie. Președinții cooperativelor agricole amintite mai sus se pling că au greutăți cu participarea la muncă a cooperatorilor. Dar cum să vină oamenii la lucru cînd văd că inșiși unii membri ai consiliilor de conducere nu se înghesuie la treabă? Este de la sine înțeles că trebuie să se mobilizeze mai întîi membrii consiliilor de conducere pentru ca, prin exemplul lor, să atragă la muncă întreaga masă de cooperatori. Neajunsurile care se mai manifestă în folosirea judicioasă, cu maximum de randament, a forței de muncă ca și a mijloacelor mecanizate de transport, destinate strîngerii de pe Mihai GAVRILA (Continuare în pag. a lll-a) VASILE REBREANU Rovine Pentru moi Rovine are un parfum, de secoli vechi, însingerație, in același timp clipa sublimă a unui soare care a alungat oști negre de pe un pămînt saturat de singe, greu de omenie, a unui pămînt deasupra căruia veghează zodia bună a Statorniciei, a demnității modeste cu ramul ei, cu rîul, cu prietenia a tot ce mișcă-n țara asta. La 10 octombrie , in urmă cu 575 de ani, pe Argeș, la Rovine, „un război mare, cît se întuneca de nu se vedea văzduhul de mulțimea săgeatelor“, zice cronicarul Moxa. Temutul Baiazid trecuse Dunărea cu o armată de zece ori mai mare decît a domnitorului valah, Mircea cel Bătrîn. Oastea turcului fu trecută prin tăișul săbiilor, alungată, răpusă. „Și mai pierdu Baiazid — spune același cronicar — oastea lui cu totul... Așa de se vărsa singe mult, cît era văile crunte“. E in acest moment al istoriei noastre poate și o parabolă, o sublimă lecție a destinului și vremurilor care ne vremuiră, pe noi cei „statornici in nestatornicie", pe noi cei care am avut parte de „tihna vîntului și odihna valului"; e stîlpul de foc al unui popor mic sortit să stea la poarta urgiilor credincios sie însuși, stelei lui, pămîntului. O victorie a vitejiei modeste împotriva infatuării demente și hrăpărețe. Împărați pe care lumea nu putea să-i mai încapă Au venit și-n țara asta și-au cerut pămînt și apă Dar nu voi ca să mă laud, nici nu voi să te-nspăimînt Cum veniră se făcură toți o apă și-un pămînt. Și tot prin Eminescu ne-au venit ecourile detașării cind in momente grele aveam totuși răgazul de a vorbi în limba zeilor, cînd între două bătălii ridicam temple ale cugetului, ele sună ca un psalm, e ruga noastră de seară, rugă păgină. De din vale de Rovine / Grăim, Doamnă, către tine ! Nu din gură, ci din carte / Că ne ești așa departe. 575 de ani de la bătălia de la Rovine Cu 575 de ani în urmă, undeva în codrii întinși și bătrîni de la Olt, spre răsărit, într-un loc neprecizat cu siguranță pînă astăzi, avea loc o autentică încleștare de oști. Intr-o parte erau ordiile turcești conduse de Baiazid zis Ilderim (adică Fulgerul), ordii pornite într-o încercare pregătită dinainte, cu scopul ocupării unor teritorii de la nordul Dunării. De aici, turcul urma să-și deschidă drum spre centrul Europei. Era pentru prima dată cînd un sultan turc trecea peste Dunăre. Sultanul în persoană, încărcat de victorii obținute în bătăliile purtate în Balcani și Asia, conducea oști adunate din întregul imperiu otoman aflat în continuă expansiune, oști din Europa și Asia. Și ca să fie mai sigur de izbîndă, Baiazid porunci vasalilor săi, țarului Serbiei, apoi cneazului Dejanovici și lui Marco Cralevici din Prilep, altfel nedoritori de victorie turcească, să participe cu efectivele lor la marea campanie. La Nicopole, pe malul drept al Dunării se petrecu întîlnirea dintre toate aceste oști, sultanul trecînd împreună cu vasalii săi vadul Dunării pe la cetatea Turnu. De aici, oștile invadatoare luară drumul ce ducea spre scaunul Țării Românești de la Argeș. De cealaltă parte se găsea oastea domnului Țării Românești, Mircea cel Bătrîn. Aflat de opt ani la scaunul țării, el făcu totul pentru consolidarea instituțiilor ei și a posibilităților ei de apărare. Veghease la întîmplările din Balcani, unde turcul înainta peste opreliști la care își dăduse și el contribuția. Odată cu toamna anului 1394, după ce turcii trec Dunărea, oastea română începe lupta de hărțuială, tradițională încă atunci. Din umbra codrilor, Mircea însoțește pe dușman în înaintarea lui, după ce femeile, copiii și bătrînii au fost trimiși în munți, la loc sigur, iar drumul înaintea turcului pustiit. Orice desprindere a turcilor de corpul oștirii lor, pentru hrană și apă, avea ca urmare nimicirea sau căderea in prinsoare a acelora. După aceste izbînzi,parțiale, are loc lupta cea mare. La 10 octombrie 1394, unde pe drumul ce duce de la Nicopole — Turnu înspre Argeș, într-un loc numit la Rovine, adică la șanțuri, loc foarte greu, cum îl descriu cronicile bulgărești, sîrbești și bizantine, pe malul unui rîu, probabil Argeș, se întîmplă vestita bătălie. Turcii voiau să ocupe țara. Românii își apărau: „sărăcia și nevoile și neamul“. Ciocnirea dintre ei fu, de aceea, crîncenă. Cronica bulgară ne spune despre luptă: „Și lăncii nenumărate s-au frînt atunci și mulțimea săgeților a fost nenumărată, nicit văzduhul nu se mai putea vedea de desimea lor... și rîul acela curgea roșu de sîngele ce ieșea din mulțimea trupurilor căzute“. Eminescu a îmbrăcat această informație de cronică în ritmul și armonia versului așa de cunoscut din Scrisoarea a III-a. In această situație, oastea turcească abandonează lupta și se fortifică, pentru a nu pierde pe toți oștenii ei, însuși sultanul — spune o cronică — l-ar fi chemat pe un pașă pentru a-1 întreba: „— Cum se poate să se fi dat o bătălie în care noi n-am ieșit învingători?“ Lovitura pe care românii au dat-o turcilor fusese destul de puternică, dar nu una nimicitoare. Unii dintre boieri, în înțelegere cu polonii, pun un domn uzurpator, care reușește să stăpînească chiar o parte a țării. In perioada următoare însă, Mircea cel Bătrîn este din nou puternic în scaunul Țării Românești. Bătălia de la Rovine are adînci semnificații în istoria patriei. Ea constituie un început glorios al luptelor de apărare în fața invadatorilor turci, fiind un moment glorios din efortul mare al oamenilor de pe acest pămînt pentru apărarea lui. Ea are apoi o importanță europeană, fiindcă a oprit temporar puhoiul turcesc pe linia Dunării, bătălia avînd un răsunet firesc pînă departe în Europa. Nicolae EDROIU 022N253 Da, da, stăpîn, nu un vinovat. Vinovatul, ca orice vinovat, a dispărut de la locul cu pricina. Unde? Nimeni nu știe nimic. Mai ceva ca în filme. Cît va ține jocul ăsta numai „cel de sus“ știe sau, poate... 8 octombrie 1969. Haltă de ajustare la bufetul „Izvorul Crișului". Nu, nu, nu-i vorba de un bufet din Cluj, ci de mica „stațiune de odihnă“, pe stingă cum mergi spre Huedin, în apropierea localității cu același nume. Ce n-are omul voie să mănînce? N-are voie să se odihnească? Vorba ceea: „cade cetățeanul din pom și tot se odihnește cîteva minute“, darmi-te unul obosit, trudit de serile toamnei. Locul de parcare. Autovehicule de tot felul: turisme, camioane, remorci și cîmpul liber sub cer, întindere nesfirșită de cucuruz nerecoltat, sfeclă de zahăr, batoze care mai treieră și... cite altele. Un șofer, vrînd să-și parcheze mașina, sudura de mama focului: „Dumnezeul și paștele!... Eu unde să mă vîr? Asta-i loc pentru tractoare?. ..“ — Ce înjuri, meștere? Pe cine ți s-a cășunat? — Pe ăla de colo, nu vedeți? Eu unde să trag? — Pe dreapta. — Lasă-mă, tovărășelule, nu-ți mai bate și dumneata joc de mine. Am eu destule pe cap. Nu prea mi-arde de glume. — Ce s-a-ntîmplat? — N-am loc să parchez detractorul acela cu numărul de circulație 41-C1-4215. Caut pe stăpînu-său de un ceas și nu-l găsesc nicăieri. Parcă l-a înghițit pămîntul. Unde dracu s-o fi dus? — In bufet. — Nu este acolo. Am încercat să stau de vorbă cu tractorul, dar în zadar. E beat turtă. — Cine? Tractorul?! — Da, domnule! S-a îmbătat ca un... și acum sforăie de se aude pînă la Cluj. Poate că-l vor auzi și cei de la Direcția agricolă județeană. — Al cui e tractorul? — Păi asta e... că nu știu! Și uite ce plug nou are. In loc să fie-n brazdă, s-a îmbătat și acum doarme, doarme, doarme... — Nu cumva este al Cooperativei de producție „Izvorul Crișului“? •— Tot ce e posibil. — Tovarășe președinte, tractorul cu nr. 41-CJ-4215 nu este al dumneavoastră? — Nu, răspunde președintele cooperativei agricole de producție „Izvorul Crișului“. L-am văzut și eu trecînd prin comună, în mare viteză, dar nu știu al cui este. S-ar putea să fie al fermei agricole din Huedin. — Tovarășe inginer șeful fermei, nu știți nimic de soarta tractorului 41-CJ-4215? •— Nu. Noi n-avem un asemenea tractor, poate, întreprinderea de mecanizare a agriculturii Huedin, întrebați acolo: Și am întrebat: Funcționarii de la serviciul exploatării au căutat prin toate listele cu numerele de inscriere, dar degeaba, nu l-au găsit. Pînă la urmă, ne-am întîlnit și cu tovarășul director al întreprinderii, însă dînsul, cu un zîmbet nevinovat, a exclamat: „Nu este al nostru“. Oare al cui o fi? Știe cineva? Ion ȘEITAN Tractorul fără... stăpîn !I' Ceea ce nu știu calatorii Numărul pasagerilor transportați în acest an cu mijloacele I.O.T.C. a crescut cu 3 852 000 față de anul trecut. Deși s-a lucrat cu același număr de autobuze și troleibuze, în cele trei trimestre au fost parcurși în plus, în comparație cu anul precedent, 2 162 000 km utili. Mai buna folosire a parcului din dotare a permis întreprinderii suplimentare a numărului mijloacelor de transport pe traseele 22, 10 și înființarea a două linii noi, 26 și 32. Deci, chiar dacă uneori suntem nevoiți să mai așteptăm în stație, la fel ca acum un an sau doi, datorită nu știu cărei anomalii, nu putem să nu recunoaștem totuși că în prezent călătorim mai bine. Soluția a fost 9 V/ «. V găsită In ultimul timp, la întreprinderea „Someșul“ se manifestă o vie preocupare pentru găsirea unor noi mijloace de sporire a productivității muncii. Pentru a se lămuri cauza dispersiei prea pronunțate în îndeplinirea normelor semnalate în unele sectoare, un colectiv de ingineri, tehnicieni și muncitori au studiat, în cîteva unități similare din țară, modul în care este organizată munca în sectoarele respective. Identificați asupra problemelor ce-i interesa, specialiștii, plecați în vizită la colegii lor, și-au propus, la reîntoarcere, să soluționeze mult dezbătută chestiunea dispersiei. » „Toamna muzicală clujeană“ Astăzi, la ora 18, în sala mare a Casei universitarilor, va avea loc concertul de muzică contemporană al formației „Ars Nova“, înființată în 1968, la inițiativa compozitorului Cornel Țăranu, formația a trezit de la început un viu interes, fiind primită cu multă căldură de public și critica muzicală, făcînd înregistrări la Radio, colaborând la programul Televiziunii. Prezentînd, aproape în exclusivitate prime audiții, „Ars Nova“ abordează lucrări pentru ansamblele și instrumentele cele mai diverse, de la 2 pînă la 15 instrumentiști. Programul concertului, dirijat de Cornel Țăranu, cu concursul solistelor vocale Agneta Kriza și Edita Simon, va cuprinde lucrări de Jolivet, Ravel, Strawinski, D. Constantinescu, Brudzowicz, P. Merku, L. Glodeanu, L. Comes, D. Voiculescu și Varese. Citiți in ziarul nostru de mîine, reflecții de Vasile REBREANU Autorul aduce in discuție adevăruri simple asupra îndatoririlor fiecărei generații de a-și însuși marile descoperiri ale științei și culturii in climatul de umanitate și demnitate asigurat de partidul și statul nostru, care investesc cu generozitate capital material și spiritual. Primind, însă, vine și o vreme a restituirii, o vreme a respectării cultului muncii, onestității, marilor idealuri ale poporului. a IMN Discuție intre „specialiști“*»