Făclia, aprilie-iunie 1970 (Anul 24, nr. 7277-7352)
1970-06-03 / 7329. szám
PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNiyi-VA! ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CLUJ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXVI Nr. 7329 Miercuri 3 iunie 1970 4 pagini 30 bani Sprijin substanțial dezvoltării zootehniei. O mai bună aprovizionare a pieții cu carne si lapte ' , * Puternic imbold pentru dezvoltarea creșterii animalelor Condițiile naturale din județul Cluj favorizează dezvoltarea creșterii animalelor. Ca urmare a ajutorului primit de la stat și a măsurilor întreprinse în cooperativele agricole efectivele de animale au sporit mereu în ultimii ani. Multe cooperative agricole și-au creat ferme de vaci cu lapte, de ovine sau porcine care le asigură însemnate venituri. Ca urmare a dezvoltării sectorului zootehnic veniturile bănești obținute de cooperativele agricole, din creșterea animalelor, reprezintă aproape 35 la sută din totalul veniturilor realizate. Rezultatele obținute pînă acum sînt însă departe de a oglindi posibilitățile pe care le au cooperativele agricole din județul nostru pentru dezvoltarea zootehniei. Conform prevederilor programului național de dezvoltare a zootehniei, și de creștere a producției animaliere în următorii 5 ani va trebui să se realizeze o sporire substanțială a efectivelor de animale în toate sectoarele și în special în sectorul cooperatist al agriculturii. «în același timp va fi necesar să se realizeze producții din ce în ce mai mari de carne, lapte, ouă și alte produse animaliere, contribuind astfel la mai buna aprovizionare a populației. Pentru înfăptuirea prevederilor programului de dezvoltare a zootehniei cooperativele agricole din județul nostru se bucură de ajutorul multilateral acordat de partid și guvern. In vederea dezvoltării zootehniei în județul nostru s-a prevăzut efectuarea unor investiții în următorii cinci ani în valoare de sute de milioane lei, din fonduri de la stat și din veniturile proprii ale cooperativelor agricole. Organizarea și dezvoltarea fermelor zootehnice, a întreprinderilor intercooperatiste de creștere a animalelor, vor asigura cadrul organizatoric necesar pentru valorificarea cît mai deplină a rezervelor existente în vederea sporirii efectivelor de animale și ale producției acesteia. Recenta hotărîre a Comitetului Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român și a Consiliului de Miniștri privind îmbunătățirea prețurilor de cumpărare a animalelor și a produselor animaliere, precum și alte măsuri de stimulare a dezvoltării zootehniei, constituie o nouă expresie a grijii permanente a partidului și statului nostru pentru întărirea economică a cooperativelor agricole, creșterea veniturilor țărănimii și îmbunătățirea continuă a aprovizionării populației. Prin ansamblul măsurilor preconizate, hotărîrea spo- Ing. CSAPÓ Ghearghe, vicepreședinte al Uniunii județene a cooperativelor agricole de producție (Continuare în pag. 9 lil-a) Mobilizare intensă la însămînțări, întreținerea culturilor și recoltări n „ferestrele” dintre ploi cu toate forțele și mijloacele de lucru în cîmp Semănăturile compromise de inundații - reînsămînțate cît mai urgent Cositul și însămînțările timpurii - în centrul preocupărilor In zilele care urmează, în fața tuturor unităților agricole din județul nostru, a consiliilor de conducere, specialiștilor, mecanizatorilor și tuturor lucrătorilor din agricultură stau sarcini de cea mai mare răspundere, de îndeplinirea cărora depinde salvarea recoltei din acest an. Datorită timpului ploios și inundațiilor, planul de însămințări de primăvară în cooperativele agricole a fost realizat pînă la începutul acestei săptâmîni în proporție de numai 58 la sută la porumb, 77 la sută la cartofi, 85 la sută la sfecla de zahăr și 48 la sută la legume, rămînind de însămînțat și plantat o suprafață de aproape 30 000 hectare. Mari suprafețe se găsesc neînsămînțate, îndeosebi în cooperativele agricole din raza I.M.A. Dej, Bonțida, Gherla, Huedin și Cluj. In multe cooperative agricole, deservite de aceste întreprinderi de mecanizare a agriculturii, printre care pot fi amintite cele din Vad, Oșorhei, Așchileu Mare, Chidea, Stoiana, Panticeu, Feiurdeni, Chinteni, Călata, Mihăiești și altele, sute de hectare de porumb și zeci de (Continuare în pag. a lll-a) ADEZIUNE UNANIMĂ Oamenii muncii din întreprinderile clujene au primit cu încredere deplină recenta Hotărîre a Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. și a Consiliului de Miniștri privind îmbunătățirea prețurilor de cumpărare a animalelor și produselor animaliere, precum și alte măsuri de stimulare a dezvoltării zootehniei. In adunările care au avut loc ei și-au exprimat adeziunea față de măsurile luate, însușindu-și întrutotul principiile Hotărîrii. La Uzina Unirea cei prezenți la ședință, după ce au ascultat cu atenție textul Hotărîrii, au apreciat-o în unanimitate ca binevenită și necesară pentru dezvoltarea în continuare în ritm mai accentuat a sectorului zootehnic. Popița Ioanu, Stoica Ioan, Doiha Nicolae, Frăteanu Irimie, Ispas Matei și Bot Iosif, în cuvintele lor au făcut cunoscute în adunare aprobarea manifestată de colectivul uzinei față de soluțiile adoptate de conducerea partidului și guvernului pentru stimularea crescătorilor de animale în dezvoltarea șeptelului și prin aceasta îmbunătățirea în continuare a aprovizionării populației cu produse agroalimentare. Vorbitorii au asigurat conducerea partidului și guvernului de sprijinul total al colectivului uzinei în ducerea la îndeplinire a hotărîrilor luate, precum și participarea activă la recuperarea pierderilor cauzate de calamitățile naturale. In această ordine de idei, tov. Bot Iosif, directorul uzinei, a comunicat cu angajamentul de a realiza 2.000.000 (a. v.) (Continuare î n pag. a lll-a) tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU a acordat un interviu Televiziunii franceze Marți dimineață, tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit pe ziariștii francezi Claude Manuel și Claude Brovelli, cărora le-a acordat un interviu filmat, pentru canalul I și canalul II în culori, al Televiziunii franceze. LINIA DE 110 KV CLUJ -BAIA MARE, DEPUSĂ 11 FUNCȚIUNE După cum s-a relatat în numărul din 27 mai 1970 al Făcliei, „viitura“ de pe Someș a distrus 5 stîlpi metalici ai liniei electrice de 110 kV Cluj — Baia Mare, în dreptul localității Rus. întreprinderea Electromontaj Cluj, concentrînd toate forțele necesare de la șantierele Baia Mare și Cluj, construind un pod (mobil) de pontoane peste Someș, învingînd cu un efort susținut? toate dificultățile întâmpinate, a reușit intr-un răstimp de numai 8 zile să ridice pe vechile fundații alți 4 stîlpi metalici și un stîlp provizoriu de lemn — pe locul unde noua albie a Someșului acoperă și în prezent una dintre fundații — să întindă conductorul etc. și astfel, în seara zilei de 29 mai, linia a fost repusă în funcție. Maxim POP Asoment de muncă în cariera de calcar de la Săndulești — Turda Foto; R. NEGREA Acest mai va rămîne in istoria noastră — în cea a spiritului, cea a geografiei pămîntului românesc ca o lună de doliu. Pe fața brăzdată a țării s-au săpat mari cearcăne, au curs rîuri de lacrimi cernite. Dar această lună va rămîne și ca un verset al curajului, al demnității, ca o unică și mare încercare prin care acest popor prea des încercat — s-a depășit pe sine însuși; nici noi nu știam — bănuiam poate — de ce sîntem în stare. De data aceasta au venit peste Țară altfel de năvăliri, nu in șea, nu cu vifornița sălbatică a săbiilor, nu încăpăit de cisme; au venit peste noi — vai — de unde nu ne așteptam, niște năvăliri pustiitoare, dacă știam că ploaia ne este prietenă și-i făceam păgîne rituri de paparudă, dacă fiul ne era prieten, tocmai el a venit pe furiș, perfid, noaptea, hoțește — prietenul nostru paradoxal transfigurat în viclean dușman. La Dej după retragerea apelor străzi ale orașului care pînă ieri cunoșteau existența lor diurnă, cu freamătul cunoscut al după-amiezilor, cu nostalgicele plimbări pe corso ale elevilor, cu exodul spre marile lui întreprinderi al muncitorilor in zori, cu gospodinele cu sacoșele pline in orele dimineții, deveniseră aceste străzi in zilele lunii mai triste, umede, noroioase. Orașul părea ca după un mare dezastru. Casele te priveau cu ochii goi și umezi, cu fața murdară. Acolo unde era pînă ieri căldura căminului, unde cel întors de la lucru se așeza să ia masa, casele în care se jucau seara copiii și ardeau lumini calme, casele sub ale căror acoperișuri se produceau uneori mici sau mari drame, erau acum goale, devastate de ape, pline de noroi. La marginea orașului un șir lung de case fuseseră total demimate, se cunoșteau doar urmele lor, o mașină fusese izbită de valuri și zăcea acum în noroi ca o jucărie abandonată de niște copii prea distrați, un mare pod fusese amputat, zăcea cu aripi, căzute ca o pasăre împușcată. Violența perfidă a apelor lăsase în urmă un oraș sinistrat, răvășit, care rezistase totuși în încleștarea cu apele și, iu peisajul devastat oamenii își căutau pe cei dispăruți, se reinttlneau într-o tăcere îndoliată, cu cearcăne ale durerii și demnității. Se formaseră — chiar în ziua retragerii puhoaielor — comisii pentru evaluarea pagubelor, echipe și centre pentru ajutorarea sinistraților. Oamenii veneau uzi, pe fețe cu însemnele durerii. Cînd el ajunse în fața acelei comisii înființate ad-hoc, fu întrebat de ce are nevoie? Și omul ii privi tăcut, își pipăi pijamaua udă, papucii de casă abia bănuiți în picioare și de pe care noroiul nu se scursese încă, pantalonii, pînă la genunchi îi erau strînși pe pulpe, venise prin nămoluri incit acum părea că poartă niște stranii, incerte, paradoxale cisme. Il întrebară la ce număr de casă locuiește, pe ce stradă. Și omul spuse numărul casei și strada. — In ce stare se află casa? — Care casă? — A dumitale. — Nu mai am casă. — Comisia o s-o evalueze și să primiți bani pentru... — Nu e nevoie. — Acuma să vă dăm haine. De ce haine aveți nevoie? — ? — Sunteți căsătorii? — Da. — Copii aveți? — Da. — De ce au nevoie? — De nimic. — Cum, de nimic? —da. — De ce? — Au dispărut cu apa. Eu am nevoie de o cămașă. Restul lăsați pentru alții. Mi-e doar o cămașă mi-ar trebui, uscată. Mi-e cam frig. Vasile REBREANU UN VERSET AL CURAJULUI JURNALUL PROVIZORIU aL Dejului încercuit de ape Marii, 12 mai 1970: Ploua, ploaie cîinească și anonimă, fără pecetea catastrofei în perdelele dese și reci. N-a zărit nimeni șuvoaiele perfide și încăpățînate; oamenii se obișnuiseră cu umezeala și o suportau docili. Venise, însă, ora fatidică, ora cînd începea dezastrul, „ceasul rău“ al nemilosului flagel, al treisprezecelea din zi. Pînă la ora 15 Salca și Someșul au glăsuit batjocoritor o limbă veninoasă, murdară de mîl și viituri grețoase.Cine ar mai putea reconstitui clipa cînd a apărut comandamentul special? Bine și-ar mai putea aminti chipurile tuturor acelora care s-au strîns gravi și încă nepricepuți în jurul comandamentului? Tineri, vîrstnici, muncitori, membri ai gărzilor patriotice, milițieni, pompieri, ostași ai forțelor armate... Sînt evacuați primii cetățeni. Se identifică primele cadavre. Se salvează bunuri inestimabile și mărunțișuri de fiecare zi, investite cu truda generațiilor. Nimeni nu se văietă, nimeni nu blestemă, oamenii sunt doar stupefiați, și încrîncenați în neputință. O asemenea ofensivă n-au mai avut de înfruntat, împietrirea mîniei metamorfozează chipurile. Miercuri, 13 mai 1970: Bătăliile necinstite sînt totdeauna și viclene. Acumulînd mocnit ape cloacă după cloacă, maicile ne-au slobozit spre așezările pașnice. Ctitorite după datini străbune, din necesitate și din datorie morală față de urmași, casele au avut oaspeți nepoftiți, sanctuarele creației noastre zilnice, fabrici mai mari sau mai mici, instituții mai mari sau mai mici, erau amenințate de neființă. Locul de conviețuire, locul de tihnă, locurile de perenă ridicate pe verticală, de joacă ale copiilor, de idile ale tinerilor și-au pierdut identitatea. Apele ating o cotă uluitoare, nemaiîntîlnită în veacurile de istorie scrisă: 8,82 m. Zvonurile sinistrului, dinspre Năsăud, apăruseră la ora 9. La 10 s-a dat alarmă. La 12, practic, nu se mai putea face nimic împotriva puhoaielor sălbăticite, doar să li se smulgă din gheare viețile primejduite și bunurile. Apar elicoptere, ambarcații, tehnică de luptă. Se aud chemări de ajutor, plînsete ale copiilor și mamelor. Sub presiunea elementului care domină această planetă a noastră cedează pereții, betonul armat, viaductele, copacii, stîlpii care poartă energie și mesaje, asfaltul, arterele de oțel pe traverse; oamenii se zbat, se opun cu disperare tragică și nu cedează. Sute de prizonieri ai deluviului sunt salvați. Clocotul apelor emite sunete de spaimă și poartă calotrii, veșminte, mobile, aparate de radio și tv., plini, păpuși, manuale școlare, flori și ramuri înverzite — că e vremea cînd clorofila, de cînd lumea e lume, împodobește aceste plaiuri scumpe —, acoperișuri de case, butoaie, lăzi, saci cu chimicale, într-o sarabandă apocaliptică, începe o noapte telurică, o noapte de smoală și mîl, cu cerul prelingîndu-se peste noroaie nemilos și rece. Joi, 14 mai 1970: Primele constatări sînt alarmante. In cele șapte guri de balaur ale sinistrului au intrat spitalul — locul unde oamenii își tămăduiau suferința și sperau să privească mult timp încă la soare, unde veneau pe lume vieți noi sentimental ocrotite —, Liceul „Andrei Mureșanu“ — locul unde generațiile tinere acumulau tezaurul civilizației milenare, visau și învățau să devină oameni —, Fabrica de produse refractare — pilon de bază pentru metalurgia țării —, Complexul G.F.R. — acolo unde se „fabricau“ superbe garnituri care porneau spre toate zările patriei —, Fabrica de conserve „11 Iunie“ — potențial economic al bunăstării și belșugului —, Fabrica de mobilă — lăcaș al esteticii familiale și al ambianței pentru toate zilele noastre. Rețeaua hrănitoare a vieții — de energie electrică, apă potabilă, gaze, comunicații — fără care este de neconceput pulsul urban, a rămas inertă. S-au întrerupt căile de comunicații pe liniile G.F.R. spre Beclean, Baia Mare și Cluj, și pe șoselele naționale care duc la Bistrița și Baia Mare. Cartierul din dreapta Someșului parcă ieșise dintr-un cataclism demențial. O parte din populație învățase cu durere sensurile disperante ale cuvintului nimic: n-au mai salvat nimic, nu mai aveau nimic, decit un loc cald și primitor pentru somn, o mîncare nedorită în ceasurile acelea grele, oferite cu omenie de semeni. „îmi venea să plîng. Să mă tăvălesc prin tina scîrboasă, Să urlu. Să blestem. Să mă dau pradă valurilor. Dar au trecut primele ceasuri. Și mi-am văzut mîinile. Și mi-am simțit inima. Și inima s-a întîlnit cu gîndul. Nu era adevărat că am pierdut totul, îmi rămăseseră brațele și inima și mintea și ochii alor mei ce mă priveau înțelegători...“ (dintr-o declarație pe care o vom păstra un timp anonimă). In cîteva ore faptele oamenilor au intrat în legenda deluviului. Cică Adrian Ciurea, Traian Ral și Gavril Costin au salvat de la înec peste 250 de deceni; căpitanul Constantin Negrea a stat 36 de ore în post. Ostași și ofițeri și-au pus în primejdie viețile... Orașul e trist. Plouă. Cerul e dușmănos. Plouă. Plouă. Vineri, 15 mai 1970. Așa arată autoamfibiile; așa arată elicopterele; așa arată tancurile — utilaje care pe oamenii obișnuiți nu i-au interesat. Dar aflați pe acoperișuri, cățărați în pomi, așteptând momentul salvării, au dorit aripi pentru aceste reminiscențe ale civilizației. Dimineață apatică și îngrijorătoare. Sîmbătă, 16 mai 1970: Curg averse peste Tîrgul Mureș. Elicopterul decolează prin pînzele ploii îndreptîndu-se spre valea Someșului. Tovarășul Nicolae Ceaușescu, însoțit de alți conducători de partid și de stat, sosește la Dej. O scurtă consfătuire de lucru, un bilanț estimativ al pierderilor și consecințelor. Vizite la Fabrica de produse refractare, la Fabrica de conserve „11 Iunie“. Secretarul general al partidului apreciază bărbăția, disciplina, abnegația și tenacitatea dejenilor în fața puhoaielor. Tovarășul Nicolae Ceaușescu recomandă măsuri energice pentru reluarea activității cu întreaga capacitate de producție. Elicopterul decolează spre Satu Mare. Duminică, 17 mai 1970: „Someșul, la Dej, față de cota maximă atinsă, de 882 cm cît a avut miercuri la ora 7, a început să scadă treptat — în prima perioadă mai lent, apoi ceva mai intens — ajungînd în ziua de sîmbătă, la ora 5, la cota de 433 cm, cotă cu 13 cm mai mare față de nivelul de revărsare (420 cm)“. Țara a muncit pentru sinistrați: toți oamenii din hotarul acestei țări au muncit pentru sinistrați. Sosesc ajutoare de la Cluj pentru dejeni. Dejenii au cearcăne împrejurul ochilor. Militarii au salvat la Dej— Triaj 117 persoane. Locotenentul major de pompieri Ion Ursan, pe o plută improvizată, a salvat 30 de persoane. Așa circulă veștile, prin telegrafie fără fir. Luni 18 mai, marți 19 mai 1970. Cu specialiști din Cluj și Turda se muncește pentru repunerea în funcțiune a întreprinderilor calamitate. Se redeschide linia Dej-Beclean. Aproape surpraomenește, se construiesc drumurile provizorii spre Bistrița și Baia Mare. Unii dintre cei care muncesc pentru recuperarea utilajelor, mărfurilor finite și materiei prime i-au trimis ortacii cu forța acasă ori în locurile de cazare: erau epuizați, învinși de oboseală. Medicamente: asistență medicală de prevenire; evidență a sinistraților; inventare ale bunurilor salvate sau recuperate ; ocupații de stare excepțională, care atestă că în fluxul vieții a intervenit o defecțiune. Dar nimeni nu are timp de reflecții; să reflectezi în aceste condiții este o indecență — nimeni nu se vede pe sine; procesele se produc vulcanic din interior spre alții. Din această cauză uzăm de puține nume, iar mai târziu, mult mai târziu, vom reflecta. Miercuri 20, Joi 21 mai 1970. Și-au pierdut viața șase oameni, pentru care, în inimă sau între pleoape, ceilalți au strivit lacrimi. Cetățeni ai Dejului, militari, elevi desfundă rigole, debarasează străzi încercînd să le dea imaginea antedeluviană. „Someșul continuă să se retragă, nivelul apelor fiind în scădere generală“. După un drum al groazei, un Ion ARCAȘ (Continuare în pag. a lll-a) Trec anii, trec lunîle-n goană... Trec anii, trec lunîle-n goană / Și-n zbor săptămînile trec / — spunea cu o dulce tristețe poetul, într-o vreme și într-o lume prea săracă în toate cele pentru cei singuri și săraci. Nu știu de ce, versurile acestea îmi stăruie în suflet ca o chemare, ca o frîntură de doină tristă, de jale, le repet mereu în aceste zile de primăvară vitregă, răvășită de ploi bolnave, nesfîrșite și reci. Le repet și mă gîndesc că dacă odinioară eram mereu cu geamantanul in spinare, vorba poetului, azi, am o ciudată senzație că prea ne-am fixat locului, că prea puțin știm din ceea ce trudesc cu neostenită dragoste și abnegație, pretutindeni, semenii noștri, că prea neam obișnuit și lăsat pradă unui limbaj de proces-verbal, banal și sec, unor clișee verbale ce ne spun extrem de puțin. Drumurile nenumărate și poate multe din ele neînțelese ale meseriei mă poartă mereu prin locuri cunoscute sau neștiute de mine, printre oameni pe care-i cunosc de mult ori, ii văd și-i salut pentru întâia oară. Sunt locuri și oameni în fața cărora mă opresc cu emoție și-mi vine să mă înclin respectuos, să-mi plec fruntea în semn de omagiu și respect, dar mă tem că gestul, chiar cu sincere intenții, a pornit din inimă, așa tamnesam, ar putea părea caraghios. Mă încearcă acest sentiment ori de câte ori trec pragul secției de prelucrare a topiturii de sticlă de laabrica de sticlă Turda. Primese clipe, minute în șir ta Ibloul de o splendoare fară ! seamăn ce mi se deschide înaintea ochilor: e cea mai superbă dezordine ordonată ! din cire mi-a fost dată să văd. Ai o clipă impresia că e o grădiniță de copii se joacă I cu niște bețe în vîrful cărora au prinse bucăți de plastilină colorată, apoi ți se pare că e acolo o dezordine fără pereche... Dar, încet-încet te convingi că fiecare om , din acel angrenaj uriaș ■— cam 1 250—300 de sticlari în jurul celor patru sau cinci cuptoare — are rostul și mișcările lui precise, simple, le- i jere. Incet-încet ai norocul să admiri cea mai cumplită dezordine ordonată cu putință. Regret, dar cuvintele I nu pot cuprinde în miezul lor sărac truda și universul I senzațional al celor ce pre- I lucrează topitura de sticlă in toate mărimile și formele posibile și imposibile. Aici, în acest colț rustic al Viorel CACOVEANU J [Continuare în pag. all-a) Sticlarul Dăscălescu