Făclia, octombrie-decembrie 1970 (Anul 24, nr. 7431-7509)
1970-11-22 / 7476. szám
PE URMELE IMAGINAȚIEI Imaginația nu este niciodată pură. Ea este o jonglerie cu imagini însușite, direct sau din ficțiunile artei. Uneori simple aluzii sunt suficiente pentru zborul imaginației, dar un miez real, un pretext e necesar. Exagerarea unor fenomene obișnuite, amplificarea la dimensiuni gargantuene, ornarea cea mai năstrușnică sunt o siluire a realității, inspirată de naivitate copilărească, dar într-o formă subtilă sublimată incintă plăcerea de a crea o lume mai bună, mai colorată, numai a noastră, pe care o putem ascunde în ungherele sufletului. Se întîmplă^ ca dintr-un semn doar, dintr-un simbol, dintr-un mesaj să dorim să construim o lume întreagă. In această tentativă imaginația are aripile întinse într-un zbor planat, disciplinat de logică, de legile proporțiilor, posibilului. Se ferește de absurd, de caricaturizare, de monștri. Alteori construcțiile noastre, din analogii, din povești și povestiri, din auzite sunt confruntate cu mesagii noi, care nu se mai „încadrează“ în castelul de cărți de joc. Sau am uitat un element gingaș într-un tablou sumbru cu monștri în care omul sucombă otrăvit de mlasmele mlaștinilor. A fost o floare, venită din apele calde ale Amazoanelor care m-a învățat să țin imaginația în frîu. Amazoanele — o Europă sub apă, o mlaștină cît un continent! Ape mari, leneșe și un boa astronomic din Anzi pînă la Atlantic, șerpi anaconda, aligatori, pești carnivori parana, săgeți otrăvite, șerpi cu descărcări electrice, ucigătoare, roiuri și roiuri de țînțari, păianjeni uriași, frunze cu narcotic ucigător, mimoze sensibile, liane sufocante, încolăcite cu pitonii, vînători de oameni, de piei roșii, expediții de pedepsire, expediții nimicite, diamante și hoți de diamante, culegători săraci de cauciuc și negustori bogați de cauciuc, marihuana și opium, friguri galbene, malarie, paradisul jivinelor, junglă de arbori și oameni din junglă, căldură umedă, moleșitoare, apă și iar apă, miloasă, tulbure, boli înfricoșătoare, insecte agresive, Legea junglei și Manaus cu cupole de aur, vapoare albe cu roți de moară, plute, pirogi, indieni vopsiți cu ocru, ascunși la pîndă, papagali, maimuțe și leneșul, superbul leneș, animalul fără grabă, care se urcă cu încetineala timpului oprit, apă, mîl, aer înăbușitor, miasme, amenințări nevăzute, înfiorătoare crime nepedepsite, rădăcini împletite, păduri fără început și sfirșit cu picioarele în apă, în mîlul hrănitor. Din această lume, unde se generează viața cu o inconștiență primară, unde nu este graniță între viață și moarte, am primit un mesager, o floare, „cum nu mai este alta“. — Victoria regia. Din miezul plantei, ascuns în apa caldă, se ridică brațe verzi și pe apa liniștită se deschid frunze mari, rotunde, late cît un întins de braț, cu marginea răsfrântă, niște scuturi cu țepi ascuțiți înspre dușmanul din apă, un taler uriaș cu o măiestrie de plutire desăvîrșită, oglindă care prinde soarele, așezată pe apa liniștită. In verdele său crud, într-un necunoscut tainic se naște substanța vieții. Frunzele se așează în cerc disciplinat, mai multe, și în mijlocul lor, cînd i-a venit vremea, se deschide floarea, un nufăr abundent, abia mijit din apă, un omagiu adus soarelui din adîncul apei, un răspuns razelor de lumină prin raze de petale trandafirii, într-un buchet întredeschis și în mijloc fire de aur. Un vis al apelor calde, tulburi, leneșe, dușmane. Iuliu BARBAT Monumentul de la Șipca (stingă sus); Intîlnirea secolelor în centrul Sofiei (dreapta sus); Plevna. Monumentul eroilor români căzuți în războiul pentru independență (jos). IMAGINI DIN BULGARIA Fotografii: S. TAMAȘ Firma elvețiană „Tissault“ a început fabricarea de ceasuri cu întregul mecanism format din mase plastice. Acestea funcționează ca și cele din metal, cu excepția că... nu trebuie grefate. PORȚIA DE PRAF Un grup de specialiști francezi au declarat că la Paris se depun lunar 5 gr praf pe m3. Potrivit unor statistici, aceasta înseamnă o porție de 17 500 kg praf oferite zilnic parizienilor. Fabricanții acestei „hrane” indezirabile sunt cele 25 000 întreprinderi industriale și cele peste 1 milion de mașini din capitala Franței și oameni .Corpul Său este elastic doar ochii sint ficși, îndreptați spre mine, rotindu-se în orbite pentru a nu scăpa din vedere, nici o fracțiune de secundă măcar, prada sau poate dușmanul... Pielea sa încrețită strălucește la fiecare mișcare a corpului. Apa este atît de clară încît pare că înoată în vid, foarte aproape de noi. Nu se observă nici o amenințare, nicii o mișcare agresivă în evoluțiile lui, doar o neîncredere indiferentă, mai curând o teamă ce-i dă tîrcoale“. Este relatarea unei intîlniri cu un mare rechin din volumul „Rechinii“ apărut recent la Piens sub semnătura lui Jacques și Philippe Cousteau. Volumul conține mărturii directe și fără precedent asupra marilor animale rapace ale mării. In Florida, Australia, Africa de Sud, pîndarii dau alarma cînd observă la suprafața apei aripile peștilor blestemați. Generații de marinari și scufundători se înspăimîntau doar la gîndul că ar putea să le dea târcoale un rechin. De 30 de ani, Jacques-Yves Costeau și camarazii săi urmăresc aceste animale, le hrănesc din mină, le marchează cu etichete ca pe păsările migratoare, le filmează, le ațîță sau le domolesc ferocitatea. Plonjînd în apropiere de insulele Capului Verde, Jacques-Yves Cousteau s-a întîlnit pentru prima dată cu un rechin. Unul alb dintre cei feroce. Nu o observase încă pe om. In momentul cînd l-a zărit, al a fost acela care a dat semne vădite de teamă. Incidentul i-a dat la început lui Cousteau o siguranță periculoasă. „Am pus pe fugă marii rechini pelagrei, a spus el, omul tare invincibil în mare ca și pe Pămînt“. Rechinii sunt foarte șireți. Cu toate acestea oamenii de pe „Calypso“ (nava celebrului cercetător) nu au avut niciodată „accidente“, ci numeroase „incidente“. In cartea lor, cei doi exploratori ai faunei marine dau amănunte inedite despre aceste animale. Inteligența, sîngele rece, atenția sunt acelea care dau scufundătorului superioritatea asupra animalului mai bine înarmat decit el. Nu gura sa monstruoasă este periculoasă, ci organele senzoriale care avertizează rechinii de tot ce se petrece în jurul lor. Contrar legendei răspîndite, ei au o vedere bună dar organele senzoriale sunt acelea care îi avertizează de ceea ce se petrece în jurul lor, miile de celule nervoase repartizate pe cap, pe corp receptează undele, detectează apropierea prăzii. Noaptea, cel puțin, superioritatea lor este zdrobitoare: „în raza lămpii mele, scrie Philippe Cousteau, am văzut pentru prima dată un rechin care urca pe fîșia de lumină ca pe un mal. Era un rechin foarte mare, de aproximativ 4 m. Ochii, cu pupilele micșorate, păreau minusculi, înota spre mine, apoi s-a întors leneș, în sfirșit a plonjat pe verticală, îmi este frică, sînt sigur ca nu a plecat, el înoată în noapte cu micii săi ochi fixați spre mine*. PUNEȚI PUNCTUL PE Iî ORIZONTAL! 1. Strîns de gît — Cu fumuri.... 2. Un om de lemn! — Venit demult...; 3. Fructul discordiei ... Dau în boală (pl.); 4. Umplu pipa! — Haită de căței! — Lele; 3. Instrumentul lulian —* Trecătoare în Carpații Orientali; 6. Vorbă cu judecată — Departament în Franța; 7. A face o gură... Zile-n șir (pl.) — Zît!; 8. Bau-bau oltenesc — Portretul unei necunoscute — Industria Optică Română (abr.); 9. Praf și pulbere — A da năvală; 10. Program de lucru (pl.) — La mai mare; 11. Nu au stare (fem.). VERTICAL: 1. Petece! — Intră la apă de bunăvoie; 2. Bază de lansare — De tot hazul (fem.); 3 Fata lugojană — Suveran; 4. Visul unei nopți de iarnă — o măgărie... — Curelușă de meșină; 5. Tare la carte — Nume... chimic — După noi... potopul!; 6. Un ghimpe — Patria lui Ulisse; 7. Caz de forță majoră — Subit!; 8. Calul de bătaie al fierarilor — „Crișul“ înainte; 9. Podoabă a coroanei —Ca să vezi!; 10. Ajutor de bucătar; — Substanță care prezintă izomerie; 11. Vechea Constanță (abr.) — Bate... și ți se va deschide. Cuvinte rare: IRAT, AIN, IRA, ALA. Nota autorului: Folosind cît mai rațional forma și conținutul definițiilor, găsiți locul celor 17 puncte negre și... dezlegați careul. Și pentru ca totul să fie bine nu uitați în permanență să PUNEȚI PUNCTUL PE I ! Gavril GLODEANU DE SEARĂ ORIZONTAL: 1. A descrie un magnific „apus de soare“...! 2. Violet bacovian — Serbare cîmpenească; 3. Masa de seară — Ca rouă... (fig.); 4. Semilunăl — Locul de întâlnire al dorurilor în decor rustic (pL) S. Intre „sara“ și „deaî*! — Felinar de buzunar; fii Apus de soare; 7. Ca nopțile de vară; 8. Rond — Măsură... apusă! — Predispus la... apariția lumii; 9. întreprinderea de colectare a metalelor — Se stinge odată cu venirea nopții; 10. Impurpurare — Lună! (abr.); 11. Se pune seara În ușă (ed.) — Vestiar al nopții! VERTICAL: 1. Se închina lui Zamolxe — Coboară seara în sat cu turmele; 2. Autorul poeziilor „Sara pe deal“ și „Somnoroase păsărele“ — Rădăcină de morcov! 3. Crăiasa nopții — Ca venirea serii; 4. Seara... târziu! — Amicul lui Timajsir — Fundal pentru stele; 5. Veghe! — O urambră de om; 6. Serenadă — Tol găurit!; 7. îndrăgostiții în culpă — Cortegiu de vis; 8. Răsărit (fig.); 8. Treabă de astrolog — Lună nouă (Cîntată de Ciprian Forumbescu); 10. Femeia din seară! — Neon... lateral! — Obiect de seară; 11. Etaj întretacic (geoL) — Pustiu fără îndrăgostiți și lună... Cuvinte rare» ALBI AN, Zeno TURDEANU 1234 S6789 tOf» CEASURI DE PLASTIC ;(iv) CARIGRAMA * Amicul meu era un om ciudat vesel, duios, boem recunoscut dar într-o zi plecă neinspirat „în căutarea timpului pierdut”. (ar. fi Desen <ts Ortaci»« ROUĂ CE ÎNSEAMNĂ A FI STUDENT COMUNIST ? CULTURĂ ARTĂ ȘTIINȚĂ SPORT REPORTAJ INTERNAȚIONAL 22 NOIEMBRIE 1970 DIN LEGENDĂ „Ei, bunii-sferăbunii, ne-au rost primele drumuri, primele frumuseți, primele norme, unicele zone ale urii, forma multiplelor iubiri. Ei rămîn stăpînii pe furul datinilor, înțelepciunii, curajului și, după ce ie-au triat selectiv, ni le-au transmis ca sfîntă moștenire. Nu-i nici o enigmă în aparenta ies- absență, dar prezența lor he-a datoreaza“. Așa mi-am caligrafiat gândurile, acum mai mulți ani, după o discuție cu eminentul profesor Constantin Daicoviciu. Puteam astăzi să-mi încep preambulul acestui interviu cu omul care și-a străbătut toată viața magna cum laude, consemnînd data nașterii sale (1 martie 1898), locul natal (Căvăran — Banat), numeroasele școli prin care a trecut, iubirile statornice (dacii, Sarmizegetusa, înțelepciunea, inițiativa creatoare, probitatea științifică și morală și ș.a.), logodna cu echilibrul și severitatea disciplinei academice. Aș fi putut să consemnez descoperirea inscripției DECEBALVS PER SCORILO, sau titluri din impresionantei listă de lucrări originale, peste 130, ale Domniei Sale, numeroasele șantiere arheologice pe care le-a condus entuziast, onorurile naționale și mondiale care i-au laureat fruntea liberă de prejudecăți și validă mereu în căutarea și inspirarea ideilor generoase. Ași putut cita congrese internaționale, cărora le-a dus mesajul istoricilor români ți le-a impus cugetul unei personalități din marea constelație a rațiunii. Aș fi putut vorbi despre cetățeanul Constantin Daicovîciu... Dar harta acestei vieți, pe care sunt însemnate instantaneele unei existențe neorenascentiste, nu poate fi cuprinsă într-un preambul. Venind din legende și din istoria dintotdeauna, pe academicianul Constantin Daicoviciu nu-l pot încorseta verbele. Regret numai că n-am putut începe rubrica prezentă cu acest om stelar. Dar... — Domnule profesor, ce atribut caracteristic definitoriu acordați Clujului? — Sălaș al culturii și al oamenilor de treabă. — De-a lungul anilor au cunoscut și colaborat cu o pleiadă de cărturari clujeni, care dintre ei v-au impresionat și prin ce? — Profesorul Vasile Bagrea, prin vasta lui erudiție, cultura lui humanistă și măiestria lui de dascăl. Și profesorul Nicolae Drăganu, pentru știința lui, pentru activitatea lui dăscălească și pentru omenia lui. — Ați contribuit nu numai la apariția unei școli istorice, ci la formarea multor generații de specialiști, de oameni integri. Prin ce se relevează dascălul clujean? — Depinde de școala pe care a făcut-o și de profesorul pe care l-a avut. In general, pot afirma că dăscălimea clujeană se remarcă printr-o mai pronunțată seriozitate profesională, printr-o obiectivitate științifică mai consecventă și printr-o mai mare solidaritate între membrii ei. — Vă cunoaștem ca întemeietor al Muzeului de istorie și arheologie din Cluj, ce ați dorit să fie și ce este el în viața științifică a orașului? — Muzeul de Istorie din Cluj a fost și în trecut o instituție de cultură generală și de știință istorică. Azi aceste două calități sânt și mai solide și mai fructuoase, întregindu-se cu restul său eminamente educativ al maselor. El este și azi și va trebui să fie tot mai mult un centru de activitate culturală, științifică și patriotică, pentru toată țara. — Din tot ce ați creat ea istoric, ce iubiți mai mult? — Căutarea aprigă a adevărului istoric și combaterea fără cruțare a diletantismului în materie de știință. — Ideea o ilustrați strălucit în publicistică. Aveți timp să scrieți, Domnule profesor? — Mă grăbesc și, vezi bine, am. — Dacă vi s-ar propune — paradoxal, firește — să plecați pe o altă planetă, ce ați lua cu Dumneavoastră din Cluj? — Orice propunere de acest fel ar fi respinsă categoric, fiindcă spațiul meu vital e planeta noastră și numai în patria română dispun de toate cele ce plinesc viața mea. — Ca cetățean și educator, ca istoric și om al deciziei, au fost, de câteva decenii, în miezul evenimentelor contemporane, numiți evenimentul care v-a impresionat și angajat mai mult — Adunarea de la Alba Iulia (1 decembrie 1918), care ne-a împlinit visul de veacuri și ziua emancipării integrale de la 23 August 1944. — Ce iubiți în viață, Domnule profesor? — Viața cu toate darurile ei. — Ce detestați? — Lipsa de patriotism, de omenie și de recunoștință. In general: fățărnicia. — Visați ceva pentru Clujul prezent și viitor? — Să devină stîlp neclintit și bastion inexpugnabil al patriei române socialiste și comuniste. ...Un om, un educator, un istoric de 52 de ani cetățean al Clujului. Există oare cuvîntul care să-i acopere întreaga identitate? Există oare un mijloc să-i descifreze marile tăceri de legendă? Și marile destăinuiri ale neguroaselor treceri peste această vatră a noastră? El a stat la ceas de taină cu „bunii-străbunii“, care „ne-au croit primele drumuri, primele frumuseți, primele norme, unicele zone ale urii, forma multiplelor iubiri* A fost în captivă transcendență, prin arhivele grăitoare ale lutului mioritic, unde s-au scris cu singe dens și lacrimi preziceri-legi și legicuvinte fără patimă ascunsă. Mai multe n-aș putea spune. Priviți-i diminețile, cum trece jovial, cu nelipsitu-l baston, printre noi. Și rețineți că trăiește și gîndește la Cluj. (Vă rog să nu fi iertați, Domnule profesor pentru nestăpânita efuziune finală). Ion ARCAȘ „DECADA CARTII ROMANESTI”-20-29 NOIEMBRIE Organizată în scopul popularizării literaturii române contemporane și a cunoașterii — de către scriitori, editori și librari — a preferințelor cititorilor, „Decada cărții românești“ prilejuiește iubitorilor de beletristică, dar și celor interesați de cartea științifică și termică, prețioase întilniri cu scriitori clujeni și bucureșteni și reprezentanți ai cîtorva edituri din Cluj și București. Mîine, la Librăria „G. Coșbuc“, vor fi prezenți editori de la Kriterion, iar la Cîmpia Turzii, cititorii se vor întâlni cu cîțiva scriitori clujeni. Tot luni, la ora 18, la Librăria „Universității“, acad. Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor, se va întîlni cu cititorii săi și va acorda autografe. Marți, 24 noiembrie, la Librăria „Universității“ va avea loc o întâlnire cu cititorii, organizată de Editura „DACIA”, la care vor participa scriitorii Ion Negoițescu, Nicolae Balotă, Dumitru Isac și Nicolae Mărgeanu, iar în 27 noiembrie, ia aceeași librărie, cititorii se vor întîlni cu reprezentanți ai editurilor Politică, Științifică și Enciclopedică. La Librăria „George Coșbuc“, în 26 noiembrie va avea loc o întâlnire cu poeta Ana Blandiana, iar de ziua următoare — cu reprezentanți ai Editurii Stadion. In 28 noiembrie, la Casa de cultură a studenților, va avea loc o întîlnire cu redactorii revistei ,,Echinox“. LA PARIS S-A DESFĂȘURAT FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE DANS, care a debutat cu un spectacol dat de „Tokio Ballet Company“. La festival au mai participat: celebra trupă de culoare din S.U.A. „Dance Theatre“, condusă de Alvin Ailey, Teatrul de pantomimă din Wroclaw- Polonia, Baletul național cuban etc. ______________ ... ......GILBERT BECAUD A APARUT, DUPĂ O ÎNDELUNGATA ABSENTA, la „Olympia“. Specialiștii spun că numai vocea ei este puțin mai spartă, dar cîntă tot aventura, dragostea, singurătatea, plimbările nocturne, moartea. FESTIVALUL „TOAMNA VARȘOVIANA“ A EFUIZAT 14 EDIȚII. Din 1955 pînă în prezent au fost interpretate peste 1 000 de lucrări ale compozitorilor moderni din diferite țări. Autoritatea festivalului a fost sporită de prezența unor celebre personalități, printre care s-au aflat Nadia Boulanger, Benjamin Britten și Dimitri Șostakovici. YUL BRYNNER ȘI-A RELUAT ACTIVITATEA PE PLATOURILE DE FILMARE în „Farul de la capătul pământului“. In Spania și Italia el filmează In „Indianul negru“, iar In Iugoslavia în „Bătălia de pe Neretva*. „DON CARLOS“ DE VERDI, MONTATA LA OPERA DIN VIENA, a reunit un buchet de „stele“, transformând scena în festival verdian. In rolul prințesei de Eboli a apărut mezzosoprana americană Shirley Verret. Rolul Elisabetei a fost interpretat de primadona vieneză Gundula Janovitz. Regele Filip: Nicolai Ghiaurov. Don Carlos: Franco Corelli. ELVEȚIANUL NIKLAUS GESSNER a terminat filmul „12-11“, ecranizare după „12 scaune“ de Ilf și Petrov. în rolurile principale apar pe generic Vittorio Gassmann, Orson Welles, Mylène Demongeot și tragic dispăruta Sharon Tate. O EXPOZIȚIE DESCHISĂ LA MUZEUL ISTORIC DIN VIENA se ocupă de legăturile marelui Beethoven cu orașul muzicii. Expoziția, care evocă locurile unde a trăit și creat genialul compozitor, prieteniile și societatea vremii, va râorime deschisă pînă în sfîrșitl anului. JOHN SITTINGS John Gittings — care a concertat la București, Brașov, Timișoara și Cluj (miercuri și joi, la Casa de cultură a studenților) — este binecunoscut în Europa, grație turneelor, emisiunilor de radio și televiziune și, recent, premiului obținut la Festivalul internațional de la Sopot. Născut în statul Carolina de Nord — unde cîntecul popular, baladele și blues-urile continuă o veche tradiție — John Gittings studiază canto la Academia de Muzică din Viena; la postul de radio vienez susține populara serie de cîntece „Istoria americană în balade și blues-uri“. — Ce cîntece aveți în repertoriul tiv., domnule Gittings? — Aria tematică este foarte largă; concertul se împarte în patru părți: cîntecele mării, „Diavolul știe cele mai frumoase cîntece“ (ai căror eroi sunt cowboys care se împușcă în stradă, jucători de noroc, indieni, hoți de cai etc.), cîntece de dragoste, cîntece de muncă, foste la origine cîntece ritmate, ale forestierilor, lucrătorilor de drumuri etc. — Ce audiență are, în Statele Unite, muzica folclorică? — Spre deosebire de melodiile de pop-music, muzica folk nu atinge un nivel atît de mare de succes de public. Dar cîntecele din prima categorie vin și se duc, după ce ocupă, unul după altul, primele locuri in clasamentul succeselor muzicale — în timp ce melodiile folclorice trăiesc mult mai mult. Mai există și posibilitatea ca un șlagăr pop să fie preluat de cântăreții de muzică folclorică — ceea ce îi garantează acestuia o viață mai lungă. — Există diferențieri de preferințe în funcție de categorie socială, vîrstă, loc geografic? — Se remarcă o reînviere a interesului pentru folk-music în toate straturile sociale și pe întreg teritoriul S.U.A., dar nu s-ar putea spune că intelectualii, de pildă, îi acordă o mare atenție, deși o consumă aproape zilnic; ea este o muzică tradițională, cu o valoare acceptată și n-a provocat niciodată discuții aprinse. — Cvitați singur, acompaniindu-vă cu chitara... — Caut să păstrez autenticitatea muzicii folclorice, care, din cauza condițiilor specifice, s-a cântat cu acompaniament de banjo, chitară — sau fără... Eu vreau să păstrez aroma specifică. — Deci respingeți prelucrarea folclorică? — De obicei piesele folclorice sunt repetitive în structura melodică; în fața publicului ce simte nevoia unei variații, dar oricst de prelucrat are cîntecul, tema de bazâ trebuie să se păstreze. Se pot face aranjamente și pentru orchestre mari, dar formula cea mai fericită rămîne acompaniamentul la chitară. — Bănuiesc că vă interesează și muzica cultă... — Am și cîntat lieduri — dar prima și marea dragoste a fost — și se pare că va rămîne — muzica folclorică. Dintre compozitori îmi plac îndeosebi Schubert, Verdi, Puccini... — Vi s-a vorbit, ați citit despre ea, sau chiar ați ascultat muzică populară românească? — Nu prea cunosc muzica populară românească. Cu ani în urmă am făcut cunoștință cu muzica românească transilvană prin intermediul festivalurilor muzicale anuale ale coloniei de românvi din Carolina de Nord, festivaluri în care era inclusă și muzica populară din Transilvania. Colonia română s-a așezat în Carolina de Nord într-o zonă foarte asemănătoare cu peisajul Transilvaniei, fapt caracteristic și coloniilor altor popoare. Muzica populară a acestora a fost în parte influențată de muzica populară americană, pe care, la rîndul ei, a influențat-o. De aceea cred că n-am ascultat acolo muzică transilvăneană absolut autentică. Am auzit și la Viena citeva melodii românești, dar și acestea mi s-au părut puțin contrafăcute. Abia în România am putut asculta citeva melodii autentic populare. — Vă atrage publicul studențesc? — Am cîntat adesea pentru studenți — cu mare plăcere. Ei constituie un public foarte receptiv. Fie CALIAN 290 m de peliculă Printre cantitățile impresionante de peliculă documentară păstrată de Arhiva Națională de Filme, se află numeroase filme care au imortalizat actele de vitejie ale ostașilor români, care au luptat pentru eliberarea patriei, Ungariei și Cehoslovaciei, împotriva fascismului și întoarcerea lor în țară, însăși operatorii cinematografici, militari sau aparținând O.N.C., au dat deseori dovadă de curaj și și-au riscat viața sub torentul de foc al flagelului. Istoria celui de-al doilea război mondial și perioada postbelică imediată au păstrat numele unor operatori ca Ion Cosma, Ovidiu Gologan, Constantin Dembinski, Ilie Cornea, Traian Popescu-Tracipone, Ion Rîmniceanu, Gheorghe Buzoianu, Alexandru Simionov, Constantin Panțu, Ion Stoica. Ei și alții, în timpul luptelor și imediat după eliberare, au impresionat zeci de mii de metri peliculă, din care sau păstrat 9081 m. 120 de ra reconstituie „Momente emoționate din lupta eliberatoare a trupelor române la Apahida“ și un „bombardament al aviației hitleriste asupra aerodromului Someșeni, realizate de Traian Popescu in 30 octombie 1944. Alții 170 m. „Sărbătorirea zilei victoriei asupra Germaniei hitleriste la Cluj“ sunt realizate de Ion Stoica. Oare nu s-ar putea găsi o soluție de copiere a celor 290 m peliculă? Vizionarea imaginilor are mai mult decit impresionantă pentru tînăra generație. t -