Făclia, octombrie-decembrie 1970 (Anul 24, nr. 7431-7509)

1970-10-27 / 7453. szám

LA CLANUL MARE UI MUNCESC, ALTA NU EAC NUC Printre măsurile stabilite de Congresul al X-lea al partidului privitoare la ridi­carea nivelului activității or­ganizațiilor de­ partid se nu­mără și participarea mai lar­gă și mai organizată a tu­turor comuniștilor aleși în or­ganele de conducere la mun­ca de zi cu zi, la pregătirea diferitelor documente, măsuri și hotărîri, la îndrumarea și controlul acțiunilor întreprin­se de unele colective și comi­sii ale comitetelor. Discut despre această cerin­ță cu tovarășul Constantin Popa, secretarul comitetului comunal de partid din Ceanul Mare. Aflu că indicația Con­gresului e pe deplin cunoscu­tă. Sunt și au fost cunoscute și criteriile ce trebuie să le îndeplinească cei ce urmează a fi aleși în organele de partid. „In lumina acestora — ne explică tovarășul Popa — au fost aleși în comitetul co­munal de partid comuniști destoinici, cu calități deosebi­te, care militează în toate îm­prejurările pentru aplicarea politicii partidului la sate și se bucură de autoritate in rindul cetățenilor­. O simplă trecere la revistă a membrilor comitetului ne convinge de spusele­ secreta­rului. Intîlnim printre cei 35 de membri ai organului pe inginerii Gheorghe Pîrvu, din Iacobeni și Mihai Moldovan, din Boian. Sînt mereu între oameni, preocupați de îmbu­nătățirea muncii în unitățile agricole respective, în calita­tea ce o an îi ajută și pe alți comuniști să se ridice la ni­velul cerințelor, să-și îndepli­nească obligațiile. In ședințe­le de lucru își aduc din plin contribuția la dezbaterea și adîncirea problemelor, la a­­doptarea celor mai eficiente hotărîri. Alături de ei, o buna activi­tate desfășoară și tovarășii Teodor Roman — primarul comunei, Florin Gheorghiu — directorul școlii de centru, Vasile Crișan — secretarul co­mitetului comunal U.T.C., E­­mil Rusu, președintele consi­liului de conducere al G.A.P. Iacobeni, care atît în ca­drul organului, cît și la lo­curile lor de muncă se stră­duiesc să rezolve cît mai bi­ne sarcinile ce le stnt în­credințate. Ei discută cu cei­lalți comuniști, cu masa lar­gă de oameni ai muncii, le so­licită părerile. Si conving să sprijine acțiunile întreprinse și să înfăptuiască hotărîrile adoptate. Aprecieri pozitive se pot face și la adresa briga­dierului Ioan Pintilie, din Do­sul Napului, a cooperatorului Aron Munteanu din Fînațe și a altor numeroși membri ai comitetului. Conform hotărîrii conduce­rii partidului, membrii orga­nului activează în comisiile pe probleme, participînd la e­­fectuarea unor studii, la ela­borarea unor materiale de sin­teză, sau la pregătirea ședin­țelor și adunărilor de partid. In cadrul acestora s-au evi­dențiat și tovarășii loan Rusu, Marin Puiu, Gheorghe Pîrvu din comisia economică, loan Moldovan, Nicolae Aitonean din comisia organizatorică și mulți alții. Deci, s-ar părea că treburile merg bine. Și totuși, pe bună dreptate, secretarul comitetu­lui se declară nemulțumit. — Orientarea participanți­lor la conferința organizației comunale de partid de acum doi ani — ne mărturisește el — n-a fost pe de-a-ntregul justificată. In perioada ce a trecut, cinci­ membri ai comi­tetului au plecat și s-au trans­­ferat în alte organizații de partid. Din cei rămași, li­nii nu s-au dovedit la înălți­mea cerințelor. In aceste con­diții, greul a trebuit dus doar de o parte a celor aleși în co­mitet. Asupra acestei mărturisiri merită să ne oprim puțin, în­deosebi pentru că ne găsim din nou în fața conferințelor pentru dare de seamă și ale­geri, că asemenea situații se găsesc și în alte organe de partid. S-a insistat întotdeau­na ca în organele de partid să fie aleși oameni cu calități deosebite, dar care în același timp să fie legați de unitatea în care lucrează și preocupați de ridicarea activității politi­ce și profesionale a colective­lor respective. Alegerea unor membri de partid despre care de la început se știe că nu vor face mare lucru nu poate decit să dăuneze. De rost a­­vea să fie aleși în comitetul comunal de partid de la Cea­nul Mare tovarășii Suciu Si­­mion din Boian, care în cei doi ani n-a participat decit la cîteva ședințe de lucru ale co­mitetului? Sau Ioan Uțu tot din Boian, care, de cînd a fost­ ales, a participat doar la o singură plenară, iar după ce s-a încercat tragerea lui la răspundere nu mai merge nici la adunările organizației de bază din care face parte? De ce au fost propuși și aleși Csa­­laî Aurelia, Hopîrtean Lucre­­ția, Oros­tina, Deac Susan­a și mulți alții, care încă n-au luat cuvîntul în ședințele co­mitetului? Comitetul comunal de partid este doar un organ de lucru, de analiză și dezba­tere colectivă a diferitelor as­pecte ale muncii de partid, în care fiecare membru al său are obligația să-și preci­zeze poziția, să sugereze mă­suri de eliminare a neajunsu­rilor, de îmbunătățire a activi­tății. Intr-un asemenea organ, oameni care n-au niciodată nimic de spus, pe care nu-i frămîntă bunul mers al mun­cii de partid și profesionale, nu au ce căuta. Desigur, de această stare de lucruri se face vinovat și bi­roul comitetului comunal de partid. Datoria lui era să se ocupe de fiecare membru al comitetului, să-i antreneze pe toți în muncă, să le urmăreas­că activitatea. întrebat fiind cum vede schimbarea actualei situații din comitet, tovarășul Popa s-a referit, îndeosebi, la pre­gătirea temeinică a conferinței de dare de seamă și alegeri ce va avea loc în curînd și care va trebui să aleagă în noul organ "pe comuniștii cei mai pricepuți, mai energici și com­bativi, ale căror calități mo­­ral-politice și profesionale s-au manifestat din plin în ultimii ani. Dar nu trebuie uitat faptul că și cei mai activi comuniști dacă nu sînt antrenați în muncă, dacă nu sunt contro­lați și ajutați, vor ajunge du­pă un timp oarecare în situa­ția celor criticați mai sus. De aceea se impune și schimbarea felului de a munci cu oame­nii, atragerea lor la rezol­varea treburilor zilnice, în­treținerea unui climat sănătos de muncă, in care fiecare să fie conștient de răspunderea ce-i revine ca membru al or­ganului respectiv și să se stră­duiască să justifice încrede­rea ce i s-a acordat. Numai așa se va putea asigura apli­carea în viață a principiului partinic al muncii și condu­cerii colective. Victor SENTAl VIATA DE PARTID Vurdeana, Secția metalurgie, atelierul de strîngî. Verifica­rea finală a siringilor Terminarea (Urmare din pag. l-a) unele cooperative agricole, unde atît recoltările, cît și însămînțările sînt mult ră­mase în urmă. Printre aces­tea se numără cooperativele agricole din Frata, Sic, Cea­nul Mare, Macău, Vultureni, Ploscoș, Valea Florilor, Maia, Fizeșul Gherlei și altele, un­de nici jumătate din tere­nurile destinate păioaselor de toamnă n-au fost însă­­mînțate, iar suprafețe de ordinul a sute de hectare nu sînt nici măcar arate. Ploile sau iarna cu zăpezi care se apropie pot să surprindă uni­tățile, rămase în urmă cu în­­sămînțările și recoltările cu aceste lucrări neterminate. Pentru a se preîntîmpina a­­semenea grave neajunsuri, care pot pricinui mari pre­judicii atît unităților, cit și întregii economii naționale, conducerilor și specialiștilor cooperativelor agricole, tu­turor celor ce muncesc pe ogoare le revine datoria de mare răspundere de a mo­biliza și folosi cu maximum de randament toate forțele și mijloacele de lucru, astfel ca însămînțările de toamnă să fie încheiate în cel mai scurt timp posibil, iar recol­ta să ajungă grabnic in ham­bare. Ciucea-uut „loc” (Urmată din pag. 1­o) de laureat al Festivalului internațional de la Toulouse •— ediția 1970. Inspirații elevi ai Școlii populare de artă inter­pretează frumos poeziile lui Goga, corul liceului clujean este minunat, iar Dan Serbac la fel. Poate aceasta este for­mula cea mai potrivită manifestării anuale de la Ciucea. In orice caz, publicul din sală, extrem de numeros, a fost „stâpînit“ cu autoritate. La fel de frumoase au fost și momentele folclorice susți­nute de elevii aceluiași liceu din Cluj și echipa de dansuri a căminului cultural din Aghireș, o revelație, de altfel. S-a vizitat apoi castelul. Și, fiindcă mă număr printre un exagerat, de numeroșii frecventatori consecvenți ai anualelor manifestări de la­ Ciucea, aș îndrăzni să formulez cîteva sugestii. Bănuiesc că inițiatorii serbărilor de la Ciucea, s-au gîndit in perspecti­vă la un adevărat festival de poezie, legat de potențele creatoare ale Clujului cultural, în primul rînd, dar și ale centrelor din această parte a țării. Mă gindesc că Ciucea e bine să rămînă un simbol al poeziei, dar poate că Înge­mănarea poeziei cu alte arte ar face din această sărbătoare de la Ciucea un eveniment cultural mult mai însemnat. Oricum, lucrul cel mai ușor de înfăptuit, deocamdată, este schimbarea datei, și așa relativă, de desfășurare a serbării. Octombrie se dovedește o lună mereu mai friguroasă. Unii amintesc că, odată, un entuziast voia să organizeze obișnui­tul recital de poezie seara, în jurul unui foc de tabără. Da­că am prelua ca bună ideea, atunci iulie sau august pot oferi un asemenea prilej. Octombrie — mult mai greu însă. Dacă acei care sunt de acord cu asemenea sugestii se vor gîndi în continuare la ele și vor încerca o înfăptuire a lor, probabil că îndemnul de a participa la serbarea de la Ciu­cea va fi rostit acolo, cu puterea de convingere a artei ade­vărate. Obiective (Urmare din pag. l-a) calitatea produselor rămîne o problemă, la zi, permanentă. Legea cu privire la asigurarea și efectuarea controlului cali­tății produselor a constituit un îndreptar. Opinia noastră este că rezultatele și concluziile experimentului inițiat de Co­mitetul județean de partid, pe baza programului elaborat în acest scop pentru uzinele Me­talul roșu și Armătura, ar trebui generalizate și introdu­se treptat la întreprinderile cu profil adecvat, atît în muni­cipiu cît și în județ. Aici, la Tehnofrig, lupta pentru calitate intră în relație directă cu elementul competi­tivitate, știindu-se că multe utilaje sunt exportate. Se con­sideră că un produs bun este rezultatul unei pregătiri pro­fesionale superioare, al unei munci concrete de înalt nivel și chiar al pasiunii. în gene­ral, se poate aprecia o ascen­siune în îmbunătățirea calită­ții produselor, în afara unor măsuri luate la nivelul și în sprijinul serviciului C.T.C., (amplasarea posturilor de con­trol în locuri corespunzătoare — cheie — pe fluxul de fabri­cație, dotarea acestora cu do­cumentația și aparatura de măsură și control necesare, testarea și­ selecționarea per­sonalului C.T.C. etc.), s-au creat și alte posibilități­ prin care utilajelor li se oferă o si­guranță în plus la certificatul de calitate. Ni se par demne de menționat recepțiile obli­gatorii și a subansamblelor și efectuarea probelor la bancu­rile speciale in condiții cit mai apropiate de cele reale in exploatare. Aici are loc exa­menul pe viu, se poate verifi­ca calitatea sub diversele ei aspecte, (inclusiv tehnico­­funcțional), constituind in multe cazuri surse de înlătu­rare a unor eventuale defi­ciențe și de îmbunătățiri con­structive. Se merge și mai de­parte și, chiar in urma fabri­cării seriilor zero, înainte de intrarea în producția de serie, constatările de „ultimă oră“ sunt introduse în documenta­ția ce ia astfel forma finală cu îmbunătățirile sau modifi­cările constructive adecvate. Totuși, așa cum remarca ing. Halmaghi, la acest capitol — calitatea — în viitor va tre­bui să se dispună (in afara celor de mai sus) și alte mă­suri care să provină din faza inițială a producției apariția defectelor sau surselor gene­ratoare a acestora. Este vorba ca lansarea fabricației­ să se facă din timp și, firesc, cu asi­gurarea Întregii documentații tehnice; pregătirea anticipată a executării S.D.V.-urilor și a gamei impuse de specificul fabricației date; asigurarea din timp a aprovizionării cu materialele necesare și aban­donarea „modei“ înlocuirilor, crearea și menținerea ritmici­tății producției în toate com­partimentele. Desigur, toate acestea ar fi considerate idea­le. Chiar dacă vom fi­­„com­bătuți“ pentru că susținem astfel de posibilități, faptele dovedesc că la Tehnofrig eforturile sunt încununate de­­ succese care-i dau dreptul de a persevera, deși la turnătorie mai există o problemă a cali­tății unor piese supuse la mari presiuni in timpul funcționă­rii. Și poate nu-i numai­­ a­­ceasta. Soluția optimă însă va veni. Va fi încă un succes. El se va adăuga celui înregistrat recent, la prima ediție a Tîr­­gului internațional — Bucu­rești 1970, unde, în afara par­tenerilor din 21 de state, care deja folosesc utilajele Tehno­­fragului, s-au încheiat contrac­te cu noi beneficiari, expona­tele uzinei clujene bucurîndu­­se de o apreciere deosebită, corespunzătoare calității lor­ intercondiționante Așa cum am văzut din m­ișună... Acum îmi e mai greu ca niciodată, dacă nu de-a drep­tul imposibil, să scriu în așa fel nncit toată lumea, de la mic la mare, să fie mulțumită. Noroc că, în mare măsură, rezultatul întîlnirii a lămurit lucrurile. Aș remarca, înainte de a-mi spune părerea despre joc, sportivitatea și, mai ales, ambianța cu care s-a luptat de ambele părți. Subliniind arbi­trajul­­ slab (confuz, invers, cu greșeli elementare) al lui S. Bi­­răescu, ca să nu mai vorbim de­­ contratimpul în care s-a găsit mereu tușierul I. Ritter, obișnuit se vede numai cu fluierul. Să începem întîi cu învinșii. Studenții au vrut să învingă, au luptat din răsputeri, dar mai mult au distrus decât au construit. Deși au dominat te­ritoriul, au alergat mult, au insistat cu ambiție — ei n-au reușit să fie periculoși decit rareori în atac. Nervozitatea s-a adăugat apoi jocului bazat pe întîmplare. De ce toate a­­cestea? N-am reușit să­­ remarc la „U“ un sistem tactic, o schemă de joc; mingea merge de la om la om stereotip, fără fantezie și conținut. In plus, duminică, studenții au jucat în 10 (zece) oameni, căci aș minți grosolan spunînd că și Barbu a jucat fotbal, a dat o singură pasă bună, în repriza secundă, lui... Cîmpeanu. Și, să recu­noaștem, să joci în zece e un handicap. Apoi, Solomon a fost nesigur, greoi, vinovat la ambele goluri, faze în care s-au comportat incalificabil; tre­buia să-și pun un șorț, să nu-i treacă mingea printre picioare. Nu înțeleg de ce antrenorii au preferat ca echipa să joace în zece oameni! Dar schimbarea?! Cum s-o înțelegem? Cînd pe centru era o aglomerație mai mare ca dimineața în autobu­zul nr. 11, Uifăleanu (care a jucat slab, nu atit de slab însă ca Barbu), aripă de meserie, este schimbat cu un om, vîrf sau mijlocaș?! O înfrângere usturătoare care spune mult celor ce sunt sinceri și țin cu adevărat cu „TJ". Ceferiștii au constituit o plăcută surpriză. Jocul lor a fost mai aproape de adevăr, marcaj strict la om, o defensi­vă robustă și continuă, uneori disperată, și citeva contra­atacuri periculoase. Am reținut verva lui Șoo, ardoarea lui Io­­nescu și Petrescu, dăruirea tu­turor jucătorilor. Victoria ce­feriștilor m-a bucurat mult. Viorel CACOVEANU . P. S. S-a­u stins fulgerător din viață duminică, în timpul meciului, conf. univ. dr. Ioan Geleriu, unul din oamenii a­­propiați, de o exemplară pro­bitate profesională, pasionat amator și îndrumător de sport, o vreme conducător în secții­le de fotbal Universitatea și apoi Medicina. Dispariția lui subita și prematură ne umple inimile de durere. Să păstrăm în memorie exemplul celui pe care l-am stimat și prețuit. lun rezultat de egalitate era mai echitabil C.F.R. - „Ü" 2-1 (1-1) Paradoxal, echipa care a dominat mai mult, a avut fa­ze de gol, a șutat mai mult la poartă a pierdut. Prin aceas­tă prismă, rezultatul nedrep­tățește formația studențească. Au fost momente în repriza secundă cînd echipa ferovia­rilor a fost masată în propriul careu. Aveam impresia că asist la disputa dintre doi bo­xeri, dintre care unul grogy, mai are totuși tăria de a nu cădea K.O. Ba mai mult, du­pă un nou șoc puternic a gă­sit resurse să arunce o minge spre centru, a urmat o cen­trare a lui Seo în careu. Solo­mon s-a bîlbîit, Ștefan nu se aștepta, a ratat și el intercep­ția și O. lonescu — prezent, ca de obicei, în fazele de fi­nalizare — a reluat în poarta goală. Faza s-a petrecut în min. 85, iar scorul a devenit 2-1 pentru C.F.R. Un gol no­rocos și o victorie nesperată. Ce s-a întîmplat pînă la a­­cel minut 85? Mare lucru nu prea. După un început fur­tunos — cursă Uifăleanu și șut de la 20 metri (min. 1), min­gea trecînd de puțin pe lingă rădăcina barei, au urmat două contraatacuri ceferiste înche­iate cu loviturile lui Ionescu (min. 3 și 5), care au greșit de puțin adresa — jocul s-a e­­chilibrat, mai bine zis s-a „frînt“ în sensul unei apatii, punctată, arar, de faze de poartă. O astfel de fază a a­­vut loc în min. 12, cînd Stîn­­cel l-a văzut liber pe Adam, l-a lansat, o pătrundere în careu. Adam l-a driblat pe Mărculescu și a înscris în poarta goală. A urmat o „pauză“ cam lungă cu faze de centru. Jocul se precipită din nou spre finele reprizei. Du­pă centrarea lui Uifăleanu (min. 31) scăpată de Mărcu­lescu, Fanea Lazăr degajînd­­ în ultima fracțiune de secun­dă din piciorul lui Adam, în min. 37 Bungău a șutat din careu, iar portarul ceferist a respins în corner, rămas fără rezultat, ca imediat Petrescu, scăpat spre careu să șuteze din unghi literalmente mort și să înscrie printre Ștefan și bară în colțul scurt (greșea­lă de portar). Egalarea a dat oxigen ceferiștilor, care în min. 42, prin Soo, încearcă din nou poarta, dar Ștefan re­ține jos la colț. La reluare (min. 47), Adam centrează colosal în careu și Munteanu, de la 6 metri, ra­tează intercepția și șutul deci­siv. In min. 60 Anca trimite în careu o pasă la întîlnire cu Munteanu, dar ultimul întîr­­zie și Mărculescu reține, în același minut, Adam, pătruns în careu­șutează violent de la 10 metri exact în brațele lui Mărculescu, înlemnit pe linia porții. A urmat apoi presin­gul prelungit al lui „U“, sol­dat doar cu numeroase lovi­turi de colț (raport de cornere 12-4 pentru „U"), iar în final golul victoriei înscris de Io­­nescu. Iată și formațiile aliniate de cele două echipe: C.F.R.: Mărculescu — Lupu, Soos, F. Lazăr, Roman — M. Bre­­tan (Țegean, 20), Cojocaru — S. Bretan (M. Bretan, 20), Soo, O. lonescu, Petrescu, „U“: Ștefan — Crețu, Pexa, Solo­mon, Cîmpeanu — Anca, Stîn­­cel, Bungău (Munteanu, 46) — Uifăleanu (Ardeleanu, 75), A­­dam, Barbu, V. ROMAN vom LA A DOUA INFRINGERE După o absență de un an din prima divizie a țării, vo­leibalistele de la Universita­tea au reapărut duminică pentru prima oară în actualul campionat în fața suporterilor clujeni. Spre surprinderea ge­nerală, studentele s-au pre­zentat slab, demonstrîndu-ne că stagiul efectuat în B nu le-a schimbat aproape cu ni­mic in bine. Numai așa poate fi explicat faptul că se află la a doua înfrîngere consecu­tivă, iar dacă vor continua in acest „ritm“ sunt puține șanse de a consemna în curînd o victorie. Jocul disputat dumi­nică în. Sala sporturilor, în compania echipei Farul Con­stanța, a fost cit se poate de edificator în acest sens. Uni­­versitatea Cluj se prezintă slab la acest început de cam­pionat. O primă concluzie: pregătirea fizică este deficita­ră. Pe parcursul jocului, stu­dentele au avut căderi eviden­te, de care au profitat din plin constănțencele, obținînd punct după punct Exemplul cel mai elocvent, îl constituie comportarea surorilor Mese­­șan, în special Dorica, aceasta din urmă oblîgîndu-l pe an­trenor să efectueze dese schimbări pentru a-i da posi­bilitatea să se odihnească. A­­poi, prea multe greșeli la pa­se și preluări (Tabără, Dan) sau lipsa de atenție in joc (Scurei). Din punct de vedere moral, echipa s-a dovedit a fi insuficient pregătită. Este ne­voie de o maximă concen­tra­­re în timpul jocurilor, a tu­turor echipierelor. Am tras a­­cest semnal de alarmă deoa­rece ne aflăm abia la începu­tul campionatului și multe din lipsurile constatate pot fi înlăturate. Ar fi păcat ca stu­dentele să aibă aceeași soartă ca în campionatul trecut. Conducerea clubului, a secției și antrenorul trebuie să gă­sească cele mai adecvate so­luții care să ducă la înlătura­rea acestor neajunsuri. Victoria a fost obținută de Farul cu 3-2. Totuși, cu un plus de atenție, chiar în ac­tualele condiții, clujencele pu­teau obține victoria. In primul set, studentele au avut unele sclipiri, cîștigind cu 15-12. Oaspetele încep bine setul doi care le revine la 7. Cel mai disputat a fost setul al treilea, care revine la mare luptă clujencelor cu 17-15; în ultime­le două, oaspetele, profitînd de deruta din rindul studente­lor își adjudecă victoria la 4 și respectiv 11." A condus cu greșeli Gheorghe Ionescu (București), secondat de Florin Burz (Baia Mare). N. TODORAN I ü FĂCLIA PAGINA S MIRCEA NEȘU Cine nu-și amintește de a­­nul 1962, cînd juniorii Româ­niei au ciștigat turneul U.E.F.A.? Din echipa de aur de atunci a făcut parte și Mircea Neșu. Un an mai tîr­­ziu, el s-a oprit la Cluj, îm­­brăcînd și apărînd, pînă du­minică 25 octombrie, culorile atît de dragi ale lui „U“ Cluj. Mircea Neșu a fost un exem­plu de dăruire și voință. O singură fractură de picior­ în­seamnă pentru ișpii sportivi — ca să nu zic fotbaliști — dis­pariția definitivă de pe stadioa­ne. Mircea Neșu a suferit două fracturi. Cu o ambiție și voin­ță inegalabile, de fiecare dată a revenit pe stadion, jucînd la fel de bine și pătimaș ca și înainte de accidentări. L-am admirat de atîtea ori ca stoper central, mijlocaș o­­fensiv sau centru retras, a­­plaudîndu-i capacitatea de e­­fort, deosebita clarviziune și bagajul consistent de cunoștin­țe tehnice și tactice. L-am ad­mirat în duelurile aeriene cu înaintași masivi, cîștigate de fiecare dată de Neșu, a cărui plutire seniorală în careu, la mingile înalte, te umplea de uimire; l-am admirat în in­cursiunile ofensive și în șutu­rile trase cu sete spre buturile adverse; l-am admirat pentru colegialitatea deosebită, priete­nia etalată, din inimă, față de coechipieri... ...Toamnele cetății universi­tare clujene, atît de frumoase, de fapt o revărsare primăvara­tică a tinereții, au cunoscut duminică un moment nostal­gic: despărțirea de doctorul Mircea Neșu. Absolventul Fa­cultății de medicină generală, după ultimul „șut“ executat cu brio — examenul de stat — și-a luat duminică rămas bun de la echipa dragă, de la foștii co­legi de echipă, de la stadionul pe care a jucat de atîtea ori și a strălucit cu flacăra talen­tului său autentic. O ultimă lovitură de înce­pere a jocului, o lovitură sim­bolică, dar pe care Mircea Ne­­șu nu o va uita niciodată, fiindcă de echipă, de stadioane, te desparți, dar de dragostea și amintirile de la „U“, nici­odată. Succes în viață, doctore Mircea Neșu. (v. m.) Divizia A de fotbal: PLOAIE DE GOLURI După „seceta“ destul de a­­cută din marea majoritate a celor 7 etape scurse pînă du­minică, deodată, o masivă ploaie de goluri, făcînd din etapa a VIII-a un record al turului, ce greu va fi depășit. De remarcat faptul că în pa­tru dispute — Arad, Constan­ța, Petroșani și Ploiești — au fost înscrise 21 de goluri, iar în restul de patru doar 10 go­luri. Scorul etapei l-a realizat echipa campioană U.T.A., în dauna ultimei clasate. Un fel de răzbunare pentru acel 3-0 de la Belgrad. Am dori o astfel de „răzbunare“ in me­ciul retur cu Steaua roșie, lucru aproape imposibil. Și Dinamo București s-a răzbu­nat pentru înfrîngerea de la Liverpool, victoria de dumini­că menținând formația din Ștefan cel Mare pe prima treaptă în ierarhia clasamen­tului. Pe scurt rezultatele etapei.1 . Dinamo București — Steaua 3-0. Steaua, această echipă de domnișoare fragile în atac, nu și-a revenit încă după șocul aspru de la Eind­hoven. Urmarea. Echipa di­­namovistă i-a administrat o pozție de trei goluri, menți­­nîndu-și fruntășia pe care duminică va trebui s-o apere în fața ocupantei locului se­cund. 9 Rapid — Progresul 2-0. Al doilea joc interbucureștean a dat cîștig de cauză giulește­­nilor. Bancarii, după un debut furtunos, încep să revină la... valoarea reală. 0 Politehnica — „U“ Cra­iova 2-0. După o repriză albă, elevii lui Gil Mărdărescu au obținut, în secunda, victoria — scontată de altfel — men­­ținîndu-se în plutonul frun­taș. • Jiul —F.C. Argeș 4-1. Cu un autogol (autor Vlad), Jiul a condus la pauză. Apoi, după ce portarul Stan (!?) a ratat un 11 metri, furia foștilor e­­levi ai lui Titus Ozon s-a dez­lănțuit și golurile au început să cadă: Libardi, I. Constan­tin și Țurcanu au înscris, pe rînd. Golul de onoare al pi­­teștenilor a fost marcat de Iancu. • Farul — S.C. Bacău 4-2. După golul lui Tufan (min. 4), urmat de cele ale lui Oprea, Badea și Ologu, se părea că la Constanța băcăuanii, cu noua „firmă“ în ce privește denumirea echipei, vor suferi una din cele mai rușinoase înfrîngeri. Ene Daniel, însă, n-a fost de acord și a punc­tat decisiv de două ori, redu­­cînd diferența iar el personal trecînd pe primul loc în cla­samentul golgeterilor. • U.T.A. — C.F.R. Timi­șoara 6-0. Grea este viața în „înalta societate“ pentru timi­șoreni. Pentru arădani, un fel de joc-școală și... o jumătate de duzină de goluri. ® Petrolul — Steagul ro­șu 4-0. După ce Grozea a des­chis seria golurilor (în min. 2) următoarele au venit de la sine în fața unei echipe dez­orientate. • C.F.R. Cluj — „U“ Cluj 2-1. CLASAMENT 1. Din. Buc. 8 5 2 1­14- 7 12 2. U.T.A. 8 5­1­2 13- 4 11 3. Politehnica 8 422 15-11 10 4. Rapid 8 3 41 6- 3 10 5. Petrolul 8 42 2 12-10 10 6. Farul 8 4 2­2 15-14 10 7. „U“ Craiova 8 413 6- 8 ,9 8. Steaua 8 3 2 313-13 8 9. St. roșu 8 323 4- 7 8 10. „U“ Cluj 8 31411-10 7 11. Jiul 8 314 9-10 7 12. C.F.R. Cluj 8 314 9-13 7 13. S.C. Bacău 8 3­0 5 16-14 6 14. Progresul 8 2 2 4 6-10 6 15. F.C. Argeș 8 13 4 10-15 5 16. C.F.R. Tuiș: 8 10 7 4-14. 2 ETAPA A IX-A: 1 NOIEM­BRIE: F.C. Argeș — Farul; Dinamo București — U.T.A.; C.F.R. Cluj — Politehnica; U­­niversitatea Craiova — Steaua; S.C. Bacău — „U­­ Cluj; C.F R. Timișoara — Rapid; Steagul roșu — Jiul, Progresul — Pe­trolul. BASCHET POLITEHNICA - STEAUA 61-98 (22-52) Partida dintre Steaua și proaspăta promovată in prima divizie, Politehnica, a însemnat pentru vicecampioni — spre surprinderea noastră — un veritabil galop de sănătate, sau, dacă vreți, un bun prilej de verificare a schemelor tactice pe care antrenorul Vasile Popescu le exersează cu mai tinerii săi elevi. Ce ne-a surprins nu este înfrîngerea studenților —­ la ora actuală ar fi stupid să le pretindem o victorie asupra „Ste­lei” — ci maniera deplorabilă în care ea a fost înregistrată, îngroziți parcă de faima adversa­rului, gazdele au uitat efectiv că știu să joace baschet (și rău că știu), transformindu-se, din bun început, în victime sigure. După ce conduc cu 2-0 (min. 1), șapte minute la rînd nu reușesc niciun punct, fața de 14 ale oaspeților, care se detașează net încă din start, în loc să pună ac­cent pe apărare (cine l-a ținut oare pe Gheorghe Valeriu?), iar în atac să plimbe mult mingea, pentru a opri contraatacul militarilor, studenții au oferit adevărate bulevarde lui Gheorghe, Savu și Dimancea, pe care aceștia nu s-au­ sfiit să se „plimbe“. In plus au abundat greșelile de tehnică individuală — în special priza la balon, poziția în aruncări — care se anulau chiar și puținele atacuri bine concepute. In atare con­diții oaspeții se desprind la 20 de puncte (min. 13), moment în care trioul de elită, menționat mai sus, este retras pe bancă, fiind introduși pe teren tinerii Baciu (un real talent), Pasea și Irimia. Nici acum diferența nu scade deoarece clujenilor le e frică să atace coșul advers. Singurul care duce greul în atac e Roman (30 de puncte), restul co­echipierilor reușind un coș, sau două, de-a lun­gul întregii partide­­. După cum e și firesc, efortul depus de Roman în atac se resimte în apărare, unde nu odată devine simplu spectator la acțiunile lui Tarău. In afara lui Roman, doar Moldovan a dat cursivitate acțiunilor de atac ale gazdelor (nu înțelegem de ce a fost folosit așa de puțin), care și-a mai revenit după pau­ză, reușind să reducă... puțin din handicap (min. 29:42-68). Dar atît, Steaua reintroduce în teren pe Gheorghe și Savu, care punctează de la semi­­distanță cu o precizie matematică, menținind o diferență convenabilă pînă în final. Cu toată în­frîngerea categorică suferită, avem încredere în talentul acestor tineri, care printr-o pregătire serioasă vor putea alcătui un team valoros. Cele 159 de puncte ale partidei au fost realizate de Gheorghe Valeriu (26), Savu (17), Tarău (14), Baciu (12), Dimancea (10), Molin (10), Irimia (3), Popa, Oczelac, Niculescu (cite 2) pentru în­vingători, respectiv Roman (30), Szekely (8), Mo­­ga (7), Moldovan, Farkaș (cite 4), Horvath, Bá­lint, Bartha, Antal (cite 2), pentru învinși. Mul­țumitor arbitrajul prestat de E. Hotya și I. Krasznai, ambii din Oradea. Mircea Ion RADU

Next