Făclia, ianuarie-martie 1971 (Anul 25, nr. 7510-7584)
1971-02-25 / 7555. szám
/ ---- --------- ----<J PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚIVA ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CLUJ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXVII—NR. 7555 Joi 25 februarie 1971 4 pagini 30 bani Cuvîntarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la Consfătuirea de lucru a conducătorior centralelor industriale și ai celorlalte unități cu statut de centrală Stimați tovarăși. Aș dori să încep prin a adresa tuturor participanților la această consfătuire de lucru un salut din partea Comitetului Central al partidului. (Aplauze puternice, prelungite). La consfătuire participă cadre de conducere ale unităților economice cu statut de centrală, directori ai unor institute de cercetare, conducerile ministerelor, secretarii cu problemele economice de la comitetele județene și alți activiști de partid, de sindicat și de stat. Prin caracterul său, consfătuirea reprezintă un adevărat forum de dezbatere largă a celor mai importante probleme ale activității economice din țara noastră. In discuțiile care au avut loc la ministere, cît și în plenul consfătuirii, s-a relevat justețea hotărîrilor Conferinței Naționale a partidului privind îmbunătățirea organizării și conducerii activității economice. Deși centralele industriale își desfășoară activitatea doar de un an și jumătate, putem spune că ele și-au dovedit pe deplin eficiența. In timpul lucrărilor consfătuirii s-au subliniat pe larg aspectele pozitive și, în același timp, s-au adus unele critici îndreptățite, atît cu privire la organizarea centralelor, cît și în legătură cu metodele și stilul lor de lucru. Au fost formulate multe propuneri privind sporirea drepturilor centralelor, îndeosebi în ce privește problemele de finanțare. Nu însă în aceeași măsură tovarășii care au luat cuvîntul s-au preocupat de unele deficiențe din activitatea proprie, de felul cum trebuie acționat pentru a spori eficiența activității unităților noastre economice. Din acest punct de vedere, aș putea spune că dezbaterile din consfătuirea noastră au avut un anumit minus. De asemenea, în cadrul consfătuirii au fost făcute o serie de critici și propuneri — în cea mai mare parte juste — cu privire la proiectele de legi supuse discuțiilor. Putem aprecia deci că dezbaterile s-au desfășurat într-un spirit de lucru; ele au oglindit creșterea nivelului general al cadrelor noastre din economie, competența profesională și înaltul lor spirit de răspundere pentru bunul mers al întregii activități economice. Problemele ridicate în consfătuire vor trebui să fie analizate temeinic, ținîndu-se seama de ele atît la definitivarea proiectelor de legi, cît și la stabilirea măsurilor de îmbunătățire în continuare a organizării, planificării și conducerii activității economice. Consfătuirea noastră are loc într-o perioadă deosebit de importantă pentru dezvoltarea economică și social-culturală a țării, marcată prin încheierea cu succes a cincinalului 1966—1970 și trecerea la realizarea noului plan de cinci ani. După cum cunoașteți cu toții, prevederile cincinalului trecut au fost îndeplinite cu succes. Producția industrială a continuat să se dezvolte în ritmuri înalte, superioare celor prevăzute în plan; s-au construit și dat în funcțiune numeroase obiective în industrie, agricultură și în celelalte ramuri, s-au obținut noi progrese însemnate în repartizarea rațională, armonioasă a forțelor de producție pe întreg teritoriul țării. România a făcut în această perioadă noi pași înainte pe drumul creșterii forței sale economice, al valorificării tot mai intense a potențialului material și uman. Ca urmare a rezultatelor obținute în dezvoltarea producției, în mai buna gospodărire a resurselor țării, venitul național a crescut într-un ritm mediu de 7,7 la sută. Pe această bază au fost luate importante măsuri privind creșterea nivelului de trai al populației, au sporit veniturile tuturor oamenilor muncii de la orașe și sate, au fost majorate în această perioadă toate categoriile de salarii și îndeosebi salariile mici, au crescut pensiile și alocațiile pentru copii, s-a realizat un important program de construcții de locuințe. Toate aceste realizări au fost posibile datorită muncii pline de abnegație desfășurate de întregul popor pentru înfăptuirea politicii partidului privind dezvoltarea economică și socială a patriei noastre socialiste. Analizînd aceste rezultate, recenta plenară a Comitetului Central al partidului a dat o înaltă apreciere muncii desfășurate în perioada cincinalului 1966—1970 de clasa noastră muncitoare, de țărănime, intelectualitate, de toți oamenii muncii și le-a adresat tuturor calde felicitări pentru succesele obținute. Cincinalul care a trecut a însemnat totodată pentru țara noastră perioada aplicării unor importante măsuri menite să asigure o îmbunătățire a organizării și conducerii economiei, a întregii vieți sociale. S-au creat condiții pentru apropierea conducerii de activitatea concretă, pentru rezolvarea mai operativă a problemelor producției și vieții socialculturale. In cadrul acestor măsuri, stabilite pe baza hotărârilor Conferinței Naționale a partidului, se numără și crearea centralelor industriale, care a însemnat un pas important pe calea perfecționării conducerii și planificării activității economice. O deosebită importanță a avut crearea consiliilor de administrație și a comitetelor de direcție, instituționalizarea adunărilor generale ale salariaților, care au contribuit la promovarea largă a principiului conducerii colective, la atragerea mai intensă a maselor de oameni ai muncii la organizarea și conducerea producției, la adîncirea democratismului socialist în economie și în întreaga viață socială, îmbunătățirea muncii de planificare, dezvoltarea relațiilor contractuale din economie, organizarea mai bună a activității de investiții, perfecționarea comerțului exterior și a sistemului financiar și de credit, îmbunătățirea cadrului legislativ al activității economice și alte măsuri luate în această perioadă au creat condiții ca centralele industriale să se afirme tot mai mult ca organisme principale în viața economică a țării, în înfăptuirea politicii partidului și statului în acest domeniu hotărâtor pentru progresul întregii noastre societăți. ^ Tovarăși, Doresc să mă refer, în continuare, la cîteva probleme pe care le consider mai importante. In primul rând, în legătură cu organizarea și funcționarea centralelor și a celorlalte unități cu statut de centrală. Putem spune că activitatea desfășurată de aceste unități în cursul anului 1970 a demonstrat că modul de organizare a producției pe care l-am adoptat corespunde pe deplin stadiului actual de dezvoltare a economiei noastre socialiste. Ținînd seama de cerințele pe care le ridică desfășurarea revoluției tehnico-științifice contemporane, de procesul intens de dezvoltare și diversificare a economiei noastre, a apărut ca o necesitate obiectivă concentrarea producției în unități mari în stare să asigure o conducere superioară din toate punctele de vedere a activității economice. Faptele demonstrează că era greu să se asigure o bună conducere a producției materiale, perfecționarea proceselor de muncă și, în general, dezvoltarea forțelor de producție ale societății noastre socialiste menținîndu-se un număr mare de unități dispersate; aceasta presupunea atît risipirea cadrelor — care constituie problema cea mai importantă , cît și dispersarea mijloacelor economice, financiare. De altfel, rezultatele pozitive obținute de centralele industriale, contribuția pe care ele au adus-o la realizarea planului de dezvoltare a economiei naționale vin să adeverească pe deplin ceea ce am spus mai înainte. Consider pozitiv faptul că majoritatea centralelor s-au constituit pe baza conducerilor unor întreprinderi existente. De altfel, așa cum s-a arătat aici, aceste unități au obținut și cele mai bune rezultate. După cum se știe, la adoptarea hotărârii privind organizarea centralelor industriale s-a pornit de la ideea ca ele să devină unități de producție și nu organisme de coordonare. Este vorba deci, de unirea, de concentrarea producției în unități mari și nu de crearea unor organisme de îndrumare, lăsîndu-se însă ca activitatea de producție să se desfășoare mai departe în vechea formă. Se pare însă că nu toate centralele — și nici chiar toate ministerele — au înțeles acest lucru. Mai există unele centrale ce funcționează mai mult ca organisme de coordonare și care, în mare parte, nu fac decît să reediteze, cu mici modificări, activitatea fostelor direcții generale din ministere. Desigur, trebuie să avem în vedere diversitatea mare a sectoarelor economiei noastre, deci și a formelor organizatorice, dar această diversitate nu trebuie să ducă la concluzia că trebuie să adoptăm principii deosebite în organizarea acestor unități economice. Putem să avem forme organizatorice foarte diverse, structuri sau organigrame foarte diferite —și în această privință sînt de acord să lăsăm o libertate desăvîrșită ministerelor, centralelor și organizațiilor economice cu statut de centrală, dar toate trebuie să se încadreze în spiritul general de care am vorbit, să devină unități economice integrate care răspund de conducerea întregii activități de producție, cu tot ce implică aceasta pentru unitățile respective. De asemenea, diversitatea de organizare, corespunzătoare specificului fiecărui sector și fiecărei ramuri de activitate, nu trebuie să transforme aceste unități în ministere — așa cum s-a întîmplat cu unele centrale. Există centrale industriale care, pe lîngă faptul că au o organizare și atribuțiuni asemănătoare cu cele ale fostelor direcții generale, și-au creat și un aparat numeros, unele depășind cu mult personalul unor ministere economice. Acest lucru s-a realizat nu pe seama aparatului din ministere, pentru că aceasta tot ar fi fost un lucru pozitiv, ci, în special, pe seama cadrelor tehnice din întreprinderi. Aceasta a dus la slăbirea încadrării întreprinderilor cu personal de execuție și de conducere a producției, ceea ce a avut urmări negative în acest domeniu. N-aș putea să nu menționez, de asemenea, faptul că în organizarea unităților economice cu statut de centrală nu s-au aplicat pînă la capăt hotărârile de partid și de stat privind trimiterea spre producție a cadrelor din ministere. Fiecare minister a căutat să procedeze în așa fel încît, pînă la urmă, toți oamenii, cu mici excepții, să rămînă în București. Din toate așa-zisele reduceri de personal care s-au realizat în ce privește aparatul ministerelor, nici 10 la sută nu au mers în unitățile de producție în provincie, deși știm cu toți că astăzi aproape 85 la sută din producția țării se realizează acolo, nu în București. Insist asupra acestor aspecte pentru că trebuie să le avem în vedere la definitivarea măsurilor pe care urmează să le luăm în continuare în scopul asigurării cu cadre corespunzătoare a unităților productive. Pe bună dreptate au arătat aici mai mulți tovarăși că s-a observat o oarecare încetineală în preluarea de către centrale a activităților pe care acestea trebuiau să le îndeplinească. Desigur, cauzele pot fi mai multe. Sîntem la început și, ca atare, a fost nevoie ca lucrurile să mai fie clarificate, dar se pare că a existat și o oarecare reținere, în primul rând din partea centralelor. Acestea nu s-au dovedit destul de hotărâte în a prelua cît mai operativ atribuțiunile ce li s-au încredințat și a trece la realizarea tuturor sarcinilor ce le reveneau. Această reținere este legată, desigur, și de faptul că noua formă de organizare implică o creștere serioasă a răspunderilor cadrelor respective; am întîlnit cazuri cînd unii tovarăși aveau părerea că centralele nu trebuie să preia, totuși, prea multe atribuții și sarcini de la ministere. Au existat rețineri și la ministere — firește din alte motive. In parte, asemenea rețineri s-au născut dintr-o oarecare neîncredere în posibilitățile noilor organisme economice de a soluționa corespunzător problemele conducerii și organizării producției; ele au pornit însă și dintr-o anumită teamă a aparatului central că dacă se vor trece prea multe atribuțiuni la centrale se va vedea că nu se justifică menținerea unui personal atît de numeros la ministere și că va fi necesar să se meargă mai ferm pe linia deplasării de sus în jos a cadrelor și a forțelor noastre, a îndreptării lor spre procesul de producție, acolo unde se hotărăște pînă la urmă buna calitate a produselor. Cred însă că am ajuns acum în situația de a depăși aceste rețineri. Consfătuirea de astăzi ne-a dat posibilitatea să clarificăm o serie de probleme în această privință și va trebui să trecem cu hotărâre la realizarea, într-un timp cît mai scurt și în condiții cît mai bune, a sarcinilor puse de conducerea de partid și de stat în acest domeniu. Aș dori să mă opresc, de asemenea, pe scurt, asupra unor probleme mai importante care trebuie să stea în fața unităților economice cu statut de centrală, înainte de toate, doresc să subliniez necesitatea ca aceste întreprinderi cu statut de centrală să asigure o integrare completă economico-financiară a unităților care s-au reunit în cadrul lor, să devină în mod real organisme de conducere a activității de producție, de bună gospodărire a mijloacelor materiale și financiare. In acest sens, înseși legea și proiectul de statut pun în centrul preocupărilor această latură a activității centralelor industriale. Pornind de aici este necesar să acționăm cu mai multă fermitate pentru profilarea și specializarea producției. Aceasta, desigur, este valabil pentru toate unitățile noastre economice, ținînd seama de specificul și caracterul fiecărei activități. Doresc însă să mă refer îndeosebi la sectorul construcțiilor de mașini, unde această problemă este de o necesitate imediată. Pentru a realiza importantul program pe care acest sector îl are de îndeplinit în cadrul planului cincinal actual, și pentru a face ca ramura construcțiilor de mașini să realizeze produse de înaltă tehnicitate atît pentru înzestrarea economiei naționale cu mașini și utilaje cu parametri de nivel mondial, cît și pentru realizarea prevederilor mari de export, este necesar să lichidăm cît mai repede fărâmițarea actuală din acest sector și să asigurăm o bună profilare și specializare a producției. Nu mai este admisibil ca în fiecare din cele cîteva sute de unități ale industriei construcțiilor de mașini să se facă de toate. Cît timp vom avea, de exemplu, în fiecare unitate, mai mare sau mai mică, sectoare calde și nu le vom concentra, cît timp nu vom reuni forțele de specialiști și de cercetare și nu vom asigura o îndrumare unitară a acestor sectoare, nu vom lichida rebuturile. Și, se știe că rebuturile reprezintă una din lipsurile mari ale acestui domeniu de activitate. Dacă vom menține actualul fel de a lucra, continuînd să fabricăm în zeci de unități motoare și subansamble și nu vom profila întreprinderi speciale pe familii, pe grupe sau chiar pe produse specifice, nu vom avea producție bună, de serie, nu vom avea o eficiență economică corespunzătoare. Se pare însă că această problemă nu este bine înțeleasă în întreaga ramură a construcțiilor de mașini. Cînd s-au creat centralele s-a avut de la început în vedere — și s-a trasat ca sarcină — ca unitățile din acest (Continuare în pag. a ll-a) CONSFĂTUIREA Pi IARĂ A LUCRĂTORILOR DI ÎNTREPRINDERILE agricole de stat In Capitală au început miercuri dimineața lucrările primei Consfătuiri pe țară a lucrătorilor din întreprinderile agricole de stat. Consfătuirea se înscrie pe linia promovată de conducerea partidului și statului de a organiza periodic consultarea largă a lucrătorilor și specialiștilor din diferite sectoare ale economiei naționale, în legătură cu activitatea desfășurată și căile prin care pot fi puse în valoare, cît mai chibzuit și deplin, rezervele de creștere a producției și a eficienței economice. La lucrările Consfătuirii participă aproape 2 600 de delegați — muncitori, tehnicieni, ingineri agronomi și zootehniști, medici veterinari și economiști din întreprinderile agricole de stat — precum și numeroși invitați, activiști de partid, reprezentanți ai ministerelor și instituțiilor centrale, oameni de știință din institutele de cercetări și din învățământul superior agricol. Prima zi a lucrărilor Consfătuirii a fost consacrată dezbaterii pe secții de specialitate: culturi de cîmp; legume și cartofi; pomicultură; viticultură; vaci pentru lapte; taurine pentru carne; ovine; porcine; păsări și animale mici. De asemenea, s-au purtat discuții pe marginea celor mai moderne tehnologii și forme de organizare a producției și a muncii care pot contribui la sporirea continuă și substanțială a aportului întreprinderilor agricole de stat, la dezvoltarea economiei noastre naționale. In cursul zilei de joi, lucrările Consfătuirii se vor desfășura în plen, urmînd a fi prezentate concluziile dezbaterilor din secțiile de specialitate și a se stabili măsuri pentru perfecționarea activității viitoare, în spiritul directivelor adoptate de partid în vederea ridicării agriculturii noastre socialiste pe trepte noi de progres. (Agerpreș) I Na»»«) »Meter a «restul i« 197Ö laté tte »66 o» aprtáiiiiite ♦Mk* » 9 M v>>N : nrțrtf itfl fttfiarft aL& |umu^vI1m xa. %s, , W55S I vw’íWtlV p’vț« v vtP- I -—' ' ——I ■ twmnlB» a CINCINALUL 1966-1970 ÎN JUDEȚUL CLUJ Vírraarite de mar cu amammíui Acordul global puternic stimulent in muncă pentru cooperatori In adunarea generală în care au dezbătut darea de seamă pe 1970 și planul de producție pe 1971, membrii cooperativei agricole din Cîmpia Turzii au hotărît ca în acest an să aplice forma de retribuire în acord global, cu plata în produse și bani, în toate sectoarele de producție, cu excepția atelierelor cooperativei. Pe baza calculațiilor făcute și a hotărârii adoptate de adunarea generală, în cadrul acordului global s-au stabilit tarife pe unitatea de produs la unele culturi — ca, de exemplu, la porumb — și în sectorul zootehnic, iar în legumicultura și la cultura plantelor tehnice tarife la 1000 lei producție obținută. Bunăoară, pentru fiecare tonă de porumb produsă se acordă ca retribuire 200 kg porumb și 58 lei, iar pentru 1000 lei producție obținută la cultura legumelor cîte 400 lei. Este un merit al organizației de partid, al conducerii cooperativei agricole și al specialiștilor acestei unități că prin munca desfășurată pentru explicarea acestor forme de plată a reușit să lămurească marea masă a membrilor cooperativei asupra avantajelor aplicării retribuției în acord global, ca aceștia să cunoască de la începutul anului ce cîștiguri vor putea realiza, în funcție de rezultatele în producție. In felul acesta, deși a trecut puțin timp de la introducerea acordului global, această formă de retribuire a început să-și arate roadele. — Membrii cooperativei noastre agricole — spunea inginerul șef Petre Feraru — participă cu multă tragere de inimă la lucru, răspunzînd cu elan și promptitudine la orice chemare a conducerii cooperativei. Ei pot fi văzuți zilnic muncind cu hărnicie în ferma de animale, în grădina de legume sau la lucrările de fertilizare în cîmp, străduindu-se să execute la timp și de bună calitate lucrările de care depinde creșterea producției. Din relatările făcute de inginerul șef și economistul cooperativei agricole am aflat că producția de lapte se menține în prezent la un nivel de peste 5 litri zilnic de la o vacă furajată. Prevederile planului pe luna ianuarie au fost realizate și depășite; mulți îngrijitori de animale — printre care Moreh Iosif, Moldovan Simion, Pop Vasile I și alții — și-au depășit în mod simțitor sarcinile de plan. Pe baza rezultatelor obținute în producție și a aplicării acordului global, acești îngrijitori de animale realizează cîștiguri deosebit de frumoase. Ele constituie pentru îngrijitorii de animale un puternic stimulent în buna îngrijire și furajare a animalelor, în vederea obținerii unor producții tot mai ridicate. Și în sectorul vegetal, aplicarea formei de retribuire în acord global ceinteresează puternic pe cooperatori în executarea într-un ritm susținut a lucrărilor specifice de sezon, pentru a asigura premizele unor recolte bogate. Deosebit de grăitoare sînt realizările din ferma legumicolă și stadiul lucrărilor de fertilizare la culturile de cîmp. Cooperatorii care lucrează în ferma legumicolă au amenajat, pînă în prezent, 850 metri patrați de răsadnițe, din care 150 metri patrați au și fost însămînțate cu tomate, varză și gulii timpurii. Totodată, ei au confecționat pînă în prezent 70 000 de ghivece nutritive. Această lucrare continuă să se desfășoare din plin. In ziua de 23 februarie, o bună parte din lucrătorii fermei legumicole se aflau la sortatul cartofilor, așezîndu-i în lădițe pentru ca prin aplicarea metodei culturii forțate să se asigure obținerea unei producții cît mai timpurii. Cu sprijinul mecanizatorilor, cooperatorii au executat un volum important de lucrări la transportul și aplicarea îngrășămintelor. Au fost transportate în cîmp și în grădina de legume 1073 tone de îngrășăminte naturale; au fost aplicate 22 tone de superfosfat pe cele 55 hectare din grădina de legume, iar 75 hectare destinate culturii sfeclei de zahăr au fost fertilizate cu cîte 400 kg superfosfat la hectar. De asemenea, pe 113 hectare, repartizate culturii porumbului, au fost aplicate doze de cîte 300 kg superfosfat la hectar, iar 250 hectare de semănături de toamnă au fost îngrășate suplimentar cu îngrășăminte azotoase. Muncind cu avînt și pricepere, cooperatorii din Cîmpia Turzii sînt hotărâți de a nu-și precupeți eforturile pentru realizarea și depășirea sarcinilor de plan, pentru obținerea unor producții ridicate, convinși fiind că de rezultatele în producție depinde cîștigul nemijlocit al fiecăruia. Alexandru VLAD DUPĂ DOUĂ DECADE După ce în luna ianuarie unitățile industriale dejene și-au realizat planul producției globale în proporție de 105,9 la sută, iar cel al exportului 113 la sută, în luna curentă, succesele continuă în același ritm ascendent. La finele celor două decade încheiate din februarie, planul producției globale la Fabrica de produse refractare a fost realizat în proporție de 84,9 la sută, la Salina Ocna Dejului 77,3 la sută iar la Fabrica de conserve 75,4 la sută. Rezultate bune s-au obținut și la Fabrica de mobilă și Combinatul de celuloză și hîrtie. In privința planului de export, unele unități dejene s-au realizat integral încă la data de 20 februarie iar altele s-au depășit pînă la aceeași dată (la Salină planul a fost realizat în proporție de 127 la sută, la Fabrica de conserve 120 la sută, iar la C.C.H. 109 la sută). IIM PAGINA A III-A | REZOLUȚIA CONGRESULUI AL IX-LEA AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST LA „ELECTROMETAL" CLUJ RITMICITATEA - PROBLEMA DE BAZA PENTRU ACTUALUL CINCINAL întreprinderea de industrie locală „Electrometal“ Cluj a încheiat cincinalul 1966-1970 cu remarcabile realizări. Față de anul 1965, volumul producției globale s-a triplat, ritmul mediu anual de creștere a producției a fost de 22,8 la sută față de 10,5 la sută prevăzut în cincinal. Pînă la sfîrșitul anului 1970, harnicul colectiv al acestei întreprinderi a dat peste prevederile cincinalului o producție globală de 9,6 milioane lei. Numai în 1970, volumul producției globale a crescut, față de 1969, cu 17,7 milioane lei, din care 38 la sută ca urmare a creșterii productivității muncii. Angajamentul asumat de colectivul întreprinderii pe 1970 a fost depășit cu 1 000 000 lei la producția globală, 2,5 milioane lei la producția marfă, 522 000 lei la producția marfă vîndută și încasată și 1 899 000 lei la beneficii. In această perioadă, a crescut gama de produse ce se execută în secțiile acestei întreprinderi, precum și calitatea lor. Ne sînt cunoscute corpurile de iluminat — începînd de la lampa de noptieră și pînă la lustra cu 12 brațe —, bijuteriile —■ imitații din argint, produse mult căutate pe piața internă. Se bucură de prestigiu, ca execuție, balanțele tehnice de mare precizie, folosite în scopuri uzinale și laboratoarele de cercetare, aparatajul electric de joasă tensiune, piese de schimb auto și altele. Acestea sunt doar cîteva date ce reprezintă realizările și rodul muncii, care au fost evidențiate în darea de seamă a comitetului de direcție la adunarea reprezentanților salariaților din întreprinderea „Electrometal“. Cei care au luat cuvîntul au manifestat un interes deosebit pentru ca în noul cincinal rezultatele să fie superioare anului 1970. In cuvîntul ei, inginera Graf Edita, șefa serviciului C.T.C., a scos în evidență problema calității produselor, ca una din condițiile cheie în obținerea de rezultate superioare. „De la fiecare muncitor, șef de echipă, maistru și pînă la comitetul de direcție să ne simțim răspunzători de calitatea produselor noastre — a spus vorbitoarea. Calitatea este indicele de bază care ne va asigura vînzarea sigură a produselor atît pe piața internă cît și pe cea externă“. „In scopul îmbunătățirii calității produselor — a spus tov. Ovidiu Moldovan, secretarul comitetului U.T.C. pe întreprindere — vom organiza „Olimpiada bijutierului“ pe ramură, la Cluj, cu colegii de breaslă din alte întreprinderi din țară ce au același profil. In problema calificării tineretului la locul de muncă vom inainta unele propuneri comitetului de direcție“. M. IARCA (Continuare în pag. a lll-a)