Familia, 1866 (Anul 2, nr. 1-44)
1866-07-10 / nr. 20
230 dara, daca lu vedemu figurandu intre cei mai zelosi patrioti inca din acelu timpu, candu vertutea patriotismului era recompensata prin asupriri, candu acesta sacra ardoare prepară patriotului numai suferintie si — scumpa mangaiare, ca si-a implinitu deforinti’a. — Elu caută ca sentiulu patriotismului, sentiulu de demnitate natiunala se se latiésca câtu mai tare intre compatrioții sei, si in aceasta nobila instiintia a sa curendu se vedin incungiuratu de o cununa frumóasa de romani bravi, cari din respoteri incepura a lucră pentru bunăstarea tierei si natiunei, carea parea uitata de sine. — Cas’a lui Negri din Iasi si mosî’a sa Manjila erau deschise toturor patrioților, si in curendu deveni loculu de adunare a toturor junilor si bărbaților liberali, invapaiati de patriotismu si decisi de a creă tierei si natiunei lor o sarte mai demna de gloriosulu trecutu alu ei. Domnitoriulu Sturza, inamicu la totu ce e natiunalu si tientitoriu la libertate, curendu siversu sentiulu seu de resbunare asupra capilor liberali, si cu acesti zelosi apostoli Negri inca fu persecutatu de acelu principe tiranu. La an. 1857 apunendu sarele tiraniei, Romania desceptata începu a se reculege. In aceste mișcări patriotice Negri inca a avutu o parte însemnata, luptandu-se necontenitu in sîrulu, ma potemu dice, in fruntea acelora cari prin unire doriau a scapă cele doue principate de uneltirile neamicilor. Luptele patriotilor sustienute de consentiulu natiunei fusera încoronate cu succesulu doritu. — Unirea se prochiama personificata in principele Cuza, dar scrisa in animele toturor romanilor, — atunci, si după aceea adeseori fix chiamatu C. Negri de a compune unu ministeriu sub presiedinti’a sa, elu vise refusă cu demnitate. Dar’ a primitu sarcin’a onorifica de a fi representantele României in Constantinopolu, unde i se deschise unu terenu latu de a-si desvoltă rar’a sa capacitate si patriotismulu seu invapaiatu in toata splendorea sa. — In acele giursturi grave nime dara n’aru fi potutu aperă mai bine interesele României ca dinsulu, — in tóte căușele tierei, dar mai alesu in secularisarea mănăstirilor răpite de călugării greci, C. Negri a aperatu interesele României cu celu mai stralucitu resultatu,numele lui pentru totu de una va remane impreunatu cu acele cause mari aperate si împlinite mai alesu prin patriotic’a sa concurgere. In presinte, cu strămutarea regimului lui Cuza, C. Negri s’a retrasu in viéti’a privata. — Se sperâmu inse câ lu vomu vedé câtu de curendu era si pe terenulu de activitate. — Romania are multe de implinitu, barbatii cu capacitate se-si ocupe terenulu, pre care potu face servitie patriei, si natiunei. a « S' &. (Béranger.) In anii tei de primavéra, Ce felu i mi-vorovesci de-amatu, Cand spatele-mi de o povara De patrudieci de ani mai cadu ! De multu grizett’a cea subtire Me infoca necontenitu. . . . — De ce nu te mai potu iubire, Precum pre Ros’a o-am iubitu ! Tu esi afara in carutie, Vestmintele-ti lucescu pomposu Rosica ’n haine multu simplutie, Rediendu, umbla usioru, pe rosu. Din ochii densei o privire Me farmeca fara finitu . . . — De ce nu te mai potu iubire, Precum pre Ros’a o-am iubitu ! In sal’a ta multu stralucinda Suridi in mii de căutători, Rosic’a-avea num’o oglinda, Dar ceea fu a dîneloru. E’avea perdele spre oprire De sarele la resaritu . . . — De ce nu te mai potu iubire, Precum pre Ros’a o-am iubitu! Avutu-ti spiritu, sciu pre bine, Pre multi poeti va ’nsufletî; Eu potu se spunu fara rusine Câ Ros’a nu sciu ceti. Si candu se acatiâ ’n vorbire, Amoru-i toate au talmacitu .... — De ce nu te mai potu iubire, Precum pre Ros’a o-am iubitu ! N’avea frumsetia-atâtu de rara, N’avea o anima c’a ta, Si ochii-i astfelu nu ’ncantara P’amantulu ce o adoră. Dar ea avea spre ’nsufletîre Juneti’a mea, ce mi-a peritu, — De-acea nu te mai potu iubire, Precum pre Ros’a o-am iubitu ! Iosifu Vulcanu. ■â