Familia, 1866 (Anul 2, nr. 1-44)
1866-09-11 / nr. 29
339 fericita, e sor’a notariului, fara care nu potu trai, pe care o adoru ! IV. Trei zile trecură. La domnulu jude cercualu de atunce se făcură mari straformari. Nu pricepu numai imbracamintele dóamnei si ale domnisiarei, cari de la acea sora memorabila devenira si mai lucruriase, ci si natur’a si portarea domniei lor. Ele cari pana acuma se ţinură de devis’a, cu mani’a strica frumsetiei, acuma nu mai potu de ciuda si de necasa. Cum se nu? Sor’a notariului, o féta simpla de popa, si-a castigatu preferintia la toti oaspetii asupra fetei judelui cercualu. Dieu ciudatu lucru! Asie e acea daca omenii n’au crescere mai inalta! — se mangaia socl’a judelui cercualu. Aceasta rusine infioratoare nu se potea suportă. Trebuia dar a se ingriji de o resbunare de aceasta vatemare grandioasa. E curiosu ca femeile, cari altfelu prin legea firei au anim’a cea mai frageda, sunt totusi fiintiele cele mai crudu resbunatóre. — Resbunare, resbunare ! — eschiama dómn’a. — Hah! mai de graba stralucitulu sere se va scola din culcusiulu seu demaneti’a la apusu, — decatu eu se lasa neresbunata acesta obrasnicia. — Inse ce felu de resbunare? — Hah! mama, taci! Minutulu inspiratiunei mele a sositu. 0 schintena divina aprinse in mine foculu poesiei. Tăcere mama! Semtu ca voiu se producu ceva grandiosu. Hah! am nimerit’o ? Mama dulce, am nimerit’o ! — Ce? — Am aflatu unu modu de resbunare. — Spune-mi-tu si mie. — Inca nu se pote. Mai tard nu vise de siguru, numai se succeda bine. Bravo! cea vine Zefirescu, — te rogu lasa-ne apoi câteva minute singuri, am se-i comunicu ceva relativu la resbunarea noastra. Batura la usia. Ovidu Zefirescu intra. — Saruta manile, frumoase dame! — dise densulu intrandu. — Plecatiune! De multu n’amu avutu onóare a te vedé, die Zefirescu, — incepu dómn’a. — Me rogu de iertare, câ de trei dile ’ncace nu mi-am implinitu placut’a mea detorintia de a ve cercetă, câci credeti-me am fostu forte ocupatu, am conversatu totu cu musele, chiar acuma lucru la o drama in doue spre-dieceacte. (Apoi blastematulu de trei dile fu ne ’ncetatu mortu de bétu.) — Eu — continuă domnisior’a — acuma scriu o epopea, si daca voiu finl-o, me voiu apucă de o carte, ce va tractă despre emanciparea femeilor. — Ce mai nou e in orasiu? .— intrebâ dómn’a. — Asera a fostu petrecere la notariulu. — Asié?! — noi n’am sciutu nimica despre acésta. Inca neci nu ne-au chiamatu. De locu se vede cine are crescere si cine nu. — O! me rogu dóamna, neci ceialalti oaspeti n’au fostu chiamati la petrecere; dar de cand sor’a notariului e aci, ambla multi teneri acolo, asié si asera ne adunaramu din intemplare multi la notariulu, — in fine apoi aduseramu musica si improvisaramu jocu. — Asié dara dta acolo scrii dram’a cea grandioasa, — observă domnisior’a intr’unu tonu satiricu. — Eu numai din intemplare me dusei, anume veni la mine fratele Corneliu, carele numi dede pace pana ce fui silitu a-lu insotî. — Domnulu Corneliu umbla desu la notariulu ? — intreba domnisior’a. — Totu acolo siede. — Ce strămutare poate face o simpla féta de popa! Crescerea, crescerea li lipsesce multora — observă domn’a, — apoi esî din chilia. — Potu se speru, angerulu vieții mele? — intreba Zefirescu, esându doamn’a din odaia. — Si ce ar fi oare vieti’a fara sperantia? Unu ceru fara stele, o gradina fara flori, o mare fara valuri si mărgele in fundu. — Asie dara . . . — Da. — Potu se speru? — Toate. — Ah! sum meritoriulu celu mai fericitu. Ascepta, ascepta, o anima, nu palpită atâtu de infocatu, nu cumva tu, care ai suportatu vijeliele infricosiate ale vieții mele fortunoase, — acuma sub greutatea plăcerilor divine se te frangi! Me ducu, alergu se eternisedin minutulu acest’a intr’o poesia lirica, ca care n’a creatu neci Petrarca. — Nu te bucură inca, ti-am spusu ca poți se speri toate, inse numai daca te vei supune la o conditiune. — Si acea? Dar se lasâmu pe junii noștri in singuretate, poate ca si densii se voru bucură, daca vor potea conversă fâra martori! Mai tard nu vomu sei si noi conditiunea domnisioarei Lucretia. (Va urma.) Iosifu Vulcanu. 29*