Familia, 1866 (Anul 2, nr. 1-44)
1866-09-11 / nr. 29
ra enciclopedica si beletristica cu ilustratiuni. sept. ' pe Jan.—Dec...............................8 fl. — cr.j de prenumeratiune. Pentru Kromania | s / Epistolele nefrancate nu se primescu si opurile pe Jnl.—Dec. nnn galbeni si diumetate. anonime nu se publica. ( 1866. i .:Ese in fie-care septemana cdata, arteca domineo’a Í “ i contienendu o cola si diumotatc. Í 11|23 < Pretinla pentru Austria / pe Jul. - Dec................................4 fl. — Cancelari’« redaetiunei Strat’a morarilor Nr. 10. unde sunt a se adresa manuscriptele si banii ! Cum mangaia dulce, alina usioru Speranti’a pe toti moritorii! Tristetia, durere si lacrimi, amoru, Asilulu si-afla in sinu-i de doru Si pieru, cum de bere pieru nori . Precum caletoriulu, prin munţi ratacindu, Prin umbr’a pădurii cei dese, La slab’a lumina ce-o vede lucindu Alerga portatu ca de ventu Din nóaptea pădurii de ese: Asie si speranti’a — c’unu licuru usioru, Cu slab’a-i lumina palinda Anima ’nc’ odata tremendulu picioru, De uita de sarcini, de uita de nori, Si unde o vede s’aventa. La celuce in carcere plânge amaru, Si blastema ceriulu si sortea, La negr’a-i dorere i pune hotaru, Facandu se-i apara in negru tataru A lumii paranimfa — mortea Si maicii, ce stringe pruncutiu-i la sinu, Privirea de lacrime plina, Vediendu cum geniile mortii se ’nclin’ ■ Pe fruntea-i copila cu spasmuri si chinu, Speranti’a dorerea i-alina. Câci vede surisu-i de gratie plinu, Si uita pericolulu mare, L’apleca mai dulce la sinu-i de crinu Si fati’a-i umbresce cu peni ebeninu, La peptu-i lu stringe mai tare. Asie marinarii pe mare amblandu, Isbiti de talazuri, fortune, Isbiti de orcanulu ghiatiosu urlandu, Speranti’a îi face de uita de ventu, Si spera la tempuri mai bune. Asie virtuosii morindu nu despera, Speranti’a-a lor frunte ’nsenina, Speranti’a cea dulce de plata in ceriu, Si face de uita de-a mortii dureri, Pleoapele ’n pace li ’nchina. Cum mangaia dulce, alina usioru Speranti’a pe toti moritorii! Tristetia, durere si lacrimi, amoru, Asilulu si-afla in sinu-i de doru Si pieru, cum de bere pieru norii. Mihaiu Eminescu. 29