Familia, 1868 (Anul 4, nr. 1-45)
1868-07-01 / nr. 23
66 2 I cronicele Moldovei se vede figurandu unu aprodu numitu Sionu, care a figuratu intre cei trei arcasi cu cari s’a intrecutu Stefanu celu mare candu a voitu a funda monastirea Putn’a. Se duce, ca acelu aprodu ar fi fostu fiiulu Hanului tatarescu emigratu din Crimu in urm’a unei revolutiuni, botezatu cu numele de Sionu, apoi ilustratu prin mai multe fapte eroice in corpurile de voluntari sub Stefanu celu mare, si in fine impamentenitu prin insuratare cu o nepoata de sora a marelui domnitoriu Din acelu tataru sa succesu o familia, care s’a perpetuatu pana in dîlele nóstre. Nascutu pe la anulu 1822, poetulu nostru s'a formatu prin studii private, câci părinții sei posiediendu o avere forte modesta, si traindu mai multu la tiera (la comun’a Hîrsova, districtulu Vasluiului in Moldova) n’au avutu midilece alu tiené multu tempu prin scóle. Abié a petrecutu doue classe de umaniere (gimnasiale) in scólele stului Sav’a in Bucuresci la etatea de 16 ani, si apoi a fostu rechiamatu la cas’a parintésca, unde mum’a sa zacea bolnava. Elu iubia multu pe muma sa si durerea ce a simtîtu vediend’o morindu a desteptatu póte iintrinsulu geniulu poesiei. In adeverii junele nostru fara se fia avuţui ide’a macaru de literatura, fara se fia cunoscuţii vreo limba străină, fara sâ fia cetitu decâtu Alesandri’a, si câteva din romaniiele lui Beldimanu, din cari tatalu seu posiedea câteva esemplare manuscrise, —elu Începuse a rimâ, intocmai ca unu puiu de privighietóre, care incepe a esî din tralee. Tatalu seu de si pornitu spre betranetie, si astfeliu avea nevoie de unu ajutoriu spre căutarea intereseloru sale materiale, cu tóte acestea vediendu schinteele talentului seu, se determină a-lu tramite la Iasi, in capital’a patriei sale. Junele poetu intră in biurocratîa, dar tempulu ce i prisosea lu intrebuintiă in studiele ce nu le potuse capeta prin scóle. Elu vise nu inceta a-si petrece nopțile in visări si meditatiuni, cari făcură din elu iliiu fiu alu Armoniei. Elu mai antâiu incepii cu poesi’a elegica si lirica , publică mai multe bucati prin foile periodice de pe atunce (anulu 1838 —1842), cari in curundu ariuntiara natiunei unu poetu. Pe atunci inse ideile de natiunalitate si libertate incependu a prinde radecini in societatea Iasianilor, si aflandu-se sub presiunea guvernului despoticii de pe atuncea, junele poetu imbracisiă genulii satirei, elu publică mai multe versuri satirice in „foi’a pentru minte, anima si literatura“ a „Gazetei de Transilvania“, pe cari censur’a din Iasi le persecută, si ajunse a-si face unu nume forte poporalii in Moldova si chiar in toata Romanimea. Pentru acesta inse elu fu persecutatu de guvernu, si pe la 1848 l’am vediutu emigratu prin Transilvania si Bucovina pana aproape de anulu 1856. Nu e loculu aice sa urmâmu pe poetu in toate fasele vieţii sale, neci sâ enumeramu productele sale literarie atâtu de bine cunoscute Romaniloru. Ne vomu margini intru a face o rapede descriere a caracterului seu. Incependu cu fisiculu seu, pe langa portretulu ce-lu producemu, si care arăta trasurile unui adeveratu tipu romanu, vomu adauge câ perulu seu e albu ca ninsorea, se duce, câ elu a inceputu a albi la etatea de 18 ani; se vede câ elu insusi eră incantatu de frumusétia perului seu, cânci din o poesia ce a publicatii pe la 1846 intitulata „Perulu meu albu“, poetulu pare a se mândri cu betranetiele sale in anii tineretiei. Venindu inse la partea morala, vomu duce ca nu e omu care se fia cunoscutui pe acestu barbatu de aproape, fara se apretiuiesca natura sa cea simpatica, anima sa cea dulce si generoasa, sufletulu seu celu lealu si francii. In adeveru in lung’a sa cariera de functionariu, — câci a ocupatu multe functiuni remarcabile, — elu s’a aretatu totudeuna devotata pentru faceri de bine; de aceea neci a pututu face reserve seu economii cari sâ-i asigureze o avere oare-care. Filosofii de natur’a sa, pucinu ambitîosu, a urmaritu totu deuna idealulu seu, despretiuindu cabalele si partidele politice. Elu a luatu o parte destulu de activa in oper’a cea mare nationala, in mișcările cari au consumatu unirea Moldovei cu Munteni’a. Cu toate aceste unu barbatu care are atâtu de multe merite, astadi se afla retrasu in viéti’a privata, pe candu cu cunoscintiele sale, cu esperinti’a sa, cu geniulu seu, ar’ poté fi atâtu de folositoriu natiunei. Nu vomu termină pana nu vomu duce cea din urma vorba care este de ajunsu spre a aretă pre omu. Frumos’a poesia,— „Mirele României“, — ce a aparutu de curundu in diuarulu ,,Romanulu“ este oper’a sa. Dar’ acest’a nu va fi celu din urma acordu alu lirei sale. Literatura romana are dej a speră inca multe productiuni frumose de la acestu maestru, care cunosce câtu de mare este influinti’a unui poetu asupra naţiunii sale, si câtu de sublima e chiamarea sa; si care îndemnă altadata pe poeții romani se cânte dîcandu: O poete! nu uită: Cânta; asta-i legea ta.