Familia, 1868 (Anul 4, nr. 1-45)
1868-09-19 / nr. 33
384 Nu*e mortu d ar’ voi se moara. (Novela istorica.) Fost’ati in Timisian’a si vediut’ati munții ei ideali scobiţi si netedîti de unu maestru divinu? vadînt’ati regiunele ei pitoresci, văile cu paraie cristaline mărginite de clădirile gigantiloru? — O! acestea-su scarile pe cari voira titanii a se urcâ la Ddieu; pentru aceea sunt plesi, pentru aceea-i pandescu dîu’a si nóaptea norii cu fulgere, si candu si candu vedi, câ derama câte-unu vergu d’in ei. . . . Aci me voiu opri si eu, câci intre munţi este poesia. Dela Media in drept’a intre munţii de catra Romani’a curge cu repediune faimos’a Cerna, cu murmurulu ei misteriosu, cu ap’a ei oglindita, cu pescii ei de argintu; si ca candu ar’ fi superba de atâtea descântate, de atâtea povesci,de atâtea balade ce a creatu fantasi’a poetica despre ea, si acum fuge, fuge ca candu si acum ar’ caută in ea Jonu Jorgovanu pe Grarasin’a lui frumóasa, naivulu pârâu, si nu scie câ acelea sunt numai suveniri obscure si noi o admiramu pentru câ fetele spelate in ea ne fermeca animele, ne făcu sâ credemu: câ intre acei munţi pe langa Cern’a este domesticata fericirea! Caletoriulu déca ese d’in satulu X* in stang’a si se abate pe drumulucelu lateralunu departe in tiermurile Cerneiva afla unu castelu parasitu cu pavilonulu ruinatu cu acoperementulu arsu si acarui păreţi ne spunu: cu dieu pe aceia nemenea nu si-a pusu man’a de multu, otare de multu. Unu ventu bunisioru le-ar’ trebui, dar’ bagsem’a si natur’a tiene cu ei; caci stâncile ce incungiura acést’a vale pitoreasca de toate partile, ti-se pare ca sunt menite a sustiené in eternu acestea ziduri. O! frumoasa e aci natur’a candu soarele resare si radiele lui lumineaza acestea stanei plesite, ti se pare ca voiesce a invia persoane d’in ele pe unu momentu, ca se ne spună: câ de-aci au sboratu fericirea, si acéstea e valea unde odata amorulu s’a personificatu si in altu momentu tote s’au nemicitu ca se scia bagséma omenii muritori, câ amorulu e proprietate divina. Pe langa castelu acum cresce inbueciaerba pentru animale selbatice, si pe paretii lui candu si candu audi paserea de nóapte cobindu, câtu toata valea resuna —-------o! asta e de tristu acum aci.-----------Dar’ cine nu scie, câ in lumea acést’a tóate sunt trecatorie, apare unu imperiu, dar unu castelu ziditu de maestru Manoila d’in care apoi s’a pustiitu stapanii si tempulu a pusu man’a pe elu. Vai de elu, vai de acei păreţi pe cari tempulu i-a luatu sub grigea sa ai sustiené si reparu!! Si are unde s’a mutatu stapanulu, pentru ce nu-si pune acoperementu pe păreți, si sâ-si prenoiesca pavilonulu si sâ vina, sâ fie fericitu? pe unde umbla ? unde e soci’a, fetisier’a lui frumoasa, caii si cânii lui lătrători? pentru ce nu vine sâ-si lucre eslele intrelinite si gradin’a părăsită, câci dieu abié mai esiste o rosa dar’ si aceea s’a selbatacitu! ! Unde-su toate, toate bine au peritu?? Unde-e dân’a cea frumoasa d’in castelu se umble la Cern’a sâ-si spele manutiele alabastre si apoi sâ le prindă unu tineru voinicuiu locu de pesci de argintu? Unde-su venatorii sâ-i vedu obosiți rentorcandu-se la stapan’a, ce-i ascepta suridiendu după pavilonu cu més’a parfumata de mancari romanesci? Se vina dar” stapanulu, acum numai pe unu momentu, sâ-i spunemu se duca pe unu popa santu sâ stropesca pe aci! câci oamenii vorbescu lucruri necurate — — — nu e, nu e, nimenea nu ne sosesce, tóate au trecutu mărire si plăceri frumsetie si ospitalitate! Apoi te rede oarece, ca pentru ce pe acești mari tempulu i-a potutu pastra si pe stapanu nu, — o! pentru ce numai o suvenire si acést’a e atâtu de tăcută, ca candu s’ar’ fi conjuratu trecutulu in contr’a nostra si nu scimu nemicu de evenemintele intemplate in acestea ziduri grandioase. Nu ve inspaimentati fantasiile, acestea sunt sboratorie, adese se aventa la ceriu, unde apoi se intalnescu cu angeri sioptitori . . . aceia sunt atâtu de naivi, atâtea sioptescu despre trecutulu nostru uitatu, si nu sciu iubitii acei angeri mitutei, câno apoi le srnemu ca sâ se umileasca urgi’a omeneasca. I. Au trecutu dóue secte si poate si mai bine, pe acelea tempuri altu cum era aci, atunci in paserile de nóapte esarendara aceşti păreţi, coridoanele nu erau stricate, drumulu ce desparte in dóue aceşti munţi, nu era crescutu cu orba, si in gradin’a de curte nu cresceau bozi si cucute, caci pe acelea tempuri boieriulu Vulturu avea o dinisioara, o féta cu fati’a de angeru, cu mani micutele alabastre spelate cu apa d’in Cern’a. Apoi unde este féta frumóasa acolo vinu si oaspeti, vinu viclenii de teneri, de si nu pentru alt’a, ci se fure o privire d’in ochii tenerei fetitie, — apoi o lasa se se framente cu di cu nóapte, — pana candu cu alta ocasiune, candu apoi ea le sdrobesce animele, si atunci vai de ea si vai de ei.