Familia, 1869 (Anul 5, nr. 1-52)
1869-02-23 / nr. 8
86 ide’a seu cugetulu fundamentalu alu întregului. Acést’a aparintia a ideii este frumosulu. Déca meritoriulu ar poté capacita eternulu planu alu universului, a cugeta mai departe ide’a creatoria, a privi secretulu unitatii lumesci, atuncea chiaru si aceea ce este contrariu sensualitatii prelesne numitii „uritu“, i s’ar paré frumosu, de oarece in viermele teratoriu, precum si in broasc’a sarinda este o viétia formata de geniulu lumei, care totu asie trebue se infatiosiedie unitatea ideii naturei, ca si viéti’a ce ni vorbesce atâtu de placutu ca frumoas’a pasere si flore. Ros’a inflorinda in areta viéti’a ei in splendorea si abundanti’a ei cea mai mare, si chiaru si omulu celu mai crudu este surprinsu de ea. Din contra vestejirea floriloru, moartea animaleloru si a omului este unu ce neperfectu, nimicirea unu ce nefrumosu. Acela vise, care privesce preste natura intréga si cunósce activitatea ei, acela vede, câ ea nimicesce numai nesce forme singuratice, spre a forma altele noue, si câ nimica, nici chiaru firulu celu mai micu de preru nu se nimicesce, ci morindu prin morte incoltiesce spre o noua viétia. Se nu credeți inse, scump’a mea amica, ca trebue cineva se fia naturalista pentru de a poté bine simți frumseti’a naturei. Din contra, contemplatiunea frumosului numai atunce este pura si intr’adeveru esteticii influintiatoria, candu ori si ce meditare asupra acelui obiectu, sau pentru ca se me servescu de unu cuventu latinu, când este respinsa ori si ce reflesiune. Fara de a fi astronomii, si barbatulu din poporu, avendu o anima primitoria, se va simti miscata si ridicata de frumseti’a ceriului nocturnu instelatu. Obscuritatea pamentului distrage sufletulu de totu ce este micu, lu eliberédia, de lantiurile vietiei sale diurne, i ascunde cele trecatorie si comune, cari alta data i se infatisiedia neincetatu înaintea ochiloru lui. De asupra pamentului inse se desface ceriulu, cu luminoasele sale lumi nenumerabile. Nici unde unu inceputu, nici unde unu finita, ca si candu infinitulu s'ar fi făcutu visibilu. Lumina ce descinde de la stele spre pamentu, devine prin obscuritatea terestra si mai ceresca; atâtu este de chiaru, curatu, limpede si de liniscitu. Neschimbata ca lumile care o respingu, aduce aminte de bunulu omnu părinte, care au suspinsu corpurile sale lumesci in spatiulu universului după legi eterne, care le permite a umbla pe drumurile loru asemenea unui pastoriu oile sale, si care le chiama pe tóate cu numele. Omulu poporului, nu poate esprime acésta idea, ce elu o simte la privirea ceriului instelatu, precum de esemp, s’ar esprime poetulu, dara cu tóate aceste este destulu, ca elu a simtítu acést’a idea; elu nu cunósce legile după cari se misca stelele, precum le scie calcula, astronomulu, inse lui i vorbesce privirea steleloru despre legitimitatea loru, elu vede in ele rațiunea dieteasca. Câta de adesea chiaru si celu mai cultivata se simte atrasu de frumseti’a unui obiectu naturalu, de unu pasagiu romanticu, fara ca elu se poata esprime prin cuvinte ideea care este impresa in imaginea acest’a a naturei. Este inse unu ce admirabilu, ce pucini au unu simtiementu vivace pentru frumsetile naturei, si câtu de străină este preste totu natur’a omului, desi este pretotindinea incungiurata de dins’a, de la care elu primesce viétia si resuflarea deliciului si durerea. Deorece indata ce elu au esîtu din primitiv’a stare a serbataciei, incetulu cu incetulu s’a depărtata de natura, remanendu numai intr’atâta in relatiune cu dins’a, pe câtu ea i satisface plăcerile. Omenii o făcu asié precum o făcu copiii reu crescuți si ingrați, cari numai atuncea se reintorcu la mam’a loru candu este vorba de a primi o noua binefacere de la dins’a, de alte ori insa o uita cu totulu si adesea o si despretiuiescu. Dara noi amu ajunsu a vedé cum acést’a negligentia a naturei, si-a resbunatu in modulu celu mai crudu, inaturalitate cu unu cuventu potemu numi acea situatiune, in care suntemu transpusi dupa departarea noastra de la mam’a si nutritoarea noastra. De aceastanatura inse se tiem toate acele defecte, viituri si lamentatiuni, toate acele dureri ale corpului si ale sufletului, cari impileaza si tortureaza pe omulti civilisatii in mii de moduri. In natur’a este o boia pentru care nu se afla alta medicamenta decâtu singura numai reintorcerea la natur’a părăsită. I. G- Baritiu. ^ a(*uc' a m'n^e • slo)e t.i aduci aminte mandra romanime, *ta^Cum odata dacii cu reu si crudime ^ Infricara ’mperiulu celu mai tare, latu, Si dictara Romei unu tributu spurcatu ! Dar’ Traianu atuncea tristu de-a sa durere, Ca s’arete lumii marea sa potere, Spad’a si-o ineinse si ’n resboiu grozavu, Si-scapa poporulu de-a ajunge sclavul Fii dar’ cu credintia in geniulu teu, Lupta-te, si-atuncea ti-ajuta Ddieu! Se-ti aduci aminte dulce romanime De lesi, si tatarii iei in dusimanime, Cum cercâ poporulu teu de-alu subjuga, Tier’a se-i rapeasca, tronulu de a-i ’mboldâ! Dar’ Stefanu celu mare, eroulu națiunii, A redicatu arm’a câ s’arete lumii, Câ romanulu inca pe nume-e falosu, Jugu decâtu se poarte mare bucurosul Fii dar’ cu credintia in geniulu teu, Lupta-te, si-atuncea ti-ajuta Ddieu!