Familia, 1870 (Anul 6, nr. 1-52)
1870-10-18 / nr. 42
Candu lumea diumetate cadiu înfiorata, Sub jugulu sierbituti grumazii sei plecandu; Atunci Romanulu singuru, cu fruntea-i sangerata, In viscolulu de lupte statutu a neînfrânţii ! Mihaii si Ştefanii cu bradulu loru celu tare Sciau se umilescu cerbicea de duşmanu, Scapandu naţiune, tidra, scapandu penaţi, altarie, Si crucea inaltiandu-o pe sfantiuri de osmanu! Cristose la loru lupta, fu lupt’a crucii tale, Pre care inimiculu far’ lege o-a calcatu ; Si bradiulu loru in contra intrigei infernale, Spre aperarea crucii otielu a apucatu! Dar vai! acestia Erculi, atleti de barbatîa, Adi dormu lasati uitării in recele mormentu ; Si Romani’a trista in gelnica-agonia, Rechiama ’n dar pre bravii eroi, ce nu mai sunt. Si-acum mai curge Istrulu! pe vechiele hotare, Si cursulu lui e liberu prin agri si prin văi ; Ma Romani’a plânge cu lacrime amare, Blamata, ’ncatusiata de insisi fiii sei! Si-acum stau Bucurescii! cu turnurile nalte, In ei reinviatu-a Romanulu parlamentu; Dar ce folosu ? in dinsulu nu afli direptate, Tieranii gemu fâr’ tiera in vechiulu loru pamentu! Si-acum stă Severinulu ! cu negrele-i ruine, Sub ele atât’a marturi visdza liniscitu ; Ah ! ei cadiura ’n lupta de spadele străine, Ma adi pre sine frații prin lege se ucidu ! Privesce-Atotputinta! din patria-ti cereasca, Spre biet’a Romania, spre vechiulu ei poporu ; Intinde-ti drept’a santa! si fă ca se renasea Din lung’a-i agonia spre unu mândru venitoriu! Iustinu Popfiu. — Apoi asié am scrisu, place-ti ? — Oh! fi ti-ar condeiulu de auru, domnisiorule, chiar din gura mi-a luatu vorbele. Mane ti-aducu melulu, — asié e de grasu ca unu porcelu. Sa-ti deie Domnedieu bine, domnisiorule, si o domnisiéra frumoasa he . . . ! he . . . . — Multiamescu, frate, dar tiene melulu pentru tine ! Fii sanetosu ! Pastoriulu s’a dusu totu fluerandu, tu- I lianu a remasu meditandu. Cine scie ce face August’a, cine scie unde va fi ea in lumea cea mare ? De tété si-aducea aminte in lume, numai de aceea nu, ca August’a sa-lu uite, se fia necredintiosa. Credinti’a lui nu l’a instelatu. August’a a vediutu in pucinu timpu lumea multa, si in lume multe plăceri si frumsetie, dar pe Julianu nu l’a uitatu nici pe unu minutu. Diu’a si nóaptea medita cu elu, lacrimâ, plangea si se uscâ pe tota diu’a ca frundi’a fara róna. Betranulu vedea si scia tété, dar se facea ca nu scie nimicu. Suferia si dinsulu pentru suferinti’a scumpei copile, lu dorea de sértea ei, dar unu norocu ca celu ce lu potea da Julianu, nu voia nici cu unu pretiu pe lume. Eh, timpulu va vindecă pe August’a incetu-incetu, asie cugetă betranulu. August’a a asceptatu unu timpu indelungatu si a suferitu ; dar pe urma ea a vediutu, ca dins’a pentru Julianu e perduta pe veci. Ore o descoperire ’naintea betranului n’ar avea unu resultatu mai imbucuratoriu ? Perdere mai mare nici descoperirea nu-i va aduce decâtu tacerea. Ceea ce a cugetatu a si facutu. Intr’o demanétia a pasîtu înaintea tatalui seu cu modesti’a, smereni’a, si ai poté dîce fric’a unei copile inocente. I-a spusu tété dintru inceputu, téta relatiunea, totu amorulu, credinti’a ei, suvenirea, dorulu si si-a descoperitu totu sufletulu, cu toata sinceritatea. — Apoi e bine, — duse betranulu la descoperirea feciorei, —mi pare bine de sinceritatea si confidenti’a ta. Asta o am asceptatu de la tine, si deca o faceai mai de multu, toate se intemplau intr’alta forma. Eu credu, ca fericirea vieții si are cea mai puternica basa si isvoru in amoru, si pentru aceea sum resolutu a-ti lasă sboru liberu simtiementului acelui santu, sâ iubesci pe cine vei voi, si sâ fii a lui. Eu am avere, n’am trebuintia de averea lui, i voiu da muiere buna si avere destula, numai 42 Crucea neagra. — Novela. — (Continuare si fine.) Pe diu’a viitoria a fostu acolo pastoriulu. Julianu i-a datu scrisoarea. — Eu cetesce-mi-o, domnisiorule, sa vedemu cum merge! Julianu ceti: „Iubita copila! Ceea ce a fostu intre noi, a fostu o gluma cum mai făcu tinerii, eu am incredintia ta alta. Erta si ii cauta si tu fericirea unde o vei afla. Fii sanetoasa!“ 495